CapIII PREGĂTIREA DOCUMENTAŢIEI TEHNICE

4.GRADAREA TIPARELOR ŞI OBŢINEREA ŞABLOANELOR

În proiectarea constructivă a unui model pentru fabricarea industrială, tiparele
se obţin de obicei pentru o tipodimensiune medie.
Tiparele pentru celelalte variante tipodimensionale sunt obţinute pe baza
celor medii printr-un proces numit GRADARE sau MULTIPLICARE.
Gradarea – procesul de obţinere a completului de tipare pentru întreaga
gamă dimensională a produsului din care se confecţionează un anumit model.
Gradarea se execută cu ajutorul tiparelor de bază, uneori utilizându-se 2
tipare, adică medie-mică, medie-mare sau mică-mare.
Gradarea se poate executa:
a-pe mărimi
b-pe talii
c-pe mărimi şi talii.
Metode de gradare:
1.Metoda grupării-se mai numeşte metoda celor 2 tipare deoarece sunt
necesare tiparele definitive a 2 mărimi din aceeaşi grupă, aceste 2 tipare pentru 2
mărimi pot fi extremele sau medii cu extreme.
Metoda se bazează pe proprietăţile tiparelor pentru fiecare model ce
precizează că există 2 axe de bază iniţiale care rămân stabile la trecerea de la o
mărime la alta.
Mod de lucru:
-se execută tiparele prin aceeaşi metodă constructivă pentru cele 2 mărimi
-se suprapun tiparele aceluiaşi reper a.î. axele iniţiale să coincidă
-punctele caracteristice ale tiparelor suprapuse se unesc cu linii drepte,
dreptele numindu-se direcţii de gradare
distanţele dintre punctele caracteristice celor 2 tipare suprapuse se numesc
creşteri totale şi se notează D
-D se împarte în n+1 părţi egale
n reprezintă numărul de mărimi dintre cele 2 de bază
-distanţa astfel obţinută se numeşte creştere interdimensională pe direcţia de
gradare
-punctele de diviziune a creşterii totale D reprezintă punctele caracteristice
ale setului de tipare şi se unesc cu linii de contur paralele cu cele ale tiparelor de
referinţă.
Dacă prin punctele caracteristice ale tiparelor se trece un sistem de axe de
coordonate xy, atunci direcţia de gradare se poate exprima sub forma unei drepte ce
trece prin originea sistemului considerat y=mx.
 2.Metoda focarului-aceasta utilizează un singur tipar, de obicei o mărime
medie. Pe tiparul de bază a fiecărui tipar se alege un punct central numit focar.
Se uneşte prin linii drepte focarul cu fiecare punct caracteristic constructiv a
tiparului.
Aceste linii drepte din focar sub formă unei raze reprezintă direcţia de
gradare.
De-a lungul direcţiei de gradare se plasează creşteri interdimensionale.
Punctele astfel obţinute se conturează cu linii paralele cu cele ale tiparului de
baza.
3.Metoda calculului proporţional- utilizează un singur tipar şi este foarte
răspândit şi utilizat frecvent.
Metoda are la bază principiul conform căruia fiecare punct caracteristic de pe
tiparul de referinţă se deplasează în raport cu un sistem de axe de coordonate cu
originea în punctul reapectiv.
Metoda este inversa primei.
Deplasarea pe orizontală şi pe verticală y, x în punctele respective sunt
dependente de modificările parametrilor antropometrici cu care s-a obţinut punctul,
precum şi de poziţia relativă a punctului de pe contur faţă de axele iniţiale.
Deplasarea pe orizontală şi verticală a punctului caracteristic se numesc cote
de gradare.
Aceste cote se stabilesc pe baza relaţiei de calcul utilizată la delimitarea
poziţiei punctului constructiv respectiv în funcţie de variaţia parametrilor
dimensionali.
La gradare se porneşte de la un tipar al unei mărimi medii în raport cu care se
precizează sistemul de axe de coordonate.
În fiecare punct caracteristic de pe conturul tiparului se fixează sistemul de
axe paralele cu cel iniţial.
În raport cu axele de coordonate ale sistemului se delimitează creşterile
interdimensionale pe cele 2 direcţii -longitudinal
-transversal.
Obţinerea punctelor caracteristice pentru restul mărimilor din gama de
gradare poate fi făcută succesiv sau pe sărite îinând cont de variaţia segmentelor pe
cele 2 direcţii.
Creşterile interdimensionale se distribuie în funcţie de relaţiile de calcul
utilizate.
Pe baza creşterilor obţinute conform calculelor pentru segmentele
construcţiei se stabilesc cotele de gradare.
În final se conturează tiparele.
OBŢINEREA ŞABLOANELOR
ŞABLOANELE- copii ale tiparelor definitive (transformate în model), la care
se adaugă rezervele tehnologice sau alte rezerve necesare reperului final.
Şabloanele se realizează din materiale rigide pentru a putea fi utilizate în
procesul de încadrare şi croire.
Şabloanele se realizează pentru întreaga gamă dimensională de repere atât
pentru materiale de bază cât şi secundare şi auxiliare.
Şabloanele sunt tile în operaţii de -încadrare
-şablonare
-tăiere după contur.