Sunteți pe pagina 1din 89

CUPRINS

1. Introducere

1.1 Date privind situaţia IMM-urilor în România


1.2 Prezentarea lucrării
1.3 Date generale despre firmă

PARTEA A: Proiectarea tehnologică a produselor

2. Proiectarea îmbrăcămintei

2.1 Prezentarea datelor iniţiale necesare proiectării.


2.1.1 Analiza modelelor.
2.1.2 Alegerea materiei prime necesare confecţionării modelelor.

2.2 Elaborarea construcţiei tiparelor pentru produsele


proiectate
2.2.1Prezentarea parametrilor dimensionali necesari construcţiei
tiparelor
2.2.2Construirea tiparelor de bază în conformitate cu produsele
alese.
2.2.3Transformarea tiparelor de bază in conformitate cu
modelele alese.
2.2.4Definitivarea tiparelor şi construirea şabloanelor.

2.3 Gradarea tiparelor.

2.4. Stabilirea consumurilor specifice şi indicii de utilizare a


suprafeţei materialului.
2.4.1 Executarea încadrării tiparelor.
2.4.2 Calculul consumurilor specifice şi a indicilor de utilizare a
suprafeţelor materialului.

3. Proiectarea tehnologiei de fabricare a produsului

3.1 Calculul necesarului de materiale


3.1.1 Calculul necesarului de materie primă de bază
3.1.2 Calculul necesarului de materii prime auxiliare şi secundare

3.2 Proiectarea tehnologiei de realizare a produsului

2
3.2.1 Realizarea operaţiei de croit
3.2.1.1 Încadrarea şabloanelor pe material

3.2.1.2 Realizarea şi secţionarea şpanurilor


3.2.1.3 Decuparea reperelor textile
3.2.1.4 Numerotarea reperelor
3.2.2 Proiectarea tehnologiei de confecţionare-finisare
3.2.2.1 Stabilirea fazelor de prelucrare, a normelor de timp şi
numărului de muncitori

3.2.2.2 Controlul calităţii produselor ;

3.2.2.3 Proiectarea fazelor de finisare a produsului ;

3.3 Elemente privind organizarea la locul de muncă.


3.3.1 Stabilirea utilajului şi mobilierului tehnologic şi a

necesarului de personal

3.3.2 Stabilirea suprafeţelor de producţie şi depozitare

3.4 Măsuri de protecţia muncii în întreprinderile de confecţii

PARTEA B: Analiza economico-financiară a întreprinderii

3
INTRODUCERE

1.1 Date privind situaţia IMM-urilor în România

In ultimul deceniu s-a inregistrat o dezvoltare importanta a micilor


afaceri care au luat amploare in statele din S-E Asiei. Ca urmare a
dezvoltarii acestui sector a crescut prosperitatea, cresterea nivelului de
trai si o dezvoltare importanta atat a acestor state cat si a celor
industrializate. Aceste mici afaceri contribuie in buna masura la
realizarea unor obiective fundamentale ale oricarei economii nationale.
IMM-urile joaca un rol insemnat in economie din urmatoarele motive:

• Supletea structurilor care le confera o capacitate ridicata de


adaptare la fluctuatiile mediului economic;
• Intreprinderile mici si mijlocii se pot integra relativ usor intr-o
retea industriala regionala, ceea ce contribuie pe de o parte la
dezvoltarea economica a regiunii respective, iar pe de alta parte la
reducerea somajului si cresterea nivelului de trai, pentru ca ofera
locuri de munca;
• Dimensiunea lor redusa, care contribuie la evitarea birocratiei
excesive si la evitarea dezumanizarii;
• IMM-urile formeaza la nivelul individual un ansamblu mult mai
usor de controlat/condus.

In Romania criteriul principal de clasificare este pe 3 categorii:

• micro-intreprindere: 1-9 salariati


• intreprinderi mici: 10-99 salariati
• intreprinderi mijlocii: 100-499 salariati.

Cadrul legal de functionare a IMM-urilor este asigurat prin Legea


133/1999 privind stimularea intreprinzatorilor privati pentru infiintarea
si dezvoltarea IMM-urilor. IMM-urile isi desfasoara activitatea in sfera:
productiei de bunuri materiale si servicii.
4
Aceste intreprinderi pot infiintate in orice domeniu de activitate, in
general servicii, constructii generale, comert cu amanuntul sau ridicata.
In servicii ele ofera servicii specializate cu un pronuntat caracter tehnic
(exemplu: saloane de coafura si cosmetica, atelier de reparatii a
incaltamintelor, spalatorii etc.). Aceste servicii pot fi oferite atat
consumatorilor individuali cat si intreprinderilor.
In comertul cu amanuntul IMM-urile ofera marfuri spre vanzare
direct consumatorilor si ele se pot clasifica in: lanturi de magazine sau
unitati independente.
In comertul cu ridicata sunt de regula intermediari intre productie
si comertul cu amanuntul. De regula in constructii si industria
prelucratoare exista putine IMM-uri datorita costurilor ridicate si
datorita ciclurilor de productie relativ lungi.
Organizarea interna a IMM-urilor este influentata in mod fundamental
de doua aspecte:

a. In 80% din cazuri conducerea este asigurata de proprietar ceea ce


impiedica intr-o anumita masura aparitia si manifestarea disocierii
de autoritate
b. Salariatii sunt slab sau putin sindicalizati ceea ce contribuie la
formarea unor relatii privilegiate intre salariati si proprietari.
Aceasta relatie este influentata de personalitatea conducatorului.

Organizarea si structura IMM-urilor depind de interactiunea dintre


intreprindere si familia proprietarului, apare necesitatea obiectiva de a
gestiona cu mare grija aceasta interactiune.
Aceasta situatie indica mai multe probleme:

• mentinerea concentrata (eficace) a puterii la nivelul fiecarei


generatii,
• succesiunea si transpunerea (transmiterea) puterii,
• gestionarea unei politici de personal care sa permita coexistenta
relatiilor familiale si nefamiliale,
• compatibilitatea evolutiei intreprinderii cu evolutia familiei.

In general se contureaza in viata economica doua tipuri de IMM:

1. Mica intreprindere traditionala care de regula nu are o strategie


pe termen lung, are o piata restransa de desfacere, iar procesele de

5
realizare a bunurilor si eventuala linie de dezvoltare sunt transmise
prin experienta din generatie in generatie.
2. Noul tip de IMM (IMM-urile moderne) pun in aplicare o
tehnologie de varf, cauta piete noi, se orienteaza spre gasirea unui
crenel tehnologic, spre crearea de produse mai bine adaptate
destinatiei lor, produse de calitate superioara insotite de un service
superior mai ales in ceea ce priveste fiabilitatea, rezistenta si
finisajele. IMM-urile moderne de regula prezinta competenta in
realizarea unui produs complex, competenta dobandita fie prin
studii de specialitate ale angajatilor fie prin aptitudini deosebite si
experienta acestora.

Rolul si importanta IMM-urilor decurg din urmatoarele trasaturi ale


acestora:

• Ofera noi locuri de munca


• Favorizeaza inovarea si flexibilitatea
• Se constituie practic in locuri unde personalul se perfectioneaza si
de unde se poate indrepta apoi spre intreprinderile mari
• Stimuleaza concurenta
• Ajuta la buna functionare a intreprinderilor mari pentru care
presteaza diferite servicii sau produc diferite subamsamble
• Fabrica produse si presteaza servicii in conditii de eficienta.

Desi in ultimul timp acest sector a inregistrat un recul in


economia romaneasca, se va accentua importanta IMM-urilor cel
putin din urmatoarele considerente:

• Exista o tendinta de modificare a ponderilor intre ramurile


economiei nationale in favoarea serviciilor (a revenit la moda
activitatea de servicii)
• S-au creat asociatii care reprezinta si apara interesele IMM-urilor
(acestea dau semne ca functioneaza). Exemplu: Agentia Nationala
a Intreprinderilor Mici si Mijlocii (organizatie guvernamentala);
Centrul Roman pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii (organizatie
neguvernamentala) etc.
• Au aparut si apar publicatii de specialitate pentru IMM-uri

6
• Au inceput sa apara specialisti pregatiti in mod deosebit pentru
activitatea in IMM-uri
• Legea 133/1999 precum si celelalte acte normative si legi sau
ordonante au oferit o serie de facilitati pentru IMM-uri (finantare
de programe pentru pregatire profesionala, facilitati la acordarea
de credite, alte facilitati economico-financiare in special impozitul
pe profit).

1.2 Prezentarea lucrării

Evoluţia îmbrăcămintei este dependentă de viaţa


economică- socială, nivelul de cultură şi civilizaţie atinsă de
acesta. Creată la început pentru apărarea corpului de acţiunea
nefavorabilă a mediului climatic înconjurător, sub influienţa
diferitelor condiţii istorice, social economice, naţionale a evoluţiei
idealurilor estetice, îmbrăcămintea a suferit diferite transformări,
a atins o mare varietate de tipuri şi forme, devenind un obiect al
artelor aplicate.
Îmbrăcămintea prin valoarea sa de întrebuinţare, satisface
cerinţele mereu crescânde ale masei largi de consumatori.
Valoarea de întrebuinţare a unui produs finit textil este hotărâtă
de nivelul calitativ corespunzător al acestuia. Calitatea se
stabileşte încă de la faza de proiectare şi mai departe în toate
fazele şi operaţiile tehnologice ale procesului de fabricaţie, în
depozitare, în lotizare şi transport. Produsele de îmbrăcăminte de
bună calitate sunt acelea care îşi păstrează cât mai mult timp
valorile parametrilor estetici şi funcţionali impuşi de modă şi de
anotimp.
În lucrarea de faţă, modelul prezentat este o jacheta şi un
pantalon pentru femei. Jacheta subliniază linia corpului fiind o
piesă vestimentară care se poate combina la infinit.Jacheta este
căptuşita şi are întărituri, destinaţia lor fiind de îmbrăcăminte
clasică, tinerească şi în acelaşi timp elegantă, putând fi purtată în
anotimpurile călduroase primăvară - vară precum şi în perioadele
mai domoale ale toamnei.
Regimul de lucru în fabrică este de doua schimburi a câte 8
ore, iar producţia realizată pe schimb este de 200 de bucăţi atât
de jachete cât şi de pantaloni. Sectorul productiv este compus din
două linii tehnologice: una pentru jachete şi una pentru pantaloni,
capacitatea unei linii tehnologice fiind de 200 de produse.

7
Scopul proiectării acestor produse pentru femei este
îmbunătăţirea şi prelungirea valorii de întrebuinţare prin
creşterea calităţii produsului.
Creşterea calităţii se obţine prin angajarea unui personal
bine calificat şi prin dotare cu utilaje performante.
Materialul de bază folosit la confecţionarea jachetei şi
pantalonului pentru femei este un material din fibre din 3 materii
prime vascoza ,poliamida si elastan .
În prezent una din caracteristicile dezvoltării industriei de
confecţii este nivelul relativ ridicat al producţiei acesteia în flux,
unde un produs de îmbrăcăminte se realizează într-un timp mult
mai scurt decât în cadrul producţiei individuale.
Producţia în industria de confecţii se bazează în primul rând
pe normalizarea, standardizarea şi tendinţa continuă de unificare
a detaliilor şi ansamblurilor de îmbrăcăminte.
La stabilirea regimului de lucru într-o fabrică de confecţii se
ţine cont de o serie de factori, dintre care cei mai importanţi sunt
factorii economici cum ar fi:
 folosirea raţională a utilajului existent în vederea
sporirii producţiei;
 folosirea raţională a spaţiului industrial disponibil;
 asigurarea continuităţii producţiei.
Este foarte importantă stabilirea unei anumite succesiuni a
operaţiilor în scopul asigurării sincronizării şi continuităţii
proceselor tehnologice.
Luând în considerare aceşti factori, atât economici cât şi
sociali apăruţi după anul 1989, voi adopta un regim de lucru de
16 ore, pe un doua schimburi. Deoarece, regimul de lucru de 8
ore nu asigură întotdeauna realizarea planului impus, muncitorii
vor fi chemaţi periodic 12 ore pe zi sau când este cazul, vor lucra
şi sâmbăta.
Secţia de confecţii prezentată în cadrul acestei lucrări va
presta servicii, excluzând vacanţele de sărbători, 264 de zile
lucrătoare pe an, adică în medie 22 de zile lucrătoare pe lună.
Concediul va fi acordat tuturor salariaţilor în aceiaşiperioadă, luna
august de obicei sau alta, timp de 3 săptămâni.
Producţia planificată se centralizează în tabelul1.1.1

Denumirea Capacitatea Numărul Producţia planificată


sortimentului liniei de linii buc/ 8h buc/săpt buc/ buc/an
tehnologice tehnolog lună
buc./ 16 h ice

8
Jacheta 400 4 200 2000 8800 105600
Pantalon 400 2 200 2000 8800 105600

Indiferent de sistemul utilizat în industria de confecţii,


piesele se deplasează de la un loc de muncă la altul în vederea
efectuării operaţiilor tehnologice.
Sistemele de organizare a lucrului în industria de confecţii
presupun o diviziune avansată a muncii, aşezarea locurilor de
muncă într-o linie continuă, deplasarea semifabricatelor de la un
loc de muncă la altul fără întoarceri sau reveniri, realizarea
produselor într-un anumit ritm, ocuparea maximă a omului şia
utilajului, utilizarea raţională a calificării muncitorului, controlul
continuu şi eficient al calităţii produselor finite, o raţională
folosire a mijloacelor circulante, reducerea manoperei specifice
pe produs, pe studiul metodelor raţionale de muncă.

PARTEA A : PROIECTAREA TEHNOLOGICA A PRODUSELOR

9
2.1.PREZENTAREA DATELOR INITIALE NECESARE
PROIECTARII

În funcţie de provenienţă, standardele româneşti prevăd


valori ale înălţimilor corpului, diferenţiate pe grupe de
conformaţii, talii şi mărimi.
În ceea ce priveşte grosimile se remarcă faptul că la femei
se pot lua în considerare grosimile corespunzătoare grupei A ( 41
÷ 47; I - III ), grupa B
( 42 ÷ 48; I - III ) şi grupa C ( 50 ÷ 58; I - III ), unde:
A - corespunde adolescenţilor;
B - corespunde corpurilor proporţionale;
C - corespunde corpurilor corpolente proporţionale.
Tiparele de bază pentru modele alese vor fi realizate cu
valorile corespunzătoare mărimii 41 II A.
Dimensiunile necesare se măsoară pe corp sau se obţin prin
calculul proporţional din cele două mărimi de bază:
 înălţimea corpului IC;
 circumferinţa bustului CB.
Măsurile se iau fixe pe corp.

Pentru jacheta :
Dimensiunile corpului :
- înalţimea corpului IC=172cm
- lungimea produsului Lpr=56cm
- lungimea umerilor Lu=12.5cm
- lungimea mâneci Lm=47cm
- circumferinţa bustului CB=99cm
- circumferinţa taliei CT=79cm
- circumferinţa tivului Ctiv=103cm
adaos de lejeritate Ad=3cm

Pentru pantalon:
Dimensiunile corpului:
- ciromferinţa taliei CT= 83 cm
- circomferinţa soldului CS = 106 cm
- lungime pass Lpas=84 cm
- adaos Ad=2cm

10
Adaosurile de lejeritate de pe tipar sunt adoptate în funcţie de
forma produselor, respectiv a jachetei şi a pantalonului, de
conformaţia corpului, de pretenţiile şi de cerinţele purtătorului
precum şi în funcţie de criteriile modei şi de materialul din care
este confecţionat.

2.1.1. ANALIZA MODELELOR.

Produsele vestimentare alese pentru a se realiza în cadrul


acestei lucrări sunt o jacheta si un pantalon apartinand stilului
clasic.
Ambele modele se realizează din acelaşi tip de material,
lana 10% si PES90% singura diferenţă constând în faptul că
materialul din care se va realiza jacheta este un albastru mai
deschis decât materialul care se foloseşte pentru realizarea
pantalonului. S-a ales această culoare deoarece albastrul este
culoarea femeii delicate, fiind o culoare care îndeamnă la
meditaţie şi visare.
Jacheta şi pantalonul alese pentru a se realiza reprezintă o
ţinută comodă, fără pretenţii şi totuşi deosebită, fiind în
concordanţă cu cerinţele modei. Este potrivită persoanelor care
adoptă un stil degajat şi aventuros. Acest stil este sinonim cu
siguranţă şi prestanţă.
Jacheta reprezentată în figura 2.1., este un produs cu sprijin
pe umeri, fiind constituită din următoarele repere:
 faţa jachetei alcătuită din trei bucăţi prevăzute cu
extensie pentru nasturi şi butoniere şi cu buzunare
orizontale piepţi;

 spatele alcătuit din doua detalii;


 mâneci trei sferturi, prevăzute cu manşete din intreg;
 guler cu ştei separat format din faţă şi dos.
Produsul vestimentar se încheie la un rând de nasturi care
sunt asortaţi coloristic cu materialul de bază.
Materialul de bază având o bună stabilitate, iar produsul
având destinaţia de îmbrăcăminte de primăvară - vară, mulat pe
corp potrivit femeilor cu o înfăţişare fizică plăcută, putând fi
purtat atât ca îmbrăcăminte de stradă, de serviciu cât şi cu alte
ocazii.

11
Pantalonul foarte simplu şi totuşi rafinat, reprezentată în
figura 2.1.1., este un produs cu sprijin pe talie, are linia de croială
clasică, ajustată pe corp .
Produsul vestimentar este alcătuit din următoarele repere:
 faţă, alcătuită dintr-un singur detaliu cu tighel la
slit
 spate, alcătuit dintr-un singur detaliu, prevăzute
cu pense;
 betelie care ajută la fixarea produsului pe talie.
Pantalonul este necăptuşit şi se încheie printr-un fermoar şi
un nasture pe mijlocul fetei.
Cuvintele cheie care pot defini cel mai bine acest ansamblu
vestimentar sunt: ,, naturaleţe, modernitate şi tradiţie''.

Fig.2.1

12
Fig.2.1.1

2.1.2. ALEGEREA MATERIEI PRIME NECESARE


CONFECTIONARII MODELELOR

Alegerea materiei prime de bazã şi a materialelor auxiliare


se face ţinând cont de o serie de factori cum ar fi :
• Anotimpul şi condiţiile de mediu în care va fi purtat
produsul ;
• Poziţia produsului în ansamblul vestimentar ;
• Îndeplinirea unor cerinţe în vederea asigurãrii confortului
în timpul purtãrii ;

13
• Durata de utilizare a produsului ;
• Factorii estetici .
De asemenea , pentru aprecierea valorii de folosire a
materiilor prime se recomandã stabilirea şi analizarea unor
condiţii de bazã , pe care , în general , trebuie sa le îndeplineascã
orice produs textil :
• Durabilitatea , asiguratã la rezistenţã la tracţiune şi
alungire , rezistenţa la sfâşiere , rezistenţa la frecare,
rezistenţã la eforturi repetate şi la îndoire ,rezistenţa la
uzurã prin frecare ;
• Valoarea de prezentare , asiguratã de contracţia dupa
înmuiere , revenirea din şifonare , pãstrarea pliului ,
flexibilitate şi rigiditate , rezistenţa vopsirilor , efectul
pilling;
• Aspectul asigurat prin alegerea unei lini coloristice
adecvate modelului la care se adaugã tuşeul , luciul şi
drapajul ţesãturii ;
• Proprietaţile fiziologice care depind de grosimea , masa
volumicã , rezistenţa la transpiraţie , antimurdãrire şi
antistatizare precum şi de capacitatea de termoizolare
care , împreunã cu caracteristica de absorţie a umiditaţii
şi permeabilitatea la aer,constitue cerinţa de calitate
esenţialã.
În afara acestor proprietãţi ,o mare importanţã o are
cunoaşterea caracteristicilor geometrice ale ţesãturilor
(laţime, lungime) şi a proprietaţilor termice ( rezistenţa la
cãlcat , rezistenţa la aburire , rezistenţa la termofixare ).
Produsele sunt realizate dintr-un material care are în
compoziţie doua materii prime : lana,poliester.
Fibrele poliesterice au rezistenta scazuta la freacre superioara
tuturor fibrelor textile, cu exceptia poliamidei. Datorita
proprietatilor foarte bune de elasticitate , fibrele poliesterice
au un grad inalt de nesifonabilitate , produsul mentinandu-si
forma in timp. Fibrele poliesterice prezinta tendinta
pronuntata de formare a pillingului. Rezistenta chimica este
foarte buna.

14
Fibrele poliamidice prezinta rezistenta foarte buna la indoiri
repetate si cea mai mare rezistenta la frecare dintre toate
fibrele textile. Fibrele poliamidice au stabilitate buna fata de
caldura si solventi organici.
La confectionarea produselor de imbracaminte se folosesc pe
langa materialele de baza si materiale secundare. Acestea pot
fi materiale pentru captuseli si materiale pentru intarituri.
Materialele pentru captuseli au rolul de a dubla detaliile
produsului, marindule astefel rezistenta la purtare, sifonare si
pastrarea formei in timp , ducand totodata la imbunatatirea
valorii de prezentare a produselor finite si a parametrilor de
confort al acestora. Materialele folosite pentru captusirea
imbracamintei trebuie sa fie lucioase , pentru ca produsele sa
alunece usor si sa permita mutarea cu usurinta pe corpul
purtatorului. Proprietatile materialului captuseala trebuie sa
fie foarte asemanatoare cu proprietatile materialului de baza.
Materialul de captuseala ales este tip Eugenia 100% vascoza.
Fibrele de vascoza fac parte din categoria fibrelor artificiale pe
baza de celuloza regenerata , auun luciu argintiu iar
higroscopicitate este buna , ceea ce influienteaza pozitiv
asupre igienei.
Materialele pentru intarituri dubleaza unele detalii ale
produsului de imbracaminte si pot fi tesute sau netesute.
Alaturi de materialele de baza si materialele secundare , la
confectionarea produsului de imbracaminte , se folosesc si
materiale auxiliare : ata de cusut, nasturi, fermoare,benzi,
etichete, embleme,etc.
Principalele caracteristici ale materiei prime si a materialelor
auxiliare sunt prezentate in tabelul 2.

TABEL 2

15
Denumir Denumire Compoz. Masa Laţime Fineţea Desime
e produs strat fibroasa (g/m² a (Nm) (fire/cm)
) (cm)

U B U B

90%PES
10%LANA
Mateial de 175 145 5/1 8/2 98 78
baza
Costum
femei
captuseal 100%vascoz 132 148 150 100 460 270
a a

50% bbc
intaritura 50%celofibr 135 148
a netesut netesut

2.2. ELABORAREA CONSTRUCTIEI TIPARELOR PENTRU


PRODUSELE PROIECTATE

Particularitatea principală a proiectării îmbrăcămintei


obţinută prin fabricaţia la scară industrială, constă în aceea că se
inpune cunoaşterea dimensiunilor corpului, forma acestuia cât
şivariaţia dimensiunilor în rândul populaţiei.
Tiparele reprezintă desfăşuratele plane ale reperelor
produselor de îmbrăcăminte, a căror formă şidimensiuni trebuie
corelate cu forma şidimensiunile corpului. Problema
fundamentală la construcţia îmbrăcămintei o constituie
adaptarea structurilor textile plane la forma corpului omenesc, de
rezolvarea acesteia depinzând poziţia corectă şifuncţionalitatea
produsului. De şide-a lungul evoluţiei îmbrăcămintei s-au conturat
câteva metode de obţinere a tiparelor unde pe lângă metodele
clasice, frecvent întâlnite, s-au conturat principiile multor metode
moderne, totuşila baza acestora stau multe elemente ale celei
mai vechi metode şi anume metoda mulajelor de origine
franceză. În principiu metoda constă în aranjarea pe un manechin
sau direct pe corpul purtătorului a unei hârti sau pânze şitrasarea
unor linii de contur pe aceasta, precum şifixarea adâncimii unor
pense, falduri, şia unor puncte de control. Urmează desfăşurarea
hârtiei în plan. Forma detaliilor se conturează prin croire şise
definitivează prin probe.

16
Metoda clasică cea mai răspândită este metoda
geometrică, care are încă o largă aplicabilitate în industrie. În
cadrul acestei metode, construcţia tiparelor se execută pe baza
informaţiilor despre dimensiunile corpului şimărimea adaosurilor
corespunzătoare tipului de produs care se proiectează.
În construcţie se porneşte de la un număr limitat de
dimensiuni ale corpului, iar restul sunt calculate pe baza unor
relaţii simple, în majoritatea cazurilor de proporţionalitate, în
funcţie de dimensiunile principale.
Construcţia grafică se face separat pentru fiecare detaliu
sau pe grupe de detalii, în funcţie de poziţia şide numărul
detaliilor.

2.2.1. Construirea tiparului de bază pentru jachetã

Nr. Simbolizar Denumirea segmentului Relaţia de calcul Valoarea


crt. e de construcţie (cm)
0 1 2 3 4
Se desenează un unghi
drept al cărui vârf se
1. Punctul A notează cu A şicorespunde
cu linia de mijloc al spatelui
în partea de sus.
______
2. A -B Constructiv 1/10*IC/2ŞCB/10Ş3 19,5
_____
3. A- T Constructiv IC/ 4-2 38,5
_____
4. A -L Lungimea jachetei Măsură luată pe corp 56
______
5. A - S Lungimea şoldurilor Măsură luată pe corp
6. Din punctele B, T, S, se trasează linii orizontale spre stânga
______ Din punctul T se măsoară spre interior 3 cm obţinându-se
7. T - T1 punctul T1, care se va uni printr-o linie dreaptă cu A.
______ Distanţa de cambrare a Cotă variabilă în
8. S - S1 bluzei pe linia şoldurilor funcţie de forma de 2
dezvoltare a corpului
pe această linie
_______ Marchează linia de mijloc a
9. B1 - B4 feţei cb ‡ 3 45
_______
10. B1 - B2 Constructiv (2CB/10-2)‡1 15,8
_______
11. B2 - B3 Constructiv (CB/10‡1)‡1 10,5
_______
12. B3 - B4 Constructiv (2CB/10‡1)‡1 19

17
______
13. B4 - B5 Constructiv CB/10‡0,5 8,9
_____
14. B1 - b Punctul b dă poziţia (cb‡3/2)-1 21,5
cusăturii
15. Prin punctele B2, b, B3, B4, se duc perpendiculare pe orizontala din B1
16. A1 punct de intersecţie al verticalei B2 cu orizontala A
_____ Lăţimea răscroielii gâtului la
17. A -a spate cb/10‡2 6,2
_____
18. a - a1 Cotă fixă 2
______ Cota variabilă în
19. A1 - a2 Constructiv funcţie de înălţimea 2
umerilor
Se unesc punctele a1 cu A obţinându-se răscroitura gâtului la spate, printr-o
20. linie curbă precum şia1 cu a2 printr-o linie dreaptă prelungită în afară cu 1 cm
______
21. a2 - a3 Cotă fixă 1
0 1 2 3 4
_______ ______
22. B2 - R1 Constructiv B2 - a2 / 4 4,3
_______
23. R1 - R2 Cotă fixă 1
24. Punctele a3, R2, b se unesc cu olinie arcuită, obţinându-se conturul răscroiturii
mânecii.
25. Punctul P reprezintă înălţimea punctului de umăr, adică lungimea feţei.
______ ___________
26. T5 - P Constructiv A - T ‡ 3,5 42,5
______
27. Din punctul P se duce o perpendiculară pe B4 - L4, unghiul drept notându-se
cu A2.
______
28. A2 - G Constructiv cb/ 10‡2 6,2
______ ____
29. A2 - G1 Constructiv A-a‡1 7,2
P2 este punctul care se află sub B5 la 3 cm.
30. _____
P1 - P2 reprezintă lungimea pensei de bust.
31. Prin unirea punctelor G cu G1 printr-o linie curbă se obţine răscroitura gâtului
la faţă.
_____
32. P - P1 Cotă fixă 1
______ Valoarea variabilă în funcţie
33. P3 - P4 de circumferinţa bustului cb/10 - 1 3,2
______
34. P2 - P4 se unesc printr-o linie prelungită în sus, realizând cea de-a doua latură
a pensei. _____ ______
P2 - P5 = P2 - P1
______ ______

18
35 B3 - b1 Valoarea înclinaţiei umărului B2 - a2 -1 16,5
.
36. Prin punctul b1 se duce un arc de cerc cu centrul în B3. Pe acest arc de cerc se
află punctul P6
Valoarea distanţei dintre
37. punctele _______ 4,3
B2 - R1
______
38. b2 este punctul plasat la jumătatea distanţei dintre punctele R3 - P6
______
39. b2 - b3 Cota de modelare a 1
scobiturii
40. Punctele P6, b3, R3, b se unesc printr-o linie curbă.
_____ Contrasemnul de montare a ______
41. B3 - R mânecii B2 - B3 / 4 2,6
Obţinut prin ridicarea liniei
42. Punctul t taliei cu 1 cm
_____
43. T3 - t1 Constructiv CT/4 -1 16,5
_____ Valoarea pensei de talie la
44. t1 - T4 faţă 3,2
0 1 2 3 4
_____
45. t1 - t2 Constructiv ct ‡ 2 37
______ _______
46. B1 - b4 Constructiv ( B1 - B2 ) / 2‡1 8,9
______
47. S4 - S3 Constructiv cş ‡3 49
______
48. Distanţa S1 - S3 se imparte egal de o parte şide alta a punctului S2, obţinându-
se astfel linia şoldurilor
______
49. _____ _____ ____ _____ S1 - S3
S2 - S5 = S2 - S6 = L2 - l = L2 - l1 = """"""
2

Construirea tiparului de bază pentru mânecă.

Nr. Simbolizare Denumirea segmentului de Relaţia de calcul Valoarea


crt. construcţie (cm)
0 1 2 3 4
Trasarea de la stânga la
1. Punctul A dreapta a unui unghi, al
cărui vârf va fi notat cu A.
_____ Adâncimea răscroiturii
2. A-B mânecii Măsurată pe corsaj 16,5
_____
3. A-L Lungimea mânecii 47
_____ _______

19
4. B-C Constructiv (B-L/2)-2 9,75
_____
5. L - L1 Cotă fixă 2
____ ____
_____ R - reprezintă B - R = B3R (de pe 2,5
6. B-R contrasemnul de montare tipa- rul de jacheta)
a mânecii
_____
7. R - A1 Lăţimea mânecii cr/2‡1 21
8. Din A1 se coboară o perpendiculară pe linia cotului, pe orizontală din C
____
9. A-a Constructiv (A - A1 /2)‡1 8,9
_____ _____
10. A - a1 Constructiv A-a/2 4,45
_____ ______ ____
11. B1 - D Constructiv B1 - D = A - a 8,9
______ _____
12. A1 - a3 Constructiv B-R‡1 3,5
13. Se unesc punctele a1 cu R şi a cu a3 prin linii drepte.
______ _____
14. a1 - a2 Constructiv a1 - R ‡1 7,5
0 1 2 3 4
15. A3 - D1 Cotă fixă 0,5
16. Se unesc punctele a2 cu a şiD1 cu D prin linii drepte
_____ _____ ______
17. Cambrarea mânecii pe cot C - C2 = C1 - C3 = L1 - L2 1
______
18. L 2 - L3 Lărgimea mânecii de jos În funcţie de model 12
_____
19. R - b1 Cusătura de sub braţ În funcţie de model 5,8
20. Punctele a2, a, a3, b1 se unesc printr-o linie curbă.

Construirea tiparului de bază pentru gulerul cu ştei


separat

Nr. Simbolizare Denumirea segmentului de Relaţia de calcul Valoare


crt. construcţie (cm)
0 1 2 3 4
1. Punctul A Se desenează un unghi
drept al cărui vârf se
notează cu A
_____ Lungimea răscroiturii
2. A-B gâtului la faţă şi spate 17,5
măsurate pe linia de
montare.
3. Din punctele A şiB se duc în sus două linii verticale.

20
Construirea tiparului de bază pentru pantalon

Construirea tiparului pentru fata pantalonului

Se deseneaza un unghi drept cu deschiderea spre stanga


care se noteaza cu A.Latura verticala aplica masurile de
lungime :
Lb= +1cm=27.5cm
AB1=LB=27.5 cm
AL=Lpr=110 cm
B1S= +3cm=8.3 cm
S-a indica pozitia soldului
B1G= -5cm=36 cm
G-indica pozitia genunchiului
L-indica linia tivului
In punctele S,B1,G,L se aplica o perpendiculara pe AL.Pe
orizontala din S se aplica masura soldului pentru fata.
SS1= -1cm=25.5cm
Pentru stabilirea liniei de dunga a fetei se stabilesc punctele
S1 si S3.
S1S2= +1cm=6.3 cm
S3= =16 cm
Din S1 si S3 se duc perpendiculare pe orizontala din
A.Latimea la genunchi si terminatie:
G1G2=G1G3= -1cm=11 cm
L1L2=L1L3= -1cm=11,5 cm
L1l=0,5 cm
Se unesc prin linii drepte punctele G2,L2,l ,L3,G3 apoi G3 cu
jumatatea distantei dintre B1S si G2 cu S2.Pentru conturarea
partii superioare se traseaza mai intai linia de mijloc a fetei.
A1A2=1 cm
S1S4=1 cm
B2B3=0,5 cm
Se unesc punctele S4 cu A2 si S4 cu B3 prin linii drepte.Forma
finala intre punctele S4 si B3 este o curba departata de mijlocul
dreptei cu 0,7 cm.
A2A3-reprezinta masura taliei plus 2 cm ,valoarea pensei de

21
talie.
A2A3= +2 cm=47,5 cm
A3A4= +2cm=24,25 cm
Se unesc punctele S cu A4,si A4 cu A2 prin linii arcuite.Pozitia
pensei de talie se stabileste la jumatatea distantei A4a.Linia de
mijloc a pensei este perpendiculara pe A2A4.Lungimea pensei
este de aproximativ 10 cm,iar valoarea ei de 2 cm se
repartizeaza in mod egal de ambele parti ale perpendicularei.
Pentru definitivarea conturului fetei
pantalonului,portiunile intre puncteleB3G2 si B1G3 se arcuiesc
spre interior.Firul drept este indicat de dreapta L4.

Construirea tiparului pentru spatele pantalonului

La tiparul spatelui se acorda o atentie deosebita cambrarii


spatelui.Pentru un corp cu spate plat inclinatia este diferita fata
de un corp cu spate foarte cambrat sau cu spate normal.
Punctul S5 indica echilibrul si punctul Pindica pozitia liniei de
mijloc a spatelui ,deci inclinatia acestuia.
S3S5=2 cm
S5S6=7,25 cm
B1P=3 cm
Se uneste punctual P cu S6 printr-o dreapta pe care in
punctual S6 se duce o perpendiculara ce indica inclinatia
pantalonului pe mijlocul spatelui.
Dimensiunile de latime a soldului la spate S7S8 se aplica pe
o paralela la dreapta punctelor PS6 astfel incat sa intersecteze
orizontala din S in afara punctului S.
S7S8= +1cm=27.5 cm
Spre deosebire de fusta,pantalonul nu are plus de
lejeritate .Pe linia soldului centrimetrul care s-a scazut la fata
s-a adaugat la spate ,deoarece la pantalon spatele este mai
mare decat fata cu 2 cm,lucru valabil si la genunchi si tiv.
G1G4=G1G5=13 cm
L1L4=L1L5=13,5 cm
L1l=1 cm
Se unesc prin linii drepte punctele G5,L5,l ,L4,G4 .Pentru
stabilirea latimii pantalonului la pulpa se determina
S5S9=S5S8 .Se unesc puncele G4S9 si G5S8 printr-o dreapta

22
prelungita ce intersecteaza orizontala din A in punctul T.Pozitia
taliei pe mijlocul spatelui este data de T1.
GT1=G1T- masurat in linie dreapta
Dimensiunea taliei plus valoarea pensei se scade din
distanta TT1,iar diferenta se repartizeaza astfel :circa o treime
la mijlocul spatelui si aproximativ doua treimi la cusatura
laterala.
TT1=26 cm
+3cm=25,25 cm
TT2=0,6 cm
TT3=1,4 cm
Se unesc punctele T3 si S8 printr-o linie arcuita .Se masoara
la fata pe linia curba distanta SA4 si se aplica tot pe curba din S8
in sus ,obtinandu-se punctual T4.Unim punctele T4 cu T2 printr-o
linie dreapta ,pozitia pensei este data de punctul T5.
T4T5=T2T4/2=12 cm
In punctul T5 se duce o perpendiculara pe dreapat T2T4 ,iar
de o parte si de alta a punctului T5 se repartizeaza valoarea
pensei.Lungimea pensei este de aproximativ 13 cm.
G4B4=G2B3-1 cm =35 cm
Se unesc punctele T2S6 printr-o linie dreapta si punctele
S6B4 printr-o linie arcuita ce trece pe sub punctul B2.Portiunile
B4G4 si S8G5 se arcuiesc ca si la fata .

Pe baza datelor prevăzute se construieşte tiparul de bază


pentru jacheta, care este redat în figura 2.2.1.Tiparul de bază
pentru mânecă este prezentat în figura 2.2.2., iar tiparul de bază
pentru pantalon este prezentat în figura 2.2.3.

23
figura 2.2.1

24
Fig.222

25
Fig222

26
2.2.3.TRANSFORMAREA TIPARELOR DE BAZĂ ÎN
CONFORMITATE CU MODELELE ALESE

Tiparele de bază obţinute prin proiectare vor fi


transformate în model, devenind tiparul modelului ales.
Tiparul de bază pentru jacheta va suferi unele schimbări
cum ar fi:
 la tiparul de faţă are loc transferul pensei care se
realizează prin poziţionarea pensei în cusătura
laterală, după care se taie tiparul pe linia celor două
pense. Apoi se închide pensa de la umăr şi se
deschide pensa laterală al cărei contur se trasează
împreună cu conturul de la tiparul feţei;
 tiparului de faţă i se adaugă de o parte şi de alta o
rezervă de 2 cm pentru nasturi şi o rezervă tot de 2
cm pentru butoniere;
 atât la tiparul de faţă cât şi la tiparul de bază pentru
spate se va realiza o degajare cu 1 cm pentru tiparul
de faţă şi1 respectiv 0,5 cm la tiparul de spate, a
răscroielii gâtului;
 tiparul de mânecă se copiază desfăşurat, se anulează
pensa de cot, se îndreaptă liniile cusăturii. Pentru a
asigura îndoirea braţului, mâneca se proiectează cu 2
cm mai lungă;
 manşeta se croieşte din intreg;
 tot la tiparul de piept, atât în partea dreaptă cât şi în
partea stângă se vor adăuga câte două - două tablii.
Tiparul de guler nu va suferi nici o schimbare.
În figurile următoare sunt prezentate
 figura 2.3.1. tiparul jachetei;
 figura 2.3.2 tipar maneca

Tiparul de bază pentru pantalon nu va suferi nici o


schimbare.
În figurile următoare vor fi prezentate detaliile componente
ale produsului, şi anume:
 figura 2.3.3. tiparul pantalonului.
La fiecare tipar şi la fiecare detaliu prezentat s-a indicat
firul drept de care se ţine cont la croit.
Fig 2.3.1
Fig.2.3.2
Fig.2.3.3.

2.3.GRADAREA TIPARELOR

Tiparul de jacheta a fost executat corespunzător mărimii


40, talia a II - a, grupa A, cu toate că dimensiunile au fost luate
pe corp.
Gruparea tiparelor a fost realizată prin metoda grupării,
bazându-se pe multiplicarea tiparelor folosind două tipare de
bază.
Gradarea executată corespunde următoarelor măsuri:
 înălţimea corpului: IC = 162, 164, 166,
168;
 circumferinţa bustului: cb = 47.5, 49.5, 51.5,
53.5;
 circumferinţa taliei: ct = 37, 39, 41, 43;
 circumferinţa şoldurilor: cş = 48, 50, 52, 54.
Tiparul de bază realizat pentru jacheta este tiparul cu cele
mai mici dimensiuni.
La multiplicarea jachetei, diferenţa de la o măsură la alta
pentru lăţimea spatelui cât şi a feţei este de 1 cm. Deci,
valoarea de 1 cm se va aplica la tiparul de spate şi la tiparul de
piept pe lăţime, pe cusătura laterală, pentru fiecare mărime.
Pe linia verticală, în partea de sus, atât la tiparul de spate
cât şi la tiparul de faţă se aplică cota de 0,8 cm.
Pe linia umerilor diferenţa dintre mărimi este de 0,3 cm.
Lungimea tiparului pentru jacheta, la terminaţie rămâne pe
aceiaşi linie.
Atât linia de mijloc a spatelui cât şi linia de îmbinare a
feţelor rămân neschimbate.
Tiparul de guler se va mării în partea de sus cu 0,8 cm,
pentru fiecare mărime.
Tiparul de mânecă se mâreşte cu 1 cm la fiecare parte, iar
capul de mânecă, pe linia verticală creşte cu 0.3 cm.

Metode de multilplicare a tiparelor

Gradarea este un proces de construcţie a tiparelor de model


pentru întreaga gamã dimensionalã în care se confecţioneazã un
model. În urma gradãrii se obţine completul de şabloane pe baza
tiparelor definitive construite pentru una sau cel mult douã
tipodimensiuni din aceeaşi grupã de conformaţie. Se acceptã
pentru gradare şi denumirea de multiplicare sau serie.
Gradarea se poate realiza manual sau în sistem automatizat.
Gradarea manuala – reprezintã procedeul garfic prin care,
pornind de la tiparele tipodimensiunii medii sau de la tiparele a
douã tipodimensiuni diferite, se obţine completul de şabloane
pentru toate mãrimile din gama dimensionalã în care se va
confecţiona produsul.
Gradare manualã se realizeazã prin :
- metoda focarului;
- metoda de grupare;
- metoda de calcul proporţional.

Metoda focarului -este mai puţin utilizat în practica


industrialã deorece presupune cunoaşterea prealabilã a cotelor
de gradare, posibil doar la unele produse .

Gradare prin grupare- se numeşte şi metoda cu doua tipare


deoarece aplicarea ei presupune realizarea tiparelor la douã
tipodimensiuni diferite din gama dimensionalã în care se
realizeazã produsul respectiv.
Algoritmul gradãrii tiparelor prin metoda de grupare
presupune:
-realizarea tiparelor de bazã , a tiparelor de model şi a
şabloanelor acestuia , prin aceeaşi metodã, la douã
tipodimensiuni diferite;
-pregãtirea tiparelor de model prin marcarea punctelor de
gradare si poziţionarea unui sistem de axe iniţiale , axe care işi
vor modifica poziţia la trecerea de la o tipodimensiune la alta;
-supra punerea tiparelor de acelaşi fel , realizate la cele douã
tipodimensiuni diferite, astfel încât axele iniţiale sã coincidã;
-unirea punctelor de gradare de acelaşi fel de pe cele douã
tipare , prin linii drepte, numite direcţii de gradare;
-calculul creşterilor interdimensionale;
-plasarea creşterilor calculate pe direcţia de gradare;
- punctele caracteristice , rezultate în urma gradãrii , care
aparţin aceleiaşi tipodimensiuni se unesc prin linii de contur
asemenea cu cele ale tiparelor de referinţã , folosite la gradare.
Metoda prezintã avantajul cã se poate folosi farã a necesita
calcule prealabile complicate , dã rezultate bune şi nu necesitã
un personal prea calificat.
Metoda prezintã ca principal dezavantaj necesitatea
construcţiei tiparelor la douã tipodimensiuni diferite.

Gradarea prin metoda de calcul proporţional- este


utilizatã cel mai frecvent , în ţarã şi strãinãtate, presupune
existenta tiparelor originale , realizate la tipodimensiunea medie
a grupei de conformatie in care se confectioneaza modelul.
Algoritmul gradarii tiparelor prin metoda de calcul proportional
presupune:
-pregatirea tiparelor;
-pozitionarea sistemului initial de axe ;
-plasarea unui sistem de axe rectangulare in fiecare punct
caracteristic de pe conturul tiparului care se gradeazã;
- calculul cresterilor interdimensionale;
-aşezarea creşterilor interdimensionale calculate , pe axa
orizontalã şi cea verticalã;
-dupa obţinerea punctelor caracteristice pe directia de gradare
pentru toate tipodimensiunile dorite se traseazã conturul pentru
tiparele obţinute prin gradare prin linii de contur asemenea cu
cele ale tiparului de referintã.
Problema fundamentalã la acesta metoda o reprezintã
stabilirea cotelor de gradare cu care se deplaseazã pe orizontalã
şi pe verticalã punctele de gradare de pe conturul uni tipar de
referinţã
Multiplicarea detaliilor de jacheta sunt prezentate în figurile
următoare:
 figura 2.3.1. multiplicarea tiparului de jacheta
 figura 2.3.2. multiplicarea tiparului de maneca;
Tiparul de pantalon pentru femei, realizat, corespunde
mărimii 40, talia a II - a, grupa A.
Măsurile după care s-a executat multiplicarea sunt
următoarele:
 circumferinţa taliei; ct = 49.5, 41.5, 43.5, 45.5;
 circumferinţa şoldurilor: cş = 51, 53, 55, 57.
Cota de mărire la tiparul de faţă a pantalonului şi la tiparul
de spate este de 1 cm, pentru toate mărimile, atât pe liniile
orizontale cât şi pe cele verticale.
Tiparul bentiţei se va mării într-o parte cu 1 cm.
Multiplicarea detaliilor tiparului de pantalon sunt
reprezentate astfel:
 figura 2.3.3. multiplicarea tiparului de pantalon
 figura 2.3.4.multiplicarea beteliei
Fig2.3.1
Fig.2.3.2
Fig.2.3.3.

Fig.2.3.4.
2.4.DEFINITIVAREA TIPARELOR TRANSFORMATE
ŞI CONSTRUIREA ŞABLOANELOR

În industria îmbrăcămintei pregătirea şabloanelor este de


mare importanţă. Această documentaţie se compune din tipare
şi şabloane care se obţin în două faze de execuţie.
Tiparele se construiesc grafic, pe baza dimensiunilor
corpului. Pentru a deveni şabloane de lucru, tiparele sunt
completate cu rezervele necesare pentru cusături, tivuri şi cute
sau alte garnituri. În forma iniţială, tiparele clasice se
construiesc intr-o singură mărime, care este supusă operaţiilor
de transformare în model, devenind tipar de bază. Acesta este,
apoi, mărit şi micşorat prin multiplicare, pentru a se obţine în
acest fel gama de mărimi a tiparelor necesare produselor de
confecţionat.
Şabloanele reprezintă în esenţă copia tiparelor de bază la
care se adaugă rezervele de cusături şi tivuri.
În cadrul intreprinderilor de confecţii se folosesc şabloane
originale şi şabloane de lucru.
Şabloanele originale se confecţionează din hârtie şi se
obţin prin reproducerea tiparului de bază, multiplicat. Aceste
şabloane nu sunt folosite pentru lucru în secţiile de producţie, ci
se păstrează în cadrul serviciului tehnic, fiind utilizate pentru
controlul şabloanelor de lucru.
Spre deosebire de şabloanele originale, şabloanele de
lucru se utilizează în secţiile de producţie la croirea produselor
sau a şabloanelor ajutătoare la operaţii de rihtuire, trasare a
conturului sau la coaserea diferitelor garnituri.
În procesul de producţie, pentru fiecare detaliu al
îmbrăcămintei se cofecţionează un şablon care trebuie să aibă
forma şi dimensiunile detaliului reprezentat. Şabloanele pot fi
confecţionate din carton, tablă, placaj sau plăci sintetice, cel mai
mult folosindu-se cartonul şi plăcile sintetice.
Şabloanele se obţin prin reproducerea tiparelor din carton
sau material plastic cu grosimea de 0,2 - 2 mm. Procesul de
reproducere a tiparelor în şabloane cuprinde următoarele faze
de lucru:
 aşezarea tiparului pe suprafaţa plăcii de carton;
 imprimarea conturului pe cartonul destinat
şablonului;
 decuparea cartonului pe linie şi obţinerea şablonului
respectiv.
Cartonul se taie manual cu foarfecele sau mecanic cu
maşinile de tăiat carton.
Pentru ambele modele, atât pentru jacheta cât şi pentru
pantalon, rezervele de cusătură pentru realizarea şablonului
sunt:
 pentru cusături laterale: 1,5 cm;
 pentru tivuri: 3 cm;
 pentru cusătură talie: 1 cm.
Astfel în figurile următoare sunt prezentate şabloanele
pentru fiecare detaliu atât pentru jacheta cât şi pentru pantalon:
 figura 2.4.1. şablon jacheta;
 figura 2.4.2. şablon maneca;
 figura 2.4.3 şablon guler si bizet;
figura 2.4.4. şablon pantalon
Fig. 2.4.1
Fig.2.4.2
Fig.2.4.3.
Fig.2.4.4.

Pentru buna organizare a muncii, fiecare detaliu din


completul de şabloane este marcat cu:
 denumirea produsului şi numărul de model;
 mărimea;
 denumirea piesei;
 numărul piesei din completul de şabloane;
 de câte ori se va încadra pe material.
De asemenea, pentru detaliile care urmează a se croii pe
fir dublu se va reprezenta indicaţia ,,fir dublu'' precum şi
indicaţia de ,,fir drept''.
2.5 STABILIREA CONSUMURILOR SPECIFICE ŞI A
INDICILOR DE UTILIZARE

2.5.1 EXECUTAREA ÎNCADRĂRII TIPARELOR

Şablonatul reprezintă operaţia de încadrare (desenarea


conturului) a detaliilor direct pe suprafaţa şpanului, sau de
aşezare a acestora pe un strat de ţesătură cu caracteristici
geometrice indicate în documentaţia tehnică a produsului.
Încadrările în miniatură din documentaţia tehnică a produselor
reprezintă elementul principal ce stă la baza executării
şabloanelor.
După modul de încadrare a şabloanelor pe lăţimea
materialelor, acestea pot fi:
 încadrări pe material dublu lat;
 încadrări pe material desfăcut.
Indiferent de modul folosit la amplasarea şabloanelor
trebuie respectate următoarele condiţii:
 respectarea firului din ţesătură stabilit la încadrare;
 evitarea suprapunerii şabloanelor în desen, care
produc aşa numitele ,,ciupituri de margini sau de
colţuri'', ce scurtează sau îngustează detaliile
produsului;
 respectarea sensului şabloanelor faţă de sensul
firelor şi al desenului materialului.
Lungimea rezultată prin încadrare reprezintă consumul
exprimat în metri sau centimetri.
În cazul jachetei şi pantalonului pentru femei, încadrarea
se realizează pe material desfăcut, în care aşezarea şabloanelor
se face pe întreaga lăţime. Metoda încadrării pe materialul
desfăcut este larg utilizată, rezultând o serie de avantaje
economice.
Prin această metodă de încadrare, şabloanele cu multe
posibilităţi de aşezare şi astfel rezultă mai puţine deşeuri de
material. La amplasarea şabloanelor pe material se vor aşeza
şabloanele detaliilor mari pe marginile materialului, iar cele mici
în interiorul acestora.
După numărul completelor de şabloane folosite pentru un
şpan, încadrările pot fi simple sau combinate.
Încadrările simple cuprind un complet de şabloane şipot fi
aplicate atât pe toată lăţimea ţesăturii, cât şi pe jumătatea
acesteia, iar încadrările combinate utilizate şi în cadrul acestei
lucrări cuprind două sau mai multe complete pe acelaşi şpan.
Dintre variantele de combinare a şabloanelor, folosită
şipentru încadrarea jachetei şi pantalonului pentru femei,
combinarea de mărimi diferite este cea mai avantajoasă, prin
faptul că detaliile produselor se cuplează mai bine. Asigurarea
acestei condiţii este determinată de cuplarea şabloanelor de la o
mărime mare cu una mai mică.
Încadrarea tiparelor pe ţesătură este o operaţie foarte
importantă, la executarea acesteia ţinându-se seama de o serie
de condiţii tehnice.
Pe ţesăturile care au desene într-o anumită direcţie,
tiparele acelor piese ale produsului ce urmează a fi încheiate
trebuie aşezate în aşa fel înât, tiparul unei piese să corespundă
tiparului altei piese.
Ţesăturile cu cea mai mare alungire în direcţia urzelii şi
opun cea mai mare rezistenţă la întindere în această direcţie.
Din această cauză tiparele se aşează pe material în aşa fel, ca
direcţia forţelor de întindere, care acţionează asupra ţesăturii în
timpul purtării produsului să coincidă cu direcţia urzelii ţesăturii.
În caz contrar piesele produsului se întind sau se contractă la
purtare şiîntreţinere, deformându-se şi chiar în procesul de
confecţionare se remarcă influenţe negative.
Încadrarea tiparelor reprezintă un element foarte
important în operaţia de croire, deoarece de felul în care a fost
făcută aşezarea acestora depinde calitatea producţiei, consumul
de ţesătură pe produs, precum şirealizarea de economii.
Valoarea materialelor, din costul de producţie, reprezintă
85 - 90 %, economisirea chiar de 1 % poate influenţa evident
reducerea acestuia. Pentru executarea desenării cu creta
muncitorul şabloner trebuie să cunoască modelele, grosimile
şitaliile produselor, ale căror tipare să fie încadrate, numărul
secţiunilor şpanului şi compoziţia lor, norma de consum a
ţesăturii pentru fiecare secţiune a şpanului, lăţimea desenării cu
creta, felul ţesăturii şimodul de şpănuire.
În ceea ce priveşte posibilităţile de şablonare, se execută
de obicei aşezarea tiparelor cu linii de contur curbe, lângă tipare
de dimensiuni mai mici, aceasta în vederea reducerii pierderilor
de material. La produsele cu un număr mare de detalii, există
posibilităţi mari de manevrare a tiparelor, astfel încât aşezarea
lor să ducă la realizarea unui consum specific de material, cât
mai mic.
Pentru a se realiza economii de materiale la încadrarea
tiparelor se admite executarea unor detalii din două sau mai
multe bucăţi: bizeţi, dosuri la guler şialtele.
Posibilităţi mari de a manevra poziţia tiparelor în aşa fel
încât să fie obţinute consumuri de material reduse, există în
special la ţesăturile cu o singură culoare, ca şi în cazul jachetei
şi pantalonului pentru femei.
Încadrările pentru jacheta cât şi pentru pantalon sunt
realizate pentru patru mărimi diferite: 38,40,42,44 şi sunt
prezentate în anexe astfel:
Fig. 1 - încadrarea şabloanelor pentru jacheta;
Fig.2 - încadrarea şabloanelor pentru pantalon.
Lungimile şi lăţimile încadrărilor pentru jacheta şi pantalon
sunt prezentate în tabelul 2.5.1.

Nr. Tip material Denumirea Lungimea Lăţimea


crt produs încadrării (m) încadrării (m)
1. Material de Jacheta 4.87 1,46
bază Pantalon 5,09 1,44
2 Captuseala Jacheta, 2.95 1.48
pantalon 0.89 1.48
3 Intaritura Jacheta, 3.58 1.48
pantalon 2.00 0.90

2.5.2.CALCULUL CONSUMURILOR SPECIFICE ŞI AL


INDICILOR DE UTILIZARE A SUPRAFEŢELOR
MATERIALELOR TEXTILE

Cantitatea de material, de combustibil sau de energie


consumată pentru executarea unui produs, a unui serviciu
productiv sau a unei operaţii, pentru funcţionarea unei maşini
sau a unei instalaţii şi altele, raportată la o anumită unitate
(obiect, putere, suprafaţă, volum, Km, tonă) reprezintă consumul
specific al unui produs.
Consumurile specifice permit determinarea economicităţii
folosirii mijloacelor de producţie sau de deservire şiservesc la
stabilirea cantităţilor de materiale şide energie necesare pentru
realizarea unei anumite producţii. Reducerea acestor materiale
este unul din mijloacele de reducere a costului de fabricaţie.
După această definiţie generală a consumuli specific,
adaptat la industria de confecţii se poate spune că norma de
consum de materie primă reprezintă cantitatea dintr-o anumită
materie primă sau secundară, eventual dintr-un semifabricat
care se poate consuma pentru realizarea unui singur exemplar
dintr-un produs dat.
Calculul specific se calculează cu relaţiile:
C s = Lî / n p (m);
Cs = (Lî x1) / np (m2);
Cs = (Sî / np) x M (kg).
unde:
 np - numărul de produse încadrate;
 Lî - lungimea încadrării (m);
 M - masa netă (kg / m2)Ş
 Lî x 1 = Sî - suprafaţa încadrării (m2).
Indicele de utilizare a suprafeţei materialului se calculează
cu formula:
Iu = (Ss / Sî) x 100 (%) ;
unde:
 Ss - suma ariilor şabloanelor reperelor amplasate în
încadrare,
Sî › Ss (m2).
Calcularea indicelui de pierderi se face cu formula:
Ip = (P / Sî) x 100 (%);
 P - pierderile dintre şabloane ca diferenţă între Ss şiSî
(m3).
Pentru calcularea indicelui de utilizare a suprafeţei
materialului este necesar a se calcula suma ariilor şabloanelor
reperelor amplasate în încadrare. Determinarea valorică a ariilor
se poate realiza prin două procedee şianume:
1. Pentru forme regulate suprafeţele se descompun în
figuri geometrice regulate ale căror arii se calculează cu ajutorul
formulelor geometrice.
2. Pentru forme neregulate, neasimilabile în limite de
precizie satisfăcătoare cu figuri geometrice regulate, ariile se
măsoară cu ajutorul planimetrului. Planimetrul este un aparat
utilizat curent în practica topografică pentru măsurarea ariilor,
rezultatele acestor măsurători fiind considerate ca date oficiale
pentru calculele oficiale ulterioare de orice natură.
În cadrul acestui proiect, pentru determinarea valorică a
ariilor s-a folosit prima metodă, cu ajutorul formulelor
geometrice.
În tabelul 2.5.2. se vor prezenta consumurile specifice,
indicii de utilizare şi de pierdere pentru toate încadrările
executate.

Denumir Denumire Marimi Ssabl Sinc Iu Ip


e strat Incadr. [m2] [m2] % %
produs
Stofa 38-44 4.87 7.11 85 25
jacheta
Jacheta Captuseal 38-44 2.95 4.36 87 20
femei a
IBN 38-44 3.58 5.29 89 10
Stofa 38-44 5.09 7.32 85 31
pantalon
pantalon Captuseal 38-44 0.89 1.31 85 25
a
pantalon
IBN 38-44 2.00 1.8 89 11
PROIECTAREA TEHNOLOGIEI DE FABRICARE A
PRODUSELOR

3.1. CALCULUL NECESARULUI DE MATERIALE

Una din condiţiile necesare pentru desfăşurarea procesului


de producţie şi realizarea producţiei planificate o constituie
aprovizionarea cu materii prime de bază, auxiliare şi secundare.
Elaborarea planuluide aprovizionare se face pe baza normelor şi
normativelor de consum şi de stoc, având în vedere producţia
planificată.
Pentru asigurarea continuităţii şi ritmicităţii proceselor de
producţie, întreprinderile de confecţii îşi prevăd stocuri de
aprovizionare care pot fi: stocuri curente şi de siguranţă.
Stocurile curente reprezintă cantitatea de materiale
destinată asigurării desfăşurării normale a producţiei în
intervalul dintre două livrări.
Volumul stocului curent, Sc se poate calcula cu relaţia:
Sc = Csmz X T (m, m2, kg, buc.);
unde:
 Csmz - consumul specific mediu zilnic (m, m2, kg,
buc.)Ş
 T - intervalul dintre două livrări (10 zile, 20 zile).
În calcule se va considera T = 20 zile.
Stocurile de siguranţă reprezintă cantitatea de materiale
necesară pentru prevenirea întreruperii producţiei datorită unor
defecţiuni de aprovizionare.
Volumul stocului de siguranţă, Ss poate fi calculat cu
relaţia:
Ss = Csmz x (T1 ‡ T2 ‡ T3) (m, m2, kg, buc.);
unde:
 Csmz - consumul specific mediu zilnic (m, m2, kg,
buc.);
 T1 - timpul necesar furnizorului pentru pregătirea
unui lot;
 T2 - timpul necesar efectuării transportului;
 T3 - timpul pentru descărcare, recepţie şi staţionare
până la intrarea în fabricaţie.
Calculul stocului de siguranţă prespune existenţa unor
date concrete referitoare la distanţele dintre întreprinderile
furnizoare şibeneficiare, modul de efectuare a transportului.
Decizia privind cantitatea de comandat trebuie să aibă în vedere
cheltuielile legate de riscul privind pierderile prin degradare,
scăderea preţului, uzura morală.

3.1.1.CALCULUL NECESARULUI DE MATERII PRIME


DE BAZĂ

Pentru determinarea necesarului de materii prime de


bază Nm, se foloseşte următoarea relaţie de calcul:
Nm = Csm x n (m, m2, )
unde:
 Csm - consumul specific mediu (m, m2)
 n - numărul de produse planificat a se realiza într-o
anumită perioadă (16 ore, 1 zi, 20 zile).
Necesarul de materii prime de bază pentru producţia
planificată se centralizează în tabelul următor:

Produs Tip Nm/16h Nm/20zil


material e
m m2 m m2
Jacheta Mat.baza 480 700.2 9600 14016
Pantaon Mat.baza 508 731.5 10160 14630.4

3.1.2.CALCULUL NECESARULUI DE MATERII PRIME


AUXILIARE ŞI SECUNDARE

Materialele auxiliare se stabilesc în funcţie de model,


norme de tehno-prezentare, etichetare, ambalare şi pot fi
diferite, prezente sau nu, de la un sortiment la altul. Se pot
indentifica fizic pe produsul finit şi îndeplinesc valori diferite. În
categoria materialelor auxiliare necesare pentru jacheta şi
pantalon pentru femei, se includ: aţa de cusut, etichete,
agăţători, materiale pentru ambalare, etc.
În stabilirea necesarului de materilale auxiliare, Nm, se
foloseşte relaţia cunoscută:
Nm = Csmx n (m, m2, kg, buc.);
unde:
 Csm - consumul specific mediu al materialului auxiliar
(m, m2, kg, buc)
 n - numărul de produse pentru care se efectuează
calculul (buc / 8 ore, buc/ zi, buc/ 6 luni).
Necesaru de materiale auxiliare, Nm, se centralizează în
tabelul următor:

DENUMIRE TIPUL
PRODUS MATERIALUL CARACTERISTICI
UI AUXILIAR
Ata Albastra ,120 de cusut , 180 de surfilat
Pentru butoniere si tighel 70
Jacheta Nasturi Albastri 32” albastri 18”
Perinite Albe
Fir plastic Transparent ,25cm ,125 cm
Etichete Textila nr. Marime ,textila compozitie ,
carton cu denumirea firmei
Ambalaj Sac de polietilena , umeras
Ata Albastra 120 de cusut si 180 pentru
surilat
Pantalon Banda Alba 0.3cm
Fermoar 23 cm ascuns
Nasturi Marime medie
Etichete Textila nr. Marime ,textila compozitie ,
carton cu denumirea firmei
Ambalaj Sac de polietilena , umeras

Produs Material Csm U.M. Necesar de mat.


auxiliar aux.
8h 20zile
Aţa 160 ml 3200 64000
pt.cusut 0 0
stofa 120
Aţa pt. cus. 70 ml 1400 28000
Cãptuşeala 0 0
120
Aţa pt. cus 0.50 ml 100 2000
emblema
120
Aţa pt 9 ml 1600 36000
butoniera
Jacheta 70
femei Aţa tighel 17 ml 3400 68000
sus
Aţa tighel 17 ml 3400 68000
jos
Nasturi 32” 3+1 buc 800 16000
Nasturi 32” 2+1 Buc 600 12000
Perinite 1pereche Buc 200 4000
Vata in 1 pereche buc 200 4000
cuglu
Nr. marime 1 Buc 200 4000
Eticheta 1 Buc 200 4000
tesuta
„zoom”
Eticheta 1 Buc 200 4000
ţesuta de
compozitie
umeras 1 Buc 200 4000
Sac plastic 1 buc 200 4000
Fir plastic 1 Buc 200 4000
Punguţa 1 buc 200 4000
nasturi
rezerva
Aţa pt. 60 Ml 1200 24000
cusut stofa 0 0
Aţa pt 20 Ml 4000 80000
cusut
captuseala
Pantalon Aţa pt cus 0.50 Ml 100 2000
emblema
Aţa pt 80 Ml 1600 32000
surfilat 0 0
stofa
Aţa pt 30 ml 6000 12000
surfilat 0
captuseala
Aţa pt tiv 8 Ml 1600 32000
stofa

Banda 0.10 ml 20 400


capat
fermoar
Agatator 44 Ml 8800 17600
0
Fermoar 1 Buc 200 4000
23 cm
Nasture 1 Buc 200 4000
22”
Nr marime 1 Buc 200 4000
Eticheta 1 Buc 200 4000
ţesuta
Eticheta 1 Buc 200 4000
ţesuta
compozitie
Umeraş 1 Buc 200 4000
Sac plastic 1 Buc 200 4000
Fir plastic 1 buc 200 4000

La alegerea aţei de cusut se vor avea în vedere


proprietăţi ale materiilor prime asamblate, referitoare la
compoziţia fibroasă, grosime, contracţie, etc.
Materialele secundare se regăsesc în costul produselor
datorită consumării lor în procesul de producţie. Sunt în general
aceleaşi, indiferent de gama sortimentală şianume: cretă
croitorie, creioane tâmplar, bandă tăietoare pentru maşina de
croit, ace de mână, tuş pentru numerotat,etc.

3.2. PROIECTAREA TEHNOLOGIEI DE REALIZARE A


PRODUSULUI

Intreprinderile de confecţii ,prin structura funcţionalã ,


concepţie şi de producţie,au rolul de a pregati şi de a realiza
produsele de îmbrãcãminte , precum şi serviciile destinate
valorificãri prin comercializre .
În intrepriderile de confecţii se desfaşoarã procese de bazã ce
pot fi subîmparţite în:
-procese de pregãtire
-procese de prelucrare
-procese de producţie
Având în vedere etapele de realizare ale unui produs de
îmbracaminte vor rezulta şi secţiile fundamentale ale unei
intreprinderi pentru prelucrarea îmbracamintei:
-secţia de croit
-secţia de asamblare
-secţia de formare sau finisare
Fiecare etapa principalã este completatã de alte operaţii
auxiliare care au scopul de pregatire sau finalizare a unei
operaţii.
Structura generalã a procesului tehnologic de fabricaţie dintr-
o intreprindere de confecţii depinde de produs şi de
complexitatea acestiua.
În cadrul procesului de fabricaţie se disting urmãtoarele
etape, cu operaţiile tehnologice şi activitaţile principale
aferente:
a) recepţia şi depozitarea materiei prime
- controlul calitativ şi cantitativ
- pastrarea şi depozitarea materiei prime
b) pregatirea materialelor pentru croit
- cãlcarea , relaxarea materialelor
- controlul şi sortarea materialelor
- şablonarea
- calculul loturilor
c) croirea materialelor
- şpanuirea
- secţionarea şpanului
- decuparea detaliilor
- controlul ,numerotarea şi formarea
pachetelor
d) confecţionarea
- pregatirea semifabbricatelor
- prelucrarea detaliilor
- asamblarea detaliilor

e) finisarea
- curaţarea produselor de capetele de aţe şi
scame
- tratamentul umidotermic
- controlul final de calitate
f) înmagazinarea produselr finite
- ambalarea
- înmagazinarea.

3.2.1. RECEPŢIA MATERIALELOR

Operaţia de control a materialelor, din punct de vedere


calitativ şi cantitativ conform documentelor însoţitoare
reprezintă recepţia acestora, care este de fapt prima fază a
procesului de fabricaţie.
Calitatea materialelor se controlează pe baze de standarde,
marcarea defectelor executându-se simultan cu măsurarea
lungimii şi lăţimii acestora. Controlul se poate face pe o masă
bine luminată sau pe rampa de control. Materialele recepţionate
în industria de confecţii sunt însoţite de norme interne care
cuprind şi clasificarea acestora pe grupe cu defecte
corespunzătoare admise. Pentru aprecierea caracteristicilor
materialeleor se recurge la metode de analiză a defectelor în
ansamblul acestora.
În ceea ce priveşte rampele de control, producţie teoretică,
Pt, a acestora se calculează cu relaţia:
Pt = v x T (m / 8 h);
unde:
 v - viteza cilindrului debitor; v = 10 ÷ 12 (m / min);
se adoptă v = 10 (m / min);
 T - durata unui schimb; T = 480 minute;
Pt = 4.800 (m / min)
Producţia practică Pp, se calculează ţinând cont de opririle
necesare pe durata unui schimb:
Pp = Pt x k (m / 8 h); unde:
 k - coeficent al opririlor; k = 0,7 ÷ 0,8;
se adoptă k = 0,8.
Pp = 3.840 (m / min).
Necesarul de material ce se recepţionează se stabileşte
având în vedere că la ţesături se realizează o recepţie prin
sondaj, pentru 10 % din cantitatea totală de material, iar la
tricoturi se realizează o recepţie integrală. Ştiind că la recepţie
se lucrează într-un singur schimb, necesarul de material ce se
recepţionează, Nmr, se stabileşte cu relaţiile:
Nmr = (Nm / zi x 10) / 100 (m);
unde:
 Nm - necesarul de materii prime de bază (m);
Nmr = 48.
Numărul rampelor de control se stabileşte cu relaţia:
n = Nmr / Pp ;
n = 0,01 ; n = 1.
Numărul de muncitori necesari pentru efectuarea recepţiei
este:
m = 2x n ;
m = 2.

3.2.2. PROIECTAREA SĂLII DE CROIT

În sala de croit , materiile prime de bazã sunt transformate în


repere componente ale produselor de îmbrãcãminte , aceastã
etapã a procesului de producţie determinând atât calitatea cât şi
preţul de cost al produselor. Croirea cuprinde ca operaţii
principale şpanuirea materialelor , secţionarea şpanului şi
decuparea detaliilor.
Condiţiile tehnice de croire , prelucrare şi asamblare a
reperelor într-un produs sunt determinate de acurateţea
şabloanelor , care se construiesc pe baza tiparelor şi constituie
elementele principale ale documentaţiei tehnice.
Încadararea şabloanelor pe material necesitã un timp de
operare care depinde de:
- Numãrul de repere componente ale unui
produs şi restricţiile impuse la încadare
- Consumul specific de materii prime de bazã
al produselor
- Numãrul de produse încadrate pe aceeaşi
suprafaţa.
Timpul pentru realizarea încadrãrii unui produs se calculeazã
cu relaţia :

top= k*ťop (min )


unde : ťop – timp pentru încadrarea unui produs fãrã a ţine
seama de opriri , se alege in funcţie de valoarea consumului
specific mediu şi modul de realizare al încadrarii ( material
dublat sau simplu )
k –coeficient al opririlor
k=

T =480 min ,durata unui schimb


tpi = 20min , timp de pregatire –încheiere
tdl = 60min ,timp de deservire tehnico-organizatorica a locului de
munca
ton = 15 min, timp pentru odihna şi nesecitaţi fiziologice

Rezulta cã : k=1,24

În cazul încadrãrii a ˝n˝ produse , norma de timp pentru


operaţia de încadrare va fi :
Nt =top*n’( min )
n’=4 pentru jacheta
n’=4 pentru pantalon
Producţia practicã la operaţia de încadrare se calculeazã cu
relaţia :

Pp= (incadrarii /8 h )

Rezultatele numerice obţinute pentru parametri de mai sus


sunt centralizate în tabelul urmator:

Denumire k t’op top n’ Nt P p


material (min)
Stofa 1.24 20 24.8 4 99.2 5.8
jacheta
Stofa 1.24 13 16 4 64 7.5
pantalon
Cãptuşeal 1.24 18 22.3 4 89.2 3.3
a jacheta
Cãptuşeal 1.24 3 3.7 19 70 6.8
a pantalon
IBN 1.24 22 27.2 4 108 5.4
jacheta
IBN 1.24 3 3.7 8 29.6 16.2
pantalon

Calculele pentru stabilirea numarului de şpanuri realizate în


opt ore , la fiecare sortiment vor fi trecute într-un tabel . În
tabel , mãrimile ce se încadreazã împreunã vor avea aceeaşi
repartiţie procentualã , respectiv numericã ,se noteazã cu ˝x˝ .
n’ –numarul de marimi încadrate combinat pe aceeaşi suprafaţa
np – numarul total de produse ce se realizeazã cu încadrarea
respectivã
nts – numarul total de straturi de şpan necesar pentru realizarea
mãrimilor de pe încadrarea respectivã :

nts=
nss- numarul de straturi dintr-un şpan , se stabileşte în funcţie de
comportarea la stratificare şi grosime a materiei prime de
bazã , ştiind ca înalţimea maximã a şpanului este 12 cm.
nş- numarul de şpanuri corespunzator fiecarui tip de încadrare :

nş=

Pentru fiecare sortiment se prezintã urmãtoarele tabele


centralizatoare pentru
determinarea numãrului de şpanuri realizate în 16 ore.

Stofa jacheta
Gama de 38 40 42 44 tota n’ np nts nss nş
mãrimi l
Repartiţie 25 25 25 25 100
procentual
a
Repartiţie 100 100 100 100 400
numerica buc
/16
h
Încadrare x x x x 4 400 100 50/ 2
50

Stofa fusta

Gama de 42 44 46 48 total n np nts nss n


mãrimi ’ ş
Repartiţie 25 25 25 25 100%
procentual
a
Repartiţie 10 100 10 10 400
numerica 0 0 0 buc/16h
Încadrare x x x x 400buc 4 40 10 50/50 2
0 0

Numãrul total de şpanuri pentru un sortiment va fi:

Nş=

Unde : i- tipul de încadrare


n’’-numarul total de încadrãrii combinate la un sortiment
Pentru modelul ales avem :
-stofa jacheta Nş =2
-stofa fusta Nş = 2
Numãrul de muncitori la operaţia de încadrare pentru un
sortiment este :

m=
Numãrul de mese de încadrat se calculeazã cu relaţia :
n=m
Necesarul de muncitori şi numarul de mese de încadrat este
prezentat în tabel:

Denumire Nş m n
material
Stofa palton 6 0.3 0.3
Stofa fusta 5 0.25 0.25
0.55≈1 0.55≈1

Din tabel rezultã cã numãrul de muncitori necesari operaţiei


de încadrare este 1,iar numarul de mese de încadrat este tot 1.

3.2.3.Croirea – secţinarea , decuparea , numerotarea.

3.2.3.1.Secţionarea şpanurilor

La operaţia de şpãnuire , materia primã supusã croirii se


depune în straturi suprapuse , de lungimea corespunzãtoare
încadrãrii. Modul de depunere al straturilor depinde de materia
primã şi poate fi sub forma pliatã , cu faţa orientatã într-un
anumit sens , cu tãierea capetelor ,etc.,determinând timpi
diferiţi de realizare a unui şpan.
Timpul pentru realizarea unui şpan (tsp ) se poate calcula cu
relaţia :

tsp = k*N*( t1*L+t2*l+t3*L )(min )

unde: k- coeficient al opririlor , calculat cu relaţia :

k= , în care : tpi =15 min


tdl=40 min
ton=15 min

rezultã cã : k = 1,17
N- numarul mediu de straturi de şpan , calculat ca medie
ponderatã
t1 – timpul necesar pentru depunerea uni metru de material
t1 = 0.55 ( min ) , pentru stofa
t1=0 ,23 (min ) , pentru cãptuşealã şi întãrituri
t2 - timpul pentru fixarea şi taierea capetelor de şpan
t2 = 0,21 pentru materialele groase
t2 = 0,15 pentru mateialele subţiri
t3 – timpul pentru orientarea straturilor de şpan la
materialele pluşate sau cu desene cu sens
t3 = 0
L – lungimea şpanului (m )
l- laţimea şpanului
Timpul pentru secţionarea şpanului (tsc ) se determinã cu
relaţia:
tsc =k’* l*ns* t’sc
unde : k’- coeficient ce ţine seama de complexitatea liniei
de secţionare
k’=1,1- 1,3
l- laţimea şpanului
ns- numarul de secţionari determinate în faza de încadrare
t’sc- timpul pentru secţionat
t’sc= 0,55-1,30( min/ m )
Valorile vor fi adoptate în funcţie de dificultatea de tãiere a
materiei prime.
- Stofa jacheta:ns=3 secţionãri
- Stofa pantalon : ns=3 secţionãri
Se adoptã: t’sc =1 min pentru material de bazã

t’sc = 0,6 min pentru cãptuşealã

Timpul total pentru realizarea şpanuirii şi secţionari unui şpan


va fi :
top = tsp +tsc (min )
Pentru stabilirea necesarului de timp pentru producţia datã la
un sortiment se
foloseşte relaţia :

N t =top *N ş ( min )

N ş – numãrul de şpanuri pentru sortimentul respectiv


Numãrul de mese de şpãnuit (n ) se calculeazã cu relaţia :

n=

Numãrul de muncitori ( m ) pentru relizarea şpãnuirii şi


secţionãrii se calculeazã cu relaţia:

m= 2*n

Numarul de maşini de secţionat (n’ ) este dat de formula :

n’ =

Denumir k N L l tsp ns tsc top Nt n m n’


e (m) (m) (min)
material
Stofa 1,1 50 4.87 1.4 169.5 3 4.8 174.3 522. 0.5 1.0 0,2
jacheta 7 6 9 4 8 7
Stofa 1,1 50 5.09 1,4 105.8 3 4.7 110.5 331. 0,3 0.6 0,1
pantalon 7 4 5 4 8 7

Numãrul de muncitori pentru realizarea şpãnuirii este :


m =2*n= 2*0.88=1.76≈ 2
Numãrul maşinilor de secţionat : n’≈ 1
3.2.3.2 Decuparea reperelor textile

Decuparea detaliilor textile dupã contur se face cu maşini fixe


de tãiat , a cãror producţie practicã se calculeazã cu relaţia :

P p = ( şpanuri decupate / 16h )

Unde : T =960 min


td = t’d* N (min )
N – numãrul mediu de straturi de şpan pentru un
sortiment
t’d – timpul pentru decuparea reperelor dintr-un şpan
t’d = L *l *top ( min )
top- timpul pentru decuparea reperelor de pe un metru
pãtrat al unui strat de şpan ţinând cont de opriri
top = k* t’op ( min )
k – coeficientul opririlor

k=

tpi = 17 min
tdl =40 min
top = 15 min
k=1,17
t’op – timpul pentru decuparea reperelor fãrã a ţine seama
de opriri
Se calculeazã cu relaţia : t’op = Ct *Csk1*Nk2
Unde : Ct- constanta generala
Ct =5,976 pentru materiale groase
Ct =27,855 pentru materiale subţiri
Cs – consumul specific mediu al produsului (m2 )
k1= constanta cu valorile : k1= -0,346 pentru materiale
subţiri
k1 =-0,125 pentru materiale
groase
N – numarul mediu de straturi de şpan
k2 - constanta cu valorile : k2= -1,07 pentru materiale
subţiri
k2 = -0,737 pentru materiale
groase
Necesarul de maşini de tãiat se determinã cu relaţia :

n=

unde : Ns- numãrul total de şpanuri / 16h pentru un sortiment


Pp- producţia practica la operaţia de decupare a reperelor
Numãrul total de maşini de taiat se obţine prin cumulare şi
rotunjire la valoarea întreagã prin adaos.
Necesarul de muncitori se stabileşte cu relaţia :
m= 2*n
Rezultatele obţinute sunt centralizate în tabelul urmator:

Denumir t’op k top L l t’d N P p Ns n m


e (min) (min)
material
Stofa 0,53 1,1 0,62 4.87 1,46 4.4 50 4.36 2 0,45 0.9
jacheta 7
Stofa 0,42 1,1 0,49 5.09 1,44 3.5 50 3.48 2 0,57 1.14
pantalon 7

Rezultã cã : n= =1

m=2*n =2 muncitori

3.2.3.3. Numerotarea reperelor

Numerotarea se face în vederea recunoaşterii detaliilor


aparţinând aceluiaşi produs şi a preîntampinãrii amestecãrii
detaliilor.
Timpul pentru numerotarea reperelor dintr-un şpan se
calculeazã cu relaţia:
tn= k *N*nr*np*t’n (min )
unde : k-coeficientul opririlor
k=1,2
N – numãrul mediu de straturi de şpan
nr – numãrul reperelor ce se numeroteaza la un produs
np – numãrul produselor de pe o încadrare
t’n – timpul pentru numerotarea unui reper cu maşina
t’n= 0,03- 0,07 min/reper
Valorea lui t’n = se adoptã în funcţie de dificultatea de separare
a reperelor.
Necesarul de timp pentru numerotarea detaliilor :
N t= tn*Ns ( min )
Ns – numãrul şpanurilor pentru un sortiment
Necesarul de muncitori la numerotare :

m=

Numãrul de mese de lucru se stabileşte cu relaţia :


n =m
Datele obţinute se centralizeazã în tabelul 19:

Denumir k N nr np t’n tn Nt n m
e
material
Stofa 1,2 50 22 2 0,03 79, 237, 0,49 0,4
jacheta 2 6 9
Stofa 1,2 50 2 4 0,03 14, 57,6 0,12 0,1
pantalon 4 2

Rezultã : n= m≈1
Luând în calcul toate rezultatele numerice pentru parametri
operaţiilor efectuate în sala de croit , se obţine numarul total de
muncitori , maşini , mese , rezultatele fiind centralizate în tabelul
:

Operatia Încadrare Şpanuir Decupare Numerotar


e e
Numãrul de 1 2 2 1
muncitori
Numãrul de 2 2
maşini
Numãrul de mese 1 1

3.3. PROIECTAREA TEHNOLOGIEI DE


CONFECŢIONARE - FINISARE

În vederea elaborării proceselor tehnologice de


confecţionare şi finisare a produselor, vor fi parcurse
următoarele etape:
 stabilirea fazelor necesare realizării detaliilor,
subansamblelor, respectiv produsului şi a
modului de realizare;
 stabilirea normei de timp, a normei de producţie
şi a numărului de muncitori la fiecare fază.
Procesele tehnologice de confecţionare, respectiv finisare
vor fi elaborate sub formă tabelară.

3.3.1. STABILIREA FAZELOR DE PRELUCRARE, A


NORMELOR DE TIMP ŞI A NUMĂRULUI DE MUNCITORI

Se realizează o descompunere a produselor în elemente


constituente şi a elementelor în repere componente. Se stabilesc
fazele de prelucrare a detliilor urmate de asamblare şi finisare.
Deoarece unei variante constructiv estetice îi corespund mai
multe variante optime se va avea în vedere timpul de realizare,
posibilităţile tehnologice ale utilajelor, restricţiile impuse de
materia primă.
Norma de timp reprezintă timpul stabilit unui executant cu
calificarea corespunzătoare, pentru efectuarea unei unităţi de
lucrare, în condiţiile tehnico-organizatorice precizate ale locului
de muncă.
Norma de producţie la fiecare fază se stabileşte cu relaţia:
Np = T / Nt (buc / om, 8h);
unde:
T = 480 min;
Nt - norma de timp pe unitatea de lucru.
Numărul de muncitori pentru diferitele operaţii, se
calculează cu relaţia:
M, m, c = Q / Np
unde:
Q - capacitatea liniei tehnologice (buc / 8h);
Np - norma de producţie (buc / 8h);
M - manual;
m - mecanic;
c - călcat.

Datele obţinute prin calcule se află centralizate în tabelul


cu procesele tehnologice de confecţionare, respectiv finisare.

Procesul tehnologic al jachetei


Nr. Descrierea Utilaj, Parametri Norma Norm Numarul de cat
Crt fazei dispozitiv, tehnologi de a de muncitori eg
. mobilier ci timp produ ori
M m C
Ai (Nt) ctie a
operatiei (Np)
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
1 Alimentator Masa 5.500 200 1 M
2 Guler: cose Ms Tip 2.000 400 0.5 M
guler pt. cusatura
întors 301
V=5000i
mp/min
P=0.37kw
3 Taie rez. Ms idem 0.800 400 0.3 S
Guler 1
diferenţiat
4 Taie rez. La Fca Sistem de 3.000 95 1.3 M
colţuri incalzire 0
descalca cu aburi
cus. Fp=1000
întoarce pe kgf
faţa
muchiaza si
calca
gulerul
5 Executa Ms Cusatur 0.400 1000 0.1 S
agaţator 301 1
6 Calca Fca Sistem de 0.100 2300 0.0 S
agatator incalzire 62
cu aburi
7 Semneaza Ms Cusatura 1.200 800 0.3 S
loc agatator 301 0
,taie dupa
soblon si
executa.
8 Paspoale Fca 0.300 1100 0.1 S
pentru 0
buzunar:
calca dupa
ciupituri
9 Mâneci: Ms Cusatura 1.800 200 0.7 S
incheiat 301 0
manecile pe
cot
10 Descalca Fca Sistem cu 3.000 200 1.0 S
manecile pe aburi 0
cot indoaie
manseta si
o calca
dupa şablon
11 Încheie Ms Cusatura 1.500 240 0.4 S
manecile 301 3
subrat
12 Descalca Fca Sistem de 2.000 240 0.4 S
mânecili incalzire 3
subrat cu aburi
recalca tivul
întoarce
manecile pe
Timpul de realizare al jachetei este de :tc=175.3min
Np = =2.73=3

Nm = =66 muncitori

Pentru realizare unei productii de 200 de jachete in 8h este nevoie de


doua linii tehnologice fiecare cu 33 de muncitori care realiziaza o productie
de 100buc./ 8h
= =3.03 min/muncitor

pentru o productie de 400 produse in 16 h este nevoie de 132


muncitori si patru liniii tehnologice pe doua schimburi.

Procesul tehnologic al pantalonului


Nr Descrierea Utilaj, Parametri Norma Norm Numarul de cate
. fazei dispoziti tehnologi de a de muncitori goria
Cr v, ci timp produ
M m C
t. mobilier Ai (Nt) ctie
operatiei (Np)
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
1 Alimentator Masa 2.000 200 1 M
2 Abureste Fca Sistem de 0.300 1600 0.12 S
fermoar incalzire 5
cu aburi
3 Intareste Ms 1.600 400 0.5 S
paseu si stirt
lateral
4 Descalca Fca 1.200 S
intarit paseu
5 Coase talia Ms 2.500 400
pt intors
potriv
stanga cu
dreapta
6 Taie rez la Mr 0.900 800
talie diferit
7 Tighel talie Ms 1.200
8 Intoarce Fca 2.500
muchiaza
calca talia
9 Limiteaza Ms 2.100
paseu taie
agat.
10 Executa Ms 1.000
aifas pe
rezerva stirt
11 Ins fix Ms 0.400
compozitia
12 Coase Ms 0.400
placheta
13 Intoarce Fca 0.700
muchiaza
calca
placheta
14 Surfilat cus Triplock Tip 0.250 1400 0.15 S
lat placheta cusatura
504
v=2000i
mp/min
p= 0.5 kw
15 Insemneaza Fca 2.500 200 1 S
calca fald
lipeste ibn
sub fermoar
16 Surfileaza Tr 2.600 900 0.25 S
cus lat fata ,
int si tur
17 1insemn lg Ms 0.800 300 0.75
fermoar
inchei tur
fata
18 Calca tur Fca 0.800 165 1.25 S
fata
Timpul de realizare al pantalonului este de :tc=74.16min
Np = =2.73=6.67

Nm = =29 muncitori

Pentru realizare unei productii de 200 de pantaloni in 8h este nevoie


de o linie tehnologica cu 29 de muncitori care realiziaza o productie de
200buc./ 8h
= =6.8 min/muncitor

pentru o productie de 400 produse in 16 h este nevoie de 58


muncitori si o linie tehnologica pe fiecare schimb.

Determinarea suprafeţei de depozitare şi producţie

a.) Suprafaţa magaziei de materii prime.


ST=SU+Sa (m2)
Unde: SU – suprafaţa utilã
Sa - suprafaţa auxiliarã , include:
- Suprafaţa de primire recepţie a mãrfurilor
- Suprafaţa de manipulare şi circulaţie
- Suprafaţa de colectare-expediere
- Suprafaţa ocupatã de mobilierul tehnologic
pentru ţinerea evidenţei
Sa = SA *k
k-coeficient de utilizare
k= 0.4-0.5
Capacitatea magaziei se calculeazã pentru o perioada de
depozitare de 21 zile.
Depozitarea materiilor prime în industria de confecţii se poate
realiza prin stivuiri sau paletizare .
În cazul depozitãrii prin paletizare:
SU= (m2)

Unde: Nc-numarul de celule de raft în care se introduc paletele

NC =

Nm-necesarul zilnic de materiale (kg/zi)


Nm=284.10kg
z- numãrul de zile de depozitare
z=21
qc –sarcina maximã admisibilã a unei celule
qc=150 kg
Sc-suprafaţa bazei unei celule de raft (m2)

Nc=

N c =55 celule

Cele mai utilizate tipuri de celule de raft pentru depozitarea


materiilor prime textile au urmatoarele dimensiuni:
1300x800x100
S c = 1.04 (m2)

Rezulta cã :Su =14.3 (m2)

Pentru calculul suprafeţei totale se adoptã : k= 0.5

S a = 7.15 (m2)

Rezultã cã suprafaţa magaziei de materii prime va fi:

S T =21.5 (m2)

b.Suprafaţa magaziei pentru produse finite


Capacitatea magaziei pentru produse finite se proiecteazã
pentru o perioadã de depozitare de 21 de zile.
Suprafaţa depozitului se calculeazã cu relaţia :
S T = Su [ 1+(0.4÷ 0.5)] (m2)
Suprafaţa utilã se stabileşte în funcţie de modul de
depozitare care se poate face în cutii care se aşeaza pe palete
sau în raft pe umeraşe aşezate pe palete , ştender sau stelaje
rulante.
În cazul depozitarii produselor pe umeraşe , pe barele
stelajelor rulante:

S u =

Unde : Ns – numãrul de stelaje

Ns=

z- numãrul de zile de depozitare


z=21 zile
p-planul de producţie zilnica
p=400 buc/zi
nb –numãrul de bare ale unui stelaj
nb = 4-6 bare
nu- numãrul de umerase pe o barã
nu= 6-10 umeraşe
Ss- suprafaţa unui stelaj
Ss= 1.2 m2
Rezultã : Ns= 210
Su= 84 m2
Rezultã cã suprafaţa magaziei pentru produse finite va fi:

S T = 117.6 m2

c.Calculul suprafeţei salii de croit


Acest calcul porneşte de la utilajul aferent sectiei , numarul şi
dimensiunile acestora.

Nr Ddenumirea Nr utilaj Dimensiuni Suprafat


ctr utilaj (mm) a

(m2)
1 Rampa de 1 2500x2200 5.5
control
2 Masa de încadrat 2 6000x1600 9.6

3 Masa de şpanuit 2 6000x1600 9.6


4 Masa de 1 5400x1600 25.92
secţionat
5 Presa reliant 1 3200x1600 5.12
6 Masa de 1 1200x600 0.72
numerotat

56.46

Suprafaţa totala a sãlii de croit STcroi , cuprinde:


- Suprafaţa de producţie Sp a sãlii
- Magazia de materii prme Mmp
- Birou Sb
- Vestiar Sv

S Pcroi = = 188.2 m2

K = 0.25-0.5
S Tcroi = SPcroi +Sv +Sb+SMmp

S Tcroi = 188.2+12+19.5 +21.5


2
S Tcroi = 241.2 m

d.Calculul suprafeţei sãlii de confecţionare

Sala de confecţii cuprinde:


- Suprafaţa de productie a sãlii
- Suprafaţa magaziei de produse finite
- Fişier
- Grupuri sanitare
- Atelier mecanic
Suprafaţa sãlii de producţie de confecţionare se stabileşte
având în vedere utilaje existente , numarul şi dimensiunile
acestora.

TABEL 23:
Nr Denumire utilaj Nr utilaj Dimensiuni Suprafata
cr (mm) (m2)
t
1 Masa de lucru 6 1200x600 4.32
2 Masa de calcat 14 1000x600 8.4
3 Maşina simplã de 22 1000x600 11
cusut

4 Triplock 2 1000x600 1.2


5 Masa de etichetat, 2 1200x600 1.44
control finit
6 Maşina pentru 1 1000x600 0.6
butoniera si cheiţe
7 Maşina pentru 1 1000x600 0.6
nasturi
8 Maşina de pontat 1 1000x600 0.6
periniţe
9 Maşina speciala 2 1000x600 1.2
mâneci
10 Maşina cu cuţit 2 1000x600 1.2
11 Masa de alimentare 2 1400x1000 2.8
12 Ştender 4 1400x500 8.4
13 Maşina simpla cu 1 1000x600 0.6
talpa pentru fermoar
14 Strobel 2 1000x600 1.2
15 Juki 1 1000x600 0.6

44

S Pconf = = 146.6 m2
S Tconf = Spconf+ST+Sam+Sfisier +Sgs (m2)

S Tconf = 282.4 m2

Suprafaţa totala a secţiei este :


ST= STcroi +STconf

S T= 525.6 m2

Planşa cu amplasarea utilajului în secţie este prezentatã în


plansa alaturata.

CONTROLUL CALITĂŢII PRODUSELOR

În industria de confecţii, serviciul de control tehnic de


calitate, urmăreşte calitatea materiei prime şi materialelor
intrate în fabrică, semifabricatelor obţinute în urma procesului
de croire, calitatea operaţiilor procesului tehnologic, calitatea
produselor finite nefinisate, precum şi calitatea produselor finite.
Toate aceste aspecte se urmăresc în baza normativelor în
vigoare, norme interne pentru ţesături, norme interne pentru
produsele finite, care includ caracteristicile principale pe care
trebuie să le îndeplinească materia primă precum şiprodusele
finite, şi limitele admise pentru unele defecte sau caracteristici
ale produselor finite .
Organele de control tehnic pe lângă analizele periodice
efectuate vor întocmi şi buletine de calitate, indicând secţiile,
atelierele sau liniile de producţie datorită cărora au apărut
abateri de la calitate, propunând măsuri pentru înlăturarea
deficienţelor.
Documentele de bază care trebuie să reglementeze în
unitate toate condiţiile de efectuare a controlului tehnic, în ceea
ce priveşte metoda, aparatura şi frecvenţa sunt: planurile de
operaţii, fişele tehnologice, instrucţiunile, normele uzinale,
documentele tehnice normative (STAS, norme interne, caiete de
sarcini) precum şi contractele economice.
Calitatea produsului finit este condiţionată de câteva
elemente de maximă importanţă şi anume: calitatea concepţiei,
a produsului şi calitatea fabricaţiei. Acestea se pot ilustra prin
aşa numitul triunghi al calităţii.
Punctele de control se amplasează de regulă:
-înaintea operaţiilor de bază;
-înaintea operaţiei la care costul de remediere ar fi mult
mai mare decât al controlului;
-între secţiile şizonele de fabricaţie;
-la produsele finite.
Cea mai frecventă metodă de control, atât din punct de
vedere al consumului de materie cât şi al forţei de muncă este
metoda statică. Controlul de calitate trebuie să reprezinte o
îmbinare raţională a activităţii de autocontrol, control
interoperaţional, control pe flux de fabricaţie şi control executat
de organele C.T.C..
Controlul de recepţie se aplică loturilor de produse intrate
în intreprinderile de confecţii, expediate de diferiţi furnizori, îar
în urma acestui control se va lua decizia de acceptare sau
respingere a lotului de produse.
În industria de confecţii textile, ponderea cea mai mare în
necesarul de materii prime şimateriale auxiliare o au ţesăturile
care se grupează în clase de calitate: de masă, superior, extra şi
lux, iar împărţirea pe clase are la bază mai multe criterii:
materia primă, finisajul chimic aplicat, gradul de noutate,
mărimea seriei şitehnoprezentarea.
Aprecierea defectelor se face pe rampe de control sau pe
mese de metrat. La controlul ţesăturilor pe rampe sau mese de
metrat se pot depista următoarele defecte:
lipsa unui fir de urzeală;
fire duble în urzeală;
fire îngroşate;
fire uleiate;
găuri în ţesătură;
rărituri ca urmare a variaţiilor de desimi;
pete;
abateri de la dimensiunile carourilor sau dungilor;
variaţii ale lăţimii ţesăturii;
scămoşare neuniformă pe toată lungimea ţesăturii;
cute, datorită unei calandrări necorespunzătoare.
La controlul de recepţie a ţesăturilor se execută şi analize
fizico - mecanice şi igenico - funcţionale.
Controlul efectuat pe parcursul fabricaţiei constă în
controlul realizat pe parcursul proceselor de croire,
confecţionare şifinisare. Un prim control este efectuat la
pregătirea tricoturilor şiţesăturilor pentru confecţionare şise
realizează pe rampe de control sau mese de control şimetrat
şiconstă în verificarea lăţimii şi lungimii fiecărei bucăţi de tricot
sau ţesătură, depistarea şimarcarea defectelor care nu au fost
semnalate de producător.
Controlul efectuat la operaţia de şablonare urmăreşte
respectarea indicilor prezentaţi în documentaţia tehnică privind
contururile detaliilor şi încadrarea în consumul specific aprobat.
Se are în vedere:
conturarea suprafeţelor şabloanelor fără modificarea
dimensiunilor detaliiilor;
respectarea direcţiei ,,nominale'' de aşezare a
şabloanelor, corespunzător direcţiei firelor de
urzeală sau pe direcţia şirurilor de ochiuri la tricoturi;
aşezarea şabloanelor pe materiale scămoşate,
corespunzător direcţiei de orientare a firelor după
scămoşare;
plasarea corectă a şabloanelor în funcţie de poziţiile
dungilor, carourilor sau desenelor imprimat pe
suprafaţa materialelor textile;
conturarea tuturor detaliilor.
Controlul efectuat la operaţia de şpănuire are în vedere
tensionarea uniformă a materialului, tăierea corespunzătoare a
foilor de şpan, suprapunerea perfectă la una din laturile lungimii
şpanului a tuturor foilor de material din şpan, verificarea lăţimii
minime a foilor de şpan astfel încât aceasta să nu fie mai mică
decât lăţimea foii de şpan pe care s-a efectuat încadrarea şinu în
ultimul rând asigurarea unei înălţimi corespunzătoare a şpanului
astfel încât acestea să nu se deplaseze la operaţiile care
urmează.
Controlul efectuat la operaţia de secţionare a şpanului are
ca obiective:
secţionarea şpanului pe direcţia lăţimii acestuia.
menţinere formei şidimensiunilor tuturor detaliilor
încadrate.
La operaţia de decupare se verifică exactitatea detaliilor
cu ajutorul şabloanelor de control. Se execută corectarea
şinumerotarea.
Controlul efectuat la asamblarea detaliilor, indiferent de
sistemul de confecţionare, are în vedere eliminarea unor defecte
de coasere (încreţirea cusăturilor, variaţii ale pasului cusăturii,
etc.), eliminarea unor defecte la coaserea butonierelor şia
nasturilor precum şi evitarea cusăturilor necorespunzătoare
datorate neîndemânării executantului.
La controlul pe parcursul procesului de confecţionare se
are în vedere ca operaţiile executate să fie în conformitate cu
indicaţiile din documentaţia tehnică, produsele realizate să
corespundă cu procesul omologat. Controlul poate fi realizat de
specialişti sau de către muncitorul de la operaţia care urmează,
pentru operaţia efectuată anterior.
Controlul final al produselor realizate în intreprinderile de
confecţii textile este realizat de persoane calificate din cadrul
compartimentului C.T.C.
Produsele realizate în întreprinderile de confecţii sunt
controlate bucată cu bucată, verificându-se:
dimensiunile produsului (care trebuie să corespundă cu
prescripţiile din documentaţia tehnică);
calitatea materiilor prime şi a materialelor auxiliare din
produsul confecţionat;
calitatea confecţionării şi finisării produsului.
Controlul final se execută în puncte de control, prevăzute
cu mese de control, mijloace de măsurare a lungimii, manechine
fixe sau mobile, rastele cu umeraşe, amplasate în locuri
luminoase de către personalul specializat din cadrul
compartimentului C.T.C.
La controlul calităţii produselor confecţionate, unele
defecte se referă la abateri de la dimensiunile stabilite prin
documentaţia tehnică şi care provin de la operaţiile de
confecţionare, iar defectele care nu se admit sunt:
 detalii montate greşit;
 deformări ale produselor din cauza montării
necorespunzătoare a căptuşelii, al produselor care
necesită căptuşeli;
 luciul pronunţat sau pete;
 porţiuni decolorate pe faţa produsului;
 festonarea incomplectă a butonierelor;
 nasturii lipsă sau cusuţi la loc nepotrivit sau de
dimensiuni necorespunzătoare.
După controlul final se realizează ambalarea şi
depozitarea produselor în magazia de produse finite, până la
expedierea la beneficiar.
În cazul în care se reuşeşte a se realiza produse de o
calitate totală, automat se va mări productivitatea. Când este
realizată în mod sistematic, ea înseamnă o mai mare implicare şi
motivaţie a salariului, o reală instruire în domeniul legat de
instruire a calităţii totale, costuri mai scăzute, rezultate solide în
afaceri şi conducători de clasă mondială în domeniul calităţii.
Calitatea totală reprezintă astăzi singurul avantaj competitiv al
unui producător.

MĂSURI DE PROTECŢIE A MUNCII ÎN


ÎNTREPRINDERILE DE CONFECŢII

Protecţia muncii face parte integrantă din procesul de


muncă şi reprezintă totalitatea măsurilor care trebuie să se ia
pentu a permite muncitorilor să-şi realizeze sarcinile de
producţie în cele mai bune condiţii, adică să asigure
desfăşurarea procesului de producţie cu un efect cât mai mic şi
prin înlăturarea tuturor factorilor ce ar putea da loc la accidente
de muncă. Calificarea înaltă oferă muncitorilor posibilitatea să
folosească uneltele şiinstalaţiile în cele mai bune condiţii
tehnice, să sisteze şi să înlăture în timp deficienţele, excluzând-
se astfel riscurile de accidente. Practica a arătat că deşi în unele
procese tehnologice deşi omul este bine pregătit profesional, iar
maşina la care lucrează este corespunzătoare din punct de
vedere tehnic, apar accidente de muncă datorită prezenţei unor
gaze toxice, a pulberilor vătămătoare, a iluminatului
necorespunzător, zgomotului, etc. De asemenea, tot practica a
arătat că sunt accidente de muncă datorate indisciplinei la locul
de muncă în cea ce priveşte respectarea procesului tehnologic şi
a normelor de protecţia muncii, atitudinilor de a subaprecia
pericolul şi a neglijenţei.
Măsurile de protecţia muncii care trebuie respectate pentru
a evita accidente de diferită natură, ar fi:
1. Înainte de începerea lucrului, muncitorul care lucrează la
maşinile de cusut este obligat să verifice dacă:
 masa mşinii este bine fixată pe picioarele de susţinere;
 capul maşinii este bine fixat în bolţurile mesei suport;
 motorul electric este fixat pe suportul său;
 placa acului este fixată cu şuruburi, pentru a evita ruperea
acului la punera în funcţiune a maşinii;
 instalaţia electrică nu are porţiuni neizolate ale cablului,
priza şiştecherul sunt întregi şi legătura la centura de
împământare nu este întreruptă.
 între capacul maşinii şi masa de susţinere există tampoane
de pâslă pentru amortizarea zgomotului şia vibraţiilor.
2. Este interzis muncitorului să ţină piciorul pe pedala de
punere în funcţiune a maşinii în timpul introducerii firului de aţă
prin mecanismul suveicii, prin mecanismul de tensionare a aţei
şiprin ac, deoarece pedala poate fi acţionată din greşală,
provocând accidentarea degtelor.
3. Maşinile de cusut simple vor fi prevăzute cu apărători la
tija acului şila cureaua de transmisie.
4. În timpul fixării lucrului sub picioruşul acului, este interzis
să se acţioneze cu piciorul pedala de punere în funcţiune a
maşinii.
5. În timpul lucrului, distanţa de la capul muncitorului la
maşină va fi de minim 30 cm, iar muncitoarele vor avea părul
legat la spate.
6. Pentru evitarea accidentelor produse cu ocazia ruperii
acelor, se interzice lucrul la maşinile dotate cu ace strâmbe sau
fără vârf.
7. Tensiune instalaţiei de iluminat local la maşini va fi de
24 V.
8. Este interzis muncitorului să pună mâna pe volan în
timpul funcţionării maşinii, oprirea acesteia se va face numai cu
ajutorul pedalei.
9. Maşinile de cusut nasturi vor fi prevăzute cu vizor de
protecţie, pentru evitarea accidentelor în cazul spargerii
nasturilor sau a ruperii acelor.
10. Deplasarea maşinilor se va face numai cu ştecherul
scos din priză.
11. După terminarea programului de lucru, maşina va fi
deconectată de la sursa de alimentare cu energie electrică,
trăgând de ştecher cu mâna şinu de cablul electric al acestuia.
În industria de confecţii în cazul nerespectării măsurilor de
protecţia muncii şidupă natura obiectului care a provocat
accidentarea, vom întâlni accidente care se clasifică în mai
multe categorii, şi anume :
1) Accidentele mecanice. Aceste accidente sunt
datorate unei acţiuni mecanice asupra corpului şi anume :
lovirilor, strivirilor, smulgerilor, înţepăturilor, tăieturilor,
căderilor. Aceste accidente pot fi produse de angrenaje, tije,
manivele, transmisii, obiecte în cădere,etc.
În industria de confecţii cele mai frecvente pot fi
înţepăturile produse de acele de la maşinile de cusut, tăieturile
de la maşinile de croit, strtivirile de la presele de croit sau călcat
şi diferite alte obiecte.
2) Accidente chimice . În industrie, muncitorii intră deseori
în contact cu o serie de acizi ca : acidul sulfuric, clorhidric,
azotic, etc. Aceste substanţe chimice acţionează asupra pielii şi
asupra mucoaselor ochiului şi căilor respiratorii. Acţiunea lor se
datorează în general accidentelor, deşi contactul cu organismul
este întâmplător. Acizii puternici modifică ţesuturile. Modificările
produse au aspect de arsuri care merg până la răni adânci, fără
însă să provoace scurgeri de sânge. Rănile se vindecă greu
şiformează cruste care trag şipielea din jur.
3) Accidente electrice.
Electrocutările pot avea loc în următoarele situaţii:
• Atingerea întâmplătoare a unor elemente metalice
aflate sub tensiunea de lucru;
• Atingerea unor elemente mecanice care nu fac parte
din circuitul de lucru, dar care au căpătat tensiune
datorită unei deteriorări a izolaţiei;
• Atingerea simultană a două puncte de pe sol, aflate la
potenţiale diferite.
4) Accidente termice.
Accidentele termice pot fi cauzate de venirea în contact
direct a muncitorului cu o suprafaţă supraîncălzită ca de
exemplu : cazane de abur, conducte de legătură, utilaje,
suprafeţe de contact a preselor, etc. Dată fiind presiunea mare
precum şi temperatura ridicată (1500 C), aburul este foarte
periculos dacă nu sunt respectate toate instrucţiunile de
protecţie a muncii.
În industria de confecţii la proiectarea instalaţiilor mecanice
sub presiune se vor prevedea toate măsurile necesare care să
permită exploatarea şicontrolul funcţionării acestor instalaţii în
condiţii de securitate a muncii.
CONCLUZII

Această lucrarea tratează în detaliu fazele, în succesiunea


desfăşurări lor, care trebuie parcurse în vederea realizării unor
produse de îmbrăcăminte destinate femeilor, adică jacheta şi
pantalon . Prima etapă înainte de a realiza transformarea
materialului în repere este de a stabili condiţiile tehnice,
dimensionale şi de confecţionare a acestuia, aflând astfel :
• compoziţia fibroasă totală a materialului;
• masa finită a materialului;
• lăţimea materialului;
• rezistenţa la alunecare;
• modificări dimensionale la spălat;
• capacitatea de revenire din şifonare ;
• etc.
În cazul materiilor prime de bază şi auxiliare cu
caracteristici complexe, sunt redate etapele care trebuie
parcurse înainte de asamblare prin coasere a reperelor, pentru a
asigura criteriile de calitate impuse.
Pentru a înţelege cât mai bine modul de transformare a
reperelor în semifabricate şi apoi în produs finit s-au descris cât
se poate mai detailat fazele care se desfăşoară atât în secţia de
croit , confecţionat cât şi în secţia de finisare.
Ştiind că în prezent în întreprinderile de confecţii se
utilizează o varietate mare de maşini şi instalaţii, s-a considerat
că este necesar să se prezinte, pe cât posibile pentru fiecare caz
în parte, tehnologia specifică de confecţionare, prin aceasta
punându-se în evidenţă şidiferenţele de la o tehnologie la alta.
Deşi, există un ritm rapid de dezvoltare şi reutilare în cadrul
industriei confecţiilor textile, ce impune o informare tot mai
amplă în domeniul utilajelor şi al tehnologiilor de coasere, în cea
ce priveşte bibliografia în această ramură aceasta este redusă,
de aceea toate informaţiile legate de principalele caracteristici
tehnice ale maşinilor utilizate în lucrarea de faţă, s-au luat de
plăcuţele maşinilor. De asemenea, tot la capitolul maşini şi
utilaje, se menţionează că nu au fost prezentate şi reprezentate
toate utilajele folosite, din cauza lipsei de informaţii, dar în
medie cele mai importante au fost descrise şi prezentate.
Pentru realizarea în general a unui produs vestimentar este
necesar să se realizeze procesul tehnologic de confecţionare
care cuprinde totalitatea operaţiilor de transformare a
semifabricatelor în produse finite. Acest proces tehnologic în
funcţie de care se asamblează şi reperele din această lucrare, în
vederea realizării jachetei şi pantalonului pentru femei, are ca
scop stabilirea operaţiilor, ordinea în care acestea se execută şi
indicatorii tehnico – economici de fabricaţie.
Este de precizat că utilajele şi maşinile utilizate în cadrul
acestei lucrări nu sunt ultimile noutăţi în acest domeniu, ci sunt
utilaje clasice, dar cu ajutorul unui personal calificat şi
specializat se pot obţine atât calitate cât şi cantitate, precum şi
un profit bun.
Trebuie amintit că datele care au ajutat la elaborarea
acestei lucrări au fost în cea mai mare parte obţinute prin
calcule, în urma unei documentaţii efectuate în cadrul
întreprinderilor de confecţii, recurgându-se în plus la
documentaţia de specialitate.
BIBLIOGRAFIE

1.I. IONESCU MUSCEL :CONFECŢIILOR Ed.Tehnica Bucureşti 1979


N. STAN
D. PETRA
C.ROTARIU

2. FILIPESCU E. : STRUCTURA ŞI PROIECTAREA CONFECŢIILOR Ed.


Performantica Iaşi 2003

3. ,,PROIECTAREA ÎMBRĂCĂMINTEI'' - curs, laborator, şl.Ing.


Erzsebet Airinei;

4. D. LEUCEA ILICA : PROCESE ŞI MAŞINI ÎN CONFECŢII


Îndrumar pentru proiectul de an Ed.Univeritatii’’AUREL VLAICU’’Arad2007

5. MIHUTA. S. :FIBRE TEXTILE Notiţe de curs