1 
 

3. STRUCTURA UNEI MAŞINI DE TRICOTAT RECTILINII

Cea mai simplă maşină de tricotat rectilinie trebuie să fie dotată cu următoarele
ansambluri sau mecanisme, figura 1:
1. de acţionare a acelor,
2. de alimentare cu fir,
3. de tragere a tricotului
4. de antrenare a ansamblurilor mobile.

Figura 1. Masina rectilinie de tricotat

Ansamblul de acţionare a acelor de tricotat trebuie să asigure mişcările acelor conform

cu succesiunea fazelor de formare a ochiurilor şi este prevăzut cu: suport pentru acele de tricotat
şi ansamblu cu came de acţionare a acelor.
Ansamblul de alimentare cu fir trebuie să asigure conducerea, controlul şi reglarea
tensiunii în fir la alimentarea succesivă a acelor de tricotat.
Ansamblul de tragere a tricotului trebuie să asigure în şirurile de ochiuri o tensiune de
tragere constantă.
Sursa de mişcare a organelor de lucru ale maşinii de tricotat provine de la lucrător
(maşină manuală) sau de la un electromotor (maşină electro- mecanizată).

3.1 Ansamblul fonturii cu ace

Fontura reprezintă suportul acelor de tricotat şi este construită din oţel special sub formă
de placă plană (Fig. 3.1). Pe suprafaţa fonturii (1) sunt frezate echidistant canale (2) în care vor fi
amplasate ace de tricotat (3) şi arcuri de susţinere (4). Acele de tricotat sunt amplasate cu cârligul,
limba şi călcâiul de lucru orientate spre suprafaţa fonturii.
Peretele de metal (5), care separă două ace de tricotat consecutive, este numit perete al
canalelor. La partea superioară, fiecare perete de canal este terminat cu un dinte de aruncare (6).
Ansamblul dinţilor de aruncare constituie pieptenele de aruncare. Canalele fonturilor sunt mai largi
la partea superioară (7), formând un spaţiu mai mare, necesar buclării şi formării ochiurilor.
O şină de acoperire (8) va împiedica acele de tricotat să se ridice în canal sub acţiunea
forţelor de tragere. Pentru a înlesni numărarea acelor de tricotat din fontură, şina de acoperire (8)
este numerotată în ordine crescătoare, din cinci în cinci ace, în ambele sensuri.
 
  
2 
 

La baza fiecărui ac de tricotat este plasat un arc (4) destinat să susţină acul în două
poziţii: în lucru (a) sau scos din lucru (b). Ansamblul arcurilor de susţinere sunt menţinute în canal
de o şină de acoperire (9).

Figura 3.1. Fontură cu ace la masina manuala de tricotat MTM

La unele masini de tricotat, pentru a frâna acele de tricotat în mişcarea lor de glisare pe
fundul canalelor, într-un canal frezat transversal, aflat sub şina de acoperire (8), este amplasată o
bandă textilă groasă (10).
Fonturile cu ace (1 şi 2, Fig. 3.2), şinele de conducere (3 şi 4) sunt montate pe un schelet
de susţinere constituit din doi pereţi laterali (5) fixaţi pe un postament cu patru picioare. Între
pieptenii de aruncare de la cele două fonturi (1 şi 2) există o distanţă orizontală numită
ecartament, notată cu simbolul E.

Figura 3.2. Vedere laterală a ansamblului fonturilor

Fontura din faţă şi din spate sunt plasate lateral în aşa fel ca centrul unui perete de canal al
unei fonturi să se găsească plasat exact pe centrul unui canal de ac de la fontura opusă, adică
dinţii de aruncare ai unei fonturi să se găsească exact în faţa acelor de la fontura opusă, ceea ce
permite încrucişarea lor în timpul lucrului, fără să se atingă.
 
  
3 
 

Aceste fonturi (1 şi 2, Fig. 3.3) sunt plasate una faţă de cealaltă sub un unghi cuprins între
de 90 şi 1040.
0

Fonturile sunt plasate simetric faţă de axa verticală x-y (Fig. 3.3) şi vârfurile dinţilor de
aruncare sunt dispuse într-un plan orizontal determinat de linia a-b.

Figura 3.3. Unghiul de dispunere a fonturilor

Fontura cu ace este caracterizată de următoarele caracteristici tehnice: lăţimea utilă a

fonturii, pasul acului, ecartamentul dintre fonturi, fineţea fonturii şi numărul de ace dintr-o fontură.
Lăţimea utilă a fonturii (Lf) reprezintă distanţa transversală maximă, în cm sau inci, pe
care sunt dispuse canalele acelor dintr-o fontură. Lăţimea utilă a fonturii determină lăţimea maximă
a panoului de tricot (Fig. 3.4).
Pasul acului (T) este distanţa transversală între axele a două ace vecine sau a doi pereţi
de ghidare vecini din aceiaşi fontură, măsurată în mm (Fig. 3.4). Valoarea pasului acului
determină limita maximă a grosimii firului şi mărimea ochiurilor. Practic, când se măsoară pasul
acului, fălcile de măsurare ale unui şubler sunt fixate pe pereţii de aceiaşi parte ai dinţilor de
aruncare.
Ecartamentul dintre fonturi (E) este distanţa măsurată între baza pieptenilor de
aruncare de la cele două fonturi şi este egal cu pasul acului (Fig. 3.2).
În cazul maşinilor de tricotat, este folosită noţiunea de fineţe a fonturii (a maşinii de
tricotat). În sistemul englez, fineţea maşinii este exprimată ca număr de ace dispuse pe un inci
lăţime de fontură (25,4 mm), şi se notează cu simbolul KE (de ex.: KE = 5 E, 10 E).

Na
Lf
T T

Figura 3.4. Caracteristici tehnice ale fonturii

 
  
4 
 

În sistemul metric se foloseşte ca unitate de măsură 100 mm şi se notează fineţea cu

simbolul M. Fineţea se exprimă ca număr de ace pe 100 mm (de ex.: M = 40).
Sistemul elveţian Jauge se notează cu simbolul J şi se defineşte ca spaţiul, exprimat în
mm, ocupat de un grup de 10 ace (de ex.: J = 32).
Sistemul metric international direct se notează cu simbolul M.I.D. şi se exprimă ca
spaţiul, exprimat în mm, ocupat de un grup de 100 de ace (de ex.: M.I.D. = 254 mm).
Pentru maşinile rectilinii, fineţea utilizată este una din următorul grup de valori: 2 ½, 3,
3 ½, 4, 5, 6, 7, 8 10, 12, 14 E.

La maşinile de tricotat rectilinii, intervalele de fineţe sunt grupate astfel:

 2-5 ace pe un inci pentru tricoturi foarte groase;

 5-7 ace pe un inci – tricoturi groase;
 7-10 ace pe un inci – tricoturi fine;
 12-14 ace pe un inci – tricoturi foarte fine.
Numărul de ace dintr-o fontură (Na) este egal cu numărul de canale din fontură şi determină
numărul maxim de şiruri ale tricotului, respectiv lăţimea maximă a tricotului (Fig. 3.4). Numărul de
ace dintr-o fontură depinde de lăţimea utilă a fonturii (Lf) şi de fineţea fonturii (KE).
În timpul procesului de tricotare, fonturile sunt staţionare şi canalele de la o fontură se
situează între canalele de la cealaltă fontură, sau altfel spus, dinţii de aruncare de la o
fontură sunt plasaţi în dreptul canalelor de la cealaltă fontură. Aceasta este poziţia de
tricotare şi acele de tricotat vecine de la ambele fonturi sunt capabile să tricoteze simultan. Aşa
cum este prezentat în Fig. 3.5, riscul unei coliziuni şi avarii este evitat.

Figura 3.5. Poziţia reciprocă a fonturilor

Una din fonturi (de regula fontura Spate) poate să se deplaseze lateral pe o distanţă
scurtă ca să schimbe poziţia relativă a acelor (Fig. 3.6). Această deplasare laterală este
măsurată în număr de paşi de ac.
Deplasarea laterală a fonturilor este utilă pentru următoarele două scopuri:
1. Să poziţioneze canalele aproape aliniate (în prelungire). Această poziţie este necesară
pentru a permite acelor dintr-o fontură să pătrundă în spaţiul dintre lamela de
transfer şi tija acelor din fontură opusă ca să faciliteze transferul ochiurilor. Această
poziţie este denumită poziţia de transfer. Pozitia de transfer poate fi obtinuta in doua
moduri: prin deplasare laterala a fonturii mobile pe o distanta putin mai mica decat T/2,
figura 3.5a (la masinile prevazute cu ace cu lamela de transfer obisnuita) sau pe o distanta
 
  
5 
 

mult mai mica decat T/2, figura 3.5b (la masinile prevazute cu ace cu lamela de transfer
extinsa lateral).

Figura 3.5. Poziţia reciprocă a fonturilor la transferul de ochiuri

2. Una din fonturi poate fi deplasată lateral cu câţiva paşi de ac într-o parte şi să
rămână poziţionată în poziţia de tricotare. Acele de la o fontură sunt plasate între
acele de la cealaltă fontură. Această posibilitate este utilă ca să ajute la deplasarea
laterală ochiurilor într-un loc nou sau să încline şirurile de ochiuri de pe o fontură
faţă de şirurile de pe cealaltă fontură.

 
 
Figura 3.6. Deplasarea fonturii din spate cu 3 paşi de ac spre dreapta

Se face observaţia că deplasarea laterală a fonturii poate avea loc când toate acele sunt în
poziţie de staţionare. Orice încercare de deplasare laterală a fonturii în timp ce câteva ace sunt în
poziţii ridicate şi intercalate va determina o avarie.
 
  
6 
 

2.2. Ansamblul lacătelor cu came de acţionare a acelor de tricotat

Formarea ochiurilor pe ace de tricotat cu limbă necesită mişcări de ridicare şi de coborâre a

acelor. Fontura, suportul acelor, este fixată pe batiul maşinii, iar acele de tricotat au posibilitatea să
execute în canalele lor mişcări rectilinii alternative de cursă constantă.
Acţionarea acelor de tricotat se poate face cu un ansamblu de came plane, de formă
triunghiulară, de ridicare şi coborâre, ce trebuie să aibe mişcări de deplasare rectilinie
alternativă, pe deasupra fonturilor cu ace, acţionând călcâiele acelor ce sunt plasate pe
deasupra suprafeţei fonturii. Camele sunt reprezentate văzute de sus, fiind vizibil numai conturul
camelor.
Cama de formă triunghiulară (1, Fig. 3.7), dispusă cu un vârf în sus, este plasată în aşa fel
ca baza camei să fie mai jos decât nivelul călcâielor acelor de tricotat (2) aflate în poziţie de
staţionare.

Figura 3.7. Ridicarea şi coborârea acelor de tricotat

Dacă cama de acţionare (1) este deplasată în mişcare rectilinie, de la stânga la dreapta, în
sensul săgeţii a, ea va ataca cu faţeta ascendentă din dreapta călcâiele acelor ce se vor ridica
de-a lungul canalelor, obţinând pentru ace o mişcare de ridicare în sensul săgeţii b.
Cama de coborâre (3) va ataca la rândul său călcâiele acelor şi le va obliga să coboare de-a
lungul canalelor în sensul săgeţii c.
Pentru a folosi identic ansamblul de came şi pentru sensul de deplasare de la stânga la
dreapta, ansamblul va fi completat cu a doua cama de coborâre (4, Fig.3.8), ansamblul devenind
simetric faţă de axa longitu- dinală x-y.

Figura 2.8. Placa cu came de ridicare şi coborâre

Aceste trei came sunt montate pe o placă suport, denumită placă port-came (2) , care la
rândul ei este montată pe un cărucior ce va executa o mişcare rectilinie alternativă pe direcţie
transversală, pe deasupra fonturii cu ace, în sensul săgeţilor a şi b. Canalul de ghidare a
călcâielor acelor de tricotat aflat între came vecine este numit canalul călcâielor (5).

 
  
7 
 

Conturul real al camelor de acţionare este optimizat pentru a asigura un ghidaj fără
şocuri mari, împiedicând ruperea călcâielor acelor de tricotat (Fig. 3.9).

Pentru o mai mare siguranţă a mişcarii acelor de tricotat, la partea superioară a camei
de ridicare (1, Fig. 2.9), între camele de coborâre (2 şi 3) este amplasată o camă de ghidare
(4). Cama poartă numele de camă de siguranţă.

2 3
1

Figura 3.9. Placă cu came de acţionare a călcâielor acelor de tricotat

Acele care ating punctul cel mai de jos al camei de coborâre sunt ridicate de forţele
de tragere ce sunt aplicate în ochiurile noi. De aceea, cama de coborâre are prevăzută o
muchie de contur de unghi ce permite efectuarea mişcării de ridicare a acelor până ce capul
lor ajunge în dreptul bazei dinţilor de aruncare (Fig. 3.10).

Figura 3.10. Camă de coborâre

Poziţia pe înălţime a camelor de coborâre este parametrul tehnologic principal care

determină mărimea buclelor, respectiv a ochiurilor. Acest parametru este numit adâncime de
buclare şi reprezintă cursa capului aculul de tricotat faţa de linia de aruncare, formată de baza
dinţilor de aruncare. În Fig. 3.11a, cama de coborâre este reglată cu o adâncime de buclare
mare (x1) şi buclele, respectiv ochiurile, vor fi mari. În Fig. 3.11b, dimpotrivă, cama de
coborâre este reglată cu o adâncime de buclare mai mică (x2) şi buclele, respectiv ochiurile, vor
fi mai mici.

Figura 3.11. Camă de coborâre.

Influenţa adâncimii de buclare asupra mărimii ochiurilor
 
  
8 
 

La masinile cu comenzi mecanice, poziţia pe înălţime a camelor de coborâre este reglată

prin translaţie, pe ghidaje rectilinii din placa cu came (culise, 1, Fig. 3.12) urmărite de
bolţuri (pietre de culisă, 2) fixate pe camele de coborâre. La masinile cu comenzi electronice,
poziţia pe înălţime a camelor de coborâre este reglată prin translaţie, cu ajutorul unor motoare
pas cu pas.

Deplasarea camelor de coborâre este efectuată în aşa fel încât faţeta activă rămâne
întotdeauna în acelaşi plan de ieşire încât lăţimea sistemului de came în porţiunea activă este
întotdeuna aceiaşi, indiferent de sensul de deplasare a căruciorului cu placa port-came.
Această miscare a camelor de coborâre, în funcţie de sensul de deplasare a căruciorului, este
denumită pendularea camelor de coborâre.

a)

1
2

b)
Figura 3.12. Pendularea camelor de buclare

3.3Ansamblul de alimentare cu fir

Din cauza particularităţilor procesului de tricotare în două sensuri, cu staţionare la

schimbarea sensului de deplasare a căruciorului cu lacăte, alimentarea cu fire se va face
liber, fără folosirea unui sistem de alimentare pozitivă.

Dispozitiv de frânare şi de întindere (si control) a firului

De la bobina cu fir (1, Fig. 3.13), aflată pe masa de alimentare (2), firul textil (3) este
condus la dispozitivul de frânare (4), prin tuburile de porţelan (5 şi 6), prin ochiul de
conducere fix (7) spre ochiul de conducere mobil (8) al antenei elastice de întindere (9) şi prin
ochiul de conducere fix
(10) spre conducătorul de fir propriu-zis.

 
  
9 
 

 
Figura 3.13. Traseul tehnologic de alimentare cu fir 

La maşinile de tricotat rectilinii automate, în ansamblul de alimentare este încadrat un

detector de noduri pe fir şi un detector de tensiune în fir, care sunt în legătură cu un
dispozitiv de oprire automată la ruperea firului sau la slăbirea exagerată a tensiunii acestuia.
Acesta realizeaza controlul firului in timpul tricotarii.
Alimentarea firului trebuie să se efectueze sub acţiunea unui dispozitiv de tensionare
din două motive: va uniformiza tensiunea în fir la formarea ochiurilor şi va recupera la
începutul fiecărui rând de ochiuri surplusul de fir care este situat între nuca conducătorului de
fir şi primul ac în lucru din margine.
Conducătorul de fir trebuie să depăşească ultimul ac în lucru pentru ca, după ce se va
relua tricotarea, să se elimine toate riscurile de agăţare a firului de către ace şi pentru a
schimba poziţia conducătorului de fir faţă de sistemul de came de acţionare. Pentru că
deplasarea în înălţime a arcului de întindere nu este suficientă pentru a menţine în stare întinsă o
lungime mare de fir, în acest caz firul nu este depus în mod corect pe acele din margine în
timpul tricotării şi va provoca apariţia de fire flotante, ochiuri largi sau ochiuri căzute.
Un dispozitiv de frânare a firului este reprezentat în Fig. 3.14 Extremitatea tijei
cilindrice (1) este folosită pentru fixarea dispozitivului la un suport. Porţiunea scobită (2)
permite trecerea firului (3) printre două discuri de frânare (4). O piuliţă de reglare (5) este
deplasată pe tija filetată (6), asigurând modificarea forţei de apăsare normală a resortul tronconic
(7) asupra firului textil (3) ce trece printre discurile de frânare (4).

Figura 3.14. Dispozitiv de frânare (tensionare)

 
  
10 
 

Rolul dispozitivului de frânare sau tensionare a firului constă în a asigura o frânare

constantă asupra firului. Atunci când antena de întindere este ridicată pentru a recupera surplusul
de fir dintre ultimul ac în funcţiune şi nuca conducătorului de fir, dacă acţiunea de
frânare nu este realizată, antena va continua desfăşurarea firului de pe bobină, firul nu va mai
fi tensionat la marginea tricotului şi, la reluarea tricotării, firul nu va fi depus cu siguranţă pe
limbile deschise ale acelor de tricotat. Pentru a permite o formare uniformă a ochiurilor, în
cursul tricotării este necesară o tensiune mică în fir. Arcul de întindere este montat cu un
capăt pe un cilindru cu posibilitate de reglare a tensiunii. Tensiunea sa trebuie să fie
reglabilă în funcţie de rezistenţa şi elasticitatea firului folosit şi întotdeauna trebuie redusă la
maximum.
Pentru firele mai puţin rezistente la întindere (în cazul maşinilor de fineţe mare), se
recomandă ca arcul ales să fie mai lung şi mai subţire, pentru că să se obţină o întindere cu
o tensiune mai mică. Pentru firele cu rezistenţă la tragere mai mare (în cazul maşinilor cu
fineţe mică), se recomandă ca arcul să fie mai scurt şi mai gros, care să asigure la sfârşitul
cursei o întindere mai energică.
Tensiunea în fir datorată dispozitivului de frânare şi arcului de întindere trebuie redus la
maximum pentru a evita ruperea firului în cursul formării ochiurilor.

Conducător de fir

Ansamblul conducătorului de fir este constituit din următoarele părţi principale (Fig.
3.15): caseta de ghidare sau glisiera (1), care se deplasează atunci când conducătorul de fir este
în funcţiune pe şina de conducere (2), tijele de susţinere (3 şi 4) şi nuca de depunere (5).
 

Figura 3.15. Conducător de fir utilizat la maşini de tricotat rectilinii pentru tricot din bătătură
La partea inferioară, caseta de ghidare (1) este prevăzută cu două pastile de frânare
(6), două arcuri lamelare de apăsare (7) şi o placă de ghidare (8). Şurubul de reglare (9),
prin intermediul unei prisme de ghidare (10), măreşte sau micşorează forţa de apăsare a arcului
lamelar (7). Poziţia şurubului de reglare (9) este fixată de o contrapiuliţă (11).
Poziţia în înălţime a nucii de depunere (5) se face prin desfacerea şuruburilor de
 
  
11 
 

fixare (12 şi 13), deplasarea în sensul săgeţilor a şi b a tijelor de susţinere (3 şi 4), după care
şuruburile de fixare se strâng din nou.
Nuca de depunere (5) este articulată la tija de susţinere (4) printr-un ax (14) şi este
prevăzută cu un arc elicoidal cilindric de compresiune (15). Când nuca de depunere (5) vine în
contact cu o nucă de la alt conducător de fir, aceasta va oscila în sensul săgeţii c
comprimând arcul (15). După încetarea contactului dintre nuci, arcul (15) va aduce nuca în
poziţie iniţială.
Maşinile de tricotat sunt înzestrate cu mai multe conducătoare de fir care se deplasează
pe şine de conducere proprii dispuse alăturat şi paralel cu şinele de conducere ale căruciorului
sau pot fi dispuse în partea superioară a fonturilor. Pe căruciorul cu lacăte este amplasat
dispozitivul de cuplare a conducătorului de fir, constituit dintr-o carcasă comună unui grup de
bolţuri de cuplare sau dintr-un grup de pistoane de cuplare montate la partea superioară a
căruciorului cu lacăte.
Cuplarea conducătorului de fir se face prin pătrunderea bolţului sau a pistonului de
cuplare (1, Fig. 3.16) în intervalul dintre umerii de cuplare (2 şi 3 ) ai glisierei de conducere
(4).

Figura 3.16. Acţionarea şi limitarea cursei conducătorului de fir

La masinile cu comenzi mecanice, glisiera de conducere (4) a conducătorului de fir va fi

deplasată până când pistonul de cuplare (1) este decuplat prin umărul de decuplare (5) al
limitatorului de cursă (6). Umărul de cuplare (7) al limitatorului de cursă serveşte pentru
ridicarea pistonului (1) la schimbarea sensului de deplasare pentru o nouă cuplare cu glisiera
(4). Fiecare glisieră (4) este prevăzută cu două limitatoare de cursă montate la o distanţă de
3...4 paşi de ac faţă de ultimul ac în funcţiune. Limitatoarele de cursă asigură limitarea
independentă a cursei conducătoarelor de fir funcţie de lăţimea de lucru efectivă, indiferent
de mărimea cursei căruciorului cu lacăte care este întotdeauna mai mare.
La masini le cu comenzi electronice glisiera de conducere (4) a conducătorului de fir va fi
deplasată până când pistonul de cuplare (1) este ridicat prin comanda prin program de tricotare.
Nuca de depunere a firului poate avea diferite forme (Fig. 3.17). Nuca obişnuită (Fig.
3.17a) se întrebuinţează în cazul producerii tuturor tricoturilor. Nuca specială (Fig. 3.17b)
este utilizată la producerea tricoturilor vanisate. Aceasta este prevăzută cu un orificiu cilindric
pentru alimentarea firului de vanisare (2) şi un orificiu oval pentru alimentarea firului de
fond (1). Nuca de prindere (Fig. 3.17c) serveşte pentru schimbarea firelor la maşinile prevăzute
cu un dispozitiv cu clape pentru plasarea unor fire în nuca de prindere.

Figura 3.17. Conducătoare de fir

 
  
12 
 

Nuca de prindere are posibilitatea de antrenare a firelor în ambele sensuri de

deplasare în vederea depunerii lor pe ace. Dispozitivul pentru schimbarea firelor fiind
amplasat la una din extremităţi, raportul de culoare poate fi numai un număr par. Dispozitivul
pentru schimbarea firelor este folosit la maşinile de tricotat de uz casnic.

Reglarea conducătorului de fir

Conducătorul de fir, prin intermediul nucii, va depune firul pe limbile deschise ale
acelor de tricotat care, sub acţiunea camelor de buclare, vor efectua mişcarea de coborâre.
Urmărind sensul de mers al căruciorului cu lacăte, nuca de depunere a firului va trebui să
se plaseze lateral, în dreptul acelor de tricotat care sunt supuse mişcării de coborâre, urmând ca
firul să se depună pe limbile deschise ale acestor ace.
Există două categorii de conducătoare de fir: cele solidare cu căruciorul cu lacăte şi
cele care sunt independente şi glisează pe bare de ghidare fixate paralel cu fonturile cu ace.
Conducătorul de fir solidar cu căruciorul cu lacăte va fi supus acţiunii de deplasare
laterală alternativă care îl va plasa în zona de coborâre a acelor de tricotat, la stânga sau la
dreapta centrului sistemului de came. Acest tip de conducător de fir este caracteristic
maşinilor de tricotat manuale.
Conducătoarele de fir independente glisează pe nişte bare de ghidare şi pot fi comandate
separat, permiţând lucrul cu fire de mai multe culori. În Fig. 3.18 este observat pistonul de
cuplare şi de antrenare (15) care este solidar cu căruciorul cu lacăte şi care poate fi ridicat
sau coborât, determinând ca caseta de conducere (glisiera) (12) să fie acţionată sau să
rămână inactivă. Caseta de conducere (glisiera) (12) prezintă în centru o tijă metalică (14)
care are la capătul inferior o nucă de depunere a firului (18).

Figura 3.18. Reglarea conducătorului de fir

Linia b corespunde centrului sistemului de came, acolo unde este plasat pistonul de
antrenare (15), în timp ce linia a trece prin centrul nucii de depunere (18) cu un decalaj d în raport
cu linia b. La deplasarea de la stânga la dreapta a căruciorului cu lacăte, antrenarea
 
  
13 
 

conducătorului de fir se va face în aşa fel ca nuca de depunere să se plaseze la stânga

centrului sistemului de came, şi invers.
Distanţa D care separă umerii de antrenare (13) ai glisierei de conducere (12) permite
decalajul lateral al nucii de depunere a firului, fie la stânga fie, la dreapta sistemului de came,
în zona de coborâre a acelor de tricotat, urmărind sensul de deplasare a căruciorului cu
lacăte. Distanţa D este în funcţie de poziţia camelor de coborâre şi de lăţimea sistemului de
came.

Reglarea laterală a conducătorului de fir

Partea inferioară a Fig. 3.18 reprezintă acele de tricotat numerotate de la 1 la 11 şi

aflate în mişcare de coborâre, fiind acţionate de un sistem de came. Poziţia laterală corectă a
conducătorului de fir este în dreptul acului de tricotat 8.
Acul 11 este ridicat în poziţia sa maximă de partea centrală a camei de închidere, acele
9-10 sunt coborâte progresiv de cama de siguranţă, acele 6-7-8 sunt menţinute într-o poziţie
orizontală de cama de siguranţă, firul 5, care iese din nuca de depunere (deschiderea inferioară
a nucii se situează în dreptul primului ac 8 menţinut orizontal), este depus în siguranţă pe
limbile deschise ale acelor următoare 5-6-7 (acestea se situează la o înălţime astfel ca firul să se
poată depună aproximativ pe centrul acestor limbi).
Acul 5 va începe să coboare progresiv sub acţiunea camei de buclare şi limba sa se va
închide, acul 4 are limba deja închisă şi va izola firul depus (17), şi ochiurile noi se vor forma
progresiv pe acele 3-2-1 prin aruncarea şi glisarea ochiurilor vechi (16) peste firul depus (17).
În cazul când, comparativ cu poziţia corectă, poziţia nucii de depunere va fi în avans
sau în urmă, trebuie eliminată porţiunea x sau adăugată porţiunea y la fiecare umăr de
antrenare (13) al glisierei de conducere (12), altfel spus, de a mării sau a micşora distanţa
D care le separă.
Operaţia de control descrisă în continuare permite verificarea dacă reglajul lateral al
nucii este corespunzător. După îndepărtarea periilor, se deplasează lent căruciorul cu lacăte
peste fonturi în aşa fel ca acul din margine (1, Fig. 3.19) să prezinte extremitatea limbii sale
deschise în dreptul dintelui de aruncare (4), iar deschiderea inferioară a nucii de depunere (3)
trebuie să se găsească deasupra cupei limbii deschise a acului vecin şi opus (2).
Se execută acest tip de control şi la marginea opusă, şi dacă reglajul este identic, vom
fi siguri că firul se va depune în siguranţă pe limbile acelor, fără riscul de a fi plasat sub
unul de ele (conducător de fir în avans), sau pe o limbă deja închisă sau pe un număr
insuficient de limbi deschise (conducător de fir în urmă).
Practic, dacă se priveşte de sus prin orificiul nucii, trebuie să se zărească cupa
limbii acului când capătul limbii acului se găseşte în dreptul pieptenului de aruncare. Dacă
zărim tija acului, conducătorul de fir este în avans, iar dacă zărim corpul limbii acului,
conducătorul de fir este în urmă.

Figura 3.19. Reglarea poziţiei conducătorului de fir faţă de ace

 
  
14 
 

Pe de altă parte trebuie să fim siguri că poziţia laterală a nucii de depunere este
identică de o parte şi de alta a sistemului de ridicare, ceea ce se poate spune că nuca de
depunere este centrată perfect între cei doi umeri ai casetei de antrenare.
Centrarea nucii conducătorului de fir

Pentru lucrul cu acele dintr-o singură fontură, extremitatea nucii de depunere trebuie să
fie apropiată la maximum de corpurile acelor. Pentru tricotarea cu acele de la două fonturi,
centrul deschiderii inferioare a nucii de depunere a firului trebuie să se situeze exact pe
centru (axa x-y, Fig. 3.19) a ecartamentului ce separă cele două fonturi.

Reglarea pe înălţime a nucii de depunere

Nuca conducătorului de fir nu trebuie plasată prea sus pentru că firul riscă să se
desprindă din cârligul acului a cărui limbă se închide din nou. Nuca conducătorului de fir nu
poate fi coborâtă în mod exagerat pentru că există riscul de frecare a părţii sale inferioare de
corpurile acelor, sau de depunere a firului sub limba acului.
Distanţa a (Fig. 3.20) de la punctul de încrucişare al acelor din cele două fonturi şi
marginea inferioară a nucii de depunere (5) este funcţie de fineţea maşinii.

Figura 3.20. Reglarea pe înălţime a conducătorului de fir

Astfel, de exemplu, pentru fineţea 5E, a = 3,5 mm; pentru fineţea 8E, a = 2,5 mm, şi
pentru 10 E, a = 1,8 mm. Distanţa între marginea nucii şi limba deschisă a acului (b, Fig. 3.20)
nu trebuie să depăşească 2 mm, când capătul limbii acului se găseşte la nivelul pieptenului de
aruncare.

Perii pentru deschis limbile acelor de tricotat

Sub efectul mişcării de ridicare a acului în canalul fonturii, limba acului este deschisă
de ochiul vechi şi, în acest caz, periuţa are rolul de a prevenii închiderea limbii acului
datorită tendinţei de recul. De asemenea, periuţa va asigura deschiderea limbii închise în
cazul unui ac fără ochi vechi. Reglarea poziţiilor periilor este importantă pentru depunerea
corectă şi sigură a firului pe limba deschisă a acelor.
Periile (1 şi 2, Fig. 3.22) sunt fixate pe suporturi speciale (5 şi 6) ce sunt solidare cu
carcasele căruciorului port-came.

 
  
15 
 

 
Figura 2.22. Montarea şi reglarea periilor de la maşinile de tricotat rectilinii

Montajul lor permite reglarea poziţiei faţă de acele de tricotat şi nuca conducătorului de
fir, cu ajutorul unor şuruburi, în sensul săgeţilor a şi b. Peria 1 acţionează asupra acului 3, iar
peria 2 acţionează asupra acului 4.
În Fig. 3.23, periile sunt îndepărtate de corpurile acelor şi nu pot asigura deschiderea
şi menţinerea în poziţie deschisă a limbilor acelor. Ele sunt plasate prea aproape de nuca
conducătorului de fir şi extremităţile lor inferioare riscă să prindă firul la ieşirea din nuca 1,
modificând condiţiile de depunere corectă pe limbile acelor a firului.

 
Figura 3.23. Reglarea periilor
În Fig. 3.24, periile sunt plasate prea aproape de acele de tricotat, iar perii periei vor suferi
o uzură excesivă şi riscă să prindă firul depus.

Figura 3.24. Reglarea periilor

 
  
16 
 

Reglajul corect este reprezentat în Fig. 2.22. Periile trebuie să atingă uşor şi paralel
nucile şi corpurile acelor de tricotat. Pe de altă parte, extremităţile lor inferioare trebuie să fie
tăiate pieziş cu ajutorul unui foarfece, pentru a permite trecerea liberă a nucii între aceste perii.
Lungimea periilor este în funcţie de lăţimea sistemului de came, acoperind complet acele ce
sunt cuprinse în zona de depunere a firului.

2.3. Ansamblul de tragere a tricotului

Un ciclu de formare a ochiurilor începe cu ridicarea acului de tricotat până în poziţia de
închidere. Pe durata acestei mişcări a acului de tricotat, ochiul vechi va deschide limba acului,
va trece în jos peste limba deschisă şi, în final, va cădea pe tija acului, acul fiind astfel pregătit
pentru depunerea pe limbă a unui fir nou. Închiderea este realizată corect dacă ochiul vechi
este menţinut blocat în dreptul liniei de aruncare. Metoda folosită se bazează pe aplicarea unor
forţe de tragere în jos a tricotului. Astfel, toate maşinile de tricotat sunt echipate cu un mecanism
de tragere în jos a tricotului, prevăzut cu cilindrii de tragere (1 şi 2, Fig. 3.25), care au o
mişcare de rotaţie intermitentă.

 
 

1 2
Figura 3.25. Tragerea tricotului

În cazul maşinilor rectilinii de tricotat manuale, se foloseşte un mecanism de tragere

gravitaţional, prevăzut cu un pieptene de început şi de tragere în jos a tricotului. Forţa de tragere
rezultă din greutatea ansamblului format dintr- un pieptene de început şi mai multe suporturi
de greutăţi şi greutăţi de tragere.
Tricotarea se realizează bucată cu bucată, adică, după terminarea unui panou, tricotul
este aruncat în gol de pe ace. Pentru începerea unui nou panou se procedează astfel:
1. Se efectuează o deplasare a căruciorului cu lacăte şi se execută primul ciclu de
tricotare, formând un ansamblu de bucle succesive sub formă de plasă de început (1, Fig. 3.26)
cu ajutorul acelor active din fontura din faţă (2) şi din spate (3). Ochiurile se vor forma abia în
următorul ciclu de tricotare, când firul va fi tras succesiv prin buclele din plasa de început.

 
  
17 
 

Figura 3.26. Realizarea plasei de început

2. Un pieptene de metal (1, Fig. 3.27) prevăzut cu un ansamblu de pasete (2) este introdus printre
fonturi şi împins de jos în sus ca să pătrundă cu pasetele prin plasa de început (3). O tijă metalică
(4) este introdusă prin ansamblul de pasete (2) ca să închidă plasa de început pe deasupra. 

Figura 3.27. Introducerea pieptenului de început şi tragere

3. Pieptenele de început (1, Fig. 3.28) se lasă în jos astfel ca tija (2) să apese asupra buclelor de
început (3). Apoi, se agaţă suporturile de greutăţi (4) şi greutăţile suplimentare (5) ca să se asigure
forţa de tragere necesară.

Figura 3.28. Tragerea cu pieptene şi greutăţi

4. În continuare se va tricota bordura şi corpul panoului, timp în care ansamblul de tragere va

asigură tragerea în jos a tricotului. După terminarea unui panou, acesta este aruncat în gol de pe
ace, tija de metal este scoasă din pasete şi pieptenele se separă de panou, fiind pregătit pentru
începerea unui nou panou.