GRADAREA TIPARELOR

Principalele obiectivele sunt:

 Definirea notiuni de gradare si multiplicare

a tiparelor;

 Clasificarea metodelor de gradare;

 Definirea de multiplicare a tiparelor cu

ajutorul programelor de gradare

1=DEF: Gradarea tiparelor sau multiplicarea

Gradarea : reprezintă procesul de obţinere a tiparelor reperelor unui model dat pentru întreaga
gamă dimensională , pe calea măririi sau micşorării reperelor construite pentru una sau două
tipodimensiuni de referinţă (în funcţie de metodă), după anumite reguli precise.

Tiparul de referinţă (tipar originar) este tiparul definitivat, tipar de model (practic
şablon) executat pentru tipodimensiunea (sau tipodimensiunile) de la care se obţin prin gradare,
tiparele definitive pentru restul tipodimensiunilor din gama în care se va confecţiona
modelul.

Punctele caracteristice sau punctele de gradare sunt punctele situate pe conturul

tiparului de model, care se vor deplasa la gradare pe anumite direcţii, numite direcţii de
gradare. Aceste puncte sunt, în primul rând, punctele specifice construcţiei tiparelor de bază
pentru un anumit tip de produs şi se vor întâlni la toate modelele aceluiaşi tip de produs
obţinute de la o construcţie de bază. Punctele de bază se completează cu o serie de puncte
ajutătoare, care caracterizează particularităţile modelului şi ale căror cote de gradare trebuie
stabilite concret pentru fiecare nou model.

Sistemul de axe iniţiale (fix) este un sistem de axe rectangulare XOY, axe ce rămân
stabile la trecerea de la o tipodimensiune la alta şi în raport cu care se deplasează punctele
constructive

Direcţia de gradare este dreapta pe care punctele caracteristice de acelaşi nume se

deplasează de la o tipodimensiune la alta cu o valoare numită creştere interdimensională.
Fiecare punct caracteristic se deplasează pe o direcţie cu o anumită orientare şi ea este loc
geometric pentru mulţimea punctelor de acelaşi nume, în condiţiile unor creşteri
interdimensionale constante pentru întreaga gamă dimensională

2=Clasificarea metodelor de gradare:

În proiectarea tradiţională s-au dezvoltat trei metode utilizate în gradarea manuală a
tiparelor:

 metoda focarului
 metoda de grupare
 metoda de calcul proporţional

METODA FOCARULUI :
La aceasta metoda, se porneşte de la tiparele definitivate executate pentru
tipodimensiunea medie. Pe tiparul fiecărui reper se alege un punct, numit focar, care se uneşte
prin linii drepte
cu fiecare punct caracteristic de pe conturul tiparului originar. Aceste linii,
asemenea unor raze, reprezintă direcţiile de gradare pe care se vor deplasa punctele caracteristice
ale mărimii de referinţă. În lungul acestor raze se plasează creşterile interdimensionale, în
exteriorul conturului tiparului mărimii medii pentru mărimile mai mari şi în interiorul acestuia
pentru mărimile mai mici, obţinându-se în acest fel punctele caracteristice pentru celelalte
tipodimensiuni.

Punctele astfel stabilite se unesc prin linii de contur

paralele, asemenea cu cele ale tiparului de referinţă.

Metoda are avantajul că necesită construcţia unui singur tipar de model, dar are precizia
scăzută, influenţată în primul rând de modul de alegere a focarului. La schimbarea poziţiei
focarului, direcţia razelor se schimbă, astfel că trebuie recalculate creşterile interdimensionale şi,
în consecinţă, se vor modifica şi poziţiile punctelor
caracteristice ce trebuie determinate.

Metoda se aplică pentru repere ale unor produse delimitate de contururi

circulare, la care modificarea dimensiunilor se realizează pe direcţie radială (reperele fustelor
cloş, reperele sutienelor, reperele calotei unor pălării etc

METODA DE GRUPARE

Gradarea prin metoda de grupare (metoda „cu două tipare“) se realizează cu ajutorul
tiparelor definitivate pentru două tipodimensiuni din gama dimensională în care se va
confecţiona un anumit model. Acestea pot fi cele două tipodimensiuni extreme, sau
tipodimensiunea medie şi una din extreme. În mod frecvent, se aplică această metodă pentru
gradarea pe mărimi cu păstrarea taliei constantă.
Gradarea prin această metodă se bazează pe proprietatea conform căreia în tiparul
oricărui reper există două axe iniţiale (fixe), care rămân stabile la trecerea de la o
tipodimensiune la alta.
 Gradarea prin metoda de grupare se realizează în următoarea succesiune:
• Se trasează sistemul de axe iniţiale pe fiecare reper al celor două tipodimensiuni pentru care s-
au construit şi definitivat tiparele de model şi se marchează punctele caracteristice.

Se suprapun şabloanele unuia şi aceluiaşi reper pentru cele două tipodimensiuni, astfel
încât sistemul de axe fix să coincidă pe cele două tipare (fig. VII.5.69).
• Punctele caracteristice de acelaşi nume de pe conturul celor două tipare se unesc cu linii drepte,
obţinându-se direcţiile de gradare pentru fiecare punct caracteristic. Pe direcţia de gradare se
măsoară distanţa dintre cele două puncte de acelaşi nume, numită creştere totală (Di).
• Fiecare distanţă Di se împarte în (n +1) părţi egale, unde n este numărul de tipodimensiuni
cuprinse între cele două tipodimensiuni de referinţă cu care se lucrează. Se obţin astfel, pe
fiecare direcţie de gradare, punctele caracteristice de acelaşi nume, corespunzătoare
tipodimensiunilor situate între cele două cu care se lucrează. Distanţa dintre două puncte
succesive este creşterea interdimensională pe direcţia de gradare şi se poate calcula cu relaţia

GRADAREA TIPARELOR PRIN METODA TE CALCUL

PROPORTIONAL:
Gradarea prin metoda de calcul proporţional se realizează pornind de la tiparele de
model definitivate pentru o tipodimensiune, de obicei tipodimensiunea medie,din gama în
care se confecţionează un anumit model. Această metodă se bazează pe principiul conform
căruia fiecare punct caracteristic de pe conturul tiparului de referinţă se deplasează, pentru
gradare, în raport cu un sistem de axe de coordonate cu originea în punctul respectiv, deplasările
pe orizontală şi verticală ale acestor puncte fiind dependente de modificarea parametrilor
antropometrici de la o tipodimensiune la alta şi de poziţia relativă a punctelor de contur faţă
sistemul de axe fix unic ataşat tiparului.

 Gradarea prin calcul proportional se executa prin parcurgerea urmatoarelor etape :

1. Se calculeaza cresterile interdimensionale pentru segmentele constructive si se stabilesc cotele

de gradare pentru fiecare punct caracteristic, in raport de sistemul de axe unic ales, atasat
fiecarui element de produs. Marimea cotelor de gradare se poate determina prin calcul
analitic, se poate stabili pe cale grafica sau prin procedee combinate.

2. Pe fiecare reper se fixeaza sistemul de axe initial si se marcheaza punctele caracteristice. Acestea
se noteaza fie în acelasi mod ca si in constructia de tipare, fie cu anumite simboluri cifrice sau literale,
intr-o anumita ordine de parcurgere a conturului tiparului.
3. In fiecare punct caracteristic de pe contur se fixeaza un sistem de axe rectangulare paralele cu
axele sistemului initial si, in directia axelor, se asaza succesiv cotele de gradare stabilite, pentru a
obtine punctele caracteristice ale tiparelor pentru tipodimensiunile mai mari si, cu semn schimbat,
pentru tipodimensiuni mai mici decat cea de referinta.
4. Punctele caracteristice de acelasi numar de ordine se unesc prin linii de contur, asemenea cu cele
trasate pe tiparul originar, si se obtin astfel tiparele de model pentru restul tipodimensiunilor din gama
respectiva.

Stabilirea cotelor de gradare pentru punctele caracteristice ale modelului de sacou (jacheta)si
gradarea propriuzisa:
Principala metoda de gradare folosita in toate
fabricile de confecti este medota de calcul
proportional deoarece este cea mai simpla metoda
iar programele de proiectare in sisteme automate
de gradare-incarare au fost realizate in special
doar pentru aceasta metoda
Gradarea prin metoda de calcul proporţional este metoda aplicată aproape exclusiv în
industrie şi, în acelaşi timp, este metoda în baza căreia au fost concepute programele de operare
în sistemele automate de gradare-încadrare. O dată cu dezvoltarea sistemelor complexe
CAD/CAM, în care sunt înglobate subsisteme de automatizare a construcţiei tiparelor de bază, de
construcţie a tiparelor de model şi respectiv de construcţie a şabloanelor, apare perspectiva ca
tiparele unui model pentru toate tipodimensiunile în care se confecţionează acesta să se obţină
prin construcţie directă (prin modificarea datelor iniţiale din programele de calcul) şi să se
renunţe astfel la obţinerea lor prin gradare. Generalizarea acestei soluţii este însă limitată de
performanţele posibil de obţinut prin astfel de sisteme, pe de o parte, şi de costurile ridicate a
echipamentelor;

3=Definirea de multiplicare a
tiparelor cu ajutorul programelor
de gradare