TRANSPORTUL NAVAL

Transporturile navale au, în zonele litorale, o vechime similară celor rutiere, deși
tenta turistică și-au câștigat-o mai târziu. Alegerea navelor ca mijloc de transport
turistic a reprezentat încă de la începutul secolului o manifestare îndeosebi a
consumului turistic de lux, apanaj al claselor socio-economice cu venituri ridicate.

Pe lângă transporturile maritime, se impun cele pe marile fluvii sau lacuri

interioare.

Transportul pe apă reprezintă una din formele de deplasare puțin solicitate,

acestea dețin o pondere de aproximativ 6% din traficul turistic internațional, datorită
condițiilor mai speciale de realizare, vitezei pe care o realizează navele și necesitățile
continuării călătoriei, de cele mai multe ori, cu alte tipuri de mijloace.

Principalele mijloace de realizarea a transporturilor turistice navale sunt:

 Curse (rute) de linie;

 Linii de croazieră;
 Deplasări scurte (ferry) sau mini-croaziere;
 Calatorii (excursii) în interior – pe râuri, lacuri, canale;
 Calatorii individuale cu vase de agrement, proprietate privată sau
închiriate.

Transporturile navale se realizează, în prezent, mai mult sub forma croazierelor,

transformându-se de fapt dintr-o modalitate de deplasare într-una de agrement.
 Croaziera reprezintă, de fapt, un produs turistic (pachet de vacanță) constând în
petrecerea sejurului la bordul unei nave special amenajate, oferindu-se calatorilor nu
numai un voiaj maritim obișnuit, ci și unele tratamente și condiții de agrement
deosebite, precum și vizitarea unor porturi și localități în afara granițelor tarii, în
conformitate cu itinerarul stabilit în prealabil.

Produse turistice oferite de companiile maritime:

 Traversări maritime cu preturi preferențiale;

 Voiaje forfetare care includ transport dus-întors și servicii de sejur la fiecare
escală;
 Cvasi-croaziere, care oferă transport, cazare (uneori) și agrement la bordul
navelor;
 Croaziere, produse turistice forfetare care oferă circuite maritime și fluviale cu
plecare și sosire în același port (circuit).

În funcție de numărul pasagerilor, mărimea și confortul navelor, calitatea

serviciilor, durata călătoriei, tipologia agrementului, se disting:

 Croaziere de vacanță (nave de mare capacitate, 1.000-2.000 de pasageri,

itinerarii medii de circa șapte zile, clientela diversa, destinații obișnuite);
 Croaziere de lux (nave de capacitate mai mică, 150-900 de pasageri, confort
superior, personal de înaltă calificare, itinerarii de 14-30 zile);
 Croaziere exotice sau de aventură (nave de capacitate mică, destinații originale,
turiști amatori de explorări, servicii specifice, personal cu instruire specială etc.).
 Avantajele și dezavantajele transportului turistic feroviar
Avantaje
 Posibilitatea de a vizita locuri la care altfel nu ar avea
acces, în special în zonele cu o mulțime de insule, cu
peisaje spectaculoase;
 Capacitatea de transport mare (aproximativ 1000
persoane);
 Accesul la/spre unele destinații mai rapid decât pe uscat;
 Posibilitatea de a călători cu propria mașină spre o
destinație inaccesibilă pe uscat (feribotul)
 Confort ridicat datorită:
 Posibilității de mișcare/plimbare pe punte;
 Existenței cabinelor care oferă călătorilor posibilitatea
de a se odihni pe parcursul transportului/traversării;
 Dotărilor variate si complexe:
 În cazul navelor de croazieră – restaurante de
lux, piscine, discoteci, cluburi, săli de
proiecție, săli de fitness etc;
 În cazul feriboturilor – posibilități de relaxare
la bord, restaurante de calitate, filme gratuite si
acces Wi-fi clasa Premium, facilități pentru
copii, de exemplu zonă de joacă.
Dezavantaje
 Dependența de condițiile climaterice (îngheț,
furtuni) care influențează regularitatea
circulației;
 Viteza de deplasare mai redusă (15 noduri/h,
1 nod =1825m);
 Tarife ridicate chiar si în cazul unor
feriboturi, mai ales în Europa;
 Folosirea/utilizarea lor este condiționată de
existenta porturilor si unei flote adecvate,
ceea ce presupune necesitatea continuării
călătoriei cu alte mijloace, doar o mica parte
a destinațiilor turistice fiind situată în
vecinătatea locurilor de acostare;
 Prezența pragurilor și cascadelor pe marile
fluvii;
 Răul de mare în călătoriilor lungi;
 Dependența de condițiile atmosferice.