Sunteți pe pagina 1din 11

Structura si proiectarea confectiilor textile Emilia FILIPESCU

INFORMAŢII INIŢIALE NECESARE ÎN PROIECTAREA ÎMBRĂCĂMINTEI

1.1. Obiectivele procesului proiectării îmbrăcămintei


Proiectarea îmbrăcămintei este un proces complex ce are drept obiectiv final obţinerea
desfăşuratelor plane, optime, pentru un model dat
Prin proiectarea constructivă a îmbrăcămintei se înţelege un complex de lucrări
desfăşurate pentru realizarea noului model în care se includ:
- cercetări asupra formei corpului potenţialilor purtători;
- fundamentarea criteriilor de dimensionare a tiparelor;
- relizarea schiţelor modelului, calculul şi construcţia tiparelor;
- calcule tehnico – economice;
- execuţia şi experimentarea prototipului.
Complexitatea procesului proiectării constructive a îmbrăcămintei derivă din faptul că
acesta utilizează un volum mare de informaţii iniţiale, prezintate în fig.1.1.

INFORMAŢII
PROIECTAREA ÎMBRĂCĂMINTEI
(proces)

Obiectivul
final

Desfăşurate plane optime pentru componentele


Dinamica şi forma corpului
produselor

Forma exterioară a produsului


Proces tehnologic

de confecţionare - silueta
- stilul
- croiala
- modul de divizare
Produs finit cu formă spaţială şi - structura de straturi
performanţe tehnice şi estetice - mijloacele de obţinere a formei
prestabilite spaţiale

Caracteristicile materiei prime

- grosime
- masă
- comportare la tratamentul umido-
termic
- proprietăţile elastice
-

Condiţiile concrete de exploatare

Indicatorii unitari de calitate

Figura 1.1. Informaţii iniţiale pentru proiectarea constructivă a îmbrăcămintei

1
Structura si proiectarea confectiilor textile Emilia FILIPESCU

Lucrările de proiectare constructivă sunt dirijate pentru rezolvarea :


 particularităţilor de ordin estetic ale modelelor:
- obţinerea formei şi siluetei modelului în corespondenţă cu ideea imaginată de designer;
- stabilirea raportului între întreg şi diferitele părţi componente ale modelului în
corespondenţă cu tendinţele modei;
- stabilirea formei liniilor de contur şi a elementelor cu rol decorativ
 cerinţelor de ordin tehnic:
- obţinerea corespondenţei între forma produsului şi forma suprafeţei de sprijin;
- asigurarea, prin dimensionarea corectă a tiparelor şi alegerea corespunzătoare a
materiilor prime din care este structurat produsul, a confortului în timpul purtării;
- obţinerea unor construcţii raţionale din punct de vedere al consumului de materii prime şi
al tehnologiilor de fabricaţie.
Rezolvarea obiectivelor procesului construcţiei îmbrăcămintei -obţinerea unor produse
finite cu forma spaţială şi performanţele tehnice şi estetice prestabilite necesită o permanentă
adaptare a construcţiilor de bază existente la modificarea informaţiilor iniţiale sau, de cele mai
multe ori, elaborarea unor construcţii noi, într-un interval relativ redus de timp, ca urmare a
cerinţelor de schimbare rapidă a particularităţilor constructiv – estetice ale modelelor, impuse de
modă.
De calitatea şi modul de rezolvare a lucrărilor de proiectare constructivă depinde
calitatea finală a viitorului produs evaluată prin:
- corespondenţa corp - produs în regim static şi dinamic;
- corespondenţa produsului cu tendinţele modei;
- realizarea cerinţelor igienice şi de siguranţă corespunzătoare activităţilor desfăşurate în
timpul exploatării produsului de către utilizatori;
- realizarea de către producător a unor indicatori tehnico – economici care să asigure
competitivitatea produsului pe piaţă.

1.2. Semnificaţia şi vizualizarea unor termeni specifici activităţii de proiectare a


îmbrăcămintei
- produs de îmbrăcăminte, obiect care se îmbracă pe corp
- structura îmbrăcămintei este dată de straturile de material din care este alcătuit un
produs
- tipar de bază desfăşuratele plane optime ale componentelor produselor vestimentare
- croiala este acea particularitate constructivă de bază a unui produs de îmbrăcăminte
dată de modul de divizare dintre corpul produsului şi mânecă
- silueta este dată de gradul de ajustare a produsului faţă de corp
- forma îmbrăcămintei
- stil vestimentar – este ceea ce propune un creator de modă sau mai mulţi, dacă se
înscriu într-un curent şi reuşesc să obţină adeziunea unei părţi cât mai consistente a publicului
consumator
- costum
În dicţionarul limbii române, termenul „costum” este definit astfel:
 îmbrăcăminte bărbătească compusă din haină, pantaloni (uneori şi din vestă);
 îmbrăcăminte femeiască compusă din fustă şi jachetă (taior);
 fel de îmbrăcăminte caracteristică unui popor, unei regiuni, unei epoci.
Costumul este un sistem artistic care include îmbrăcămintea, accesoriile, încălţămintea,
obiecte pentru acoperirea capului.
Costumul conţine un sistem de elemente care determină expresivitatea emoţională şi
estetică, reflectând schimbările serioase şi de lungă durată ale unei etape istorice. Arta
costumului a variat în decursul istoriei la nesfârşit, dar niciodată la întâmplare, orice cunoscător

2
Structura si proiectarea confectiilor textile Emilia FILIPESCU

putând cu uşurinţă stabili cărei culturi, cărei civilizaţii, cărui stil şi cărei regiuni îi aparţine un
anumit veşmânt.
- ansamblu vestimentar asocierea dintre mai multe produse vestimentare care se poartă în
acelaşi timp pe corp
- element de produs acea parte a produsului caracterizată prin următoarele proprietăţi:
 interschimbabilitatea (se regăseşte sub aceeaşi formă constructiv-estetică şi
tehnologică la mai multe modele aparţinând aceleiaşi familii de modele);
 îndeplineşte o funcţie bine determinată în produs. Elementele de produs pot fi
nedivizate (element == reper), dar pot fi alcătuite şi din mai multe repere croite.
- reper – partea indivizibilă a unui produs, croită dintr-un anumit tip de material

Figura 1.2. Model de bluza cu Figura1.3. Model de bluza cu


buzunar dintr-un reper buzunarul din două repere

- modelul defineşte produsul dintr-o familie de modele, diferenţiat prin particularităţile sale
constructiv-estetice.
- familie de modele : şirul de modele aparţinând unui tip de produs care au drept
caracteristică comună croiala şi silueta.
In figura 1.4, respectiv 1.5 sunt prezentate familii de modele, pentru produsul “bluzA”,
respectiv “jachetă”, pentru femei

Figura 1.4. Familie de modele pentru produsul bluză

3
Structura si proiectarea confectiilor textile Emilia FILIPESCU

Figura 1.5. Familie de modele pentru produsul jachetă

1.3. Forma, silueta şi croiala îmbrăcămintei


Unul din mijloacele de manifestare a diversităţii exterioare a modelelor o constituie forma ,
acel contur exterior al obiectului concretizat prin siluetă, stil şi croială. Pentru un produs de
îmbrăcăminte forma este structura complexă, spaţială alcătuită din suprafeţe şi volume
organizate ca un tot unitar.
In percepţia vizuală a unui produs de îmbrăcăminte un rol foarte important îl are volumul,
definit de poziţia pe care acesta o ocupă faţă de corp.
Forma îmbrăcămintei poate fi de volum redus sau poate avea un volum mare, dirijat pe
toată suprafaţa produsului sau pe anumite suprafeţe. In figura sunt exemplificate diferite forme
ale unor produse de îmbrăcăminte:
- jachetă cu volum redus (Fig.1.6. a);
- jachetă de volum mediu (Fig.1.6. b);
- rochie cu volum accentuat la nivelul şoldurilor (Fig.1.6. c);
- rochie cu volum accentuat deasupra liniei de terminaţie(Fig.1.6.d).

a b c d
Figura 1.6. Vizualizarea volumului la diferite tipuri de produse de îmbrăcăminte
Silueta îmbrăcămintei : proiecţia în plan a formei îmbrăcămintei
4
Structura si proiectarea confectiilor textile Emilia FILIPESCU

Liniile constructive ale siluetei (taliei, umerilor, terminaţiei) caracterizează proporţiile,


forma şi configuraţia exterioară a îmbrăcămintei .
Tipuri de siluete:
 ajustată (Fig.1.7.a);
 semiajustată (Fig.1.7.b);
 dreaptă (Fig.1.7.c)
 Trapezoidală (Fig. 1.7. d)

a b c d
Figura 1.7. Siluetele de bază : a) ajustată, b) semiajustată, c) dreaptă, d) trapezoidală
Tipuri de siluete:
 ajustată (Fig.1.7.a.)
 semiajustată (Fig.1.7.b.)
 dreaptă (Fig. 1.7.c.)
 trapezoidală (Fig.1.7.d.)
Croiala :modul de divizare a corpului produsului în părţi componente:faţă, spate şi mânecă ,
la produse cu sprijin pe umeri (PSU), respectiv faţă şi spate, la produsele cu sprijin în talie
(PST).
Tipuri de croială(PSU) :
 clasică (Fig.1.8.a);
 raglan (Fig.1.8.b);
 chimono (Fig.1.8.c);
 combinată (Fig.1.8. d).

a) b) c) d)
Figura. 1.8. Tipuri de croială
1.4. Modalităţi de divizare a îmbrăcămintei
Produsele de îmbrăcăminte:
5
Structura si proiectarea confectiilor textile Emilia FILIPESCU

 au forme, croieli şi siluete diferite;


 se confecţionează din materii prime cu proprietăţi diferite;
 îmbracă suprafaţa spaţială neregulată a corpului,
Pe baza acestor considerente se poate afirma că desfăşuratele plane ale componentelor
produselor de îmbrăcăminte ( numite şi “tipare plane”) au forme neregulate, o asociere între linii
drepte şi contururi curbe, cel mai frecvent arce de parabolă, arce de cerc.
În figura 1.9.se prezintă faptul că desfăşurata plană a unui corp geometric regulat (cilindru)
este o suprafaţă plană regulată.
Datorită factorilor precizaţi anterior desfăşuratele plane ale îmbrăcămintei au forme
neregulate, diferite de formele plane obţinute prin desfăşurarea corpurilor geometrice regulate.

Figura 1.9. Cilindrul (în spaţiu şi în plan)

Forma spaţială a produsului de îmbrăcăminte, corespunzătoare formei neregulate a


corpului uman, se obţine datorită parametrilor constructivi ai tiparelor de bază, în rândul carora
pensele ocupă un rol foarte important. Ele au rolul să ajusteze, să micşoreze anumite linii
constructive ale tiparelor astfel încât după coaserea acestora produsul de îmbrăcăminte să
răspundă din punct de vedere dimensional formei corpului, dar şi siluetei modelului.
Pentru produsul rochie, din figura 1.10. se prezintă în figura 1.11 desfăşuratele plane
(tiparele 2D), pentru partea superioară a rochiei (corsaj), faţă şi spate, respectiv pentru partea
inferioară(fustă), faţă şi spate. Se observă pe aceste tipare prezenţa penselor cu rol în ajustarea
produsului la suprafaţa neregulată a corpului:pensa de omoplat, plasată pe linia cusăturii
umărului la spate, pensa din talie, de la spatele şi faţa corsajului, pensele din talie la fustă.

Figura 1.10. Schiţa Figura 1.11. Corespondenţa dintre forma corpului şi pensele plasate în tiparele
modelului de bază ale rochiei.
Pentru produsele cu sprijin pe umeri (PSU), divizarea elementelor de bază:faţă, spate şi
mânecă, prin linii longitudinale de divizare şi linii transversale, determină forma şi complexitatea

6
Structura si proiectarea confectiilor textile Emilia FILIPESCU

acestor tipuri de produse de îmbrăcăminte. În figura 1.12. sunt prezentate divizările tipice ale
elementelor PSU.

Figura 1.12. Divizarea produselor cu sprijin pe umeri (PSU)

În figura 1.12. simbolurile au următoarea semnificaţie: C- croiala clasică;R – croiala


raglan; K-croiala chimono; Co-croiala combinată; F-elementul faţă al produsului; S-elementul
spate; 1c –o cusatură; - cus. =absenţa cusăturii (fară cusătură); c+f = corsaj+fustă; Pl= platcă
La produsele cu sprijin în talie (PST), croiala este dată de modul în care este divizat corpul
produsului. Croiala clasică este cea la care corpul produsului este divizat în două elemente de
bază: faţă şi spate.
În figura 1.13. sunt prezentate divizările tipice ale PST, pantaloni şi fuste, simbolurile 1c,
2c, 4c, 6c se referă la numărul de cusături iar –c semnifică absenţa cusăturii.

Figura 1.13. Divizarea produselor cu sprijin în talie


1.5. Funcţiile produselor de îmbrăcăminte
Prin îmbrăcăminte, în sens larg, se subânţelege un complex de obiecte ce se îmbracă pe corp.
Imbrăcămintea acoperă aproximativ 80 % din suprafaţa corpului şi constituie mijlocul de apărare
a organismului faţă de acţiunea nefavorabilă a factorilor externi. In acelaşi timp, îmbrăcămintea

7
Structura si proiectarea confectiilor textile Emilia FILIPESCU

are rolul de a accentua liniile, de a înfrumuseţa corpul, de a atenua unele disarmonii ale
conformaţiei şi de a întregi aspectul exterior al purtătorului. Îmbrăcămintea are o largă utilitate
socială, dar în acelaşi timp este şi un mijloc individual, al fiecărui purtător, de afirmare a
personalităţii şi a simţului estetic.
Funcţiile de bază ale îmbrăcămintei se pot sistematiza pe două nivele, astfel încât la primul
nivel se situează două funcţii globale, funcţia utilitară şi cea informaţional – estetică [2].
Acestea se divid, la următoarele nivele, ca urmare a destinaţiei foarte diverse pe care o au
produsele de îmbrăcăminte, în funcţii elementare care reflectă o proprietate bine definită a
produsului respectiv.
În figura 1.14. este prezentată clasificarea generală a funcţiilor produselor de îmbrăcăminte.

Figura 1.14. Funcţiile produselor de îmbrăcăminte

1.6. Clasificarea produselor de îmbrăcăminte


Se realizează pe mai multe nivele în funcţie de mai multe criterii în clase, subclase,
categorii, tipuri, grupe şi subgrupe [2].
CLASA diferenţiază produsele din punct de vedere al funcţiei prioritare (protejarea corpului
şi a segmentelor sale) în:
 produse uzuale;
 produse pentru sport;
 produse de lucru şi de protecţie.
SUBCLASA reuneşte produsele care au aceeaşi poziţie faţă de corpul uman (ordinea
produsului în ansamblul vestimentar şi segmentul de corp acoperit) astfel:
 produse de lenjerie;
 îmbrăcăminte exterioară;

8
Structura si proiectarea confectiilor textile Emilia FILIPESCU

 îmbrăcăminte pentru segmente de corp.


CATEGORIA clasifică produsele în funcţie de suprafaţa de sprijin a produsului pe corp,
respectiv segmentul de corp acoperit în:
 produse cu spriin pe umeri;
 produse cu sprijin în talie;
 îmbrăcăminte pentru cap;
 îmbrăcăminte pentru gât;
 îmbăcăminte pentru mâini.
TIPUL cuprinde produsele de o anumită categorie şi subclasă ce au o structură
morfofuncţională asemănătoare. Asemănarea morfofuncţională este impusă de modalitatea în
care produsul rezolvă acoperirea corpului şi a segmentelor sale, parţial sau total.
Pentru subclasele şi categoriile enumerate se pot exemplifica următoarele tipuri de produse:
maieu, combinezon, jachetă, rochie, palton, pardesiu, impermeabil, fustă, pantaloni, căciulă,
glugă,guler, eşarfă, mănuşi.
GRUPA împarte produsele în funcţie de sexul şi vârsta purtătorului în:
 îmbrăcăminte pentru copii ( pe grupe de vârstă);
 îmbrăcăminte pentru femei;
 îmbrăcăminte pentru bărbaţi.
SUBGRUPA diferenţiază produsele în funcţie de modalitatea de realizare a produselor de
îmbrăcăminte din diferite materii prime:
 îmbrăcăminte din ţesături (bumbac, lână etc.);
 îmbrăcăminte din tricoturi (bumbac, lână etc.);
 îmbrăcăminte din piele naturală;
 îmbrăcăminte din blană naturală.
Se mai pot preciza şi alte criterii de clasificare a produselor de îmbrăcăminte.

 După sezonul în care se poartă produsul :


 Pentru tot anul
 Pentru intersezon
 Pentru iarnă
 Pentru vară.

 După structura de straturi :


 Produse unistrat (formate dintr-un singur strat de material : bluze,
fuste, rochii)
 Produse multistrat (formate din două sau mai multe straturi de
material(fuste căptuşite, jachete, paltoane, impermeabile, etc.)

Se vizualizează pentru produsul « Jachetă pentru femei » straturile componente :


 Material de bază
 Intăritură
 căptuşeală

9
Structura si proiectarea confectiilor textile Emilia FILIPESCU

Figura 1.15. Jachetă pentru femei

a) b) c)
material de bază material de bază material de întărire aplicat pe materialul de bază, pe
(dosul (faţa reperele feţei produsului
materialului) materialului)

d) e) f)
material de întărire aplicat pe vedere spaţială vedere spaţială : conturul
materialul de bază, pe reperele (material de bază: închis al răscroielii mânecii
spatelui produsului guler,bizet, faţă;
material de întărire)

10
Structura si proiectarea confectiilor textile Emilia FILIPESCU

g h
reperele din căptuşeală: faţă şi spate căptuşeala aplicată pe bizeţi

i j k
forma tubulară a mânecii forma tubulară a mânecii din Interiorul produsului (bizet,
din materialul de bază căptuşeală căptuşeala feţei, căptuşeala
mânecii, dosul de guler, faţa de
guler )

l
forma spaţială a produsului
Figira 1.16. Etape în confecţionarea produsului “Jachetă pentru femei”, cu vizualizarea
straturilor de material

11