Tema 8 PROPRIETĂŢILE MECANICE ALE MATERIALELOR

TEXTILE
Proprietăţile fizice ale materialelor textile sunt reprezentate prin caracteristici de
compoziţie; caracteristici geometrice; indici care descriu comportarea la acţiunea agenţilor fizici
sau a diferitelor forme de energie.
Ansamblul proprietăţilor materialelor textile este determinat prin compoziţie şi geometrie,
fiind influenţat prin tehnologia de realizare şi prelucrare; de condiţiile de utilizare.
Caracteristicile de compoziţie constituie un obiectiv de proiectare argument tehnic şi
economic, impunând tehnologia şi parametrii tehnologiei de obţinere; în consecinţă determină
caracteristicile de calitate ale produsului realizat şi:
– se exprimă prin natura componenţilor şi prin cotele de participare ale acestora în
amestecul de fibre;
– se stabilesc la nivelul firului.
Amestecul este justificat tehnologic prin: obţinerea unor produse cu prelucrabilitate,
valoare de întrebuinţare şi durabilitate superioare, la costuri convenabile; sunt determinate
calitativ (alegerea componenţilor) şi cantitativ (dozarea componenţilor), astfel încât produsul să
corespundă destinaţiei.
Amestecarea constituie totodată obiectiv şi efect tehnologic în preparaţia filaturii, unde se
realizează statistic sau sub control în fazele de amestecare, laminare / dublare.
Controlul calitativ şi cantitativ se asigură prin: identificarea componenţilor; stabilirea
cotelor de participare; analiza repartiţiei componenţilor în secţiunea longitudinală; transversală a
semifabricatelor şi produselor.
Determinările cantitative (din filaturi) asupra compoziţiei amestecurilor sunt relevante pentru:
corectitudinea parametrilor de amestec şi de prelucrare adoptaţi; pierderea neraţională a unui
anumit component, iar omogenitatea amestecului garantează efecte uniforme în finisare

Testarea comportării materialelor textile la solicitarea de tracţiune

Indicii proprietăţilor tensionale definesc comportarea produselor textile la solicitarea de
tracţiune, sintetizează nivelul realizării tehnologice şi se standardizează, constituind criterii de
calitate.
Caracterizarea produselor liniare /plane prin indicii proprietăţilor tensionale impune
particularităţi de definiţie, determinate de structura produsului şi de condiţiile metrologice de
încercare (regim de încercare; dimensiunea epruvetei; starea iniţială a epruvetei, pretensionarea
şi orientarea faţă de axele tehnologice ale produsului).
Încadrarea proprietăţilor tensionale ale produselor liniare în ansamblul proprietăţilor
mecanice principale ale firelor este prezentată în tabelul centralizator 8.1.

INDICI PENTRU APRECIEREA COMPORTĂRII MATERIALELOR TEXTILE

LA SOLICITAREA DE TRACŢIUNE.

Rezistenţa la tracţiune a materialelor textile este definită prin solicitarea destructivă şi

reprezintă valoarea solicitării maxime axiale la care este supusă epruveta înainte de rupere;
împreună cu deformaţia constatată în momentul ruperii, serveşte la caracterizarea produsului în
ceea ce priveşte comportarea la solicitarea de tracțiune (tabelul 8.1).
Observaţii:
1. Solicitarea de tracţiune a produselor liniare se orientează pe direcţia axei de simetrie a
produsului.
2. Solicitarea de tracţiune a textilelor plane impune restricţiile:
– textilele plane se testează la solicitarea de tracţiune unidirecţională şi multidirecţională;
– solicitarea de tracţiune unidirecţională se orientează în raport cu structura produsului:
 pe direcţia sistemelor de fire (urzeală, bătătură);
 sub un unghi determinat faţă de direcţiile principale (urzeală, bătătură – în cazul
ţesăturilor; pe direcţia şirurilor, rândurilor – în cazul tricoturilor);

Tabelul 8.1 Proprietăţi mecanice principale ale produselor liniare

Caracteristici; Indici; Relaţii Observaţii;

Proprietăţi Simbol U.M.
Coeficienţi analitice Standard
1. Comportarea la solicitarea de tracţiune statică (1/2 ciclu)
Proprietăţi Rezistenţa la tracţiune Pr N Caracteristici dinamometrice
tensionale SR EN ISO 2062
Alungirea absolută la ar mm
rupere
Rezistenţa specifică la σs N /mm2 P
tracţiune As

Tenacitate Tτ N/tex Pr/Ttex Lungime de

aderenţă pentru
semifabricate
–
Lungime de rupere LR km Pr·Nm·10 Calcul
3

Modul de elasticitate E N/tex στ/ε Solicitare sub

longitudinal limita de
elasticitate
Lucrul mecanic de L Nm Grafic
deformare la rupere
Alungirea relativă la εr % ar / l0 Calcul
rupere
2. Comportarea la solicitarea de tracţiune statică (1 ciclu)
Proprietăţi Rezilienţă Ri Ri 
Lr
elastice Li

Proprietăţi Deformaţie totală εt; εi; % Calcul prin

vâscoelastice relativă şi εe; εr grafic
componentele: elastică
încetinită; înalt
elastică; remanentă
3. Comportarea la solicitări repetate de tracţiune statică (multiciclice)
Capacitatea Indice de revenire IR % I R = LR Tracţiune cu
de revenire după solicitarea /LD nivel de
ciclică deformaţie
constant
4. Comportarea la solicitarea de încovoiere
Rigiditate la Indicator specific BS cN cm/ B / Ttex2
încovoiere tex2
5. Comportarea la solicitarea de frecare
Rezistenţă la Coeficient de frecare μd – 1 T1
ln
Instalaţia F-
uzură prin dinamic  T2 Metter SR
frecare 13152 -93
 – solicitarea de tracţiune constituie o solicitare complexă: unul dintre sistemele de fire-
ţesătură, ochiul/tricot este solicitat la tracţiune; cel de al doilea sistem de fire/ ochiul este solicitat
la încovoiere, compresie, forfecare, frecare;
– comportarea la solicitarea de tracţiune a textilelor plane se sintetizează prin diagrama
polară, care evidenţiază influenţa structurii şi poziţiei firelor asupra proprietăţilor tensionale;
– solicitarea de tracţiune multidirecţională constituie un test de identificare a direcţiilor de
minimă rezistenţă/rezistenţa la întindere radială;
– solicitarea de tracţiune serveşte testării comportării textilelor plane în condiţii
speciale, care simulează utilizarea sau o stare specială a produsului; în această situaţie se
utilizează epruvete fasonate, de dimensiuni adecvate (testele de glisare, sfâşiere, rezistenţa
cusăturilor) sau module speciale de fixare a epruvetelor (testele de întindere radială, de rezistenţă la
străpungere, de aderenţă);
– rezistenţa la plesnire constituie o solicitare de tracţiune multidirecţională.

Tabelul 8.2 Indicii proprietăţilor tensionale ale produselor liniare

Unităţi de
Denumire Relaţie analitică Produse
măsură SI
1. Indici pentru aprecierea rezistenţei
1.1. Rezistenţa la tracţiune: Tracţiunea Fibre cN
– forţa de rupere Pr, maximă suportată Fire cN, N, daN
– forţa de aderenţă Pa de epruvetă, Semifabricate N, daN
înainte de rupere
1.2. Rezistenţa specifică, σS S 
P Fibre cN/mm2
As Fire N/mm2; daN/mm2
1.3. Tenacitatea, T T
P Fibre cN/tex
Tt Fire N/tex, daN/tex
1.4. Lungimea de rupere, LR P  Nm P Fibre, fire km
LR  
1000 Tt

1.5. Lungime de aderenţă LR  P  Nm 

P Semifabricate m
Tktex

2. Indici pentru aprecierea deformabilităţii

2.1. Alungirea absolută la ar  lr  l0 Fibre, fire mm
rupere, ar
2.2. Alungirea relativă la a
 r  r  100
Fibre, fire %
rupere, εr l0

3. Indicii transferului proprietăţilor tensionale

Coeficientul de transfer, K K F
T Fibră → fir Adimensional
Tr

Tenacitate - Proprietate a unui material solid de a suporta deformații relativ mari, sub
acțiunea unor solicitări exterioare, înainte de a se rupe sau mărime caracteristică a unui
material solid, egală cu deformația lui specifică la rupere. 

Comportarea mecano-reologică a produselor textile se defineşte în raport cu

diagrama efort-deformaţie, care constituie răspunsul materialului la solicitarea de
tracţiune (fig. 8.1-8.2).
 Fig. 8.1. Diagrama efort-deformaţie şi principiul de determinare al modulului
şi limitei de elasticitate:

Fig.8.2 Determinarea indicilor de rezistenţă: forţă / efort de rupere; deformaţie la rupere; energia
de deformare la rupere.

Proprietăţile tensionale ale firelor sunt determinate la nivelul compoziţiei fibroase, al

modelului structural şi al parametrilor tehnologici de prelucrare şi reprezintă o caracteristică
rezultativă care reflectă transferul proprietăţilor tensionale în sensul fibră-fir, prin valoarea
coeficienţilor de transfer. Componenţii şi tehnologia de realizare a unui fir determină nivelul şi
neuniformitatea proprietăţilor tensionale, dependenţa faţă de parametrii de climat şi de
parametrii de încercare.
Proprietăţile tensionale ale fibrelor sunt determinate de structura chimică, moleculară,
fizică, supramoleculară şi histomorfologică; fiind generate la acelaşi nivel structural cu
proprietăţile fizice, aceste caracteristici vor fi interdependente, asociindu-se în orice moment cu
conţinutul de umiditate. Proprietăţile tensionale ale fibrelor se determină prin metode de:
–  solicitare individuală, cu evaluarea prin parametri statistici ai calităţii (intrinseci materiei
prime);
– solicitare în mănunchi, prin care evaluarea se adaptează utilizării tehnologice, prin
algoritmul de eşantionare.
Diversificarea încercărilor dinamometrice se asigură prin intermediul unor module
standardizate, abordate în cele ce urmează