Istoria corsetului

Lenjeria a fost dintotdeauna piesa de vestimentatie cea mai importanta pentru "remodelarea trupului". Spun remodelarea trupului, deoarece designerii au folosit de-a lungul timpului lenjeria pentru a sublinia anumite trasaturi fizice sau pentru a ascunde anumite defecte. Astfel, creatorii de moda au transformat si corectat siluetele cat mai aproape de idealul de frumusete al epocii lor. Uneori au ales sa comprime anumite zone ale corpului, cum ar fi talia prin corsete sau fesele prin diverse tesaturi elastice, iar alteori au incercat sa amplifice volumele, spre exemplu bustul prin sutiene vatuite si umerii prin perne, iar soldurile au fost amplificate cu ajutorul jupoanelor crete. In Antichitate, hainele erau purtate la inceput direct pe corp. Fasii de piele strangeau talia si sustineau bustul femeilor. Romanii au preluat vestimentatia grecilor antici si au adaptat-o necesitatilor Imperiului, printe care si nevoia de impresionare a supusilor. Doamnele romane au pastrat rochia simpla si mantia greceasca si au adugat un al treilea strat: tunica intima cu aceeasi forma, purtata direct pe piele ca o piesa de lenjerie. Aceasta tunica intima s-a pastrat si in Evul Mediu la curtile nobiliare, pe cand taranii au continuat sa imbrace camasa unica.

Lenjeria si-a revelat din nou dantelele in decolteuri generoase din secolul al XVII-lea. Piesa principala era atunci corsetul cambrat,care juca si rol de sutien, ce se continua cu cercurile fustei. Secolul al XIX-lea readuce in moda juponul pe care au fost aplicate diverse broderii si dantele.

In anii 1900, este promovata imaginea unei femei ce are ca atuuri fragilitatea si delicatetea. Talia de "clepsidra" se obtinea prin strangerea nemiloasa a corsetului. Acesta comprima toracele si imobilizaa ultimele coaste apasand plexul. Obiceiul acesta provoca desele lesinuri ale doamnelor care pentru a-si reveni, purtau in geanta saculete de saruri cu miros intepator. In schimb, slipul lung pana la genunchi si juponul din panza, cu tivuri late din dantela sau broderie, sustineau poalele infoiate ale fustei,dandu-i o forma de corola. In jurul anului 1910 a disparut corsetul, in urma campaniilor de presa in favoarea unor haine accesibile femeilor active si muncitoare. Acum juponul dispare, iar slipul isi reduce volumul. Tot acum apar si ciorapii sutinuti de jartiere brodati cu o "bagheta" (o dunga verticala laterala, pe glezne).

In anii '20-'30 are loc o revolutionare a costumului feminin datorita intrarii in activitate a primelor doctorite, avocate etc., ceea ce a dus la o simplificare atat a hainelor cat si a lenjeriei. Asadar este eliminat furoul si, tot in aceasta perioada, a aparut si primul combinezon-slip, stramosul body-ului. Cel de-al doilea razboi mondial a impus restrictii civililor, pana la renuntarea la lenjeria fina si la ciorapii de matase. Dupa razboi, noul look a insemnat revenirea "taliei de viespe", a bustului proeminent (prin sutiene cu sarme sau fara bretele). Confectionata din noile fibre sintetice, perfectionate in timpul razboiului ca nailon-ul, lenjeria era usor de spalat, nesifonabila, colorata in nuante luminoase si la un pret mai accesibil. In anii '60, au loc cele mai radicale schimbari in domeniul vestimentatiei. Astfel, apare fusta mini ce duce la aparitia inevitabila a ciorapilor-pantaloni-dres opaci sau stravezii care, daca in trecut faceau parte din domeniul lenjerie, acum ajung vesmant de suprafata.

Anii '80-'90, sunt marcati de prezenta modei unisex ce permite migrarea hainelor din dulapul baietilor in cel al fetelor si invers, lenjeria ramanand insa diferita (cea feminina - sutiene, body-uri -pastrandu-si delicatetea). Moda intre regula si exceptie Abia formulate, regulile modei cad in desuetudine. Cu toate acestea, mecanismele ei, adesea greu de inteles, urmeaza reguli valabile pentru toate timpurile, iar exceptia efemeritatii exista numai pentru a confirma regula. Daca am incerca elaborarea unei axiome, reiesind din multitudinea de reguli si formule descoperite de artisiti, pictori, filosofi, manageri, etc, am obtine in final ceva de genul acesta: mecanismul modei este foarte simplu in teorie, dar extrem de greu de pus in practica. Poate va intrebati de ce am in inclus managerii in categoria celor care contribuie la conturarea unui trend, atunci cand acestia par a avea o activitate atat de lipsita de arta in sensul ei cel mai direct? Raspunsul este foarte simplu: opinia lor a devenit o necesitate, un soi de bariera, de trecerea careia depinde existenta sau nu a produsului finit. In concluzie, parintii modei sunt arta si economia. Sursa de inspiratie a designerilor o constituie problemele puse in discutie la nivel global, intens mediatizate si apoi preluate intr-o alta forma, traduse in limba artistica a materialelor, a coletiilor vestimentare, a accesoriilor, a limbajului si comportamentului cotidian, ceea ce este moda de fapt! Mecanismele care asigura aceasta metamorfoza functioneaza la nivelul institutelor de moda.

Monitorizand stirile cele mai importante, majoritatea negative, specialistii acestor institute transforma informatia inestetica pe care o au la dispozitie intr-o serie de sugestii artistice. Haideti sa luam un exemplu pentru a vedea mai exact cum functioneza acest mecanism in realitate: nasterea si persistenta stilului vestimentar military. In ultimul deceniu mass-media este coplesita de stiri despre razboi si terorism, iar moda exploateaza in mod activ aceasta tema. Meritul pictorilor si al stilistilor este acela de a da un caracter ludic evenimentelor tragice, in speranta ca poate vor inlocui macar partial razboiul prin acest joc al costumelor. O alta tema larg intalnita in moda este aceea a ecologiei. Ea persista in aceasta lume sofisticata in modurile cele mai surprinzatoare ? de la clasicul motiv al naturii expus traditional sau inovativ, pana la imprimarea materialelor cu elemente care ne aduc aminte de problemele ecologice cu care se confrunta comunitatile urbane si rurale. Antiteza dintre adeptii globalizarii si cei care militeaza impotriva ei, este perceputa drept veritabila sursa de inspiratie de catre creatorii de moda, rezultatul fiind materializarea diverselor stiluri etno in colectii vestimentare de renume. Orientul devine din in ce mai cunoscut in Europa elitista si pe continentul tuturor viselor, datorita dinamicitatii cu care se dezvolta atat in plan economic, cat si in cel socio-politic. Din ce in ce mai prezenta este Asia si in colectiile vestimentare de pe marile podiumuri ale lumii. Tendinta de uniformizare sexuala a obiceiurilor, activitatilor si comportamentului uman, maturizarea precoce a copiilor, urbanizarea ? toate acestea se reflecta cu succes in noile tendinte vestimentare. Adesea, moda este blamata pentru faptul ca promoveaza idei vicioase, in timp ce aceasta nu face altceva decat sa reflecte ca o oglinda imensa, sa functioneze ca un barometru al starii societatii. In fond, orice provocare isi are raspunsul ei! Pe de alta parte, moda este un produs al economiei. Influenta acesteia asupra modei a variat de-a lungul timpului, dar dorinta producatorilor de a avea un venit sigur si substantial a permis interferenta extra-artistica in conturarea materialelor si a modelelor vestimentare. Cu cat o idee este mai inedita, cu atat mai putini concurenti vor fi capabili sa o imite. Revolutia industriala si rolul insemnat pe care il are piata in circulatia marfurilor, au dat un raspuns previzibil in ceea ce priveste problema prioritatii dintre munca artistilor si cea a fabricantilor de materiale in determinarea tendintelor. Cei din urma exercita o influenta insemnata asupra modei, chiar daca numele lor nu sunt transformate in branduri de circulatie internationala. In moda, sa fii primul inseamna sa fii inedit, sa promovezi idei care socheaza. Unicitatea, sau cel putin, impresia unicitatii nu este posibila in secolul vitezei fara tehnologii performante, capabile sa dea in scurt timp materiale de inalta calitate, atat in ceea ce priveste imprimeurile, culorile, cat si factura lor. Tendinta de a crea efectul exclusivitatii, nu numai a modelelor vestimentare dar si a materialelor, care sa fie perceputa de consumator drept unicat si care sa-i protejeze individualitatea intr-o lume care nu face altceva decat sa o anuleze, va persista inca multa vreme si va contribui la cresterea influentei economicului asupra modei.

Umbra vechilor probleme si preocupari va dainui, in timp ce vor aparea altele noi, economia si arta vor crea si vor sprijini in continuare aceasta masinarie fragila in aparenta, extrem de stabila in realitate, iar exceptiile vor ramane exceptii. Se pare ca moda, spre deosebire de alte sfere ale culturii, reuneste in mod organic aspectul spiritual cu cel material. Poate ca acesta este motivul pentru care multi dintre noi o adora, trecand cu vederea doza de pragmatism care o caracterizeaza si supunandu-se regulilor ei schimbatoare. Specialistii stiu, insa, cat de exacte si crude sunt aceste reguli si numai cativa dintre acestia simt, cand si unde ele trebuie incalcate, astfel incat sa ia nastere o noua exceptie. Anii 1900:un nou secol,o noua viziune Inceput de secol... In tot si in toate domina stilul modern. Mai intai arhitectura este luata cu asalt, apoi literatura, grafica si bineinteles moda. Numerosii critici ai stilului imputeaza acestuia excesul in toate resursele pe care le utilizeaza si in efectele pe care le comporta, precum si forma perfecta in lipsa unui fond pe masura. "Frumos de dragul frumosului" ? aceasta este renumita sintagma, pe care majoritatea criticilor o atribuie fara sovaire modernului. Totusi, depasind obiectivitatea pedanta, nu se poate nega fideltatea cu care schitele si modelele originale si monoton de perfecte sunt redate in realitate. Emblema modernului este irisul "cvasi - muribund", fragil, care implora salvare prin atentia celorlalti. Si in moda apare imaginea femeii fragile, asemenatoare irisului muribund. Ea este aproape imateriala, devenind un motiv de exaltare al oricarui observator, fie el si unul distrat. Podoabele vestimentare se creaza special pentru muze, iar femeile obisnuite trebue sa depuna un oarecare efort pentru a le purta. Prin urmare, femeia acelei epoci trebuie sa aiba o garderoba extrem de variata, din care sa nu lipseasca nimic din ceea ce i-ar putea fi necesar pentru o anumita ocazie.

Machiajul este contradictoriu! Desi rolul lui este sa puna in lumina fragilitatea, privirea intunecata este mai degraba atributul unei femei care emana putere si autoritate prin sugerarea propriei fatalitati. Pentru a-si pune in evidenta ochii, femeia inceputului de secol XX, foloseste carbunele prelucrat in locul rimelului. Nuanta pielii este terifiant de alba, stravezie, pura, si de aceasta data, pudra este inlocuita cu un praf de grau, asemanator fainii. Coafura este sofisticata, voluminoasa, asezata in valuri, dupa metoda lui Marcel Grato, care foloseste pentru prima data, in 1872, bigudiurile. Accesoriile capilare sunt la fel de opulente ca si coafurile: palarii imense, decorate cu pene lungi, exotice, flori artificiale sau dantela.

Materialele folosite pentru crearea pieselor vestimentare sunt pastelate, fine, adesea cu dantela. Fustele-clopot sunt in mare voga, ceea ce alimenteaza aparitia unui nou standard al corpului feminin, care trebuie urmat cu sfintenie. Acesta urmeaza liniile literei "S". Cu alte cuvinte, partea superioara a corpului este usor opulenta, talia concureaza cu cea a unei viespi, iar partea inferioara este inclinata spre exterior. Aceste forme sunt obtinute cu ajutorul unui corset special, in masura sa modeleze o talie cu circumferinta de 55 cm. Chiar daca vehement combatute de catre medici, majoritatea femeilor erau gata sa se sacrifice si sa poarte aceste corsete pentu a fi in pas cu moda.

Accesorii ca evantaiul foarte decorat, umbreluta si poseta de aceeasi factura romantica nu puteau lipsi unei cochete sau unei bune cunoscatoare a tendintelor vremii. Bijuteriile cele mai apreciate sunt perlele, dar si brosele in forma de flori sau insecte... elemente pe care le recunoastem cu usurinta in colectiile vestimentare si bijuteriile, care constituie si astazi slabiciunea oricareia dintre noi!

Vestimentatia egiptenulor: indecenta sau normalitate? Clima vaii Nilului permitea locuitorilor o vestimentatie sumara, aceasta fiind necesara doar pentru a acoperi zona genitala. Inca de la intemeierea Egiptului, barbatii, in special, cei care detineau inalte functii de conducere, utilizau pe post de imbracaminte, un soi de panza, primitiv prelucrata, prinsa la brau. Initial, se utilizau fasii de piei de animale, fixate cu ajutorul unor brauri, din trestie impletita. Treptat, "braul cu fasie" a fost inlocuit cu un "sort", acesta fiind completat ulterior de un "meterial" infasurat in jurul taliei. Populatia de rand purta "sort" in combinatie cu "brau cu fasie". In perioada dintre Vechiul si Noul Regat, "sortul" devine piesa vestimentara cea mai raspandita. El reprezinta o bucata de panza, care se infasura in jurul taliei, avand o parte plisata, situata in centru. Partea mediana, plisata, putea avea diverse forme: trapezoida, triungiulara, etc. Ea

avea un rol extrem de important in ritualurile religioase, fiind numit "trapezul zeului sau al regelui". Desi aceasta piesa vestimentara era purtata de toti locuitorii Egiptului, reprezentantii straturilor sociale superioare aveau "sorturi" deosebite prin forma, culoare si calitatea prelucrarii. Treptat, "sortul" a fost completat de alte atribute, menite sa acopere partea superioara a corpului. Initial, numai faraonii purtau de veste din blana, acesta fiind un atribut destul de important in tinuta lor, ea constituind unul dintre elementele distinctive. In epoca Noului Regat, vesta era purtata impreuna cu o camasa larga, fara maneci si fara guler. De obicei, camasa era asortata cu sortul, fiind din acelasi material si avand culori asemanatoare. Femeile Noului Regat, de toate rangurile, purtau camasi lungi, mulate pe corp, fara taieturi, care incepeau sub sani si erau fixate cu ajutorul unor bretele; tendinta de a purta sanii goi pastrandu-se inca din timpul Regatului Mijlociu. Varia numai forma decolteului, ceea ce denota o oarecare schimbare a modei. In cavourile piramidelor au fost descperite camasi cu maneci lungi si taieturi trapezoide, care, se pare ca reprezentau vesminte de noapte ale "doamnelor" de rang inalt. Pana la Tutancamon al III-lea, atat sotiile marilor demnitari, cat si sclavele purtau camasi simple, care se deosebeau foarte putin intre ele. Odata cu domnia acestuia, insa, moda incepe sa se schimbe din ce in ce mai rapid, devenind un element de distinctie intre diversele ranguri sociale. In loc de camasa, femeile de la curtea faraonului, imbraca un soi de mantie. Unul dintre capetele acesteia se trecea peste umarul stang, iar celalalt pe sub bratul drept. Initial mantia era fixata deasupra camasii, dar o data cu divesificarea modului in care aceasta era infasurata pe corp, camasile devin inutile, mantia ramanand elementul esential al vestimentatiei egiptenelor. Ulterior, moda feminina de pe malul Nilului, inregistreaza modificari in ceea ce priveste forma si potrivrea mantiei. Astfel, pentru a acoperi partea de sus a corpului in intregime, mantia era infasurata in jurul corpului in asa fel, incat partile inferioare ale acesteia sa fie de lungimi diferite. Partea cea mai lunga era fixata deasupra umarului stang, dupa care era trecuta pe sub bratul drept, ca sa fie legata in fata de capatul superior, mai scurt. In acest fel, se renunta la moda sanilor goi, partea din fata fiind acoperita aproape in totalitate. Capetele de panza, neutilizate se puteau aranja in diverse feluri, ceea ce dadea originalitate tinutelor. Atat femeile, cat si barbatii isi completau tinutele cu accesorii: coliere din perle clorate, bratari fixate atat pe partea superioara cat si pe cea inferioara a bratului sau pe glezna. Hainele erau confectionate, de cele mai multe ori, din in si bumbac.

Parizienelecu decolteu(moda crertanilor)

Pe zidurile piramidelor si a pietrelor funerare egiptene sunt gravate figuri ale unor soli straini, care aduceau daruri bogate faraonilor. Printre acestia se pot vedea si trimisi din insula Creta. Cultura cretana se delimiteaza, la o prima vedere, datorita vivacitatii, optimismului si lipsei elementelor sumbre. Arta este dominata de culori "furtunoase", ea constituind un omagiu adus atat naturii cat si omului. Toate acestea au contribuit la constituirea specificului vestimentar cretan.

Imbracamintea locuitorilor Cretei se deosebea in mod fundamental de cea a egiptenilor. Moda cotidiana a cretanilor este descrisa de un ansamblu vestimentar alcatuit din trei parti: vesta, bluza si fusta. Spre deosebire de moda egipteana, arta vestimentara cretana nu cunoaste nuantele calme, rafinamentul egiptean renuntand la "salbaticia" cromatica insulara. Locuitorii Cretei asimileaza mult mai bine influentele orientale, transpunandu-le in costume, nu tocmai elegante din punctul de vedere al observatorului de secol XXI. Ca si in Egipt, barbatii purtau un sort scurt lasat pe solduri, cu multe ornamente, umerii fiindu-le acoperiti cu un soi de pelerina, prinsa cu un nasture pe unul dintre umeri. Pe cap, acestia purtau coifuri sau palarii cu boruri largi, iar incaltarile nu erau altceva decat cizme de lungime medie, cu toc, decorate in exces. Accesorii puteau fi considerate curelele cusute cu fire aurii, cu pietre pretioase aplicate. Acestea serveau si drept suport pentru pumnale sau alte arme cu tocul incrustat. Vesmintele membrilor familiei regale erau insotite de bijuterii, precum inele, bratari sau coliere din metale si pietre pretioase. Femeia reprezinta una dintre fiintele cele mai venerate in cadrul culturii cretane, simbolul acestei culturi fiind zeita cu serpi, o figurina de faianta purtand o rochie la moda pentru acea perioada, cu sanul dezgolit. Un alt simbol al culturii cretane este "Pariziana". Astfel este denumita imaginea unei femei, machiata foarte puternic, material arheologic care apare pe un zid, datand din mileniul al doilea, i.H., descoperit in Cnossa. Moda cretana surprinde in vestimentatie ceea ce poate fi numit farmec feminin. Ea cauta sa evidentieze coapsele, bazinul, subtirimea taliei si sanii. Aceasta cultura a creat moda feminina prin prisma unei viziuni naturaliste asupra lumii, realizand o simbioza intre nudul feminin si stofele cu o cromatica inspirata din lumea vegetatiei liane, plante involburate si din cea marina, motive care se regasesc in curente de moda foarte tarzii, gandite in modernitate. Piesele vestimentare caracetristice pentru tinuta feminina erau fustele largi, de obicei cu volanase, sorturi mici, bluze cu maineci foarte scurte si indesate, gen corset cu decolteuri prea adanci, care dezvaluiau o priveliste destul de intima... Unii specialisti in ceea ce priveste moda antica afirma ca partea inferioara a fustei, in forma de clopot, era sustinuta de cercuri, in schimb altii afirma, paradoxal, ca femeile acelei epoci nu purtau fuste, ci "pantaloni" foarte mulati pe picior, pe care i-am mostenit si noi. Fusta-clopot sau "pantalonii" erau acoperite de o alta fusta mai scurta, taiata in unghi. Un alt element care decora corpul femeilor cretane erau bijuteriile: inele,

coliere, cercei, diademe, nasturi, ace pentru par sau ace de siguranta din aur, incrustate, cu aplicatii de pietre pretioase. Aspectul acestor accesorii dezvaluie deosebita maiestrie in prelucrarea metalelor si a pietrelor pretioase pe care o posedau locuitorii Cretei. Moda cretana a constituit o importanta sursa de inspiratie pentru curentele vestimentare, care au aparut de-a lungul secolelor, fiind pana in prezent o pretioasa muza pentru artistii, creatori de vesminte. Aceasta este cunoscuta si sub denumirea de "moda primelor crinoline", stil preluat si adaptat pentru sfarsitul secolului al XIX-lea de catre creatorii modei naturaliste. Si astazi regasim elemente ale modei cretane in vestimentatia noastra, desi nu suntem constiente de originea lor. Firele de par aparent rebele, dar aranjate cu minutiozitate in forma de sarpe, constituiau candva atributul Meduzei mitice, simbol al puterii asupra vietii si a mortii... noi considerandu-le, astazi, doar simbol al tineretii.