CAPITOLUL II : OBŢINEREA ŞABLOANELOR

II . 1 Construcţia tiparului clasic

Procesul de proiectare a tiparelor clasice se desfăşoară pe produse şi faze de lucru. La

fiecare produs se va proiecta fiecare tipar separat sau pe grupe de tipare, când acestea au legătură între

ele prin poziţia pe care o ocupă în cadrul produsului. Fiecare tipar în cadrul proiectării se dimensionează

prin calcul, după care este conturat. În funcţie de rolul pe care îl au în etapa sau în faza de realizare,

tiparele sunt denumite:

 tipare clasice

 tipare de bază

 tipare multiplicate

Tiparul clasic este construit pentru produse cu linie clasică (simplă) şi nu cuprinde

rezerve de cusături sau tivuri.

Tiparul de bază se obţine din tiparul clasic, la care se aplică rezerve de cusături şi tivuri.

Tiparul gradat (multiplicat) se obţine prin mărirea sau micşorarea tiparului de bază, aplicând cote de

gradare specifice fiecărui detaliu proiectat.

La proiectarea unui tipar, lucrările de execuţie se fac în ordinea următoare: determinarea

dimensiunilor de bază ale conformaţiei, trasarea liniilor de bază la tipar, trasarea liniilor de contur.

CONSTRUCTIA TIPARULUI CLASIC DE FUSTA

Fusta clasica este formata din fata, spate si cordon sau betelie.

Aici veti pune datele pe care le-ati calculat din tabel ....
 II . 2 Transformarea tiparului de baza in tipar de model

Tehnica de transformare a tiparului clasic in tipar de model cuprinde urmatoarele etape:

1. identificarea tiparelor de baza;
2. schitarea liniilor de transformare a tiparului clasic.Aceasta etapa are ca scop stabilirea
pozitiilor liniilor de contur la tiparul ce se va obtine prin transformare. Schitarea liniilor
de transformare va cuprinde trasarea separata a conturului tuturor detaliilor si repre-
zentarea modificarilor la modelul de proiectare.
3. precizarea operatiilor de transformare necesare;
4. stabilirea ordinii lucrarilor necesare pentru transformarea tiparului clasi ,de baza in tipar
de model;
5. realizarea propriu-zisa a transformarii tiparului;
6. autoevaluarea: compararea tiparului de model cu schita produsului.

 Dupa definitivarea tiparelor de baza este necesara transformarea acestora in tipare de

model care sa conduca la obtinerea de sabloane corespunzatoare modelului atat din punct
de vedere al formei cat si al dimensiunilor produsului finit.

Transformarea tiparelor clasice in tipar de model se realizeaza pe detalii principale, in functie de

modelul proiectat, avandu-se in vedere criteriile si regulile de transformare cunoscute.

Tehnica transformarii tiparelor in model cuprinde o serie de lucrari:

 Schitarea liniilor de transformare pe tiparul clasic
 Decuparea detaliilor din constructia clasica si copierea lor pe coala de desen
  Reprezentarea grafica a transformarii. Aceasta se efectueaza pe conturul tiparelor copiate pe
coala de desen.

Finalizarea grafica a transformarii tiparului necesita respectarea urmatoarelor conditii de

reprezentare:
-tiparul transformat trebuie sa contina toate elementele grafice
-conturul final al tiparului se va reprezenta cu linie continua groasa
-liniile de simetrie a tiparelor se vor trasa cu linie punct avand aceeasi grosime cu linia de contur
-amplasarea detaliilor componente pe planse se face pe coli format STAS in ordinea constructiva.

II . 3 Realizarea şabloanelor

Sabloanele reprezinta copia tiparelor la care se adauga rezervele de cusaturi si de tivuri.In

cadrul intreprinderii de confectii se folosesc sabloane originale si sabloane de lucru.
Sabloanele originale se confectioneaza din hartie si se obtin prin reproducerea tiparului de baza
multiplicat. Aceste sabloane nu sunt folosite pentru lucru in sectiile de productie ci se pastreaza in
cadrul serviciului tehnic fiind utilizate pentru controlul sabloanelor de lucru.
Sabloanele de lucru se utilizeaza in cadrul sectiilor de productie la croirea produselor sau a
sabloanelor ajutatoare, la operatii de taiere, trasare a conturului sau la coaserea diferitelor garnituri.In
procesul de productie pentru fiecare detaliu al inbracamintei se confectioneaza un sablon care trebuie sa
aiba forma si dimensiunea detaliului reprezentat.Sabloanele pot fi confectionate din carton, tabla,
placaj sau placi sintetice; cel mai mult se foloseste cartonul si placile sintetice deoarece sunt mai ieftine
si se modeleaza mai usor.
Sabloanele se obtin prin reproducerea tiparelor din carton sau din material de plastic cu grosimea
de 0,5-2 cm.Procesul de reproducere al tiparelor in sabloane se efectueaza cu ajutorul unor rulete si
cuprinde urmatoarele faze de lucru
 -asezarea tiparului pe suprafata placii de carton;
 -imprimarea conturului pe cartonul destinat sablonului cu ajutorul ruletei;
 -decuparea cartonului pe linie si obtinerea sablonului respectiv.
Cartonul se taie manual cu foarfecele sau mecanic cu masinile de taiat carton.Pentru efectuarea
controlului la uzura sabloanele sunt marcate pe margine cu ajutorul unui dispozitiv special.
Şabloanele reprezintă datele de ieşire din cadrul activităţii de proiectare constructivă a unui
model, forma şi dimensiunile acestora determină forma şi dimensiunile reperelor croite, care, ulterior,
prin realizarea penselor, coasere, tratamente umidotermice permit obţinerea formei spaţiale a produsului
de îmbrăcăminte.

După modul de utilizare şabloanele se clasifică astfel:

 Şabloane originare, construite pentru modelul etalon, pentru tipodimensiunea medie, din gama
de mărimi a modelului, reprezintă rezultatul final al etapei de construcţie a tiparelor de model;
 Şabloane etalon, rezultă în urma gradării pentru toate tipodimensiunile în care se va confecţiona
modelul, pentru toate tipurile de materii prime din care este structurat acesta.
 Şabloane de lucru şi de control, copii ale şabloanelor etalon, confecţionate din materiale
rezistente la uzură şi cu o bună stabilitate dimensională în vederea utilizării lor în diferite
operaţii ale procesului de fabricaţie: executarea încadrărilor, croirea după contur, verificarea
reperelor croite, verificarea dimensională a reperelor după termolipire, la unele operaţii
ajutătoare: poziţionarea unor elemente constructive, falduri, cute, buzunare, butoniere, nasturi.

După modul de construcţie, şabloanele pot fi:

 Şabloane principale reprezintă şabloanele pentru reperele produsului executate din materialul de
bază( faţa, spatele, cordonul, mâneca), ele fiind copii ale tiparelor de model definitivate prin
includerea rezervelor de cusături, de tivuri şi adaosuri tehnologice specifice.
 Şabloane derivate sunt şabloane care se obţin pe baza şabloanelor principale, pentru repere care
se execută tot din materialul de bază (bizetul, amformul, şliţul pentru pantaloni, etc), sau se
croiesc din materiale de căptuşeală, de întărire sau termoizolatoare.
 Şabloane ajutătoare sunt utilizate în procesul de confecţionare a produsului pentru stabilirea
poziţiei unor elemente – buzunare, clape; precizarea poziţiei butonierelor, nasturilor; pentru
verificarea – corectarea unor linii de contur – rever, cant, terminaţia inferioară, răscroiala
mânecii – a căror formă şi dimensiuni trebuie păstrată cu înaltă precizie în produsul finit.

Pe şabloane se trec următoarele date:

 Modelul căruia îi corespunde şablonul respectiv

 Materialul (de bază, căptuşeală, întăritură) şi caracteristicile acestuia (uni, carouri).
 Tipodimensiunea
 Direcţia de amplasare pe material – direcţia nominală şi abaterile admise de la aceasta.
 Rezervele de cusături şi de tivuri,
 Adâncimea penselor netăiate, a cutelor faldurilor, sensul de îndoire a materialului.
 Poziţia unor semne de control necesare la îmbinarea cu alte repere sau elemente ale produsului.
 Zonele în care se aplică modelarea prin tratament umidotermic sau se realizează încreţirea detaliilor.

Construcţia şabloanelor principale

Şabloanele principale se obţin prin definitivarea şabloanelor de model prin suplimentarea

acestora cu adaosuri tehnologice
Ateh=Acus+Ater+ATUT (cm)
 Acus – adaosul pentru cusături, depinde de: lugimea liniei de contur, grosimea materialelor,
gradul de destrămare al acestora, tipul cusăturii, poziţia relativă a straturilor în
asamblare.
Pentru cusături longitudinale, rezerva de coasere=1 cm
Pentru contururi curbe – 0,8-1 cm
Ater – adaosul pentru terminaţii, depinde de model, modul de finalizare a tivului, structura de
straturi
Tivul la terminaţie=4 cm
ATUT – adaosul pentru tratament umidotermic

Construcţia şabloanelor derivate

Şabloanele derivate se construiesc pornind de la şabloanele principale şi servesc la croirea unor

repere din materialul de bază – faţa de guler, bizetul, punga inferioară, căptuşeală, întăritură.
Construcţia şabloanelor de căptuşeală se realizează pe baza şabloanelor principale ale reperelor
ce se căptuşesc, mărimea adaosurilor pentru construcţia acestora se stabileşte pe baza cunoaşterii
proprietăţilor fizico-mecanice – contracţia la tratament umidotermic, alungirea la întindere – ale
materialului de bază şi a celui de căptuşeală.
Cantitatea cu care este necesară suplimentarea şablonului principal se stabileşte cu relaţia:
h=Acus+Afald+Ac
Acus – adaosul pentru cusătură
Afald – adaos pentru fald
Ac – adaos pentru compensarea comportării materialului la tratament umidotermic
Ac=Ac capt-Ac mat b
Ac capt – adaosul pentru compensarea comportării căptuşelii la tratament umidotermic
Ac capt=0,5 LiCUcapt/100
Ac mat b - adaosul pentru compensarea comportării materialului de bază la tratament
umidotermic
Ac mat b=0,5 LiCUmat b/100
Li – lungimea elementului de produs pentru care se dimensionează şablonul de căptuşeală
Cu – coeficientul de contracţie pe direcţia urzelii a căptuşelii,sau materialului de bază