Utilizarea metodelor

statistice în controlul şi
asigurarea calităţii

CURS nr.5
 Controlul calităţii „CQ”
 Din perioada celui de al II lea război mondial
datează conceptul „nivel de calitate
acceptabil” (AQL= accepted quality) care
implică definirea unei calităţii minime la care se
poate aştepta un beneficiar din partea
furnizorului (un consumator  producător).
 În acest timp în universităţile americane au fost

întocmite programe de studii universitare şi

postuniversitare, pentru disciplina „Controlul
calităţii”.
 
 Caracterul complex al calităţii

 Din
definiţia calităţii rezulta ca un produs sau
serviciu pentru a fi util, trebuie sa aibă o
anumita calitate, care este data de un
complex de conditii, de caracteristici
tehnice, funcţionale, etc.

 Multitudinea caracteristicilor de calitate, de

naturi foarte diferite, determina clasificarea
lor astfel:
 Elementele componente ale calităţii

 Cerinţele calităţii – expresii generale ale nevoilor

consumatorilor reies din cerinţele de marketing care
apoi sunt traduse într-un ansamblu de proprietăţi
exprimate cantitativ si calitativ, şi specificate în
documentaţia tehnică (norme tehnice, standarde).
Consumatorii sunt chestionaţi, ei îşi exprimă opţiunile
pentru una sau mai multe aspecte ale calităţii, apoi se
face sinteza acestor cerinţe (opţiuni).
 Termenul de „cerinţe” se foloseşte şi pentru a exprima

alte aspecte de calitate cum ar fi: cerinţele pieţii,

cerinţele contractului, cerinţele interne ale
întreprinderilor sau ale societăţii.
 Elementele componente ale calităţii

 Proprietăţile sunt toate însuşirile specificate ale

unui produs necesare obţinerii lui pentru acoperirea
unei nevoi şi care conferă produsului o utilitate
(valoare de întrebuinţare).
 Ele apar în documentaţia tehnică, ca urmare a traducerii

(în termeni tehnici şi economici) a cerinţelor de calitate

formulate de consumatori sau după omologarea
produselor de către specialiştii în domeniu.
 Numărul proprietarilor este relativ mare, în funcţie

de natura produsului, fiind necesare pentru

fabricaţia produselor. Ele sunt prevăzute în proiecte şi
prescrise în standarde şi norme sub formă de proprietăţi
fizice, chimice, organoleptice etc.
 Elementele componente ale calităţii

Caracteristicile de calitate
 Întrucât există o mare varietate a sortimentelor de

produse cu aceeaşi destinaţie, în practica economică

se foloseşte doar un număr mai restrâns de
proprietăţi care-i conferă produsului o anumită
trăsătura definită gradului de utilizare pentru
satisfacerea unei nevoi, care sunt numite
caracteristicile calităţii.
 Deci, caracteristicile calităţii (de calitate) sunt cele

mai importante, alese după aportul lor la stabilirea

gradului de utilitate al produsului la un moment dat.
În ele se regăsesc proprietăţi care exprimă gradul de
satisfacere (de satisfacţie) al unui segment al nevoii.
 O delimitare teoretică între proprietăţi şi
caracteristici în afară de cele prezentate mai sus
este apartenenţa lor. Astfel proprietăţile participă la
definirea valorii de întrebuinţare în timp ce
caracteristicile la aprecierea calităţii produselor.
 Calitatea produsului este dată de sinteza optimă a

principalelor proprietăţi (caracteristici) care

exprimă gradul de utilitate în satisfacerea nevoilor
exprimate sau implicite. ISO 9000-2000 defineşte
calitatea ca fiind aptitudinea unui ansamblu de
caracteristici intrinseci de a satisfacere.
 Conceptul de „calitate totala” QT a apărut recent în

mai multe versiuni dintre care cele ale lui Ishikawa

şi Kelada.
 Ishikawa identifica următoarele componente ale
calităţii totale şi anume: asigurarea calităţii,
controlul, tinerea sub control a costurilor,
cantităţilor, termenelor de livrare.
 Kelada identifica componente ale calităţii totale

pentru satisfacerea nevoilor consumatorilor:

 Calitatea produselor sau serviciilor
 Livrarea cantităţii cerute
 Livrarea la momentul dorit
 Livrarea la locul cerut
 La un cost cat mai mic pentru consumator
 În condiţiile unor relaţii agreabile şi eficiente
 În condiţiile unui sistem administrativ fără erori.
 În 1949, a fost fondată „Societatea Americană pentru
Controlul Calităţii” care în prezent este o asociaţie
profesională importantă.
 Ca urmare al acestui început unele ţări din Europa de Vest

au introdus ca disciplină de studiu „controlul Calităţii”,

care a generat numeroase şi importante progrese.
 În prezent, conform standardelor ISO 9000/2001
controlul calităţii reprezintă „ansamblul proceselor şi
activităţilor cu caracter operaţional folosite în scopul
satisfacerii cerinţelor referitoare la calitate.”
 Conform acestui standard: controlul calităţii include
procesele şi activităţile cu caracter operaţional având
ca scop, simultan, de a conduce prin proces şi de a
elimina cauzele funcţionarilor nesatisfăcătoare în toate
fazele spiralei calităţii, în scopul obţinerii efectelor
economice optime.
 Clasificarea controlul calităţii
 După volumul controlului sunt două moduri:
- total care presupune controlul tuturor
exemplarelor de produse;
- prin sondaj care presupune control pe
eşantioane;
 După obiectivul controlat – controlul se poate

referi la :calitatea materii prime şi a

materialelor folosite, operaţiile şi lucrărilor
executate pe fluxul tehnologic, produselor
finite şi documente si satisfaceri, rebuturile,
produsele remaniate, comportarea
produselor in exploatare.
 Clasificarea controlul calităţii

Formele de control se deosebesc după

gradul de implicare în activităţile de control
şi anume:
 control neinstituţionalizat: autocontrolul şi

controlul reciproc (între formaţii de lucru)

 control instituţionalizat: controlul şefului,

controlul efectuat de un compartiment

specializat (ex: compartimentul CTC din
întreprindere, formaţiuni de control din afara
întreprinderii).
 Evoluţia formelor de control a calităţii

◦ Etapa autocontrolului – o variantă de control

caracteristică producţiei meşteşugăreşti, care
s-a prelungit până în anii 1800, meşteşugarul
fiind proiectant si executant, controlor si
eventual comerciant.
◦ Verificarea calităţii prin triere este o etapă
ce corespunde anilor 1900-1940 când s-au
angajat muncitori , întrucât a crescut mult
cererea de produse, ceea ce a impus
necesitatea verificării calităţii produselor,
prin trierea acestora abia la finalul
procesului, prin verificarea finală a
produselor de către un grup specializat în
cadrul întreprinderii, cu timpul producându-
se o separare între acest grup şi celelalte
compartimente
. În această perioadă a apărut imaginea a 2
ipostaze ale calităţii şi anume:
cea dobândita efectiv în procesul de
producere şi cea de la punctul de control al
calităţii, aceasta ducând şi la concluzia că
responsabilitatea pentru calitatea
produselor revine exclusiv compartimentul
de verificare şi control respectiv de
calificarea personalului acestor
compartimente.
 Astfel, controlul calităţii viza doar produsul

finit, neglijând calitatea proiectării şi

fabricaţiei.
◦ Controlul prin cooperare reprezintă
activitatea coordonată a tuturor factorilor
care contribuie la realizarea nivelului
calitativ al produselor.
◦ Începutul acestui mod de control se poate
situa în jurul anilor 1940, iar elementul de
bază al său este fundamentarea controlului
calităţii pe principiile şi metodele
statisticii, singura ştiinţă capabilă să
furnizeze metodologia obţinerii, prelucrării
şi analizei informaţiilor referitoare la
procesele de realizare a produselor.

. Această
formă de control s-a impus în
contextul dezvoltării producţiei industriale
când, datorită productivităţii mari a
proceselor de producţie, activitatea de
verificare devenea tot mai dificilă.
 Dar momentul hotărâtor în declanşarea

acestor forme de control îl constituie anul 1924,

când inginerul american Walter A. Schewhart,
realizează prima fisa de control statistic, pe
baza informaţiilor statistice.
 Statistica are drept scop analiza şi interpretarea
datelor referitoare la desfăşurarea proceselor de
producţie.
 Statistica are doua direcţii de evoluţie:
 Statistica descriptivă care se ocupă cu prezentarea

şi sistematizarea datelor şi informaţiile sunt

prezentate sub forma indicatorilor statistici, adică
cifre care exprimă trăsături.
 Statistica analitică care foloseşte procedee

specifice bazate pe modelele matematice pentru

analiza datelor (informaţiilor) furnizare de
statistica descriptiva în tabele, grafice, diagrame
şi pentru formularea unor concluzii.
  
  
Asigurarea calităţii

 Începând cu anii 1950 s-a constatat efectul

conjugat al creşterii diversităţii produselor,
extinderii generale a pieţelor, dezvoltarea
nivelului general al educaţiei şi instruirii
consumatorilor.
 În consecinţa, s-a constituit progresiv (plecând

de la principiile de baza ale controlului calităţii)

o nouă abordare care implică toate etapele
procesului de fabricaţie. Controlul de
eşantionare s-a dovedit costisitor şi ineficient.
 Conform noii abordării controlul trebuie sa se
integreze fabricaţiei, iar această nouă
abordare se numea „asigurarea calităţii” care
implica, între altele, luarea în considerare şi a
calităţii proceselor de fabricaţie obţinându-se
astfel, simultan, atât ameliorarea calităţii
produselor cât şi a randamentului
procesului, şi se introduc concepte şi
metode legate de prevenirea defecţiunilor.
 În plus, defecţiunile erau descoperite acolo

unde se produceau şi astfel erau mai uşor de

eliminat
 Apariţia
acestei noţiuni de asigurare a calităţii în
anii 1950-1960 a determinat introducerea a
numeroase măsuri preventive sub formă de
„proceduri de controlul a calităţii” in toate
etapele procesului tehnologic de fabricaţie.

 În
esenţă, conceptul „asigurarea calităţii”
corespunde unei descentralizări a
responsabilităţilor şi unei îmbogăţiri a
sarcinilor de serviciu.
 Aplicarea acestui concept conduce la:

dezvoltarea relaţiilor între

compartimentele întreprinderii, relaţii
mai strânse client-furnizor, participarea
mai susţinută a personalului la
realizarea produselor, estomparea
antagonismului organizator -
executant.
 Conform standardelor SR EN ISO 9000/2001, în
prezent „asigurarea calităţii” = ansamblul
activităţilor preventive şi sistematice desfacerii în
domeniul marketingului, proiectării, producţiei,
desfacerii service-ului etc., care s-au dovedit
necesare pentru stabilirea unui nivel adecvat de
încredere în capacitatea unui produs, serviciu,
proces sau a unor organizaţii, personale şi
activităţi de a satisface exigenţele calitative şi in
acest timp, necesităţile beneficiarilor la un preţ de
cost optim.
 Incepand cu anul 1993 aplicare standardelor seria

ISO 9000 este obligatorie in tarile Comunităţii

Europene.
 Conform reglementarilor ISO 9000, asigurarea
calităţii, la nivelul oricărei entităţii economice,
presupune câteva activităţii etapizate
indispensabile între care:
 analiza pieţei şi formularea condiţiilor de

calitate;
 stabilirea obiectivelor de producţie şi

responsabilităţile;
 stabilirea structurii organizatorice:

aprovizionare, producţie, control, desfacere

etc.;
 planificarea activităţilor de control la toate

nivelurile;
 alegerea resurselor: furnizorii de materii prime,
utilaje, calitate personal,etc.;
 stabilirea cadrului evaluărilor periodice privind

calitatea;
 elaborarea procedurilor de asigurare a calităţii

(GMP – principii generale de bună practică în

producţie, stabilirea punctelor critice de
control, documente, echipamente etc.)
 revederea documentaţiei şi actualizarea

acesteia;
 optimizarea permanentă prin acţiuni corective a

calităţii produselor şi a întregii activităţi

productive.
 Conceputa astfel, asigurarea calităţii
devine o adevărată adaptare la mediu a
producătorilor în lupta pentru
supravieţuire.