ȘCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ DE STAT

SLATINA
Clasa 2B –TEHNICIENI MASEURI

MODULUL 1 – MANAGEMENTUL CALITĂTII

TEMA

RECEPŢIA CANTITATIVĂ ȘI CALITATIVĂ A

MATERIALELOR LA S.C. TEXTILA S.A

Profesor,
MITRU AIDA

Elev,
TORBĂ ILEANA

SLATINA
2023
 CUPRINS

Argumentare...............................................................................................................3

CAP. I Recepția calitativă a materialelor........................................................4

CAP.II Recepția cantitativă a materialelor.....................................................7

Concluzii personale...................................................................................................8
 Argumentarea proiectului

Am prezentat tema: "Recepția calitativă și cantitativă a materialelor, la S.C.

TEXTILA S.A.", deoarece hainele, lenjeriile si alte materiale textile ocupă un rol
important în viața oamenilor. Totodată vânzarea acestora reprezintă activitatea
principală care se desfășoara în magazin.

Proiectul meu cuprinde două capitole:

CAP I: Recepția calitativă a materialelor

CAP I: Recepția cantitativă a materialelor

,,Recepția materialelor constituie o activitate de bază a unităților comerciale,

ea fiind obligatorie pentru toate verigile organizatorice prin care trec mărfurile în
drumul lor de la unitatea producătoare pâna la consumator!”

CAPITOLUL I
 Recepția calitativă a materialelor
Produsele de imbracaminte sunt realizate din materii prime si materiale
clasificate in functie de importanta lor in:
• materii prime de baza: tesaturile, tricoturile

• materiale auxiliare captuseli, tesaturi, furnituri, garnituri, ata de cusut.

Alegerea anumitor materiale pentru un produs este determinata

de destinatia produsului si mai ales de principalele functii pe care le indeplineste in
viata omului. Calitatea materiilor prima este data atat de proprietatile dobandite prin
fabricatie, dar si de modul in care acestea indeplinesc functia pentru care sunt
folosite in componenta unui produs.

Receptia este prima etapa a procesului de productie in care materiile prime de

baza si auxiliare sunt controlate din punct de vedere calitativ si cantitativ. Scopul
acestor operatii este acela de a stabili daca materialele corespund cerintelor de
calitate cerute de standarde, de solicitarile beneficiarilor si daca a fost livrata
cantitatea inscrisa in documentele de insotire a marfii.

Receptia calitativa se realizeaza prin:

- control organoleptic = verificându-se corespondența materialelor
aprovizionate cu colectiile de mostre omologate. Se poate verifica aspectul
materialului si se pot depista defecte produse in timpul fabricatiei, dar si in
timpul transportului acestuia. Acest control se efectueaza de regula in
acelasi timp cu cel cantitativ.
- analize de laborator-prin care se verifica proprietatile fizico-mecanice,
comparandu-se cu parametrii din standardele de fabricatie. Realizarea unor
anumite analize de laborator este dictata de destinatia produsului si de
compozitia fibroasa a materialului utilizat.

In laborator se pot efectua determinari pentru unele proprietati ale

materialelor:

-desimea tesaturilor si tricoturilor

-grosimea materialelor
-masa specifica
-rezistenta si alungirea la rupere
-rezistenta la frecare
-permeabilitatea in aer
-impermeabilitatea la apa
-rezistenta la vopsire
-contractia la spalare
-comportarea in medii chimice reactante etc.
Pentru realizarea acestora se folosesc aparate specifice.
 Recepţia calitativă are două obiective generale:

- inspecţia prin sondaj care constă în găsirea, clasarea şi înregistrarea

defectelor materiei prime;
- - stabilirea caracteristicilor de confecţionabilitate a materiei prime în
vederea analizei comportării acestora în procesele specifice fabricaţiei.

Acest obiectiv poate fi considerat de dată recentă, înlocuind vechea formă a

recepţiei de laborator.

Clasificarea defectelor şi stabilirea punctajelor de penalizare este realizată în

standarde pentru diferite tipuri de materiale.

Din punct de vedere al gradului de gravitate, defectele se clasifică în:

 1. defecte critice care influenţează disponibilitatea produsului de
îmbrăcăminte, deci nu sunt acceptabile. La o frecvenţă mare de apariţie a
acestora eliminarea lor din viitorul produs este imposibilă.

Exemple:

- biezări care conduc la produse distorsionate,

- diferenţă mare de nuanţă între marginile materialului sau între margine şi
mijlocul ţesăturii care nu se prelucrează industrial deoarece determină
creşteri exagerate ale consumului specific,
- cute remanente,
- zone de nuanţă diferită sau fire lipsă cu frecvenţă mare de apariţie, aspect
neuniform al culorii, găuri

2. defecte principale care riscă să producă o deficienţă sau o reducere a

posibilităţilor de utilizare a produsului de îmbrăcăminte. În general aceste
defecte pot fi îndepărtate prin acordarea unor bonificaţii necesare pentru
acoperirea pierderilor generate de înlocuirea sau ocolirea zonelor cu
defecte.

Exemple:

- rare cuiburi sau găuri,

- incluziuni de fire străine,
- blende întîlnite la distanţe mai mari decît unitatea confecţionabilă,
- flotări de fire,
- nerespectarea raportului de culoare.

3. defecte secundare care pot fi uşor remediate de utilizator sau care sunt
premise şi în produsul finit.

Exemple:

- cîrcei,
- nopeuri,
- fire îngroşate pe porţiuni mici,
- scămoşare neuniformă,
- margini neimprimate. În afara informaţiilor referitoare la prezenţa,
- tipul şi dispunerea defectelor,

În urma recepţiei calitative rezultă şi o serie de informaţii implicite:

1. variaţia lăţimii materialului informaţie utilizată la realizarea încadrărilor şi

programarea baloturilor pentru şpănuire;

2. starea suprafeţei materialului prezenţa şi orientarea stratului fibros

superficial, cu implcaţii asupra orientării reperelor la încadrare şi a straturilor la
şpănuire.
 3. variaţia de nuanţă înregistrată în cadrul aceluiaşi balot (de regulă pe lăţime)
sau în cadrul întregului lot, cu implicaţii asupra consumului de material şi a
programării baloturilor pentru şpănuire

* Utilaje pentru recepţia materialelor textile

* Utilajele folosite pentru recepţie sunt rampele de control, care din punct de
vedere constructiv pot fi:

- orizontale (mese de metrat);

- cu plan înclinat;

- cu plan vertical.

CAPITOLUL II
Recepția cantitativă a materialelor
Receptia cantitativa se realizeaza in magaziile de materii prime sau in spatii
foarte apropiate acestora, manual prin derularea materialelor si metrarea lor pe mase
speciale sau cu utilaje speciale numite rampe de control. Procesul de verificare
cantitativa se efectueaza de carte un controlot de calitate, persoana cu experienta in
domeniu, care întocmeste si un document care atestă.
Recepţia cantitativă are ca obiectiv principal stabilirea cantităţii totale de
materie prima, exprimată în unitatea de măsură caracteristică (m, kg, bucăţi) şi
compararea rezultatelor înregistrate cu valorile precizate în documentele de însoţire.

Informaţiile implicite rezultate în urma recepţiei cantitative sunt:

1. distribuţia lungimii de material în baloturi se utilizează pentru programarea

baloturilor în scopul şpănuirii raţionale, cu pierderi de capăt minime, fiind în acelaşi
timp o informaţie utilă pentru optimizarea consumurilor specifice.

2. modul de prezentare a materiei prime metraj (desfăcut, dublat, tubular) are

implicaţii asupra dimensionării operaţiilor de încadrare, şpănuire, sortare. În cazul
materialelor dublate sau tubulare poate induce operaţii suplimentare de desfacere sau
despicare (în cazul tricoturilor tubulare).

3. stabilitatea dimensională interesează în cazul materialelor elastice, în sensul

stabilirii timpului necesar de relaxare în stare liberă.

Metode pentru stabilirea lungimii baloturilor Lungimea se determină între

marcajele de început şi sfîrşit identificate pe balotul de material, fiind evidenţiate
două categorii de metode:
 1. metode directe care permit înregistrarea continuă a lungimii: a. cu cilindru
de măsurare; b. cu rolă de măsurare; c. pe rampa de control, simultan cu recepţia
calitativă.

2. metode indirecte care presupun calcularea lungimii: a. manuală; b. cu

dispozitiv de pliere. Condiţiile tehnice care se impun la stabilirea lungimii
materialelor textile sunt: măsurarea să se realizeze după relaxarea materialului;
măsurarea să se realizeze în atmosferă standard (t=20 o C, ϕ=65%). Dacă nu este
posibilă condiţionarea întregii cantităţi de material, atunci lungimea determinată se
corectează cu un coeficient k obţinut prin condiţionarea unui eşantion de material. lc
k = 100, % (2.2) l 0 unde:

- l c = reprezintă lungimea eşantionului după condiţionare, m;

- l0 = lungimea iniţială a eşantionului, în general 0,2 m.

Principiul metodelor directe de măsurare este deplasarea pe direcţia

lungitudinală a materialului desfăşurat a unui traductor mecanic (rolă, cilindru)
cuplat la un sistem de contorizare şi transformare a numărului de rotaţii în unităţi de
lungime

CONCLUZII PERSONALE

În cadrul societății comerciale S.C. TEXTILA SA, din mun. Slatina, jud. Olt,
unde s-a desfășurat instruirea practică nu s-au constatat nereguli, ținuta întregului
colectiv a fost corespunzătoare, comodă și adecvată activităților desfășurate..

Marfa este așezată pe rafturi speciale, în mod corespunzător și pe sortimente.

A fost intocmită o notă de constatare și un proces – verbal cu privire la

activitatea desfășurată.