Proiectarea sistemelor de fabricaţie pentru produse de îmbrăcăminte

VIORICA PAPAGHIUC

IRINA IONESCU ADELA FLOREA

PROIECTAREA SISTEMELOR
DE FABRICAŢIE PENTRU
PRODUSE DE ÎMBRĂCĂMINTE

EDITURA PERFORMANTICA
IAŞI, 2004
1
 Proiectarea sistemelor de fabricaţie pentru produse de îmbrăcăminte

Referenţi ştiinţifici:
Prof. dr. ing. Stan Mitu
Conf. dr. ing. Carmen Loghin
Tehnoredactare:
Autorii

2
 Proiectarea sistemelor de fabricaţie pentru produse de îmbrăcăminte

Prefaţă

Cartea PROIECTAREA SISTEMELOR DE FABRICAŢIE

PENTRU PRODUSE DE ÎMBRĂCĂMINTE se adresează în primul
rând studenţilor de la Facultatea de Textile-Pielărie din Iaşi,
specializarea Tehnologia tricoturilor şi confecţiilor, şi este utilizată în
cadrul activităţilor de proiectare tehnologică.
În egală măsură, poate fi utilă studenţilor de la alte specializări,
specialiştilor din industria confecţiilor textile, cadrelor didactice din
învăţământul preuniversitar etc.
Urmând procedura specifică prezentată în această carte,
utilizatorii se pot informa în domeniul proiectării sistemelor de
fabricaţie din industria confecţiilor textile sau îşi pot operaţionaliza
cunoştinţele necesare conducerii acestor sisteme şi, implicit, a
proceselor aferente.
Proiectarea sistemelor de fabricaţie este abordată din
perspectiva proceselor care fundamentează fiecare etapă de
prelucrare a materiilor prime textile, a factorilor care dimensionează
operaţiile de pe fluxul de fabricaţie şi a dotării tehnice necesare
pentru realizarea obiectivului tehnologic.

Pe piaţa confecţiilor textile se constată o dinamică accentuată a

schimbărilor, care impune producătorilor o adaptare rapidă, cu
costuri accesibile.
Mutarea accentului de la produs, către procesul de realizare
a acestuia, impune o proiectare cât mai raţională a sistemelor de
fabricaţie, justificată şi de următoarele particularităţi ale industriei
confecţiilor textile :
 varietatea materialelor şi formelor produselor utilizate în cadrul
aceluiaşi proces,
 dotarea tehnică diferită a sistemelor de fabricaţie ale unităţilor
productive,
 metodele alternative de prelucrare şi asamblare,
 ponderea mare a îmbinărilor prin coasere, care imprimă un
caracter succesiv prelucrărilor tehnologice.

3
 Proiectarea sistemelor de fabricaţie pentru produse de îmbrăcăminte

Obiectivul prezentei cărţi se constituie în proiectarea unui

sistem de fabricaţie specific unui anumit tip de produs de
îmbrăcăminte, activităţile aferente derulate în cadrul sistemului fiind
abordate ca o succesiune de procese complexe,
interdependente, ce implică o transformare care adaugă valoare,
în condiţii de eficienţă economică.
Etapele de proces specifice sistemelor de fabricaţie a
confecţiilor textile sunt tratate într-un mod unitar, dimensionarea
acestora fiind distinct abordată în funcţie de programul tehnologic
selectat, de metodele alternative de prelucrare şi asamblare şi de
dotarea tehnică.

Cea mai dificilă problemă, pentru autori, a constituit-o

necesitatea conferirii unui caracter general şi unitar cărţii, în care să
se regăsească multitudinea de particularităţi din proiectarea
tehnologică a confecţiilor textile.
În acest scop, la operaţiile care se derulează în cadrul secţiei de
croire, precum şi la operaţia de termolipire, a fost elaborată o
metodologie originală de stabilire a normelor de timp, validată în
cadrul aplicaţiilor cu studenţii şi care ar putea constitui fundamentul
pentru întocmirea unor baze de date de timpi pentru industrie.
Pentru operaţiile de confecţionare şi finisare, la care nu pot fi
cunoscuţi şi cuantificaţi, în etapa de proiectare a sistemului de
fabricaţie, toţi factorii de influenţă ai normelor de timp, s-a lăsat
posibilitatea adoptării valorii acestora dintr-un interval acoperitor,
pentru condiţii normale de lucru.
Autorii mulţumesc celor care au contribuit, prin informaţii şi
sugestii, la difinitivarea conţinutului acestei cărţi, iar eventualele
sugestii sau observaţii menite să îmbunătăţească conţinutul şi modul
de prezentare vor fi binevenite şi luate în considerare.

Autorii

4
 Proiectarea sistemelor de fabricaţie pentru produse de îmbrăcăminte

Tema
proiectului:

PROIECTAREA UNUI SISTEM DE FABRICAŢIE PENTRU

CONFECŢIONAREA PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE

Date iniţiale:

 sortiment şi model,
 număr de produse incluse în comandă,
 număr de linii tehnologice de confecţionare,
 capacitatea unei linii tehnologice de confecţionare.

5
 Proiectarea sistemelor de fabricaţie pentru produse de îmbrăcăminte

Capitolul 1
CONSIDERAŢII GENERALE,
MEMORIU JUSTIFICATIV

Proiectarea tehnologică a produselor de îmbrăcăminte trebuie

să ţină cont de particularităţile pieţei de desfacere actuale,
caracterizată printr-un nivel înalt al cerinţelor clienţilor. Aceştia,
pentru preţul pe care sunt dispuşi să-l plătească, selectează produsul
care corespunde cel mai bine aspiraţiilor din punct de vedere estetic
şi funcţional.
Firmele de confecţii trebuie să răspundă prompt cerinţelor
pieţei, sens în care ele trebuie să-şi proiecteze sisteme de fabricaţie
flexibile şi eficiente, în care să-şi poată programa şi realiza acţiunile
pentru obţinerea produselor.
Obiectivul capitolului constă în stabilirea unui cadru general al
activităţilor desfăşurate în sistemele de fabricaţie ale firmelor de
confecţii textile, prin abordarea unor aspecte referitoare la:
 particularităţile industriei de confecţii textile în perioada
actuală;
 perspectivele de dezvoltare.

La nivel microeconomic, în capitol se fac referiri la:

 planificarea producţiei;
 justificarea alegerii modelului, a materiilor prime de bază şi
secundare necesare confecţionării, a fluxului tehnologic, a
tehnologiilor de fabricaţie, a tipurilor de utilaje, a modului
de organizare şi amplasare a locurilor de muncă etc.

Se consideră că în firme se lucrează în două schimburi, de

câte 8 ore, în secţiile productive (croire, confecţionare şi finisare) şi
un singur schimb la recepţie, depozite şi compartimente tehnico-
administrative.
Pentru planificarea producţiei se consideră că o lună are 21
de zile lucrătoare. Cu rol orientativ, în Anexa 1 se prezintă valori ale
capacităţilor de fabricaţie, pentru diverse tipuri de produse.
Planificarea producţiei se centralizează în tabelul 1.

6
 Proiectarea sistemelor de fabricaţie pentru produse de îmbrăcăminte

Tabelul nr.1 Producţia planificată

Capacitatea Cantitate
Nr. de
Cantitate unei linii realizată Durata
Denumire linii
planificată tehnologice comenzii
sortiment tehno-
(buc) Q buc/8h buc/zi (zile)
logice
(buc/8h)
Jachetă 1200 300 4 300 300 4
pentru
femei

7
 Proiectarea sistemelor de fabricaţie pentru produse de îmbrăcăminte

Capitolul 2
DESCRIEREA TEHNICĂ
A MODELULUI PROIECTAT

Configurarea sistemului de fabricaţie impune preliminar

informaţii riguroase referitoare la produsul ce urmează a fi realizat.
Definirea modelului presupune coroborarea informaţiilor care
se regăsesc în:
 fişa modelului,
 descrierea tehnică a modelului,
 modul de etichetare şi de ambalare a produselor,
 structura ierarhică.

8
 Proiectarea sistemelor de fabricaţie pentru produse de îmbrăcăminte

1. Fişa modelului include: schiţă, în vedere din faţă, din

spate şi interioară, date referitoare la produsul proiectat, la materiale
textile şi la structura comenzii .

Schiţa modelului:

Faţă Spate

9
 Proiectarea sistemelor de fabricaţie pentru produse de îmbrăcăminte

Descriere: Jachetă pentru femei

FAŢĂ: Cu pensă de bust şi clin,

cambrate pe talie.

SPATE: Prevăzut cu pensa, compus

din două repere.

MANECĂ: Este de croială clasică, din

două repere, lungimea
asigură imbracarea
braţului, antebraţului,
lungimea este normală.

INCHIDERE: Se realizează cu nasturi.

Fata şi spatele produsului

sunt finalizate prin îndoire
TERMINAŢIE: şi tighelire.

2. La alegerea materiilor prime de bază şi secundare se are

în vedere corelarea caracteristicilor fizico-mecanice şi reologice
specifice acestora cu particularităţile produsului referitoare la: poziţia
în ansamblul vestimentar, anotimpul şi perioada zilei în care se
poartă, categoria de purtători etc. Date referitoare la principalele
caracteristici ale materialelor textile pot fi preluate din Anexa 2.
În lipsa unor informaţii anterioare, referitoare la proiectarea
constructivă a modelului, poate fi consultată Anexa 3, pentru
preluarea valorilor consumului specific mediu, Csm, şi a indicilor de
utilizare ai sprafeţelor, Iu .
3. Descrierea tehnică a modelului indică:
 tipurile de cusături şi de asamblări;
 parametrii cusăturilor sau asamblărilor utilizate (de
exemplu: distanţa între cusăturile paralele);

10
 Proiectarea sistemelor de fabricaţie pentru produse de îmbrăcăminte
 reperele sau zonele termolipite;
 modalităţile de căptuşire.
Descrierea este completată prin întocmirea unei hărţi
tehnologice, care surprinde modul de realizare şi de îmbinare a
elementelor de produs .

4. Modul de etichetare şi de ambalare a produselor este

stabilit prin întocmirea unei fişe de etichetare şi de ambalare (un
exemplu este prezentat în figura 3).
Eticheta oferă o serie de informaţii într-o formă uşor de
receptat de către cumpărători. Astfel, pentru produsele de

11
 Proiectarea sistemelor de fabricaţie pentru produse de îmbrăcăminte
îmbrăcăminte, elementele care trebuie să figureze pe etichete sunt:
marca producătorului sau denumirea societăţii comerciale,
denumirea importatorului (după caz), principalele caracteristici
tehnice ale produsului: model, culoare, compoziţie fibroasă,
tratamente de finisare speciale aplicate produsului, tratamente
aplicate în scopul protecţiei consumatorilor sau de securitate etc.
Etichetele pot avea înscrise sau ataşate suplimentar sigle sau
însemne ecologice, precum şi elemente de publicitate, cu
respectarea prevederilor legale. Specific pentru produsele de
îmbrăcăminte este indicarea modului de întreţinere conform
simbolurilor standardizate în SR EN 23758. Etichetele trebuie fie
inscripţionate cu însemne rezistente la tratamente umidotermice şi la
spălare, fiind proiectate astfel încât să aibă durata de viaţă
comparabilă cu a materialului textil.

12
 Proiectarea sistemelor de fabricaţie pentru produse de îmbrăcăminte

FIŞA MODELULUI

Tipul produsului: jachetă pentru femei

Schiţa modelului
Aspect faţă Aspect spate

Aspect interior
(pentru produse căptuşite)

material de
căptuşeală întăritură
bază
60%vâscoz
Compoziţie bumbac
ă bumbac 100%
fibroasă: 100%
40%acetat
Lăţime: 80 cm 107cm 90 cm
Masa specifică: 240 g/m2 98 g/m2 172 g/m2
Csm: 2,5 m2 2,5 m2 0,2 m2
Iu (%) 86 % 86 % 86 %
Gamă
34 36 38 40 42
dimensională
Repartiţie
cantitativă/ 150 350 200 150 350
mărimi

13
 Proiectarea sistemelor de fabricaţie pentru produse de îmbrăcăminte

5. Structura ierarhică pentru modelul proiectat sintetizează

informaţiile referitoare la particularităţile constructive ale modelului şi
modul de structurare a reperelor, elementelor de produs şi
subansamblurilor, în vederea constituirii produsului de
îmbrăcăminte .

Structura ierarhică concentrează informaţiile pe mai multe

niveluri :
 nivelul 1 cuprinde mulţimea reperelor din materialele textile
corespunzătoare produsului;
 nivelul 2 cuprinde prelucrările elementelor de produs;
 nivelul 3 cuprinde stadiile de asamblare a elementelor în
subansambluri;
 nivelurile 4, 5,… cuprind stadiile de asamblare a
subansamblurilor în produs finit.

14
Proiectarea sistemelor de fabricaţie pentru produse de îmbrăcăminte

15
 Proiectarea sistemelor de fabricaţie pentru produse de îmbrăcăminte

FIŞA DE ETICHETARE
Tipul produsului: cămaşă pentru bărbaţi
Tip Continut Plasare pe produs
1.de marcă denumire firmă
eticheta

denumire articol, fixată printr-un fir de aţă

2. de prezentare compoziţie fibroasă, de al doilea nasture
mărime, preţ
tipodimensiunea fixată în cusătura de
3.de mărime
produsului aplicare a gulerului
Fixată pe căptuşeală în
compoziţie fibroasă,
emblema

4.de compoziţie cusătura laterală

semne de întreţinere
Cusută pe spate centru
5.de marcă sigla firmei căptuşeală la 2 cm sub
guler.

Mod de poziţionare a etichetelor şi emblemelor

Mod de ambalare:
 Aşezat pe umeraş şi înfoliat

16
 Proiectarea sistemelor de fabricaţie pentru produse de îmbrăcăminte

Capitolul 3
STABILIREA NECESARULUI DE MATERIALE

3.1. STABILIREA NECESARULUI DE

MATERII PRIME PRINCIPALE

Pentru determinarea necesarului de materii prime

principale, Nm, (de bază şi căptuşeală), se foloseşte următoarea
relaţie de calcul :

Nm = Csm  n (m, m2, kg) (1)

unde:
Csm - consum specific mediu (m, m2, kg)
n - număr de produse planificat a se realiza într-o anumită
perioadă (8h, 1zi, durata comenzii)
Necesarul de materii prime principale pentru producţia
planificată se centralizează în tabelul 2.
Csm Nm (m) Nm (m2 ) Nm (kg)
Tip de Durat
material Durata
2 a Durata
m m kg 8h 1 zi comen 8h 1 zi come
8h 1 zi comenzii
zii
nzii
Material
3,13 2,5 0.6 939 939 3756 750 750 3000 180 180 720
de bază

Căptuşeală 2,34 2,5 0,25 702 702 2808 750 750 3000 75 75 300

Total 1641 1641 6564 1500 1500 6000 255 255 1020

17
 Proiectarea sistemelor de fabricaţie pentru produse de îmbrăcăminte
Pierderile de material textil, P, rezultate ca urmare a
desfăşurării operaţiilor de croire, se calculează cu relaţia :

P = D  ms  n (kg) (2)
unde:
D - suprafaţa pierderilor (deşeurilor) corespunzătoare unui
produs

D =Csm  Ip /100 (m2) (3)

unde:
Csm- consum specific mediu (m2)
Ip - indicele de pierderi (%)
ms - masa specifică a materiilor prime (kg / m2)
n - număr de produse, corespunzător perioadei de calcul
(buc/8h, buc/zi, buc/comandă).
Rezultatele calculelor necesare pentru stabilirea pierderilor de
material textil se centralizează în tabelul 3.

Tabelul nr.3 - Pierderile de material textil

Consum Suprafaţa Masa P ( kg )
Tip de material specific mediu IP ( % ) pierderilor specifică Durata
Csm (m2) D (m2) ms (kg/m2) 8h 1 zi comenzii
Material de bază 2,5 14 0,35 240 25200 25200 100800

Căptuşeală 2,5 14 0,35 98 10290 10290 41160

Total 35490 35490 141960

18
 Proiectarea sistemelor de fabricaţie pentru produse de îmbrăcăminte

3.2. STABILIREA NECESARULUI DE

MATERIALE SECUNDARE ŞI AUXILIARE

Materialele secundare se pot identifica fizic pe produsul finit

şi îndeplinesc roluri diferite. În categoria materialelor secundare se
includ: întărituri, aţă de cusut, garnituri, furnituri, etichete, materiale
pentru ambalare etc.
Tipul materialelor secundare se stabileşte în funcţie de
model, norme de tehnoprezentare, etichetare, ambalare etc. şi
acestea sunt diferite de la sortiment la sortiment.

Necesarul de materiale secundare, Nm, se stabileşte

folosind relaţia:
Nm = Csm  n (m, m2, kg, buc) (4)
unde:
Csm- consumul specific mediu al materialului secundar (m, m 2,
kg, buc)
n - numărul de produse pentru care se efectuează calculele
(buc/ 8h, buc/zi, buc/comandă).
Datele se centralizează în tabelul 4.

Tabelul nr. 4 - Necesarul de materiale secundare

Denumirea Necesarul de materiale secundare
matreialului Csm u.m. Pentru
8h 1 zi
secundar comanda
Ață pentru cusut 56 m 16800 16800 672003
Nasturi 3 buc 900 900 3600
Umeraș 1 buc 300 300 1200
Folie Plastic 1 buc 300 300 1200
Agățători textile 2 buc 600 600 2400
Indicator mărime 1 buc 300 300 1200
Etichtă de marcă 1 buc 300 300 1200
Etichetă de preț 1 buc 300 300 1200
Etichetă
1 buc 300 300 1200
compoziție
Întăritură 0,66 m2 198 198 792

19
 Proiectarea sistemelor de fabricaţie pentru produse de îmbrăcăminte
Consumul de aţă de cusut poate fi calculat cu rigurozitate
după stabilirea fazelor de coasere, centralizate în procesul tehnologic
de confecţionare. Informaţii referitoare la consumul normat de aţă
pentru principalele tipuri de cusături sunt centralizate în Anexa 4.

La realizarea produselor vestimentare, pe lângă materiile

prime de bază şi cele secundare se utilizează materiale auxiliare,
care se regăsesc în costul produselor, datorită consumării lor în
procesul de fabricaţie (hârtie şi cartoane pentru tipare şi şabloane,
cretă sau creioane pentru încadrare etc).
Materialele auxiliare sunt, în general, aceleaşi, indiferent de
sortimentul realizat, iar pentru determinarea necesarului se
efectuează un calcul global, pe baza indicilor de consum.

20
 Proiectarea sistemelor de fabricaţie pentru produse de îmbrăcăminte

Capitolul 4
STABILIREA FLUXULUI
PENTRU SISTEMUL DE FABRICAŢIE

Un sistem de fabricaţie este definit ca un ansamblu de

elemente, dependente între ele şi formând un întreg organizat, în
scopul desfăşurării sistematice a unui grup de activităţi.
Sistemele de fabricaţie au ca scop realizarea reproductibilă a
unor produse sau crearea de noi valori.
Modul de funcţionare a unui sistem industrial se manifestă prin
procesul de producţie. Funcţia scop a sistemului de producţie o
reprezintă transformarea materiilor prime în produse cu valoare de
întrebuinţare mai mare, în condiţii de eficienţă economică. La
aceasta contribuie în mod direct subsistemul de fabricaţie şi, indirect,
subsistemele de aprovizionare-desfacere, de resurse umane,
financiar-contabil, de proiectare, de întreţinere etc.
Principala componentă a sistemului de producţie, cu rol
efector, o constituie subsistemul de fabricaţie. Acesta, denumit şi
subsistem de prelucrare, are caracteristici proprii domeniului
tehnologic şi este materializat printr-un traseu tehnologic specific.
Structurarea sistemului de fabricaţie pentru confecţii
textile presupune :
 identificarea elementelor componente ale traseului tehnologic
 definirea relaţiilor care se stabilesc între acestea, prin
intermediul fluxului de fabricaţie.

Fluxul de fabricaţie cumulează totalitatea traseelor materiale,

informaţionale, energetice, tehnologice, într-un domeniu dat,
implicate în scopul concretizării sarcinii de lucru.
În componenţa fluxului de fabricaţie se regăsesc:

 fluxul tehnologic, care identifică etapele procesului de

fabricaţie (recepţie, croire, pregătire pentru confecţionare etc.)
necesare transformării materialelor textile în produs marfă;

21
 Proiectarea sistemelor de fabricaţie pentru produse de îmbrăcăminte

 fluxul material, care identifică diferitele etape de prelucrare

ale materiilor prime principale şi secundare: baloturi, şpanuri,
repere croite, elemente de produs, subansambluri etc. Fluxului
material îi sunt caracteristice activităţile logistice de transport
şi depozitare;

 fluxul energetic (energie electrică, energie termică,

aer comprimat etc), care asigură transformarea suprafeţelor
textile plane în produse tridimensionale. Fluxul energetic se
constituie ca intrare specifică, dar nu se regăseşte sub
aceeaşi formă la ieşirea din sistem;

 fluxul informaţional, care are ca date de intrare modelul

omologat şi informaţii despre comandă, completate cu date
tehnice, referitoare la procesul de fabricaţie şi cu date
economice, necesare pentru conducerea eficientă a acestuia.
Pentru acest flux este foarte importantă calitatea datelor şi
viteza de transmitere. În condiţiile informatizării proceselor de
fabricaţie, prin prelucrarea automată a datelor se
îmbunătăţeşte calitatea fluxului informaţional şi creşte
eficienţa muncii.

Cele mai laborioase elemente ale fluxului informaţional sunt

procesele tehnologice specifice etapelor de proces, prin care se
stabileşte modul de transformare cantitativă şi calitativă a obiectelor
muncii de către executant, cu ajutorul mijloacelor de muncă.
Procesul tehnologic se divizează în operaţii, iar operaţiile în
faze tehnologice.
Operaţia este realizată de unul sau mai mulţi executanţi, la
un anumit tip de loc de muncă, obiectul sau obiectele muncii suferind
una sau mai multe transformări tehnologice (de exemplu, operaţiile
de şpănuire, termolipire, etichetare, formare loturi etc.)
Faza tehnologică se caracterizează prin utilizarea aceluiaşi
mijloc de muncă şi regim tehnologic, obiectul muncii suferind o
singură transformare tehnologică (derularea materialului pentru
şpănuire, schimbarea benzii cu etichete adezive la maşina de
numerotat, aplicarea prin coasere a unei embleme etc.)

22
 Proiectarea sistemelor de fabricaţie pentru produse de îmbrăcăminte
În vederea proiectării sistemului de fabricaţie, pentru
modelul selectat, este necesară parcurgerea următorilor paşi:
 stabilirea traseului tehnologic specific,
 adoptarea tehnologiei de realizare a produsului,
 dimensionarea etapelor de proces.
Acest mod de proiectare se regăseşte la nivelul fiecărei etape
de proces, abordată în capitolele ulterioare.
Optimizarea şi rentabilizarea sistemelor de fabricaţie necesită
adoptarea unor măsuri tehnice încă din etapa de proiectare:
 alegerea corespunzătoare a mijloacelor de fabricaţie şi
utilizarea lor la întreaga capacitate,
 stabilirea corectă a parametrilor tehnologici la operaţiile de
prelucrare a materialelor textile,
 dotarea utilajelor cu dispozitive,
 alegerea variantei tehnologice optime din punct de vedere
al calităţii şi productivităţii muncii etc.

În cadrul capitolului se elaborează fluxul de fabricaţie specific,

prin particularizarea fluxului de fabricaţie general valabil pentru
firmele de confecţii textile, prezentat în figura 5.

23
Proiectarea sistemelor de fabricaţie pentru produse de îmbrăcăminte

Flux material Flux tehnologic Flux informational

RECEPTIA MATERIILOR PRIME cantitati de materiale

materii prime normative, fise tehnice
-receptie cantitativa
si calitativa date despre
materiale
PREGATIRE PENTRU CROIRE
-sortare baloturi sabloane, cs
material -incadrare
textil
incadrare
(baloturi)
CROIRE program de croire
-spanuire
-sectionare
-decupare nr.repere,
repere nr.produse
croite PREGATIRE CONFECTIONARE repartitii pe
-numerotare culori, marimi
-verificare
-termolipire ordin de
-formare pachete lansare pt.
pachete cu
confectionare
repere
proces tehnologic
CONFECTIONARE
materiale confectionare
-faze necesare prelucrarii
specificatii calitate
auxiliare si asamblarii elementelor
nr.produse
produse informatii continute
FINISARE de produs
-tratare umidotermica
materiale
-etichetare proces tehn.finisare
auxiliare
-sortare norme tehnoprezentare
produse nr.produse
finite repartitie pe
INMAGAZINARE / LOTIZARE marimi
-ambalare si culori
-formare loturi norme de ambalare
-livrare
comanda, termene

Figura 5. Flux de fabricaţie pentru întreprinderile de confecţii

24
 Proiectarea sistemelor de fabricaţie pentru produse de îmbrăcăminte

Capitolul 5
RECEPŢIA MATERIILOR PRIME

Recepţia materiilor prime este etapa de proces aflată la

interfaţa între ţesători şi confecţioneri şi include:
 inspecţia calităţii materiiilor prime;
 testarea caracteristicilor fizico-chimice şi reologice ale
materiilor prime.

Inspecţia calităţii materiilor prime are drept scop stabilirea

nivelului calitativ al loturilor de materiale textile principale şi
secundare şi se realizează pe rampe de control.
Dimensionarea etapei de inspecţie a calităţii materiilor prime
necesită calculul necesarului de utilaj şi a numărului de muncitori.
Producţia teoretică, Pt, a rampelor de control se calculează
cu relaţia :
Pt  v  T (m /8h) (5)
unde:
v – viteza de deplasare a materialului verificat pe rampa de
control, care variază între 10 şi 12 m/min.
T – durata unui schimb (480 min)
Pt= 10 ∙480= 5280 (m/8h)
Producţia practică, Pp, se calculează ţinând cont de opririle
necesare pe durata unui schimb:

Pp  Pt  k (m/8h)
(6)
unde:
k - coeficient al opririlor, cu valori între 0,7  0,8.
Pp = 4224 m/8h;
k = 0,8.

Cantitatea de material ce se recepţionează se stabileşte în

funcţie de mai multi factori. Procentul verificat, p, se stabileşte

25
 Proiectarea sistemelor de fabricaţie pentru produse de îmbrăcăminte
statistic şi variază între 10% şi 100% din totalul necesarului de
material.
Ştiind că la recepţie se lucrează într-un singur schimb,
necesarul de material care se recepţionează, Nmr, se stabileşte cu
relaţia:

Nmr  Nm  p (m) (7)

unde:
Nm- necesarul de materii prime principale pentru o zi (m),
preluat din tabelul 2.

Nmr = 939 · = 94 (m)

 Numărul utilajelor (rampe de control), N, se stabileşte cu

relaţia :
Nmr
N=
Pp
(8)

N=0,02≈1 ;

 Numărul de muncitori, M, pentru efectuarea recepţiei este

calculat cu relaţia:

M  2 N
(9)
M=2 muncitori.

Testarea caracteristicilor fizico-chimice şi reologice ale

materiilor prime se realizează în laboratorul de încercări fizico-
mecanice.
O serie de încercări sunt obligatorii de efectuat pe materialul
livrat de furnizori, în scopul derulării fără probleme a etapelor
proceselor de fabricaţie
Cele mai utilizate analize de laborator sunt:

26
 Proiectarea sistemelor de fabricaţie pentru produse de îmbrăcăminte
 determinarea modificării dimensionale a reperelor după
călcare şi spălare,
 determinarea adezivităţii după termolipire,
 determinarea schimbării nuanţei şi eventual a culorii după
termolipire şi tratamente umidotermice.
Valorile experimentale obţinute se înregistrează în fişele
tehnice ale materialelor, fiind uşor accesibile pentru producătorul de
îmbrăcăminte.
Dimensionarea activităţilor de evaluarea a caracteristicilor
materialelor textile în laboratorul de încercări fizico - mecanice
necesită stabilirea numărului de laboranţi.
Numărul de laboranţi este dependent de factori cum sunt:
preocupările în domeniul calităţii existente în firmă, mărimea societăţii
comerciale, marca furnizorilor, sortimentul de produse executate etc.
Uzual, laboratorarele sunt deservite de minimum 2 laboranţi.

27