CapII CONTROLUL ŞI DEPOZITAREA MATERIILOR

PRIME

A. CONTROLUL
Controlul şi depozitarea materiilor pentru confecţii este prima fază a
procesului de fabricaţie din confecţii textile.
Controlul materialelor sosite într-o unitate de confecţii prezintă 2
aspecte: -control cantitativ
-control calitativ.
Controlul cantitativ ca operaţie are drept scop verificarea materialului
dpdv cantitativ(kg, m).
Prin această operaţie se realizează de fapt o verificare dimensional
cantitativă a materialelor şi compararea rezultatelor verificării cu datele din
actele însoţitoare a materialelor privite ca marfă.
Dpdv al confecţionabilităţii interesează în special lungimea şi lăţimea
materialelor textile ce intră în fabricaţie.
Determinarea acestor dimensiuni se face manual sau mecanic
înregistrând datele în fişe de control. Un utilaj frecvent folosit pentru recepţia
cantitativă îl reprezintă rampa de control.
Schema tehnologică şi funcţiunea unei rampe de control în plan
vertical se prezintă mai jos:

Componente şi funcţionare:
Materialul textil ce urmează a fi controlat este desfăşurat pozitiv de pe
cilindrul de alimentare 1, apoi trece prin rolele cilindrice 2, pentru ca să fie
condus în faţa mesei 4 a rampei de control, masă ce se compune din 5-un geam
transparent iluminat de sursele de iluminare 6.
Materialul textil 3, este tras prin faţa geamului de către cilindrii 7, 7’
de tragere şi presare. 7’poate fi ridicat şi coborât la introducerea în lucru şi la
scoaterea bucăţilor de material.
După tragere urmează cilindrul de conducere 8, şi 3 variante de
înfăşurare şi depozitare a materialului controlat.
Varianta1 presupune înfăşurarea materialului 3 pe un cilindru de
înfăşurare 10 la fel ca cel de alimentare 1. înainte de înfăşurare materialul textil
trece peste un dispozitiv 9 de control şi reglare a tensiunii de înfăşurare.
Varianta2 presupune depunerea materialului textil controlat pe rampa
12 în formă pliată, de lungime de pliere bine precizată în funcţie de dispozitivul
oscilant 11, care are un jgheab şi un braţ de oscilaţie. Lungimea de pliere este
determinată de amplitudinea de oscilaţie a braţului şi de viteza de desfăşurare.
Varianta 3 presupune conducerea materialului textil pe o masă sau pe
un dispozitiv de pliere pe lăţime şi înfăşurare.
 Rampa de control se mai utilizează şi în cazul recepţiei calitative, iar
rampele moderne sunt prevăzute cu dispozitive automate de măsurare a
lungimii, de înregistrare şi stocare de date precum şi a variaţiei lăţimei pe
întreaga lungime.
Există dispozitive de înregistrare digitală a tipurilor de defecte şi
ponderea acestora, unele rampe de ultimă generaţie afişează direct la terminare
şi indicii de calitate a materialului controlat cu toate tipurile de defecte.
Recepţia calitativă a materialelor are şi ea 2 aspecte:
1.recepţia dpdv al caracterelor specifice materialelor textile:
-durabilitate
-valoarea de prezentare
-igienico-fiziologice.
Aceste caracteristici se determină prin procedee de laborator. Există
metode şi metodologii specifice pentru tipul acestora. (se face prin sondaj)
Rezultatele determinate în laborator se compară cu cele normate
(specificate în standarde sau norme interne).
2.verificarea materialelor dpdv al defectelor, defecte ce se pot
vizualiza organoleptic, tot pe rampa de control şi tot în timpul controlului
cantitativ.
Pentru aprecierea calitaţii materialelor dpdv al defectelor există mai
multe metode.
La ora actuală se utilizează frecvent metoda demeritelor. Această
metodă presupune aprecierea calităţii printr-un indice de calitate, indice ce este
condiţionat şi determinat în funcţie de tipul şi categoria defectelor obţinute în
cadrul recepţiei.
Conform acestei metode defectele se grupează pe 4 categorii:
1-defecte critice: sunt acele defecte care împiedică îndeplinirea
funcţiei produsului. Acestea nu trebuie să apară în material. Conform metodei
demeritelor, defectelor critice li se acordă 100 puncte penalizare.
Cuprinde: -găuri, cuiburi în material
-fibre străine
-bătătură amestecată
-pete de imprimare
-cârcei în mijloc.
2-defecte principale: acele defecte care riscă să producă o ineficienţă a
produsului sau producţiei o reducere a posibilităţilor de utilizare a produsului.
50 puncte.
Cuprinde -rărituri
-năvădiri greşite
-flotări fir
-devieri raport- culoare
-diferite nuanţe în suprafaţa de material
-pete nelavabile.
3-defecte secundare- acele defecte ce reduc posibilitatea de utilizare şi
sunt sesizabile atât la beneficiar, cât şi la producător. Se pot remedia, ocoli în
procesul de confecţionare. 10 puncte
Cuprinde: -deplasări de şablon la imprimare
-fire lipsă
-margini rupte
-fire îngroşate
-pete de apret
-cârcei la margine.
 4-defecte minore: defecte care nu reduc posibilitatea de utilizare a
produsului 1 punct.
Cuprinde: -margini neimprimate
-scămoşare neuniformă
-biezări
-urme de tindechi
-lipsa marginilor.
Indice de calitate: demerit:

Nx- număr de defecte de tipul x

Px- penalizarea pentru defectul x
N- un număr convenţional de bucată de material textil de către 100m.