NOȚIUNI DE NAVIGAȚIE

Deplasarea navelor se poate face “independent” în cazul navelor cu

autopropulsie sau în formație, caz în care se spune că navele navighează ”în
convoi”.
Un convoi de nave poate fi alcătuit din mai multe nave fără propulsie
proprie și una sau mai multe nave de tip „împingător” sau “remorcher”.
Pentru a putea fi deplasat prin împingere sau tractare, convoiul de
nave trebuie să formeze o structură unitară și rigidă. Această structură se
realizează prin dispunerea și alipirea navelor în diverse configurații:
– una, două sau mai multe nave (fără propulsie proprie), alăturate și
legate 'bord la bord', poartă numele de 'dană'.

Exemple de configurații de deplasare a navelor cu ajutorul împingătoarelor

sau remorcherelor

1
 Într-un port, tot 'dană' se numește acea porțiune a cheului destinată
acostării unei nave.

Totalitatea navelor care deservesc sau aparțin unei regiuni, activități,

țări, se numește 'flotă'.
Activitatea de navigație a unei flote care are ca scop transportul de
mărfuri sau persoane se realizează sub forma 'curselor'.
Cursa – reprezintă deplasarea unei nave, de la punctul de expediere
a mărfurilor sau îmbarcare a persoanelor, până la punctul de destinaţie al
acestora.

2
 În procesul tehnologic de transport pe căi navigabile, cursa este
elementul fundamental.
Tipuri de curse pe căi navigabile:
– curse în amonte sau în aval
– curse cu 'încărcătură' sau în 'gol'
– curse cu program regulat sau cu program neregulat.
Durata unei curse [tc] reprezintă timpul necesar efectuării tuturor
operațiilor din procesul tehnologic, între punctul de plecare și cel de sosire,
în vederea reluării acestui proces.

I.2. CARACTERISTICI TEHNICO – ECONOMICE ALE

TRANSPORTULUI PE APĂ

1. Viteze caracteristice
În ape stătătoare (lacuri), viteza pe care o navă o are față de sol (v0)
poartă numele de 'viteză în apă moartă'.
În ape curgătoare (râuri, fluvii) se definesc:
– Vi – viteza absolută sau viteza de înaintare; este viteza navei față
de sol, față de un sistem fix.
– Vr – viteza relativă; este viteza navei față de curentul apei, adică față
de un sistem de referință mobil, legat de acesta.
Nava se poate deplasa – fie în același sens cu sensul de curgere al
apei, – fie în sens contrar sensului de curgere al apei.
Deplasarea navei în același sens cu sensul de curgere al apei, se
numește 'către aval' și la fel se numește și viteza (Viav).
Deplasarea navei în sens contrar sensului de curgere al apei, se
numește 'către amonte' și la fel și viteza (Viam).
3
 Vpm – viteza de 'plin mers' (viteza de marș) – este viteza maximă față
de sol, pe care o poate realiza o navă, în cazul unor condiții date, considerate
optime.
Vt – viteza tehnică – este viteza medie de înaintare a unei nave, față
de sol, considerată pentru întregul traseu și timp de parcurs.
Vc – viteza comercială – este viteza de transmitere a mărfurilor de la
punctul de expediere la cel de destinație.
Vc = Lc/tc;
Lc – lungimea cursei;
tc – durata cursei.

4
 2. CARACTERISTICI FAVORABILE ALE TRANSPORTULUI
PE APĂ

a) Caracterul de masă – este o caracteristică importantă și este

conferită de capacitatea mare de încărcare a navelor, respectiv a
convoaielor.
Un exemplu de calcul, folosit pentru dimensionarea ecluzei de la
Porțile de Fier, ne arată că un astfel de convoi tractat poate transporta 10800
tone de mărfuri, adică echivalent; cu: - 10 garnituri de tren (54
vagoane/garnitură) sau – 1080 autocamioane (10 tone/camion).
b) Rezistența la înaintare a navelor (corelație între masă și puterea
necesară tractării) – este o caracteristică tehnică, de asemenea mult mai
favorabilă în cazul transportului pe apă comparativ cu alte tipuri de transport.
c) Capacitatea de trafic a căilor navigabile este de asemenea mai mare
decât a altor modalități de transport; reprezintă disponibilitatea căilor
navigabile de a asigura volume mari de transport.
d) Investiția specifică – reprezintă cheltuielile, costurile amenajării și
întreținerii căilor navigabile; de regulă sunt mai mici în comparație cu alte căi
de transport.
e) Prețul de cost al transportului propriu-zis, se referă la cheltuielile cu
transportul fără a lua în calcul cheltuielile de încărcare-descărcare. Este de
regulă mai mic decât în cazul oricărui alt mijloc de transport.
De la o anumită distanță în sus și prețul de cost total devine mai mic la
calea pe apă; se poate spune că în general de la 200-300 km în sus,
transportul pe apă este mai economic decât cel feroviar sau cel auto.

5
3. CARACTERISTICI NEFAVORABILE ALE TRANSPORTULUI PE APĂ

a) Caracterul sezonier – este principalul neajuns al transportului pe apă,

deoarece datorită zonei geografice și a climei din zona respectivă, navigația
se poate reduce sau chiar opri datorită unor factori, precum:
– înghețul sau apariția sloiurilor de gheață; în funcție de zonă, pot fi
perioade mai lungi sau mai scurte, în care se manifestă acest
fenomen; de exemplu: folosirea spărgătoarelor de gheață (nave
special construite pentru a sparge gheața și a deschide culoare
navigabile), sau deversarea de apă caldă reultată din procesul de
răcire a unor termocentrale.
– scăderea nivelului de apă în perioadele de secetă este un alt factor
care determină caracterul sezonier pe căile navigabile interioare.
Metode de contracarare: - utilizarea prognozelor hidrologice, -
încărcarea navelor la capacitate mai mică, astfel încât să aibă un
pescaj mai mic, sau, - folosirea unor nave cu pescaj redus.
Pescajul – reprezintă cota (distanța) măsurată pe verticală între
planul inferior al chilei și planul liniei de plutire al navei
sau – adâncimea de cufundare în apă a unei nave, măsurată
pâna la linia de plutire, care variază în raport cu încărcătura.
Chila - este un element principal de rezistenta din structura
longitudinală a navei, constituit dintr-o grindă metalică
continuă dispusa pe fundul navei

6
 – un alt factor nefavorabil: valuri mari, mai ales pe lacurile cu
suprafețe mari; și acestea pot conduce la opriri temporare ale
navigației.

b) Viteza redusă de deplasare a navelor, în special a convoaielor

(comparativ cu cea auto sau feroviară) conduce la creșterea duratei de
transmitere a mărfurilor, iar aceasta afectează produsele perisabile și
transportul de călători.
c) Sinuozitatea căii navigabile este o caracteristică proprie cursurilor
de apă naturale (râuri, fluvii, canale) și obligă navele să urmărească traseul
unor forme de relief, având drept consecință creșterea duratei de transport.
d) Tehnicitatea complexă - Activitatea de transport pe căi navigabile
reclamă o înaltă calificare atât în fazele de proiectare și execuție a navelor
și porturilor cât și un personal de deservire calificat.