Sunteți pe pagina 1din 24

Grup Şcolar “Regina Maria”

Dorohoi, Judeţ Botoşani

PROIECT
pentru certificarea competenţelor profesionale
nivelul III

Filiera: Tehnologica

Profil: Tehnic

Specializarea: Tehnician in industria textila

Proiectarea tehnologica a fustei


Tema:
clasice (maxi)

Îndrumător: Candidat:
Ing. Rauta Bogdan
Seritean Daniela

2008
ARGUMENT
Notiune cu semnificatii multiple, moda este o forma a
comportamentului social ce se manifesta printr-o anumita adeziune
temporara a membrilor societatii la un anume fel de gandire, vestimentatie,
trai etc.
Moda reflecta multe laturi ale vietii cotidiene, raspunzand
transformarile economice, sociale in societate, ea reprezentand un mod
specific de comportare colectiva in ceea ce priveste preferintele unor forme,
croieli, ornamentari etc.
Moda, referitor la imbracaminte, este un fenomen complex, cu
implicatii psiho-sociale economice, culturale, estetice si reprezinta un factor
dinamizator pentru producatorul de confectii.
Moda in imbracaminte apare din dorinta fireasca a oamenilor spre
noutate si schimbare. Ea nu este de lunga durata, are un caracter ciclic si
cunoaste o perioada de afirmare, una de triumf si alta de declin.
In domeniul vestimentatiei, mai mult decat in oricare altul, moda
reprezinta un instrument de competitivitate inter - umana raspunzand nevoii
de afirmare a personalitatii omului, a dorintei sale de a se detasa de semenii
sai sau de a se indentifica cu cei care ii slujesc drept model de conduita.
Moda contemporana nu are un caracter “dictatorial”, nu cere o
supunere oarba, ci ea reprezinta un mijloc de informare asupra noutatilor in
imbracaminte si un test care apreciaza gustul estetic, nivelul de cultura si de
educatie, mobilitatea omului. Supunerea totala si imitarea oarba a modei in
detrimentul aspectului personal denota o lipsa de educatie artistica iar
neacceptarea modei indica in capacitatea de acceptare a schimbarilor.
Specialistii (care au studiat aceasta problema ) afirma ca moda este o
regula sau un etalon care poseda un indicator de noutate relativa, care se
raspandeste destul de repede dar la fel de repede dispare, fiind acceptata de
indivizi in contextual unei libertati relative de alegere. Durata modei depinde
de gradul de importanta sociala a factorilor care au creat moda respectiva, de
durata de actiune a acestor factori, de conjuctura concreta de existenta a
modei respective, de nivelul de receptivitate a mediului social, de stabilitatea
publicului care percepe moda.
Sociologii arata ca trebuie acceptat procesul dublu (chiar de
ambiguitate) in evolutia formei : primul, determinat de bazele psihologice si
sociale ale modei si evolutia imbracamintei, iar al doilea de realitatile
istorice, economice si culturale.
In acest sens, intr-un fel sau altul moda reflecta relatiile dintre
societate, cultura, stiinta si economie.
Desi moda este un mijloc de comunicare si informare in masa, ea
deseori se afla in contradictie cu dezvoltarea culturii si se formeaza sub
influenta factorilor sociali si economici. Aceasta determina caracterul
instabil al modei, urmarirea evolutiei temporale dar mai ales anticiparea
directiilor ei de manifestare in viitor presupune cunoasterea principalilor
factori de influenta.
In randul acestora cei mai importanti sunt : progresul tehhnic,
caracterul ofertei de produse vestimentare, cresterea nivelului de informare
al cumparatorilor, modificarea conditiilor de munca si de viata a populatiei,
dorinta omului modern de schimbare etc.
Cercetarea evolutiei modei presupune cunoasterea componentelor sale
in randul carora se pot include : croiala, stilul, silueta, cromatica si desenul
materialului, ornamentul. Combinarea in proportii si forme diferite ale
componentelor amintite dau “conturul” unei anumite mode, fantezie si
spiritul practic al creatorului, avand un rol hotarator in aceasta directie.
Cuprins
I. CREAREA PRODUSULUI

II. ALEGEREA MATERIALULUI


1. Materiale de baza
2. Materiale auxiliare

III. PROIECTAREA SABLOANELOR


1. Construirea tiparului clasic
2. Transformarea tiparului clasic in model
3. Reproducerea sabloanelor
4. Calculul suprafetei sabloanelor

IV. ELABORAREA NORMEI INTERNE

V. ELABORAREA NORMEI DE CONSUM


1. Elaborarea incadrarilor
2. Calculul normei de consum
3. Determinarea necesarului de materiale
auxiliare

VI. ELABORAREA PROCESULUI


TEHNOLOGIC DE CONFECTIONARE

VII. MASURI DE PROTECTIE A MUNCII

ANEXE

BIBLIOGRAFIE
I. CREAREA PRODUSULUI

Permanent in industrie se consuma o cantitate insemnata de timp si


mijloace materiale pentru elaborarea noilor modele de imbracaminte dar nu
totdeauna modelele create se deosebesc suficient intre ele.
Pentru producatorul de confectii textile, noutatea unui produs poate
avea drept sursa :
- folosirea unei noi materii prime, care necesita adoptarea
solutiilor tehnice de proiectare constructive –
tehnologice existente;
- utilizarea unor materii prime ce prezinta o contextura
noua, cu implicatii asupra tehnologiei de confectionare;
- folosirea unei prime cu un nou colorit ceea ce
presupune rezolvarea unor probleme de aprovizionare;
- realizarea unui tip nou de produs vestimentar ce implica
modificari in structura liniilor tehnologice pe care se va
confectiona acesta, a procesului de pregatire a
fabricatiei;
- realizarea unui model nou ceea ce implica elaborarea
documentatiei tehnice aferente introducerii in fabricatie.
Dintre sursele enumerate, elaborarea unor noi modele este utilizata cel
mai frecvent in industrie.
Elaborarea modelelor trebuie realizata, pentru o anumita linie impusa
de moda, prin utilizarea celor mai adecvata metode, astefel incat sa se ajunga
la diferentieri ale modelelor dar cu implicatii cat mai mici in structura lor
fizica, prin aplicarea principiilor compozitiei astfel incat intre elementele
care dau complexitatea fizica a modelului sa existe o interactiune care sa
asigure unitatea armonioasa a firmei.
Modelul trebuie sa fie ales in asa fel incat sa se scoata in evidenta
partile frumoase ale corpului si sa se corecteze sau sa mascheze defectele.
Din acest punct de vedere, chiar si piesele mici ale imbracamintei joaca un
rol destul de important.
O fusta foarte scurta face ca o femeie de statura mica sa para si mai
scunda, iar o femeie inalta sa para slaba si lipsita de suflete.
Femeile inalte pot sa-si confectioneze fustele ceva mai scurte decat
cele obisnuite.
Pentru corpurile inalte si slabe se recomanda modele cu un corsaj
largut, o fusta bogata, cu linii orizontale in cateva locuri.
Femeilor inalte si pline li se potrivesc fuste drepte sau largi, dar nu
closate.
Pentru corpurile scunde si gratioase, se recomanda fustele largi, clos si
cu clini.
Pe langa crearea de modele cat mai variate, se impune crearea de noi
sortimente, diversificate pe sex sau varsta, insistandu-se indeosebi pe o
varietate mai indrazneata pentru tineret. In afara combinatiilor de culori,
produsele se deosebesc si se remarca prin linia de croiala, prin diversitatea
accesoriilor si, indeosebi, prin perfectionarea executiei. Tinand seama de
dezvoltarea gustului si de tendinta spre eleganta completata de un spirit critic
si practic, sectorului de confectii ii revin noi sarcini.
Produsele de imbracaminte, in afara rolului pe care ii au de a acoperi
corpul si de a-l proteja de intemperii, mai au si rolul de a conferi siluetei o
nota de eleganta. De aceea, studiul confectionarii imbracamintei trebuie sa
aiba in vedere nu numai executarea corecta a produsului corespunzator
corpului, dar mai ales corectarea anumitor asimetrii ale acestuia, alegerea
materialului, a desenului si a modelului cel mai avantajos siluetei respective.
Daca in alegerea modelului, a coloritului si a accesoriilor, o parte din
raspundere revin si celui care va purta produsul, care tine sa-si impuna
gustul, raspunderea pentru corectitudinea executiei revine in totalitate
maistrului care croieste si probeaza produsul cat si lucratorului care-l
executa.
II. ALEGEREA MATERIALULUI

II.1 Materiale de baza

Pentru producerea imbracamintei se folosesc materiale textile de baza


si materiale auxiliare.
Material de baza se numeste materialul care indeplineste functia
principala si este intrebuintata la confectionarea fetei produsului.
Pentru confectionarea imbracamintei se pot folosi diferite materiale de
baza, acestea fiind in functie de produs si de destinatia pe care acesta o are in
procesul purtarii. Materialele care pot fi utilizate cu rol de material de baza
sunt tesaturile, blanurile, pieile sintetice sau naturale si textilele netesute.
Tesaturile sunt materiale textile obtinute prin incrucisarea firelor
textile. Tesaturile prezinta o buna stabilitate si rezistenta la purtare. Dupa
natura provenintei, tesaturile se pot imparti in:
□ tesaturi de bumbac;
□ tesaturi din in si canepa;
□ tesaturi din lana;
□ tesaturi din matase;
□ tesaturi din fire sintetice.
Tesaturile din bumbac sunt tesaturi usoare care se produc pe latimi de
70, 80, 90 cm, au un grad ridicat de hidroscopicitate, ceea ce le recomanda la
confectionarea imbracamintei subtiri. Tesaturile din bumbac se pot realiza
numai din fibre de bumbac 100% sau in amestec cu fibre sintetice.
II.2 Materiale auxiliare

Ca materiale auxiliare se considera materialele utilizate la


confectionarea imbracamintei, care, in functie de produsul model, pot lipsi
din componenta produsului. Principalele materiale auxiliare sunt:
captuselile, intariturile, ata de cusut, furniturile si diverse garnituri.
Ata de cusut se obtine prin rasucirea a doua sau a mai multor fire
simple. Ata este furnitura principala care se utilizeaza la confectionarea
imbracamintei. Pentru coaserea tesaturilor din bumbac se foloseste ata de
bumbac, care se obtine din bumbac pieptanat sau cardat. Alegerea atei de
cusut se face avandu-se in vedere produsul de confectionat, materialele
folosite la confectionare si culoarea materialelor utilizate. Alegerea atei se va
face respectand urmatoarele conditii tehnice:
- ata de cusut trebuie sa corespunda cu rezistenta
materialului de baza;
- finetea firului de ata trebuie sa corespunda cu finetea
materialului de baza;
- culoarea atei de cusut va fi la culoarea materialului de
baza.
Tot din categoria furniturilor fac parte si accesoriile pentru incheiatul
si ajustarea imbracamintei pe conformatie. Dintre accesoriile pentru incheiat
fac parte: nasturii, copcile, capsele, fermoarele.
Nasturii au rol atat functional cat si rol ornamental. In industria
confectiilor se utilizeaza o gama larga de nasturi de forme si marimi diferite,
prevazuti cu 2 sau 4 orificii sau cu ureche ascunsa, confectionati din diverse
materiale si avand diferite culori.
Banda de retentie se foloseste la produse fixate pe talia corpului cum
ar fi pantalonul si fusta. Aceasta furnitura se produce prin tesere, fiind
prevazuta pe lungime cu fire de cauciuc tesute, care sa mareasca aderenta
intre fusta sau pantalon si lenjeria corpului. Banda de retentie este deci o
cusatura lata de 2 – 3,5 cm prezentata sub forma rulata. Pentru montare ea se
prelucreaza prin dublare cu canafas si se monteaza in captuseala beteliei
dupa care urmeaza a se monta la pantalon.
Furnituri de fixat si ajustat. Sunt materiale auxiliare intrebuintate
pentru incheiatul si ajustarea imbracamintei pe conformatie. Din aceasta
categorie fac parte nasturii, copcile, capsule si fermoarele.
Nasturii au atat rol functional (incheie si ajusteaza produsul), cat si rol
ornamental, de a infrumuseta produsul confectionat.
III. PROIECTAREA SABLOANELOR

III.1 Construirea tiparului clasic

Pentru construirea tiparului de fusta se adopta ca dimensiuni


principale:
IC = 168 cm;
Pb = 48 cm;
Ad = 1 cm.
Fusta clasica este formata din fata, spate si cordon sau rejansa.
Calculul dimensiunilor de baza:
IC
Ls = + 2 … 3 = 19 cm;
10
Pt = Pb – 12 = 36 cm;

Ps = Pb + 5 = 53 cm.

Trasarea liniilor de baza. Pe verticala din A se determina punctele S si


L, care stabilesc pozitia liniei soldului si a tivului:

AL = Lpr = N • Z ± K = 4 • Z ± K = 60 cm;

AS = Ls + 2 = 21 cm.
Dimensiunile de latime a tiparului se stabileste pe linia soldului astfel:

SS 1 = Ps + Ad = 54 cm;

SS1
SS 2 = - 1,5 = 25,5 cm.
2
Prin puntele S 1 si S 2 se traseaza cate o perpendiculara ale carei
intersectii se noteaza cu L 1 si L 2 la tiv si A 1 , A 2 in talie.
Trasarea liniilor de contur. Ajustarea partii superioare pe talie se face
prin pense care se determina in functie de diferenta de largime D intre SS 1 si
Pt:

D = SS 1 - Pt = 54 – 36 = 18 cm.

Aceasta diferenta se reprezinta la spate si la fata, proportional


conformatiei corpului. Astefel, in cusatura laterala, fiecare detaliu se
ajusteaza cu 3.5 … 5 cm, la spate cu 6 cm = (r 1 ), iar la fata cu 5 cm = (r e ).
La fiecare detaliu se poate forma una sau doua pense. Pentru formarea a cate
doua pense, rezerva se ia la spate de 3 cm, iar la fata de 2,5 cm. in cazul
formarii unei singure pense, o parte din rezerva se introduce in linia de
mijloc la spate sau la fata.
Ajustarea laterala:

A2 A3 = 1 cm;

A3 A4 = A 3A 5 = 3,5 cm.
Din punctual A 2 se ridica o perpendiculara pe care se stabileste
punctul A 3 si in functie de aceasta punctele A 4 si A 5 , care se unesc arcuit cu
S2 .
Ajustarea spatelui:

Pt
AP = = 9 cm;
4

PA 5
PP 1 = = 6,5 cm;
2

Ps
PP 2 = P1P3 = = 13,25.
4
Adancimea penselor se calculeaza in functie de rezerva r necesara
ajustarii si de numarul penselor, in care r 1 = 6 cm.
r1
Pa = Pa1 = P1a 2 = P1a 3 = = 1,5 cm .
4
Se fixeaza punctele determinate, care se unesc apoi cu P2 si P3 ,
obtinandu-se astfel conturul penselor. Partea superioara a spatelui se
definitiveaza unindu-se punctele A 5 cu a 3 , astfel incat sa formeze o linie usor
arcuita in interiorul figurii.
Laturile penselor se prelungesc pana la linia definitiva a taliei.
Ajustarea fetei:

A1A 4
A1P4 = = 12 cm ;
2
PA
P4 P5 = 4 4 = 6 cm .
2
Din punctele P4 si P5 se coboara perpendiculare pe care se masoara
lungimea penselor la fata:

Ps 53
P4 P6 = P5 P7 = = = 8,8 cm .
6 6
Adancimea penselor la fata:

r2
= 1,25 cm .
Pa a 4 = P4 a 5 = P5 a 6 = P5 a7 =
2
Punctele determinate se unesc, apoi, cu P6 si P7 , obtinandu-se astfel
conturul penselor la fata. Linia taliei se definitiveaza unind punctele A 4 si a 4 .
Conturul partii inferioare a fustei este cuprins intre liniile de baza ale
fustei care se pot modifica fie pentru ingustare, fie pentru largirea ei. In tipar
nu sunt cuprinse rezervele de cusaturi si tivuri.

L 2 L3 = L2 L4 = 2 ... 5 cm , in functie de largime,


A 5 L3 = A 4 L4 = AL .

III.2 Transformarea tiparului clasic in model


Tiparele pentru imbracaminte se obtin prin constructia tiparului clasic,
transformarea tiparului clasic in tiparul modelului si multiplicarea acestui
tipar.
Tiparul clasic este un tipar nefinalizat care se obtine pe cale grafica si
prin calcule corespunzatoare.
Tiparul modelului este obtinut prin transformarea tiparului clasic. In
acest scop. Tiparul clasic este transformat ca forma si dimensiuni in sensul
introducerii unor taieturi sau garnituri si prin adaugarea rezervelor pentru
cusaturi, tivuri si cute. Tiparul modelului este finalizat prin aplicarea tuturor
elementelor geometrice necesare ca forma si dimensiuni, indeplinind astfel
toate conditiile pentru a fi folosite la croirea produselor.
Procesul de trasnformare a tiparului clasic in tiparul modelului
cuprinde lucrari grafice si operatii de transformare.
Pentru modelul ales AL = lungimea produsului va avea dimensiunea
de AL = 96 cm.

III.3 Reproducerea sabloanelor


Sabloanele de lucru necesare pentru realizarea productiei sunt
sablonul pentru croit si sabloanele ajutatoare. Aceste sabloane se obtin prin
copierea tiparelor model integral sau partial, in functie de rolul pe care-l au
in procesul de productie.
Sabloanele pentru croit se confectioneaza din carton sau din placi de
plastic prin reproducerea integrala a tiparelor model.
Reproducerea consta in asezarea tiparului modelului pe placa de
carton si trasarea conturului pe placa. Trasarea conturului se face cu o ruleta
dintata care este presata si condusa manual de catre lucrator. Apoi este trasat
conturul sablonului avand grija sa fie prevazute si rezervele cusaturii si
tivirii. In continuare, pe liniile trasate se taie cartonul cu o foarfeca sau cu un
dispozitiv special obtinandu-se sablonul. Dupa ce au fost decupate din
carton, sabloanele se marcheaza cu datele tehnice pe care trebuie sa le
posede in perioada utilizarii.
Pe sabloane se inscrie denumirea produsului, numarul de model,
denumirea detaliului, numarul de incadrari pe material si sensul de
amplasare pe firul materialului, pe sabloane se marcheza semnele necesare
punctelor de intalnire la asamblare, pozitia penselor de ajustare si rezerve
pentru cusaturi, tivuri.

III.4 Calculul suprafetei sabloanelor


Calculul sabloanelor difera ca forma si marime de la produs la produs
si de la o marime la alta. Suprafata sabloanelor se obtine prin insumarea
suprafetei tuturor detaliilor care constituie produsul.
Calculul suprafetei sabloanelor are ca scop determinarea suprafetei
tuturor detaliilor care constituie produsul.
Calculul suprafetei sabloanelor are ca scop determinarea suprafetei de
material consumat la croirea produsului. Pentru calculul ariei suprafetei
sabloanelor se folosesc diferite metode, cum ar fi:
- metoda calculului geometric;
- metoda planimetriei;
- metoda cantaririi.
Pentru calculul suprafetei sabloanelor pentru produsul proiectat vom
folosi metoda calculului geometric. Aceasta metoda se bazeaza pe impartirea
sabloanelor in figuri geometrice cunoscute, iar ariile suprafetelor
determinate se insumeaza si se obtine aria suprafetei sablonului detaliului
respectiv.
Relatia de calcul a ariei suprafetei sabloanelor este:

S = S1 + S2 + … Sn

In care:
S – este aria suprafetelor sabloanelor care constituie produsul;
S1, S2, Sn – sunt ariile suprafetelor detaliilor componente.

Iar: S1 … Sn = a1 + a2 + … an.

In care:

a1, a2, an – reprezinta ariile suprafetelor figurilor geometrice care


compun sablonul a carui suprafata se calculeaza.
2
Ss = 3010 x 2 = 6020 cm
2
Sf = 3210 x 2 = 6420 cm
Sc = 640 cm 2
Sş = 13080 cm 2
IV. ELABORAREA NORMEI INTERNE
Norma tehnica de confectionare are rolul sa stabileasca conditiile pe
care trebuie sa le indeplineasca produsul finit.
Pentru exemplul de fata se va folosi o norma interna prin care se
precizeaza conditiile tehnice de confectionare.
Generalitati asupra fustei, in care sunt precizate forma si aspectul
produsului, materialele din care se poate confectiona, precum si principalele
caracteristici ale fustei, cum ar fi: fusta este confectionata din stofa, are
lungimea de 96 cm, este prevazuta cu cordon in talie, se incheie cu fermoar
montat in partea stanga.
Dimensionarea produsului. Dimensiunile fustei se stabilesc pe baza
dimensiunilor de la tiparul modelului.
Aceste dimensiuni se verifica la produsul finit la care sunt admise
tolerantele precizate in prezenta norma tehnica. Tolerantele admise au rolul
sa compenseze dimensional contractiile sau deformarile care au loc in
procesul confectionarii produsului.
Conditii tehnice de confectionare. La confecionarea fustei sunt
necesare respectarea unor conditii tehnice cum ar fi:
- cusaturile tighel aplicate in confectionare trebuie sa fie
drepte si cu aspect placut, avand o desime de 4 – 5
impunsaturi/cm;
- cusaturile de incheiere sa fie tensionate uniform, avand
linia coaserii paralela cu marginea detaliilor cusute;
- cusatura ascunsa pentru coaserea tivurilor trebuie
reglata astfel incat sa nu fie vizibila pe fata produsului;
- fusta calcata in faza finala sa aiba un aspect frumos si
fara incretituri sau buclari.

V. ELABORAREA NORMEI DE CONSUM

V.1 Elaborarea incadrarilor


Pentru determinarea consumului de material se efectueaza operatia de
incadrare a sabloanelor pe material si trasarea conturului sabloanelor, care
constituie o lucrare de studiu, analizandu-se toate posibilitatile de amplasare
si reducere a consumului.
Utilizarea materialelor in productia de imbracaminte se face pe baza
normelor de consum.
La amplasarea sabloanelor trebuie respectate urmatoarele conditii:
• Respectarea firului din tesatura stabilit la incadrare;
• Evitarea suprapunerii sabloanelor in desen, care produc asa –
numitele “ciupituri de margini sau de colturi”, ce scurteaza sau ingusteaza
detaliile produsului;
• Respectarea sensului sabloanelor fata de sensul firelor de urzeala si
al desenului materialului.
Dupa modul de asezare pe latimea materialelor, incadrarile pot fi:
- Incadrari pe material dublat in care materialul este
dublat, iar sabloanele se amplaseaza numai pe jumatate.
Avantajul acestor incadrari consta in faptul ca timpul de
sablonare este mai mic si detaliile decupate la croit sunt
pereche. Aplicarea incadrarilor pe material dublat
prezinta dezavantajul ca exista mai putine posibilitati de
amplasare a sabloanelor si de reducere a deseurilor din
material.
- Incadrari pe materialul desfacut in care sabloanele se
aseaza pe intreaga latime. Metoda incadrarii pe material
desfacut este larg utilizata, rezultand o serie de avantaje
economice. Prin aceasta metoda de incadrare,
sabloanele au multe posibilitati de asezare si astfel mai
putine deseuri din material. La amplasarea sabloanelor
pe material se vor aseza sabloanele detaliilor mari pe
marginile materialului, iar cele mici in interiorul
acestora.
- Lungimea rezultata prin incadrare reprezinta consumul,
exprimat in metri sau centimetri.
Pentru incadrarea simpla pe material desfacut realizata cu sabloanele
produsului proiectat consumul este de 102 cm.
V.2 Calculul normei de consum
Norma de consum reprezinta cantitatea de materiale necesare
realizarii unui produs si este variabila in functie de forma, marimea
sabloanelor si de produsul confectionat.
In industria confectiilor costul materialelor reprezinta 70 – 80 % din
costul produsului. Datorita acestui fapt este necesara luarea tuturor masurilor
care sa reduca consumul de material.
Este cunoscut faptul ca la confectionarea imbracamintei sunt folosite
ca materiale pentru confectionat: tesaturi, tricoturi si o diversitate de
furnituri.
Consumul de furnituri se stabileste la confectionare prototipului si la
multiplicarea acestuia pentru sectiile de productie.
Consumul de tesaturi si tricoturi se determina in cadrul laboratoarelor
tehnice organizate in acest sens.
Eficienta unei norme de consum se determina prin indicatorii
consumului, care se calculeaza astfel:
1. Calculul ariei de incadrarea A se face pe baza dimensiunilor
rezultate la incadrare:
A = L x l (cm)
In care: L – lungimea incadrarii, in cm;
l – latimea incadrarii, in cm.
2
A = 102 cm x 150 cm = 15300 cm

2. Calculul coeficientului de utilizare K in functie de aria


incadrarii si de aria sabloanelor:

S
K= x 100 (%)
A

S – aria sabloanelor, in cm 2 ;
In care: A – aria incadrarii, in cm 2 .

13080
K= x 100 = 85,4 %
15300

3. Calculul suprafetei deseurilor D se face in functie de aria de


incadrare si de aria sabloanelor:
D = A – S (cm 2 )
In care: A – aria incadrarii, in cm 2 ;
S – aria sabloanelor, in cm 2 .

2
D = 15300 – 13080 = 2220 cm

4. Calculul pierderilor P se face in functie de aria incadrarii si


de suprafata deseurilor:

D
P= x 100 (%)
A

In care: D – suprafata deseurilor, in cm 2 ;


A – aria incadrarii, in cm 2 .

2220
P= x 100 = 14,5 %
15300

V.3 Determinarea necesarului de materiale auxiliare


La elaborarea prototipului, odata cu lucrarile de executie a produsului
etalon, materialele auxiliare necesare unui produs se stabilesc prin masurare
si in functie de model.
La modelul ales, materialele auxiliare sunt:

Nr. Denumirea materialelor auxiliare U. M. Cantitate


Crt.
1 Ata de cusut cu finete 85/3 Nm m. 300
2 Fermoar cu lungimea de 20 cm buc. 1
3 Nasturi buc. 1
4 Chimizat cm 6
VI. ELABORAREA PROCESULUI
TEHNOLOGIC DE
CONFECTIONARE

Confectionarea semifabricatelor si transformarea lor in produse finite


se face la sectia de confectionat.
Procesul tehnologic de confectionare are ca scop stabilirea operatiilor,
ordinea in care se executa si indicatorii tehnico – economici de fabricatie.
Procesul tehnologic de confectionare cuprinde totalitatea operatiilor
de transformare a semifabricatelor in produse finite. Procesul tehnologic se
elaboreaza in cadrul serviciului tehnic si face parte din pregatirea fabricatiei.
Procesul tehnologic de confectionare este alcatuit din :
Operatii pregatitoare : rihtuirea, insemnarea, masurarea, etc. aceste
operatii exista in toate etapele procesului tehnologic si in toate procesele
industriale.
Operatii de coasere mecanizata : se efectueaza cu masini clasice si
speciale si sunt utilizate la imbinarea sau fixarea detaliilor.
Operatii de coasere manuala : insailare, montat maneci si guler, sunt
foarte restranse in productia industriala.
Operatii de tratare umidotermica : descalcare, presare, netezire,
aburire, pot fi efectuate in toate etapele procesului de confectionare si difera
in functie de natura operatiei.
Procesul tehnologic de confectionare se intocmeste sub forma de
tabel, in componenta caruia sunt cuprinse toate elementele tehnico –
economice ale produsului proiectat.
Se folosesc notatiile :
m – operatie manuala;
M – operatie mecanizata;
c – operatie de calcare.
Procesul tehnologic de confectionare cuprinde etapele de lucru cu
operatiile si fazele de lucru care se desfasoara in flux continuu.
Etapele de lucru din cadrul procesului de confectionare sunt :
1. Prelucrarea detaliilor, in care fiecare detaliu principal se
prelucreaza separat si se asambleaza cu detaliile secundare
ce-i apartin.
2. Asamblarea detaliilor, in care detaliile principale se
asambleaza in vederea constituirii produsului confectionat.
3. Finisarea produsului, in care produsul constituit prin
asamblare este adus la forma, dimensiunile si aspectul final.
Procesul tehnologic de confectionare

Nr. Denumirea operatiilor Felul Utilaj


Crt. oper
atiei
1 Inseamna si incheie pensele la spate M Masina simpla de cusut
2 Surfileaza spatele fustei M Masina triploc
3 Incheie cusatura de pe mijlocul M Masina simpla de cusut
spatelui
4 Descalca rezervele C Masina de calcat
5 Termocoleaza latura slitului C Masina de calcat
6 Formeaza slitul prin calcare C Masina de calcat
7 Inseamna si incheie pensele la fata M Masina de cusut
8 Surfileaza fata fustei M Masina triploc
9 Calca pensele la fata C Masina de calcat
10 Calca pensele la spate C Masina de calcat
11 Prelucreaza slitul pentru fermoar M Masina simpla de cusut
12 Incheie cusaturile laterale cu tighel M Masina simpla de cusut
13 Descalca cusaturile laterale C Masina de calcat
14 Monteaza fermoarul M Masina simpla de cusut
15 Surfileaza terminatia fustei M Masina triploc
16 Termocoleaza cordonul C Masina de calcat
17 Formeaza cordonul prin calcare C Masina de calcat
18 Surfileaza cordonul M Masina triploc
19 Infunda capetele cordonului m -
20 Monteaza cordonul cu primul tighel M Masina simpla de cusut
21 Fixeaza cordonul cu al doilea tighel M Masina simpla de cusut
22 Formeaza tivul la terminatie M Masina de cusut
23 Executa tiv la terminatie M Masina de cusut
24 Inseamna pozitia nasturelui M Masina de cusut nasturi
Coase nasturele
25 Inseamna pozitia butonierei M Masina de cusut butoniere
Coase butoniera
26 Curata produsul de ate m Foarfece
27 Calca final fusta C Masina de calcat
28 C.T.C. m -
VII. Norme de protectie a muncii

La masinile de cusut

Inainte de inceperea lucrului muncitorul care lucreaza la una din


aceste masini este obligat sa verifice daca :
- masa masinii este bine fixata pe picioarele de sustinere;
- corpul masinii este bine fixat pe suportul sau;
- placa acului este bine fixate cu suruburi pentru a evita ruperea
acului, a suveicii in functionarea masinii;
- instalatia electrica nu are portiuni dezizolate ale cablului,
stecherului sunt intregi si legatura la cureaua de impamantare nu
este intrerupta;
- intre cabluri, masa de sustinere exista tampoane de pasla pentru
amortizarea zgomotului si a vibratiilor.
Este interzis sa tina piciorul pe pedala de punere in functiune a masinii
in timpul introducerii atei.
In tipul lucrului sunt interzise discutiile. Privirea muncitorului sa fie
indreptata permanent asupra operatiei pe care o executa, pentru a se evita
inteparea degetului in acul masinii.
Masinile de cusut simple vor fi prevazute cu aparator la tija acului si
la cureaua de trasmisie.
In timpul lucrului distanta dintre masina de cusut si capul
muncitorului sa fie de 30 de cm iar muncitorul va avea parul legat.
In timpul fixarii sub piciorusul de presare sa se actioneze pedala de
punere in functiune a masinii.
Evitarea accidentelor cu ocazia ruperilor acelor, se interzice la masini
dotate cu ace strambe sau fara varf.
Tensiunea instalatiei de iluminat trebuie sa fie de 24 V.
Este interzis muncitorului sa puna mana pe volan in timpul funcionarii
masinii, oprirea acesteia se va face cu ajutorul pedalei.
Este interzis sa se depoziteze pe masa masinii de cusut obiecte inutile:
foarfece, rigle etc; deoarece in timpul functionarii masinii, din cauza
vibratiilor se vor provoca accidentari prin cadere.
Deplasarea masinii se va face numai dupa ce stecherul e scos din
priza.
Dupa terminarea programului de munca masina va fi deconectata de la
sursa de alimentare cu energie electrica, apucandu-se cu mana pentru
scoaterea din priza si nu prin tragerea de cabluri electrice.
Normele de protectie a muncii la masina de calcat

Este interzis celor neinstruiti sa lucreze la fierul de calcat.


Este interzis sa se lucreze cu fierul de calcat electric a carui conductori
de alimentare cu energie electrica sunt deteriorati.
Este interzis sa se lucreze cu fierul de calcat daca acesta nu este
prevazut cu papuci de cauciuc.
Este interzis sa se lucreze cu fierul de calcat care are manerul de
manevrare deteriorat.
Pentru evitarea pericolului de incendiu fierul de calcat electric va fi
asezat pe un support neinflamabil.
Deplasarea fierului de calcat electric de la un loc la altul se va face
dupa ce acesta a fost scos din tensiune, scoaterea fierului de calcat electric
de la sursa de alimentare cu energie electrica se va face tragandu-se cu mana
de stecher nu de cablul electric al acestuia.
Bibliografie

1. Ciontea Gh. – “Utilajul si tehnologia meseriei” – manual


clasele IX-X, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti
1996.

2. Ciontea Gh. si Radulescu M – “Proiectarea imbracamintei“ –


manual pentru liceu si scoli profesionale, Editura Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 1981.

3. Vasilescu Florentina si colectia de redactie – “Pregatirea de


baza in industria usoara” – Editura Oscar Print, Bucuresti
2000.

4. Ciontea Gh. Si Tanase Firita – “Utilajul si tehnologia


confectiilor textile”- manual pentru liceu si scoli
profesionale, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti
1990.

5. Ghimpu M – “Studiul materialelor din industria usoara” –


Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1991.

6. Notite de curs.