Capitolul I.

FIBRE TEXTILE

Tema 1. NOȚIUNI GENERALE DESPRE FIBRE.

CLASIFICAREA FIBRELOR TEXTILE ȘI PRINCIPALELE
CARACTERISTICI DE STRUCTURĂ.
Noțiuni generale. Fibra textilă este un corp macroscopic omogen, flexibil , cu grosime mică,
de ordinul micronilor (1 micron = 1 micrometru sau 1 micron = 0.001 milimetrii ). Fibrele textile
reprezintă materia primă de bază a industriei textile, dar, în acelaşi timp, ele constituie şi un important
material pentru multe alte domenii ale tehnicii. Modul în care s-au dezvoltat şi au evoluat producţiile
de fibre textile pe plan mondial a fost determinat de progresele ştiinţifico-tehnice contemporane şi în
special cele ale industriei chimice, fapt care a determinat apariţia de noi materii prime textile, ca de
exemplu fibrele chimice. Până în secolul nostru, singurele fibre textile erau doar cele naturale, iar
prelucrarea lor era exclusiv manuală până la revoluţia industrială de la sfârşitul secolului 18. Ponderea
era deţinută de lână (77%), urmată de fibrele liberiene (18%) şi bumbac (doar 5%), iar după această
etapă, o dată cu revoluţia industrială, caracterizată de invenţiile mijloacelor de producţie din industria
textilă, se schimbă fundamental structura materiilor prime. Aşa că, după 100 de ani, în 1869 ponderea
prelucrării era de 81% bumbac, 13% lână şi 6% fibre liberiene.
În secolul nostru, prin dezvoltarea chimiei macromoleculare, au apărut noi materii prime textile,
şi anume fibrele chimice, în special cele sintetice. Prin utilizarea din ce în ce mai mult a fibrelor
chimice, utilizarea fibrelor naturale în industria textilă a scăzut relativ, modificându-se structura
materiilor prime în mod substanţial. Astfel că după altă sută de ani (1969), ponderea fibrelor chimice
era de 38%, a bumbacului de 54%, iar a celorlalte (lână şi liberiene) era de 8%.
Evoluţia bazei de materii prime textile se referă la cele două categorii de fibre: naturale şi
chimice. Direcţiile de dezvoltare a industriei textile sunt determinate, pe de o parte, de factorul
demografic, respectiv de consumul de materii prime şi, pe de altă parte, de evoluţia tehnicii şi
tehnologiilor de prelucrare şi finisare, dar şi de extinderea posibilităţilor de utilizare şi în alte domenii.
Un astfel de studiu a fost realizat de economişti textilişti şi chimişti din Germania, privind evoluţia
producţiei şi consumului de fibre textile în raport cu creşterea populaţiei până la sfârşitul secolului
Din categoria fibrelor naturale, ponderea cea mai mare o deţine bumbacul, iar dintre fibrele
chimice, ponderea o deţine grupa fibrelor sintetice, a căror producţie şi consum au crescut continuu,
atât ca valori absolute cât şi ca valori relative, comparativ cu alte categorii de fibre.
Prognozele iniţiale prevedeau pentru anul 2000 o pondere a fibrelor chimice de 74%,
neprevăzându-se la acea dată marea criză mondială a petrolului, fapt care a permis o revigorare a
producţiei de fibre naturale şi artificiale pe bază de celuloză. Modul în care au crescut capacităţile de
producţie de fibre chimice în ţara noastră se prezintă în tabelul I.1.5.

Capacitatea de producţie, în mii tone

Tabelul 1.1
Anul
1985–1990
1960 1970 1980 1995–2000 *)
*)
Tipul de fibră
Fibre artificiale 4710
3000 58540 151200 198000
(viscoza) 0
2950 12000
Fibre sintetice 1000 169600 254000
0 0
7660 17854
TOTAL 4000 320800 452000
0 0
 Capitolul I. FIBRE TEXTILE

*) Valori estimate în prognozele ţării, dar nerealizate la asemenea niveluri.

1.1. Clasificarea fibrelor textile

În clasificarea generală a fibrelor textile se ţine cont de provenienţa (originea) lor, dar mai ales
de structura chimică de bază a acestora. Având în vedere numărul deosebit de mare de categorii de
fibre textile folosite pe plan mondial, acestea sunt notate cu însemnări prescurtate, după un cod
convenţional însuşit de multe standarde, inclusiv DIN 60001–1970. Prescurtările pentru fibrele
chimice sunt în concordanţă cu normele ISO, iar în clasificarea internaţională categoriile de fibre
sunt codificate în sistemul zecimal: DK (Dezimal Klasifickation), folosit în întreaga lume.
Din punct de vedere al originii, fibrele se împart în două categorii: a polimerilor şi a
nepolimerilor. Fibrele polimere se împart în trei grupe mari şi anume: naturale, artificiale şi sintetice,
iar fibrele nepolimere se referă la cele minerale şi metalice.
Această clasificare după origine este utilă, dar limitată mai ales la fibrele naturale. La fibrele
chimice se impune criteriul ştiinţific de clasificare, cel al structurii chimice a polimerului care stă la
baza fibrelor textile. Din acest punct de vedere, fibrele sintetice se împart în două grupe mari şi
anume, cea a fibrelor carbocatenare, în a căror catenă polimeră intră numai atomi de carbon şi cea a
fibrelor heterocatenare, în a căror catenă se găsesc, pe lângă atomii de carbon, şi alte elemente, ca:
oxigen, azot, sulf etc.
Această clasificare pe criterii ştiinţifice stă la baza explicării şi corelării principalelor
proprietăţi ale fibrelor.
O astfel de clasificare cu aspect arborescent se prezintă în fig. 2.1.

FIBRE
TEXTILE

POLIMERE NEPOLIMER

Cu structură Cu structură Carbon Metalice Mineral

liniară bidimensională
Grafit
 Oțel
 Cupru Naturale Prelucra
Fibre naturale Fibre  Aur
 Argint  Azbest  Sticlă
 Platină
 Cuarț
Fibre naturale Fibre  Ceramică
Fibre Fibre
vegetale naturale  Zgură
artificia sintetice  Bazalt

Celuloză Proteine Diverse Fibre sintetice Fibre sintetice

heterocatenare carbocatenare

Figura 1.1 Clasificarea fibrelor textile


 Capitolul I. FIBRE TEXTILE

FIBRE
NATURALE

FIBRE NATURALE FIBRE NATURALE

VEGETALE ANIMALE

De pe Din Din Din Păruri Filamente

seminte tulpina frunze fructe

Bumbac In Manila Cocos Lână Mătase domestică

capoc Cînepă Sisai Cămilă Mătase sălbatică
Iută Cașmir
Ramie Mohair
Chenaf Angora
Lamă

Figura 1.2 Clasificarea fibrelor naturale

FIBRE
CHIMICE

FIBRE FIBRE
ARTIFICIALE SINTETICE

Cazeină
Din materii prime vegetale Din materii prime animale Colagen

Zeină
Celuloză Proteine Arahide Diverse
Soia
Diacetat
Esteri Triacetat
Regenerate Derivați
Eteri Carboximetil
Cupro Fortizian Celuloză
Viscoză Carboxietil
Celuloză
Fizic
Clasică Modificată
Chimic

Figura 1.3 Clasificarea fibrelor chimice

 Capitolul I. FIBRE TEXTILE

Poliuretani
FIBRE
PUR
SINTETICE

HETEROCATENARE CARBOCATENARE

Poliureta Poliesteri Poliamid Polivinilice Polidiene Poliolefine Policlorvinilidenice

ni PES e PV PD PO PVD

PSt Polistireneați
Policlorvinilice

Polialcoolvinilice

Copolimere
PAN Poliacrilonitrilice

Polietilene Polipropilene
Segmentați PUE
Nesegmentați PUR

PE PP

Nemodificate PP

PPMModificate
Monopolimere

Modificate
 Capitolul I. FIBRE TEXTILE

Codificarea internaţională a fibrelor textile se prezintă în tabelul 1.1. Denumirile comerciale ale
celor mai reprezentative fibre se prezintă în capitolul respectiv.
Tabelul 1.1
Denumire Cod Denumire Cod
Acetat
CTA Poliamida PA
(triacetilceluloza)
Acetat
CA Poliacrilice PAC
(diacetilceluloza)
Alginat AL Poliacrilnitrilice PAN
Poliubutadiene
Alpaca Ap PB
(elastodiene)
Angora Ak Policarbonate PC
Ardil AR Policlorvinilice PVC
Policlorvinilice
Azbest As PVC+
superclorurate
Bumbac Co Polietilene PE
Cămilă Km Poliesterice PES
Capoc Kp Poliolefinice PO
Caşmir Kz Polipropilene PP
Cauciuc (latex) LA Poliuretanice PUR
Poliuretanice
Cazeină KA PUE
(elastomere)
Cânepă Ha Polialcoolvinilice PAV
Cocos Ko Politetrafluoretilenice PTFE
Cupro CC Policlorvinilidenice PVD
În Fl Ramie Ra
Lână Wo Sisal Si
Manila Ma Sticlă GL
Mătase domestică Ms Tussah TS
Metalice MT Viscoza CV
Modacrilice PAM Zeina ZE