Sunteți pe pagina 1din 4

Notiuni despre imbracaminte

Îmbrăcămintea, îndeplinind funcţii utile şi estetice depinde de nevoile materiale şi


spirituale ale societăţii.
Pe lângă necesitatea de acoperire a corpului şi de a-l proteja de vreme, crearea
vestimentaţiei are ca scop şi modificarea înfăţişării fizice a omului, conferind
siluetei o notă de eleganţă.
În diferite etape sociale, îmbrăcămintea s-a deosebit prin stil într-un sens mai
larg, termenul stil definind expresia artistică unitara a unei anumite epoci, formarea
corectă a unui ideal estetic.
Spre deosebire de stil, care defineşte fie o schemă formală, fie un curent
artistic, istoric sau naţional, ce se modifică relativ lent, moda reprezintă
succesiunea rapidă deseori unilaterală a unor forme artistice a căror principala
calitate este noutatea. Moda este o reacţie fireasca împotriva obişnuinţei, viaţa ei
cunoscând două etape:
-crearea unui nou prototip care aduce o notă nouă de fantezie
-pătrunderea prototipului pe o scară largă cu tendinţa de egalizare socială.

Proiectarea tiparelor şi calculul specific. Dimensiuni necesare proiectării

Pentru construcţia tiparelor de bază pentru fusta în şase clini cu două cute sunt
necesari următorii parametri:
Dimensiunile corpului
Sunt dimensiuni ale corpului tip luate de pe corp.
Dimensiuni proprii produsului
Sunt dimensiuni caracteristice produsului proiectat ce se obţin în general din
normele departamentale.
Adaosuri
Sunt suplimentări ale anumitor dimensiuni pentru a asigura liberatea de mişcare,
contracţia şi compoziţia produsului.

Construcţia tiparului de model

Tiparul de model este obţinut prin transformarea tiparului de bază în funcţie de


caracteristicile modelului.
Pentru a elabora tiparul să se asigure corespunzător dintre produs şi suprafaţa
corpului. De asemenea trebuie să se asigure confortul la purtare prin
dimensionarea corectă şi respectarea caracteristicilor materialului. Etapa obţinerii
tiparului de model prin transformarea tiparului de baza sunt:
1.Analiza produsului
2.Realizarea construcţiei de bază
3.Întotdeauna modificările se fac în construcţia de bază conform
particularităţilor modelului
4.Verificarea corectitudinii de elaborare a tiparului de model
Şabloanele se obţin prin suprafaţa tiparelor pe liniile de contur, valorile pentru
rezervele de coasere şi tiv.

Tipuri de şabloane

1.Şabloanele principale, sunt şabloanele detaliului realizat din material de bază


2.Şabloanele derivate, sunt şabloanele detaliului din materiale auxiliare, căptuşeli,
întărituri. Şabloanele derivate se obţin din şabloanele de bază pentru adăugarea
tiparului de model.
Şablonarea - este operaţia prin care se trasează conturul şabloanelor pe
material conform încadrării stabilite anterior.
Procedeele de şablonare se clasifică în funcţie de modelul în care se realizează
şablonarea.
a. şablonarea manuală - trasând conturul fiecărui şablon, succesiv pe material, cu
creta de croitorie sau creionul special.
b. şablonarea cu trafarete - transferul este un complet de şabloane imprimate pe
un material rigid. Conturul şabloanelor este perforat. Se aşează trafaretul peste
şablon şi se pulverizează praf de cretă peste toate perforaţiile; apoi se ridică
trafaretele, rămânând imprimate conturul şabloanelor.
c. şablonare automatizată - se face pe calculator unde se stabileşte încadrarea
optimă, consumul de material, transferarea şabloanelor pe hârtii la scara 1:1

Norma internă

Norma internă este partea din documentaţia tehnică industrială care


stabileşte condiţiile tehnice dimensionale şi de confecţionarea produsului. Are două
forme:
-forma departamentală, este documentul tehnic ce stabileşte dimensiunile
principale pe grupe de produse de îmbrăcăminte. Scopul normei departamentale
este stabilirea dimensiunilor principale la produsele ce urmează să se
confecţioneze în cadrul întreprinderii.
-norma de întreprindere cuprinde trei părţi şi anume:
a) Noţiuni generale asupra produsului în care se indică principalele
caracteristici şi anume:
-materialele folosite pentru confecţionare
-aspectul general al produsului în faza finală
-caracteristicile detaliilor principale
b) Condiţiile tehnologice dimensionale ale produsului şi detaliilor
componente.
Dimensiunile produsului se întocmesc în ordinea importanţei detaliilor şi pe grupe
dimensionale sub formă de tabel
c) Modul de confecţionare al produsului
-desimea cusăturii
-modul de confecţionare a întăriturii, materiale folosite
Reprezintă o parte a documentaţiei tehnice care stabileşte dimensiunile principale
ale produsului.

Incadrarea şabloanelor şi calculul consumului de material Obţinerea


încadrării

Încadrarea este obţinută prin asezarea şabloanelor unuia sau mai multor produse
pe o foaie de material. încadrarea este urmată de şabloane realizându-se astfel
conturarea detaliilor înacadrate. Condiţii ce trebuie respectate:
1.La asezarea şabloanelor trebuie să se respecte direcţia firului drept din
urzeală astfel încât să corespundă cu direcţia trasată pe şablon
2.Trebuie să se respecte indicaţiile înscrise pe şabloane
3.Şabloanele trebuie aşezate astfel încât consumul de material să fie cât mai
mic, iar suprafaţa materialului să fie cât mai bine utilizată.
4.În cazul materialelor cu fire superficiale toate şabloanele se vor aşeza pe
material în acelaşi sens astfel încât să nu apară luciu diferit.
În cazul materialelor cu desene, detaliile trebuie aşezate să se continuie de
pe un detaliu pe altul.
Metode de încadrare
După lăţimea materialului
Şabloane pe material desfăcut:
-se vor încadra toate detaliile produsului
-se utilizează cel mai des deoarece suprafaţa materialului este mai bine utilizată
Şabloane pe material nedesfăcut;
-detaliile perechi se conturează o singură dată
-detaliile simetrice se aşează cu axa de simetrie la marginea îndoită a
materialului
Dezavantaje: suprafaţa materialului nu este utilizata întotdeauna la maxim.
După numărul de produse de încadrare
În funcţie de numărul de produse ce se încadrează pe aceeaşi foaie de material,
şabloanele pot fi:
-şabloanele simple, cuprind detaliile unui singur produs;
-şabloanele combinate, cuprind două sau mai multe produse pe aceeaşi foaie de
material.
Confecţionarea produsului
Procesul tehnologic de confecţionare reprezintă totalitatea operaţiilor din care
piesele croite se transformă în produse confecţionate. Structura procesului de
confecţionare este:
1. Prelucrarea detaliilor
-operaţii de întărire
-operaţii de pregătire
-operaţii de tratament umidatermic
-operaţii de coasere
2. Asamblarea detaliilor
-operaţii de pregătire
-operaţii de coasere
-descălcare (operaţii de tratament umidatermic)
3. Finisarea produsului
-executarea tivului
-coaserea nasturelui şi butonierei
-curăţire de aţe, controlul calităţii produsului
-etichetare
-ambalare
Elaborarea procesului tehnologic de confecţionare cuprinde următoarele
etape:

Schiţa modelului: se realizează schiţa de model prin coasere care pune în evidenţă
toate detaliile
1.Stabilirea fazelor procesului de confecţionare
2.Se descompun în părţi componente şi pentru fiecare detaliu în parte se stabilesc
fazele de prelucrare, apoi se stabilesc fazele de asamblare a detaliilor şi de finisare
a produsului.