MINISTERUL EDUCATIEI NATIONALE

LICEUL ,,ALEXANDRUL CEL BUN” BOTOSANI

PENTRU EXAMENUL DE CERTIFICARE A

CALIFICARII PROFESIONALE
NIVELUL 5
DOMENIUL: INDUSTRIE TEXTILA SI PIELARIE
SPECIALIZAREA: CREATOR PROIECTANT IMBRACAMINTE

COORDONATOR,
INGINER CIOBANU DOINA
ABSOLVENT,

2019
 TEMA

TEHNICA PROIECTĂRII ROCHIEI

PENTRU FEMEI
 CUPRINSUL LUCRARII

1. Argument

2. Materiale utilizate la imbracamintea pentru femei

3. Proprietati specifice materialelor folosite in confectii

3. Istoria rochiei negre

4. Moda la imbracamintea pentru femei

5. Realizarea tiparului de baza a rochiei pentru femei

6. Prenzentarea colectiei de modele

7. Bibliografie si webografie

8. Anexe
 Argument

Imbracamintea este un articol vestimentar folosit pentru a proteja

corpul impotriva intemperiilor si in scop estetic.
Imbracamintea ocupa, in randul celorlalte bunuri de larg consum, un
loc special, deoarece ea reflecta cel mai prompt neincetate evolutie a
civilizatiei materiale si spirituale a societatii contemporane.
Calitatea produselor de imbracaminte devine tot mai mult factorul
hotarator, un mijloc important de concurenta si un indicator esential de
apreciere a intregii activitati desfasurate la un moment dat de productor.
Tehnologia confectiilor textile reprezinta un domeniu in continua
schimbare, nfluentat nu numai de moda si de gama foarte diversificata de
materiale, dar si de utilajele tot mai complexe.

Clasificarea elementelor de produs se face pe criterii tehnologice,

pentru a evidentia o anumita succesiune si faze tehnologice specifice fiecarui
tip de element.
Pentru aceeasi varianta constructiva-estetica a unui element, se
prezinta diverse variante de rezolvare tehnologica, precum si argumentele ce
impun alegerea unei anumite variante.
Problema calitatii poduselor de imbracaminte este o componenta
intrinseca a procesului realizarii sale, se ,,dimensioneaza’’ incepand cu
cercetarea si creatia, se asigura proiectarea constructiv-tehnologica si se
realizeaza in procesul tehnologic de confectionare si finisare. 40% din
calitatea necorespunzatoare a produsului finit este rezultatul activitatii de
proiectare a materiilor prime si materialelor, a calitatii documentatiei tehnice,
baza conceptuala a produsului si instrumentul activ de comunicare intre
compartimentele de fabricatie.
In activitatea de pregatire tehnica a productiei, proiectarea materiilor
prime, materialelor si modelelor este o etapa ce globeaza un complex de
lucrari pe doua laturi: una creativa, alta tehnica, finalizata cu obtinerea
elementelor documentaiei tehnice necesare introducerii in fabricatie a noului
produs.

Cresterea eficientei in activitate de pregatire tehnica a fabricatiei

necesita abordarea stiintifica a procesului de proiectarea in care se implica
intuitia, experienta, gustul estetic a creatorului. Lucrarea, prin prin continutul
si modul de structurare, ofera solutii teoretice si tehnico-aplicative privind
variantele tehnologice necesare in realizarea produselor de imbracaminte
pentru viitoarele mamici.

Continutul lucrari decurge din asocierea celor doi termeni:

diversificarea si tehnologie.
Conform unor surse bibliografice, TEHNOLOGIA se defineste ca:
-Stiinta a metodelor si mijloacelor de prelucrare a materialelor; ansamblul
proceselor, metodelor, operatiilor etc, utilizate in scopul obtinerii unui anumit
produs (DEX).
-Studiul tehnicilor industriale (utilaje, metode de fabricatie etc.) considerate in
ansamblul lor sau intr-un domeniu particular (D.Hachette).
-Ansamblu etapelor de transformare a obiectelor muncii in cadrul proceselor
de productie, impreuna cu ansamblu cunostintelor, informatiilor, metodelor
de organizare, echipamente, tehnici, regasibile in produse sau procede de
realizare a acestor produse. (Literatura de specialitate).
A DIVERSIFICA: A face ca un lucru, un proces, o actiune etc. sa prezinte
aspecte numeroase si variate (DEX).
In domeniul confectiilor textile, diversificarea tehnologica este impusa
de:
-moda,
-aparitia de materiale noi ce impun tehnologii specifice de prelucrare,
-cerinta de individualizare si de particularizare a produselor, in functie de
destinatie.
Diversificarea tehnologica poate viza in principal:
-aspectul estetic al produselor;
-functionalitatea acestora;
-aspectul economic.
De cele mai multe ori aceste obiective sunt urmarite in paralel, dar la
anumite grupe de produse poate fi prioritar doar un criteriu (de exemplu, cel
estetic la imbracamintea pentru ocazii sau cel functional la imbracamintea de
protectie).
Creatorul vestimentar, pe langa faptul ca este un specialist in domeniul
creatie vestimentare, trebuie sa fie un bun cunoscator al tehnologiilor de
executie, adica un artist ce are stiinta de a transpune schita in produs
vestimenatr si de a alege materiale cu prelucrabilitate corespunzatoare.
Daca in domeniul creatiei, creatorul trebuie sa se documenteze, sa
adapteze tendintele prezentate de marii creatori la conditiile umane si
tehnice existente, in domeniul tehnologic acestea trebuie sa aiba abilitatea
de a comunica ideile, sa cunoasca posibilitatile tehnice pentru a le folosi, dar
si pentru a nu solocita lucruri imposibil de realizat sau la un nivel calitativ
necorespunzator. De asemenea, el trebuie sa-si adapteze creatia in functie
de confectionabilitatea materialelor, volumul seriilor de fabricatie, dotare
tehnica existenta etc. Procesul de creatie este implicat pe tot fluxul de
fabricatie. Acest proces, pe langa a activitatea de conceptie a modelului,
include conceptia etichetarii si tehnoprezentarii, a ambalarii etc.
 Materiale utilizate la imbracamintea pentru femei

Materiile prime folosite la confectionarea produselor de imbracaminte

sunt foarte diverse si se grupeaza, in functie de rolul pe care il au in
ansamblul vestimentar, in:
-materiale de baza;
-materiale secundare;
-materiale auxiliare.

Materiale de baza

Materialele de baza indeplinesc functiuni principale in produs, ele

reprezantand fata produsului. Principalele materiale de baza utilizate in
confectii sunt tesaturile si tricoturile, dar, pe langa acestea, unele produse, in
special destinate sezonului rece, au in structura lor ca material de baza
blanurile naturale sau artificiale, pieile naturale sau inlocuitorii de piele.
Dintre materialele de baza enumerate, tesaturile detin ponderea cea
mai mare. Destinatia acestora tine, in principal, de natura materiei prime
folosite la obtinerea lor.
a)Tesaturile din bumbac si tip bumbac
Tesaturile de bumbac, considerate tesaturile usoare, sunt recomandate la
confectionarea lenjeriei si imbracamintei subtiri. Pentru imbracamintea
exterioara (rochii, fuste, pantaloni, bluze de vant etc.) se pot utiliza tesaturi
din bumbac semigroase.
Tesaturile de bumbac se pot realiza din fire de bumbac 100% sau obtinute
din amestecuri de fibre, rezultand tesaturile tip bumbac.
b)Tesaturile din in
Tesaturile de in sunt recomandate la confectionarea imbracamintei pentru
femei si barbati la produse cum sunt rochii, fuste, bluze, jachete, camasi,
bluze de vant, costume etc.
c)Tesaturi din lana si tip lana
Aceste tesaturi se obtin din fire de lana 100%, din fire obtinute din
amestecuri de fibre tip lana (lana+PES, lana+relon, lana+celo,
lana+celo+PES etc.) sau din fibre chimice tip lana. Ca gromise, tesaturile de
lana sau tip lana pot fi: tesaturile subtiri, semigroase sau groase.
Intrebuinatarea acestora in confectii se face avandu-se in vedere destinatia
imbracamintei si anotimpului in care se porta. Confectiile la care se folosesc
tesaturile din lana sunt foarte diverse si pot fi exemplificate prin rochii, fuste,
pantaloni, costume, pardesie, paltoane, jachete, mantouri etc. Pentru
imbracamintea folosita vara se recomanda tesaturile subtiri, pentru toamna
se recomnda tesaturile semigroase, iar pentru iarna, tesaturile groase.
 d)Tesaturile din matase si tip matase
Aceste tesaturi pot fi obtinute din fire de matase naturala sau din fire tip
matase. Firele tip matase sunt obtinute pe cale chimica din polimeri naturali
sau sintetici. Cele mai reprezentative sunt: viscoza, acetatul, poliamida,
poliesterul. Tesaturile din aceasta categorie sunt recomandate pentru
produse ca: rochii, bluze, fuste, camasi, cravate, lenjerie de corp.

Tricoturile destinate confectionarii imbracamintei se pot produce dintr-o

mare diversitate de fire textile si intr-o mare diversitate de forme si structuri.
a)Tricoturile din bumbac si tip bumbac
Aceste tricoturi se utilizeaza ca material de baza pentru articole de lenjerie,
pijamale, articole tip sport, bluze, treninguri, imbracaminte pentru nou –
nascuti etc. Tricoturile din acesta grupa se produc in general pe masini de
tricotat circulare cu diametru mare sub forma tubulara, metraj, intr-o gama de
latimi diversa, dependenta de diametrul fonturilor masinilor de tricotat.
b)Tricoturile din tip de lana si tip de lana
Aceste tricoturi se utilizeaza la confectionarea imbracamintei exterioare cum
ar fi: puloverele, jachete, fuste, rochii, pantaloni, pardesie, paltoane.
Tehnologiile de tricotare foarte diverse permit obtinerea tricoturilor din
aceasta categorie atat sub forma plana sau tubulara metraj, in panouri
neconturate si, mai ales, conturate, acestea din urma determinand
importante avantaje: economie de materie prima, numar redus de operatii in
procesul de confectionare.
c)Tricoturi din tip de matase si tip matase
Tricoturile din matase naturala detin o pondere destul de redusa, in special
pentru articole de serie mica sau unicat. In schimb cele din fire tip matasea
au o larga utilizare la confectionarea articolelor de lenjerie pentru femei,
camasi de noapte, pijamale, rochii, bluze, fuste, pantaloni, in general
imbracamintea subtire.

Materiale secundare si auxiliare

Materiale secundare prezinta o importanta deosebita deorece

complecteaza din punct de vedere calitativ si estetic insusirile generale ale
imbracamintei. Din grupa materialelor secundare fac parte captuselile si
intariturile. Captuselile dubleaza detaliile produselor marindu-le rezistenta la
purtare, sifonarea, ajutandu-le sa-si pastreze forma in timp, determinand
cresterea valorii de prezentare si a parametrilor de confort.
Captuselile se plaseaza in interiorul imbracamintei, au suprafata
lucioasa pentru a permite imbracarea produsului in coditiile optime si se
muleaze cu usurinta pe corpul purtatorului. Ca materiale pentru capuseli se
utilizeaza tesaturile din fire de bumbac, fire artificial (viscoza, cupro, acetat)
sau fire sintetice. Dintre acestea, cele mai cunoscute sunt tesaturile cu
urmatoarele denumiri comerciale:
-serjul- tesatura de matase artificiala care se utilizeaza la captusirea
imbracamintei exterioare pentru femei si barbate (sacouri, pardesie etc.)
-satinul- tesatura din fire de matase artificiala utilizata la captusirea
imbracamintei exterioare pentru femei (jachete, taioare, mantouri)
-atlasul- tesatura lucioasa, plina, cu densitate mare si rezistenta mare, avand
capacitatea de a pastra,vin conditii foarte bune,vforma detaliilor produselor
de imbracaminte exterioare groase.
-captuseala de maneci – tesatura lucioasa de matase artificial ,de culoare
deschisa, cu dungi in culori inchise asortate, fiind utilizata la captusirea
manecilor de la sacouri, a vestei si a beteliei pantalonilor pentru barbati.
-tesatura golf- se produce din fire sintetice si se utilizeaza la pelerinele de
ploaie, bluze de vant etc.
Alte tesaturi folosite pentru captuseli sunt: crepul de China, taftaua, matasea
naturala, tesaturi din fire sintetitce.
-Tesaturi crude: panza nealbita, inlet natur;
-Tesaturi albite: panzeturi albite, olandina albita, tesaturi albite;
-Tesaturi,, uni”, care pot fi albe sau vopsite intr-o singura culoare;
-Tesaturi imprimate pe o singura parte;
-Tesaturi cu efecte de culori in urzeala, batatura, formand dungi, carouri sau
diferite figure;
-Tesaturi mouline, din fire rasucite colorate;
-Tesaturi scamosate: sibirul, diftina, finet, lodenul;
-Tesaturi bucle;
-Tesaturi cu doua fete;
-Tesaturi jacard.

Intariturile reprezinta straturi componente la unele ansambluri

vestimentare ale produselor de imbracaminte avand rolul de a contribui la
mentinerea formei produsului confectionat. Acestea pot fi tesaturi, materiale
textile netesute sau folii termoflexibile care se pot aplica la gulere, maneci,
umeri, buzunare, betelii, piepti;
Din categoria materialelor tesute se utilizeaza fercvent urmatoarele:
-din panza vatir, a care urzeala este din bumbac iar batatura din canepa sau
in in amestec cu lana (vatirul cu lana), este bine apretata si se utilizeaza la
imbracamintea exterioara la dublarea pieptilor sau a gulerelor;
-canafasul, realizat din fire de bumbac (obtinute din deseuri) bine apretate,
se foloseste la dublarea vatirului de la piepti, ca intaritura pentru buzunare,
maneci, betelii;
-rosharul, la care urzeala este din bumbac, iar batatura din fire artificiale sau
fire de par de cal;
Alte tesaturi cu utilizari simililare sunt: panza albita, panza nealbita, tesaturi
cu apret permanent, tesaturi cu termoadezive etc.
Intariturile netesute se utilizeaza din ce in ce mai mult datorita
caracteristicilor acestora (masa, compozitie fibroasa, densitatea aparenta,
higroscopicitatea, permabilitatea, elasticitatea etc.) si pretul scazut. Acestea
isi gasesc aplicalibitatea la gulere, buzunare, piepti, mansete, tivuri etc.
In comparatie cu intariturile tesute, cele netesute prezinta o serie de
avantaje, cum ar fi: sunt mai ieftine, sunt mai usoare, nu prezinta restrictii
privitoare la directia de croire.
In grupul materialelor auxiliare sunt incluse: ata de cusut, furniturile,
garniturile, auxiliare pentru incheiat.

Ata de cusut este cel mai important material auxiliar folosit la

confectionarea imbracmintei, de care depinde asamblarea corespunzatoare
a detaliilor component ale produselor. Ea se alege in functie de materialul
utilizat si tipul operatiei de cosere.
Ata de cusut este un produs textil obtinut prin rasucirea a doua sau mai
multor fire simple sau rasucite.
Ata de cusut se poate clasifica astfel:
-dupa natura:
-din bumbac;
-din in si canepa;
-din matase naturala;
-din matase artificial;
-din fibre chimice (PES);
-din fibre in amestec.
-dupa destinatie:
-pentru cusaturile de ansamblare;
-pentru coaserea nasturilor si butonierelor;
-pentru coaserea tivurilor;
-pentru cusaturi de insailare;
-pentru scopuri tehnice si medicale.
-dupa finete:
-ata subtire (pentru articole de lenjerie) cu Nm: 100/3, 85/3, 54/3;
-ata cu finete medie (pentru articole de imbracaminte din
materiale subtiri si medii) cu Nm 60/3, 54/2;
-ata groasa (pentru articole confectionate din materiale groase
sau pentru butoniere) Nm 54/2x3, 85/2x3, 100/2x3;
-ata foarte groasa (pentru articole confectionate din piele) cu Nm:
40/3, 40/3, 54/3, 80/3.
Alegerea atei de cusut la confectionarea imbracamintei se face avandu-se
in vederea produsul, structura si culoarea materialelor folosite. In general, la
alegerea atei se au in vedere urmatoarele indicatii:
-sa corespunda din punct de vedere a rezistentei cu cea a materialelor
folosite la realizarea produsului;
-sa aiba o finete corespunzatoare cu destinatia cusaturii si grosimea
materialului;
-culoarea atei se stabileste la culoarea materialului folosit sau, in cazul unei
cusaturi ornamentale, sa fie asortate la culoarea materialelor. In general
culoarea atei se adopta cu o nuanta mai inchisa decat materialele cusute.

Furniturile produselor de imbracaminte au functiuni multiple: intaresc

rezistenta unei anumite zone a produselor, ajuta la formarea produselor, la
elasticitatea acestora etc. Aceste materiale se aplica in functie de
complexitatea si cerintele produsului si modelului confectionat.
Dintre acestea:
-tesaturi pentru buzunare (moleschinul) - sunt obtinute din fire de bumbac
sau tip bumbac si se folosesc la confectionarea pungii buzunarelor (la
pantaloni);
-vatelina- este obtinuta din deseuri de lana, prin tesere, tricotare sau
procedee necoventionale si este folosita la dublarea imbracamintei
exterioare pentru anotimpul rece (paltoane, jachete etc.) prin plasarea intre
captuseala si fata produsului;
-rejansa – este un material tesut sub forma unei bentite, fiind folosita la
intarirea si sustinerea produselor cu sprijin pe talie;
-elasticul - se produce sub forma de banda cu latimea de 0,5- 2,5 mm sau
sub forma rotunda si este folosit la ajustarea pe corp a unor produse de
lenjerie, sport etc;
-banda de protective - care este o tesatura ingusta din fire du bumbac, cu fir
de intarire la o margine, care se foloseste la protejarea tivului la pantaloni;
-pernite pentru umeri - sunt semfabricate confectionate din vata, vatelina
sau spuma poliuretanica care se monteaza la umerii unor produse ca: bluze,
rochii, pardesie, sacouri, paltoane;
-vata se foloseste ca umplutura pentru umeri sau ca dublura la produsele
matlasate;
-banda de rententie - se foloseste la produse fixate pe talie, cum ar fi:
paltonul, fusta. Acestea se produc prin tesere si este prevazuta pe lungimea
cu fire de cauciuc care maresc aderenta intre produs si lenjeria de corp.
Garniturile se aplică la produsele de imbracaminte in scop util,
intregind sau oranamentand produsul confectionat. Din aceasta grupa fac
parte: benzile ripsate, dantelele, snururile, coltisorii, alte articole de
pasmanterie.
Alaturi de furnituri si garnituri amintite, in structura produselor de
imbracaminte pot fi intalnite si auxiliare pentru fixarea si ajustarea
imbracamintei, cum sunt: nasturii, copcile, capsule, fermoarele, cataramele,
botonii etc. Prezenta acestora este determinata de produs, model, cerintele
clientului si modei, tehnologia de fabricatie.

Proprietati specifice materialelor folosite in confectii

Pentru a indeplini principalele functiuni determinate de destinatie,
precum si pentru aprecierea duratei de utilizare, produsele de
imbracaminte trebuie sa indeplineasca o serie de conditii care sunt
determinate de caracteristicile materialelor utilizate la confectionare. Desi
materialele textile utilizate in confectii sunt foarte diverse, caracteristicile
acestora se pot incadra in trei grupe:

a)Caracteristici privind durabilitatea

Durabilitatea materialelor textile este hotarata de comportatea acestora la

actiunea solicitarilor mecanice aparute in procesul de fabricatie si in timpul
purtarii produselor. Astfel, durabilitatea unui material este apreciata prin:
 -rezistenta la tractiune - reprezinta efortul aplicat unei epruvete de
dimensiunile STAS sub care aceasta se rupe (pe directia urzelii si a bataturii
la tesaturi si pe directia sirului si a randului de ochiuri la tricoturi);
-alungirea la rupere – reprezinta deformarea totala a epruvetei pana
in momentul ruperii;
-rezistenta la plesnire - reprezinta efortul care determina ruperea
in conditiile solicitarii epruvetei pe toate directiile (solicitari multidirectional);
-rezistenta la frecare – se poate aprecia, in urma uzurii la frecare, prin
pierderea rezistentei la tractiune, prin pierderea de masa si prin scaderea
grosimii materialului;
-rezistenta la oboseala - reprezinta efortul necesar ruperii unei
epruvete dupa ce aceasta a fost solicitata un numar de cicli la un efort mai
mic decat el necesar ruperii. Fenomenul de oboseala care apare se
manifesta prin distrugerea lenta si progresiva a materialelor textile
supuse unor solicitari ciclice in timpul purtarii, fara pierdere de masa.

b)Carcteristici privind valoarea de prezentare

-stabilitatea dimensional –reprezinta propietatea materialelor de a-si

pastra forma si dimensiunile dupa tratamente de umezire, spalare si calcare;
-capacitatea de revenire dupa sifonare - Sifonarea este propietatea
materialelor textile de a suferi deformari permanente datorita unor solicitari,
compresiune sau torsiune (apar cute sau incretituri). Posibilitatea de a
reveni la forma initiala depinde de deformatiile care apar in domeniul elastic
sau plstic.
-flexibilitatea si rigiditatea – sunt marimi complexe ce caracterizeaza
propietatea de deformare a unui material textil sub actiunea greutatii propii;
-drapajul - este o propietate a materialelor textile de a forma falduri
sub actiunea greutatii propii;
-luciul - este propietatea materialelor de a reflecta lumina;
-trasparenta - este propietatea materialelor textile de a lasa sa treaca
prin ele un fascicol de lumina fara a-l modifica;
-efectul piling - este un fenomen nedorit care apre datorita frecarii
suprafetei materialului textile si se manifesta prin formarea unor mici
ghemotoace de fibre datorita incalcirii capetelor fibrelor scurte care au
migrat la suprafata materialului (fibrele migrate se rasucesc in jurul unora mai
rezistente).

c) Caracteristicile de confort (propietatile fiziologice)

In aceasta categorie sunt incluse caracteristici ale materialelor care

influenteaza senzatia de confort data de produsul imbracamintei:
-permeabilitatea la aer si vapori – se apreciaza prin cantitatea de aer si
respectiv vapori care trec prin materialul textile intr-un anumit interval de
timp;
-capacitatea de izolare termica - reprezinta capacitatea de a impedica
transferul termic;
 -rezistenta la transpiratie – se apreciaza prin modificarea culorii si
gradului de cedare a colorantului pe materialul vopsit, in urma actiunii
transpiratiei;
-higroscopicitatea - este capacitatea materialului de a retine vapori de
apa;
-hidrofilia - este capacitatea materialului de a absorbi apa.
Pe langa aceste propietati, pentru industrie, o mare importanta o au si
caracteristicile geometrice ale materialelor (lungimea, grosimea, latimea)
precum si comportarea la operatii tehnologice de calcare, aburire,
termofixare.
Materialele textile, prin propietatile lor, sunt selectionate in functie de
destinatia materialului respectiv.
Astfel, pentru materialele destinate articolelor de lenjerie (camasilor)
se au in vedere urmatoarele propietati de baza: higroscopicitatea,
permeabilitatea la aer si vapori, rezistenta la sifonare, calcarea, revenirea
dupa sifonare, efect de piling redus.
Materialele destinate confectionarii costumelor (pantalon si sacou)
trebuie sa se caracterizeze prin: nesifonabilitatea, efectul de piling redus,
stabilitatea pliului, drapaj, elasticitate si flexibilitate, rezistenta la tractiune,
rezistenta la transpiratie, permebilitatea la aer si vapori.

Istoria rochiei negre

http://artifexlohn.com/istoria-rochiei-negre/

De aproape un secol, rochia neagra este arma secreta din dulapul oricarei
femei dar si favorita designerilor pe podiumurile de moda.
Inainte de anii ’20, se considera ca este indecent sa porti negru daca nu erai
in doliu, vaduvele purtand haine negre timp de doi ani.
In timpul Primului Razboi Mondial, negru se regasea tot mai mult in
garderobele femeilor, iar vaduvelor li se permitea doar accesorizarea cu o
simpla funda neagra.
In 1926, Coco Chanel, creeaza “the little black dress”, o rochie neagra
dreapta, pana la genunchi din jerseu si le schimba femeilor perceptia despre
felul de a se imbraca. La momentul respectiv, Vogue a prezis ca aceasta
rochie va deveni uniforma tuturor femeilor, aceasta reusind sa sparga toate
tiparele existente pana atunci.
Pana in acel moment, negrul putea fi purtat doar de femeile care tineau doliu,
iar jerseul era folosit doar pentru lenjeria barbateasca. Fiind bazata pe linii
simple si elegante, aceasta rochie a devenit in scurt timp preferata tuturor
femeilor.
In 1944, Christian Dior interpreta literele alfabetului din punct de vedere
vestimentar, apar rochiile pe linia A, stramta sus si larga jos;linia H, dreapta
si linia Y, ampla la nivelul umerilor si stramta jos. Tot in acest an incearca sa
si scurteze rochiile cu cativa centimetri deasupra genunchiului.
Patru decenii mai tarziu, Jean Paul Gaultier si Claude Montana dau nastere
look-ului geometric, femeile etaland decolteuri largi, corsete cat mai stranse
si fuste mulate,pana la genunchi.
Incet, dar sigur, s-a renuntat la acest look geometric si incorsetat, pana in
anii ’70 cand negrul a fost inlocuit cu nuante intens colorate.
In anii ’80 este readusa in prim plan rochia neagra, fiind extreme de purtata
atat pentru tinutele business, cat si pentru cele de seara, aparand si un nou
trend, cel al umerilor lati.
Simplitatea acestei rochii se pastreaza si in anii ’90 doar ca incep sa se faca
tot felul de combinatii neasteptate, cum ar fi asortarea rochiei cu bocanci.

Moda la imbracamintea pentru femei

Podiumurile de modă internationala, o sursă importantă de inspiratie pentru
fashioniste si femei care iubesc să fie în tendinte, au fost invadate în acest
sezon de rochiile de catifea.

În pragul petrecerilor, această tendintă apare ca o solutie salvatoare pentru

orice femeie care-si doreste să fie o aparitie seducătoare. Ce poate fi mai
elegant ca o rochie de catifea?
Unul dintre cele mai luxoase materiale disponibile, catifeaua a fost deosebit
de apreciată pe podium, atât la show-urile de fashion de la Milano, cât si în
Londra sau la Paris.

Siluetele prind un strop de extra feminitate datorită catifelei, astfel că femeile

le iubesc pentru că evidentiază într-un mod deosebit de gratios liniile
corpului.

Rochie neagra din catifea cu umerii goi

Rochie de seara din catifea cu bolero elegant

Rochie neagră din catifea, cu mâneca lungă

 Rochie vintage din catifea

Trendul actual îsi trage rădăcinile încă din anii 1990 si se bucură de o
revenire spectaculoasă în prezent.
Află chiar de la revista Vogue că printre iubitorii acestui trend se află
cunoscute case de modă ca Prada, Gucci, Fendi sau Emilio Pucci – toti au
experimentat din plin cu materialul vedetă al sezonului rece: catifeaua.

Tendintele acestui sezon sunt:

- Simplu (stil sofisticat-casual, ce se inspira din colectiile in stil american)
- Traditional (stil sport)
- De baza (stil practic, confortabil si de calitate)
- Modern (stil inspirat din tendintele de moda).
Realizarea tiparului de baza la rochia pentru femei

Prin procesul de proiectare a tiparului se determină forma şi

dimensiunile detaliilor îmbrăcămintei. Aceste detalii au forme şi dimensiuni
diferite în funcţie de caracteristicile modelului proiectat.
Operaţia de construire a tiparelor este impusă de necesitatea creării
unui element cu formă şi dimensiuni corespunzătoare corpului omenesc.
În procesul de proiectare tiparele au forme şi dimensiuni diferite în
funcţie de rolul pe care îl au în etapa sau în faza de realizare, fiind denumite:
tipare clasice, tipare de bază, tipare multiplicate.
Tiparul clasic este construit pentru produse cu linie clasică (simplă).
Tiparul de bază se obţine din tiparul clasic căruia, odată cu transformarea în
model i se adaugă rezerve de cusături şi tivuri.
Tiparul gradat (multiplicat) se obţine prin mărirea sau micşorarea tiparului
de bază, aplicând cote de gradare specifice fiecărui detaliu proiectat.
Construirea tiparelor clasice pentru detaliile produsului se poate face
separat, pentru fiecare detaliu în parte, sau pe grupe de detalii, în funcţie de
poziţia şi de legătura acestora în cadrul produsului.
La construirea unui tipar clasic se disting trei etape de lucru şi anume:
a. Calculul dimensiunilor de bază
b. Trasarea liniilor de bază
c. Trasarea liniilor de contur.

Proiectarea tiparului clasic pentru rochie porneşte de la dimensiunile

principale ale corpului omenesc.

Dimensiuni principale:

IC= 164 cm Pb= 44 cm Ad=6 cm

E1. Calculul dimensiunilor de bază

Nr. Dimensiune Relaţie de Valoarea la Valoarea la

crt. calcul scara 1:1 scara 1:5
(cm) (cm)
1. Lt Ic/4-2 39 7,8
2. Ls Ic/3+3 19 3,8
3. Lsp Pb/3+2 16,6 3,32
4. Lpt Pb/3+3 17,6 3,62
E2. Trasarea liniilor de bază

Nr. Dimensiune Relaţie de Valoarea la Valoarea la

crt. calcul scara 1:1 scara 1:5
(cm) (cm)
P
1. AB b 20 4
4 +9
2. AT Lt 39 7,8
3. TS Ls 19 3,8
4. AL Lpr=NxZ K 95 19
5. BB1 Ad 19,6 3,92
Lsp+ 3
6. BB2 Pb+Ad 50 10
7. B2B3 Ad 20,6 4,12

Lpt+ 3 +1
8. B1B4 B1B3/2

E3. Trasarea liniilor de contur

Nr. Dimensiune Relaţie de Valoarea la Valoarea la

crt. calcul scara 1:1 scara 1:5
(cm) (cm)
1. Aa Pb Ad 5 1
8
2. A1a2=2 2 0,4
A
3. aa1 a 1,75 0,35
4 +0,5
4. a2a3 1 0,2
5. A2A3 Aa+1 6 1,2
6. A2G=A3G1 aa1+1 2,75 0,5
7. B2B5 B2B3/2 11,5 2,3
8. PIP 0,5 0,1
9. B5P1 B5P/2 11,5 2,3
10. P1P2 Pb 3,4 0,7

1
0 -1
11. B5P2 B 5P I 11,5 2,3
12. A1a4 Pb/4 11 2,2
13. P3P4 a1a3-(G1P+1) 10 2
14. B3R Pb/10 4,4 0,8
15. T1T4 1 0,2
16. T2T3=L1L2 1 0,2
17. T4T5=T4T6 3,5 0,7
18. S2S3=S2S4 1,5 0,3
19. T5L3=T6L4=TL 56 11,2
20. Bb BB1/2 9,8 1,9
21. bb1=S5l 5 1
22. tt1=tt2 1,5 0,3
23. B5F=S6l1 6 1,2
24. t3t4=t3t5 2,5 0,5

Construcţia tiparului mânecii scurte - ca la mâneca pentru bluza

Nr. Dimensiune Relaţie de calcul Valoarea la Valoarea la

crt. scara 1:1 scara 1:5
(cm) (cm)
P
1. AB b 14 2,8
4 +3
2. Al AB+(5....8 cm) 22 4,4
P
3. AA1 b 17,6 3,5
3 +3
4. BB2 4 0,8
5. B1B3 BB1-BB2 13,6 2,7
6. AA2 AA1/2 8,8 1,7
P
7. BR b 4,7 1
10 +0,3
8. aa1 2,5 0,5
9. a2a3 1 0,2
10. BR1 BR+1 5,7 1,1
11. R1R2 2,5 0,5
12. l2l4=l3l5 0,5 0,1
13. l4l6=l5l7 1 0,2
Construcţia tiparului mânecii scurte - ca la mâneca pentru bluza

Nr. Dimensiune Relaţie de calcul Valoarea la Valoarea la

crt. scara 1:1 scara 1:5
(cm) (cm)
P
1. AB b 14 2,8
4 +3
2. Al AB+(5....8 cm) 22 4,4
P
3. AA1 b 17,6 3,5
3 +3
4. BB2 4 0,8
5. B1B3 BB1-BB2 13,6 2,7
6. AA2 AA1/2 8,8 1,7
P
7. BR b 4,7 1
10 +0,3
8. aa1 2,5 0,5
9. a2a3 1 0,2
10. BR1 BR+1 5,7 1,1
11. R1R2 2,5 0,5
12. l2l4=l3l5 0,5 0,1
13. l4l6=l5l7 1 0,2

CONSTRUCŢIA TIPARULUI DE ROCHIE CLASICĂ PENTRU FEMEI

SCARA 1:5
Prenzentarea colectiei de modele
 BIBLIOGRAFIE SI WEBOGRAFIE

 Ciora M., Ursachi D. - Ingineria produselor textile, Editura

,,Gh.Asachi”, Iasi, 1999
 Merticaru D., Giurgiu P. - Materii prime textile, Editura economica
preuniversitara.
 Iacob I. - Tehnologii generale textile, Editura ”Gh.Asachi”, Iasi,
2000
 Florea A. -Controlul calitatii produselor, Editura ”Gh.Asachi”, Iasi,
2001
 Matei M., Marinescu I., Merticaru V. - Pregatirea de baza in
industria usoara, Editura Oscar print, Bucuresti, 2003.
 Salvanu V. - Notiuni de creatie, Editura Didactica si Pedagogica
R,A. , Bucuresti, 1985.
 Colectie de STAS - Industia textila, tricoturi si confectii, Editura
tehnica, Bucuresti, 1990.
https://www.amafashion.ro/blog/trend-rochii-catifea/

http://artifexlohn.com/istoria-rochiei-negre/

Anexe