Gradarea șabloanelor

Scopul operațiunii de gradare a șablaoenlor este obținerea mai multor seturi de șabloane pentru un model de
produs vestimentar cu diferite mărimi și înălțimi de corpuri. Se realizează în baza tiparului de produs vestimentar
proiectat inițial.

Exiztă câteva procedee/ metode de gradarea șabloanelor:

-metoda focarului (sau a razelor);

-metoda grupării;
-metoda de calcul- proporțional.

Metoda focarului constă în următoarea: pe fiecare șablon se apreciază un punct de reper, numit focar, de la care
se v-or direcționa raze spre fiecare punct mărginal al șablonului. Pe aceste linii de raze se depun valorile cotelor
de gradare, apreciate preventiv prin calculări pentru fiecrare punct extrem al șabloanelor produsului vestimentar.

Punctele noi construite se unesc cu linii de contur analogic liniilor mărginale ale șablonului inițial. Astfel se obțin
șabloane de mărire și de micșorare pentru mărimi mai mari sau mai mici de produsul vestimentar proiectat.

Punctele ce pot fi selectate ca focare – sunt:

-pentru elementul spate: puctul B (punctul de intersecție a liniei bustului cu linia de simetrie a spatelui);

-pentru elementul față: punctul B4 (punctul de intersecție a liniei bustului cu linia ce determină nivelul vertical al
punctului axilar anterior);

-pentru elementul mânecii: punctul de intersecție a liniei orizontale a subrațului cu linia verticală ce determină
nivelul punctului axilar anterior.

Această metodă se utilizează corect, în general, la detaliile cu contur (configurații) geometric simplu, așa ca
șabloanele produselor de corsetărie și de acoperire a capului.
Metoda grupării. Pentru acest tip de gradare este necesar de două seturi de șabloane: unul mai mare și unul mai
mic de la produsul vestimentar proiectat. Șabloanele de la un element ( ca exemplu, spatele) se suprapun în așa
mod, ca să coincidă liniile de bază orizontale și verticale: liniile taliei și liniile de simetrie.

Se realizează conturul exterior al șabloanelor. Aceleiași puncte extreme de la ambele șabloane se unesc cu linii
drepte. Se măsoară aceste sectoare și se împart la numărul de mărimi intermediare + 1.

Ca exemplu: sunt 2 seturi de șabloane pentru mărimile de semiperimetru 40 și 48.

Intervalul indiferenței între mărimile adiacente (apropiate) este de 2 cm la fiecare rupă de conformație. Deci,
mărimile între 40 și 48 sunt: 42, 44, 46. Sunt 3 mărimi. Deci, sectorul respectiv se va împărți la (3+1).

Punctele obținute se vor uni cu linii de conur, care respectă configurația exterioară a șablonului.

Această metodă poate fi folosită la gradarea detaliilor complexe ale produsului vestimentar, dar este un minus
mare, deoarece sunt necesare 2 seturi de șabloane, ce necesită timp adăugător pentru realizarea sarcinii.

Metoda de calcul proporțional se bazează pe orincipiul de corelare proporțională a sectoarelor construcției de

tipar de produs vestimentar.

Metoda constă în faptul, că pentru fiecare punct constructiv extrem al șablonului este calculată valoarea cotelor
de gradare și sunt întocmite tabele cu valori pentru diverse tipuri de produse vestimentare.

Valorile cotelor de gradare sunt apreciate conform formulelor/ relațiilor de calcul din algoritmul de construire a
tiparului respectiv. Aceasta rezultă din faptul, că mărirea sau micșorarea vestimentului depinde de mărirea sau
micșorarea dimensiunilor corpului uman.

Deci, șabloanele unui produs vestimentar se v-or modifica în conformitate cu modificarea parametrilor
dimensionali ai corpului.

Pentru fiecare șablon se apreciază liniile de bază:

Produsele vestimentare cu sprijin pe talie:
-pentru fuste: linia vertială – linia de simetrie a elemetului spate sau față; linia orizontală – linia feselor.
-pentru pantaloni: linia verticală –linia de centru/ linia dungii; linia orizontală –linia așezării/șezutului.

Produsele vestimentare cu sprijin pe umeri, mâneca clasică aplicată:

-pentru elementul spate: linia verticală – linia de simetrie; linia orizontală – linia bustului.
-pentru elementul față: linia verticală- linia de nivel al punctului axilar anterior; linia orizontală – linia de bust.
-pentru elementul mânecii: linia verticală – linia ce apreciază nivelul punctului axilar anterior; linia orizontală –
linia ce determină nivelul subrațului.

Produsele vestimentare cu sprijin pe umeri, mâneca integră:

-pentru elementul spate: linia verticală – linia ce trece prin punctul extrem al liniei laterale a spatelui; linia
orizontală – linia bustului.
-pentru elementul față: linia verticală- linia ce trece prin punctul extrem al liniei laterale a feței; linia orizontală –
linia de bust.
Pentru șabloanele de guler, cordon, manșetă, unde se modifică doar lungimea detaliilor- linia de bază este linia
verticală mărginală.

Valorile cotelor de gradare se depun de la fiecare punct extrem al șablonului - în plan orizontal și în plan vertical
ca pe axe de coordonate.

Direcția axelor poate fi pozitivă : orizontal cu direcția în dreapta , vertical cu direcția în sus ;
Și negativă: orizontal cu direcția în stânga , vertical cu direcția în jos .

Direcția axelor pentru garadre se apreciază din schemele de gradare, care sunt apreciate pentru fiecare tip de
produs vestimentar.
Schemele de șabloane cu direcția axelor de gradare și tabelele cu valorile cotelor de gradare sunt date în
manualul Construirovanie odejdî, autor Gurianova N., paginile 341 – 381.
 Metoda focarului/ razelor

Metoda grupării Metoda de calcul proporțional