CUPRINS

Pag.
INTRODUCERE 2

Partea I Tricoturi și produse tricotate

1. Istoria tricoturilor și a tricotajului 4

2. Clasificarea tricoturilor 6
3. Structura tricoturilor 8
3.1 Structura tricoturilor din bătătură 9
3.2 Structura tricoturilor din urzeală 12
4. Proprietăți specifice tricoturilor 16
5. Clasificarea şi mecanismele maşinilor de tricotat 18
6. Caracteristicile tehnice principale ale maşinilor de tricotat 20
7. Noutăţi în domeniul tricotării 21
7.1 Îmbunătățirea tehnologiilor de tricotare 21
7.2 Îmbunătățirea proprietăţilor tricoturilor 23
8 Concluzii 24

Partea II Deșeuri din tricot

1. Date generale privind gestionarea deşeurilor 27

2. Principii obiective strategice 29
3. Deșeurile textile 30
4. Deșeuri din tricot 31
4.1 Defecte la tricotare şi cauze ale apariţiei lor 32
4.2 Defecte în conecționarea produselor 34
5. Concluzii 35

Bibliografie 36

1
 INTRODUCERE

Între elementele ce pot defini atmosfera unui loc, a unei perioade, vestimentaţia ocupă un
loc deosebit. Este evident faptul că veşmântul creează imaginea exterioară, primul mod de a lua
legătura cu o anumită persoană, cu un anumit mediu, cu un anumit timp.
Vestimentaţia este destinată în primul rând protejării corpului faţă de agenţii mediului
extern, aceasta fiind, de fapt, raţiunea pentru care a apărut. O dată cu trecerea timpului,
îmbrăcămintea a adăugat rolului ei protector şi pe acela estetic, tradus prin dorinţa oamenilor de
a se împodobi, de a-şi decora trupul, de a se diferenţia faţă de semenii lor.
Îmbrăcămintea este destinată astăzi a exprima personalitatea purtătorului, a-i accentua
unele trăsături, estompându-le pe altele; cu ajutorul vestimentaţiei, silueta umană se poate
recompune la nesfârşit, creându-şi astfel noi şi noi posibilităţi de a se impune ca sursă de
spectacol; confecţiile vestimentare evidenţiază, prin întreaga lor complexitate, mediul social în
care se mişcă individul.
De-a lungul istoriei omenirii, moda a avut un rol deosebit de important, fiind expresia
mentalităţii fiecărei epoci în parte, reflectând cât se poate de bine principiile moralei vremurilor
respective. S-ar părea că oamenii au fost mereu victimele capriciilor modei: ea a fost cea care ne-
a obligat să purtăm corsete sau crinoline imense, pantaloni scurţi sau lungi, bufanţi sau mulaţi,
pene sau fructe la pălării, bocanci de soldat la fuste de voal.
Odată cu dezvoltarea ramurilor activităţii umane, din considerente de ordin economic
(cheltuieli reduse, eforturi minime) şi din motive de funcţionalitate optimă (capacitatea unor
sisteme fizice de a corespunde cât mai bine unor cerinţe), materialele textile şi-au găsit utilizare
şi în mai multe alte sectoare, determinând domeniul tehnic, neconvenţional de utilizare.
Astăzi, se poate afirma că materialele textile sunt folosite cu succes aproape în toate
compartimentele activităţii umane: industrie, agricultură, armată, medicină, sport, timp liber etc.
Acest lucru a fost posibil datorită diversităţii formelor lor de prezentare, a masei specifice
reduse în comparaţie cu alte materiale, a posibilităţilor de dirijare a proprietăţilor. Zilnic, sunt
găsite noi aplicaţii, textilele înlocuind materialele tradiţionale, costisitoare, greu de realizat din
punct de vedere tehnic, depăşite moral. Pentru a atinge un raport satisfăcător preţ / producţie,
sunt cercetate atât produsul textil, cât şi metodele de obţinere.
Industria textilă are în România o tradiţie de peste 100 ani și a fost concepută pentru a
satisface nevoile pieţei interne iar surplusul de produse să se exporte.
Piaţa mondială a textilelor şi îmbrăcămintei a cunoscut, în special în ultimele decenii,
modificări însemnate de dinamică, structură şi localizare.
Începutul anului 2005 a adus liberalizarea cotelor de import, ce au bulversat piața
mondială a textilelor de larg consum, ducând la o creștere masivă a concurenței. În cadrul
industriei românești de profil competiția prin preț era foarte puțin folosită, ce a dus la declinul ei
în favoarea producătorilor asiatici ce o foloseau curent.
Criza financiară globală a mărit starea de incertitudine între producătorii români de
textile. Piața locală este invadată de produse asiatice ieftine și proaste calitativ și de produse
second-hand, iar nivelul de trai al populației a scăzut semnificativ, ceea ce a dus la o scădere a
cererii de textile de larg consum.
În Europa, fabricarea textilelor de larg consum a devenit foarte competitivă, producția
îndreptându-se spre țări cu forță de muncă cât mai ieftină, mai ales țări asiatice.
Exportatorii români, pentru care Uniunea Europeană era piață tradițională, le este tot mai
greu să-și păstreze această piață. În aceeași situație sunt și producătorii români în sistem lohn,
exporturile de produse textile fiind în continuă scădere.
Planul Național de Dezvoltare 2007-2013 stabilește strategia dezvoltării României,
pentru reducerea decalajelor existente față de Uniunea Europeană în toate domeniile de
activitate. Una din cele șase priorități naționale de dezvoltare o reprezintă protejarea şi
îmbunătăţirea calităţii mediului.

2
 Obiectivul strategic general al acestei priorităţi din Planul Național de Dezvoltare îl
reprezintă protejarea şi îmbunătăţirea calităţii mediului, în conformitate cu nevoile economice şi
sociale ale României, conducând astfel la îmbunătăţirea semnificativă a calităţii vieţii prin
încurajarea dezvoltării durabile.
Acest obiectiv trebuie realizat prin îndeplinirea angajamentelor asumate de România în
cadrul negocierilor de aderare la Uniunea Europeană, la Capitolul 22 „Protecţia mediului" şi
prin promovarea sub-priorităţilor, urmărindu-se, totodată:
1. Îmbunătăţirea standardelor de viaţă prin asigurarea serviciilor de utilităţi publice la
standardele de calitate şi cantitate cerute, în sectoarele de apă şi deşeuri, prin dezvoltarea
sistemelor integrate de management al deşeurilor (colectare, transport, tratare/eliminare a
deşeurilor în localităţile vizate; închiderea depozitelor neconforme).
2. Îmbunătăţirea sistemelor sectoriale de management de mediu, cu accent pe: dezvoltarea
sistemelor specifice de management al apei şi deşeurilor, a celor de management al resurselor
naturale (conservarea diversităţii biologice, reconstrucţia ecologică a sistemelor deteriorate,
precum şi pe îmbunătăţirea infrastructurii de protecţie a aerului.
Conform cerințelor legislatiei Uniunii Europeane, documentele strategice naționale de
gestionare a deșeurilor cuprind două componente principale, și anume:
- strategia de gestionare a deșeurilor - este cadrul care stabilește obiectivele României în
domeniul gestionării deseurilor;
- planul national de gestionare a deșeurilor, reprezintă planul de implementare a strategiei
– conține detalii referitoare la acțiunile ce trebuie intreprinse pentru indeplinirea obiectivelor
strategiei, la modul de desfasurare a acestor actiuni, inclusiv termene și responsabilități.
Cantităţile de deşeuri de producţie generate variază de la an la an, această variaţie
neuniformă are mai multe cauze, dintre care cele mai importante sunt:
- variaţia din punct de vedere cantitativ a activităţilor industriale generatoare de deşeuri
de producţie;
- retehnologizările, utilizarea tehnologiilor curate şi creşterea preocupării pentru
minimizarea cantităţilor de deşeuri generate.
România este conştientă că politica de bază pentru gestionarea deşeurilor ar trebui să fie
acordarea priorităţii activităţii celor 3R. În mod deosebit, se acordă, în general, prioritate
reducerii deşeurilor în etapa dezvoltării materiilor prime şi producţiei actuale, înainte de
generarea de deşeuri. În conformitate cu acest concept, OCED clasifică "reducerea" şi
"reutilizarea" in evitarea strictă, reducerea la sursă şi reutilizarea produsului şi numeşte aceste
trei tipuri de activităţi "prevenirea producerii de deşeuri".
O gestionare eficientă a deşeurilor reprezintă o problematică complexă şi necesită o
abordare sistematică şi coerentă cu evidenţiere asupra prevenirii. Prevenirea generării de deşeuri
de producţie periculoase trebuie planificată în strânsă corelare cu gospodărirea materiilor prime
utilizate, a produselor rezultate şi tehnologiilor folosite.

3
 Partea I Tricoturi și produse tricotate

1. Istoria tricoturilor și a tricotajului

Nu a fost posibil să se identifice exact originea geografica a tricotatului, dar se crede că

acesta a apărut chiar în perioada dinainte de Hristos. Cele mai vechi artefacte cu un aspect
tricotat au fost un fel de şosete. Se crede că şosetele au fost primele piese produse folosind
tehnici similare tricotatului.
Tricotatul își are originile în vremurile străvechi, mai precis în Egiptul antic, dovadă
stând șosetele tricotate în diferite culori; bucățile de materiale tricotate descoperite de-a lungul
timpului i-au convins pe cercetători că tehnica tricotatului a fost învățată încă din cele mai vechi
timpuri.

Fig. 1 Șosete datând din anul 300 î.e.n

descoperite în Egipt
Istoricii sunt de părere că arta tricotatului s-a răspândit din Orientul Mijlociu în întreaga
lume, devenind o îndeletnicire foarte apreciată. Se presupune că primele obiecte tricotate de pe
teritoriul european au fost realizate de către meșterii musulmani angajați de către familiile de
nobili din Spania.
În antichitate și chiar și în vremurile mai recente,
tricotatul era considerat o îndeletnicire specifică
bărbaților, tricotajele devenind un important element
cultural dar și economic. Tricotatul a luat naștere din
nevoia de protejare a corpului de factorii externi, mai pe
scurt din nevoia oamenilor de a se îmbrăca. Printre
primele popoare iubitoare de şosete se numărau egiptenii,
astfel, în mormântul lui Tutankhamon s-au găsit multe
piese de îmbrăcăminte printre care şi şosete. Cea mai
veche, cunoscută şi bine păstrată pereche de şosete,
datând din anii 300-500 î.e.n., au fost găsite la
Oxyrhynchus, în Egipt (fig. 1) şi se păstrează la Victoria
& Albert Museum.
Numeroase veșminte tricotate care datează din
Fig. 2 Cea mai veche imagine (sec. XV) secolul al XIII-lea au fost descoperite de-a lungul
de tricotare manuală

4
 timpului. Din moment ce tehnicile de tricotat s-au răspândit în lumea întreagă, fiecare cultură a
dezvoltat noi metode de tricotat și tocmai din acest motiv se poate afirma că orice obiect tricotat
este foarte important din punct de vedere cultural. De exemplu, tricotatul a reprezentat o
activitate foarte des întâlnită în Scotia secolelor XVII-XVIII, perioadă în care toți membrii
familiei erau preocupați de tricotarea diferitelor obiecte vestimentare precum și a unor obiecte de
decor. În această perioadă au fost elaborate numeroase tehnici de tricotat.
Cea mai veche imagine de tricotat manual este Madona tricotând (Madonna Knitting)
realizată de Bertram of Minden, în secolul al XV-lea (fig. 2).
Fig. 3 Mașina de tricotat inventată de Lee Inventarea mașinii de tricotat1 (fig. 3) în 1589, de către
William Lee, pentru că femeia pe care o iubea îşi petrecea tot timpul
împletind şosete, a declanșat revoluția industrială și a ușurat într-o mare măsură munca
meșterilor.
Tricotatul cu andrelele a rămas o activitate plăcută, apreciată în special de către doamnele
și domnișoarele care își petrec timpul confecționând diverse obiecte vestimentare pentru
persoanele dragi. Tricotatul, alături de croșetat, a devenit așadar o activitate pe care oricine o
puate practica în timpul liber.
Secolul al XVIII-lea aduce perfecționări ale mașinii lui Lee precum și inventarea de
utilaje noi.
Astfel, în anul 1758 Jedediah Strutt a adăugat o a doua fontură, englezul Crane a realizat
în anul 1775 prima mașină de tricot cu urzeală, în anul 1776 apare prima mașină acționată
mecanic, iar Linder crează în anul 1785 o mașina circulară cu diametrul mic (pentru tricotarea
manșetelor la ciorapi).
În secolul al XIX-lea aduce cele mai importante invenții în domeniul construcției de
mașini de tricotat.
La începutul secolului, în anul 1807, S. Orgil mecanizează mașina de tricotat cu urzeală,
iar în 1830, în Franța este inventată prima mașină circulară de tricotat cu diametru mare.
Un moment important în evoluția construcției de mașini de tricotat l-a constituit
inventarea în 1847 a acului cu limbă de către Townsend.
În anul 1853, Thomas realizează o mașină circulară cu două fonturi, iar în 1855 Redgate
inventează mașina rapidă de tricotat cu urzeală cu două fonturi. Tot în același an, firma
Zimmermann produce prima mașină de tricotat cu urzeală – mașina Raschel.
William Cotton din Loughborough a brevetat în 1864 o mașină ce aplica puterea aburului
pentru a produce douăsprezece panouri de tricot dintr-o dată, care perfecționată de-a lungul
anilor se regăsește și astăzi.
La începutul secolului XX sunt realizate și ultimile tipuri de mașini de tricotat. Astfel, în
1900 este realizată prima mașină cu doi cilindri pentru ciorapi, în 1902 prima mașină Raschel cu
două fonturi, iar în 1915 prima mașină interlock.
Între cele două războaie mondiale, mașinilor de tricotat le sunt aduse modificări
impotante, dar nu se creează mașini cu principii noi.
Obiectele vestimentare tricotate au avut o mare însemnătate în timpul celui de Al Doilea
Război Mondial deoarece acestea erau special concepute pentru soldați. După război, tricotatul a
cunoscut o adevarată înflorire, modelele fiind din ce în ce mai interesante iar culorile hainelor
din ce în ce mai vii. Fetele au început să învețe să tricoteze în școli considerându-se că această
activitate este cu adevarat folositoare și nu reprezintă
doar un hobby.
În ultimul timp însă, tricotatul manual a
cunoscut diferite perioade, atât de glorie, cât și de
declin, pentru ca în prezent tricotatul manual să fie din
ce în mai apreciat. Cele mai multe dintre persoanele
pasionate de tricotat nu ezită să împărtășească lumii
întregi tehnicile folosite precum și realizările lor prin
1
Maşina se păstrează la Muzeul Framework Knitters din Ruddington, Anglia
5
 intermediul blogurilor personale. Mai mult decât atât, tricotatul
Fig. 4 Tricot conturat spațial manual a devenit o adevarată afacere, deoarece accesoriile tricotate
manual sunt la mare căutare.
Până în 1970 tehnica de fabricare a cunoscut imbunătățiri, creare de articole de
îmbrăcăminte a rămas relativ neschimbată din secolul al XVIII-lea: se realiza prin croirea
tricotului și coaserea pieselor.
În 1970, inventarea unei noi maşini de tricotat, făcea posibilă tricotarea peselor la
dimensiune (fully fashion), rapid și fără pierderi de material prin croire (fig. 4), urmate de
coaselea lor pentru realizarea produsului.
Cu trecerea timpului, metodele de fabricare au evoluat, permiţând tricotarea unor modele,
în toate culorile posibile şi forme care mai de care mai senzuale sau mai ciudate.
Una dintre cele mai cunoscute inovații în tricotare îl reprezintă maşina de tricotat 3D,
dintr-o singură bucată (fig. 5), ce elimină procesele de coasere.
Diversificarea, ca mijloc de înnoire a
articolelor textile, are drept scop satisfacerea
cerinţelor modei şi îmbunătăţirea continuă a
parametrilor funcţionali ai produselor, care să
răspundă în măsură cât mai mare exigenţelor
mereu crescânde ale consumatorilor. În acelaşi
timp diversificarea produselor urmăreşte
valorificarea superioară a materiilor prime prin
obţinerea unor articole cu cheltuieli materiale
cât mai reduse şi o valoare de întrebuinţare cât
mai largă.
Suprafeţele textile, din care fac parte şi
Fig. 5 Tricot 3D dintr-o singură bucată
tricoturile, au fost destinate, în principal,
confecţionării articolelor de îmbrăcăminte,
pentru a asigura funcţiile: de protecţie
împotriva unor factori externi, de confort, de creare şi receptare a frumosului.
Articolele de îmbrăcăminte, alături de cele decorative, de uz-casnic, constituie domeniul
clasic, tradiţional de utilizare a suprafeţelor textile.
Proiectarea produselor tricotate nu trebuie înţeleasă ca un sistem închis, ea trebuie să se
desfăşoare în baza unor informaţii, ale căror surse sunt:
- Societăţi comerciale care realizează produse similare
- Piaţa – cerere, posibilităţi de desfacere
- Literatura de specialitate
- Furnizori de materii prime
- Institute de cercetare cu realizări importante în domeniu
- Firme constructoare de maşini – utilaje cu performanţe ridicate
Se desprinde astfel ideea că activitatea de proiectare a produselor tricotate este o
activitate complexă, care necesită vaste cunoştinţe de specialitate, de aceea ea trebuie să se
desfăşoare în echipă şi să fie susţinută financiar.

2. Clasificarea tricoturilor

Tricotul este un produs textil, format din ochiuri legate între ele, dispuse sub formă de
şiruri şi rânduri. Tricotul se obţine pe cale mecanică, fie prin buclarea succesivă a unuia sau mai
multor fire alimentate în paralel (tricotarea pe direcţie transversală), caz în care se formează
tricotul din bătătură, fie prin buclarea simultană a unuia sau mai multor sisteme de fire de urzeală
(tricotarea pe direcţie longitudinală), când se obţine tricotul din urzeală.
Iniţial, firele pot fi asimilate cu corpuri cilindrice drepte, care prin buclare sunt încovoiate
succesiv, sau simultan, căpătând o dispunere specifică structurii de tricot din bătătură, respectiv

6
de tricot de urzeală. Pentru a da consistenţă structurii, între elementele buclate se realizează
„puncte de legare”, prin trecerea firului „peste” – „ sub”, într-o succesiune specifică legăturii.
În cazul tricoturilor, în evoluţia firului se identifică un element de bază, care are caracter
de repetabilitate şi este indivizibil, denumit ochi de tricot. Ochiul de tricot are forme diferite în
funcţie de tipul tricotului şi se obţine prin procedee manuale sau mecanice, care conţin mai multe
faze de formare, într-o anumită succesiune.
Tricoturile, proiectate şi realizate pentru anumite destinaţii, pot fi caracterizate în
legătură cu materia primă, formă (obţinută prin tricotare), structura şi parametrii de structură,
precum şi în legătură cu proprietăţile conferite de acestea la un loc.
Aşadar tricoturile se pot grupa după:
- destinaţie:
- articole de îmbrăcăminte
- în funcţie de utilizare : îmbrăcăminte exterioară, lenjerie, ciorapi, mănuşi, băşti,
fesuri, fulare, blănuri ecologice, auxiliare
- în funcţie de vârsta şi sexul utilizatorului : nou-născuţi, preşcolari, copii ( 6-14
ani), adolescenţi, femei, bărbaţi, universale
- în funcţie de sezon : primăvară, vară, toamnă, iarnă
- articole decorative şi de uz casnic : perdele, draperii, cuverturi, covoare, stofe de
mobilă, lenjerie de pat, prosoape
- articole tehnice şi medicinale
- pentru industrie : construcţii civile şi industriale, construcţii de automobile,
electronică şi comunicaţii, chimie şi petrochimie, minerit, geotehnică,
prelucrarea lemnului, metalurgie, siderurgie, alimentară
- pentru agricultură
- pentru armată
- pentru medicină
- pentru activitate sportivă
- materie primă
- naturale
- vegetale : bumbac, in, cânepă
- animale : lână, mătase
- fibre chimice
- fibre artificiale – proteice : celulozice, viscozice , cupro
- fibre sintetice
- heterocatenare: poliamide, poliesteri, poliuretani
- carbocatenare: polivinilice, policlorvinilice, poliacrilonitrilice,
polietilene, polipropilene
- formă
- metraj
- plan : în funcţie de productivitatea maşinii şi necesarul de tricot
- tubular
- panouri tricotate în lanţ
- plane : de lăţime constantă, de lăţime constantă fără ochiuri de margine,
semiconturate, conturate
- tubulare : simple, conturate spaţial
- piese de formă plană şi tubulară, conturate, tricotate bucată cu bucată
- tricotate integral
- cu conturare plană
- cu conturare spaţială
- structură
- din bătătură (simple)
- cu legături de bază : glat, patent, lincs

7
 - cu legături derivate : glat derivat, patent derivat, lincs derivat
- cu legături cu desene : de culoare, de legătură, combinate
- din urzeală
- cu legături de bază : lănţişor, tricot, atlas
- cu legături derivate : tricot derivat, atlas derivat
- cu legături cu desene : tricoturi realizate cu două sau mai multe sisteme de fire,
cu desene de culoare, cu evoluţii în două şiruri cu ochiuri reţinute, cu
ochiuri duble, cu fire suplimentare
- proprietăţi specifice.

3. Structura tricoturilor

Structura tricoturilor este dată de modul de dispunere a elementelor constituente în cadrul

sistemului tehnic pe care îl reprezintă tricotul.
Prin transpunerea pe desen a poziţiei firului şi a formei elementelor componente (ochiuri
normale, elemente cu evoluţii modificate, fire suplimentare) avem o reprezentare grafică a
structurii tricotului.
Printr-o reprezentare grafică trebuie să scoatem în evidenţă: evoluţia firului/firelor,
desenul şi raportul desenului dar şi unele indicaţii tehnologice.
Pentru reprezentarea grafică a tricoturilor se folosesc mai multe metode care pe plan
mondial au diferite arii de utilizare. În ţara noastră , conform STAS 8257 – 79, se utilizează
pentru tricoturile din bătătură următoarele metode:
1. Reprezentarea structurală, (analitică )
2. Reprezentarea simbolică a secţiunii rândurilor de ochiuri
3. Reprezentarea prin semne convenţionale
4. Reprezentarea aspectului desenului
1. Reprezentare structurală reproduce fidel evoluţia firului / firelor din tricot, poziţia sa în
cadrul raportului. Această metodă permite reprezentarea structurii tricotului în două variante de
dispunere: teoretică şi reală. În cazul dispunerii teoretice, flancurile se consideră segmente de
dreaptă, iar buclele de ac şi de platină se consideră semicercuri. Elementele ochiului se trasează
în funcţie de legătura şi aspectul tricotului. În cazul dispunerii reale, se urmăreşte nu numai
reprezentarea poziţiei firului, ci şi cea a ochiurilor, sugerând dispunerea lor în stare liberă; firul
buclat are o anumită grosime şi nu este reprezentat printr-o linie. Faţă de situaţia teoretică,
această reprezentare se poate realiza cu ajutorul calculatorului , folosind programul Autocad.
Prin folosirea programului se pot evidenţia: deplasarea pe verticală a corpurilor ochiurilor cu
dispunerea oblică a buclelor de platină, inclinare şi / sau rotire a corpurilor ochiurilor). Este mai
laborioasă , ocupă mai mult spaţiu, dar este cea mai completă, oferind cele mai multe informaţii
despre structura tricotului.
2. Reprezentarea simbolică a secţiunii rândurilor de ochiuri constă în transpunerea pe
hârtie a poziţiei firului ( firelor ) faţă de ace, în rândul respectiv de ochiuri . Punctele de pe hârtie
sunt echidistante şi reprezintă acele şi sunt plasate în rânduri paralele sau intercalate în funcţie de
aşezarea lor în fontură . Metoda reprezintă avantajul că oferă informaţii şi despre modul de
realizare a tricotului – număr de fonturi, poziţia relativă a acelor, raportul în care lucrează acele.
Întâlnim şi la această metodă două variante:
- vederea de sus a evoluţiei firului pe ace, împreună cu buclele ochiurilor vechi
- o modalitate simplificată şi mai rapidă în raport cu prima şi utilizată în mod curent la
noi în ţară dar care are ca principal dezavantaj că sugerează o încrucişare a ochiurilor, ceea ce nu
este în conformitate cu realitatea, având câştig de cauză prima variantă ca o metodă mai
riguroasă.
3. Reprezentarea prin semne convenţionale constă în reprezentarea prin anumite semne a
structurii tricotului, pentru fiecare element component propunându-se câte un simbol. Metoda

8
 cunoaşte mai multe variante, dintre care cea mai utilizată la noi în ţară are la bază semnele:
X – pentru ochiul cu aspect faţă şi O – pentru ochiul cu aspect spate
4. Reprezentarea aspectului desenului constă în indicarea pe hârtie a dispunerii culorilor
în raportul desenului. Hârtia folosită este cu pătrăţele iar spaţiul cuprins între două linii
orizontale reprezintă un rând de ochiuri care apare pe faţa tricotului iar spaţiul dintre ele două
linii verticale reprezintă un şir de ochiuri pe faţă. Pentru a avea mai multe informaţii despre
structura tricotului, aceasta trebuie însoţită şi de o altă reprezentare grafică, dacă raportul are
dimensiuni mari, se recomandă ca acesta să fie reprezentat în întregime prin una din metode, cea
mai rapidă, iar prin celelalte numai o zonă din raport.

3.1 Structura tricoturilor din bătătură

Tricotul din bătătură (simplu) este obţinut prin buclarea succesivă a unuia sau mai multor
fire alimentate în paralel organelor producătoare de ochiuri. Firul (firele) evoluează pe direcţie
transversală, pe direcţia rândurilor de ochiuri, direcţie specifică dispunerii firelor de bătătură.
Ochiul normal de tricot din bătătură este format din buclă de ac, flancuri şi buclă de
platină (fig. 6).
Bucla de ac este reprezentată de partea superioară a
ochiului (porţiunea de fir 2–3, fig. 6), bucla de platină este partea
inferioară a ochiului, care uneşte corpurile a două ochiuri din şiruri
vecine (porţiunea de fir 4–5, fig. 6), sau semibucle de platină
(porţiunea 1’–1 şi porţiunea 4 – 4’, fig. 6), iar flancurile sunt
porţiunile de fir care fac legătura între bucla de ac şi buclele de
platină, respectiv segmentele de legătură (flancul stâng – porţiunea
1–2; flancul drept – porţiunea de fir 3–4, fig. 6). Flancurile
împreună cu bucla de ac formează corpul ochiului.
Fig. 6 Ochi normal de tricot simplu Pentru formarea unui ochi normal, se realizează patru
puncte de legare, două în partea inferioară, în zona „piciorului
ochiului” şi două în partea superioară, în zona „capului” ochiului.
Ochiul normal de tricot din bătătură poate avea aspect faţă - atunci când în prim plan sunt
flancurile, acoperind buclele de ac şi de platină, respectiv segmentele de legătură sau aspect
spate - când prezintă în prim plan buclele de ac şi de platină, respectiv segmentele de legătură,
acoperind flancurile.
Structura tricotului este dată de modul de dispunere a elementelor componente în cadrul
sistemului tehnic pe care îl reprezintă tricotul și este determinată de legătură şi de desen.
Structurile de tricot din bătătură (simple) sunt:
1. Tricoturi cu legături de bază: glat, patent, lincs
 tricot glat este simplu, cu o faţă – pe faţa tricotului se disting ochiuri cu aspect faţă
(flancurile ochiurilor sub forma de V trunchiat), iar pe spatele tricotului apar ochiuri cu aspect
spate (buclele de ac şi de platină sub forma unor semicercuri)

Fig. 7 Tricot glat - reprezentare structurală, simbolică, convențională și a aspectului

9
 Tricotul cu legătura glat are un aspect neted, uniform. Legătura glat se realizează pe
maşini de tricotat pe ace din acelaşi suport (fontură).
 tricot patent este cu aspect faţă pe ambele părţi – este format prin alternanţa şirurilor
de ochiuri cu aspect faţă (forma de V trunchiat) şi cu aspect spate (forma unor semicercuri).
Denumirea legăturii este însoţita şi de cifre, care indică succesiunea şirurilor de ochiuri faţă –
spate din raport (de exemplu 1:1, scris uneori şi 1x1 sau 1+1 sau 1/1); convenţional, prima cifră
din raport semnifică ochiuri cu aspect faţă.

Fig. 8 Tricot patent - reprezentare structurală, simbolică, convențională și a aspectului

Alternanţa diferită a şirurilor de ochiuri faţă-spate determină existenţa mai multor legături
patent, care se deosebesc prin lăţimea raportului (înălţimea raportului fiind întotdeauna de un
rând de ochiuri) și anume:
 regulat, dacă cifrele care îl definesc sunt identice, de exemplu 2:2;
 neregulat, dacă cifrele sunt diferite, de exemplu 2:5;
 amestecat, dacă pentru exprimarea raportului se folosesc mai mult de două cifre (întotdeauna
în număr par de cifre), de unde rezultă că se „amestecă” mai multe subrapoarte, de exemplu (1:2)3;
2:1.
Tricotul cu legătura patent are un aspect de tip „armonic” sau cu efect plisé. Datorită
prezenţei în structură a ochiurilor cu aspect faţă şi spate, realizarea tricoturilor patent nu este
posibilă decât pe maşini cu două fonturi.
 tricot lincs este cu aspect spate pe ambele parţi – este format prin alternanţa
rândurilor de ochiuri cu aspect faţă (forma de V trunchiat) şi cu aspect spate (forma unor
semicercuri), alternanţă ce determină raportul legăturii.

Fig. 9 Tricot lincs - reprezentare structurală, simbolică, convențională și a aspectului

Pentru realizarea tricoturilor lincs, maşina trebuie să aibă două fonturi, cu posibilitatea de
transfer fie a acelor (echipată cu ace cu limbă cu două capete şi canalele în prelungire, maşină
lincs), fie a ochiurilor (maşini patent).
2. Tricoturi cu legături derivate : glat derivat, patent derivat, lincs derivat
Tricoturile cu legături derivate se realizează prin combinarea indestructibilă a două
legături de bază de același tip, astfel încât între sau în dreptul ochiurilor de legătură să se dispună
10
 ochiurile celeilalte legături; un rând de ochiuri se realizează în două etape, fiecare legătură la
câte o zonă numită sector.

Fig. 10 Tricoturi derivate: glat derivat (a), patent derivat (b), lincs derivat (c) reprezentate simbolic

Legăturile care se combină fiind de acelaşi fel, respectând definiţia dată, rezultă
următoarele posibilităţi de combinare:
 glat cu glat, cu formarea legăturii glat derivat (fig. 10a);
 patent cu patent, ceea ce conduce la legătura patent derivat (fig. 10b);
 lincs cu lincs, caz în care se defineşte legătura lincs derivat (fig. 10c).
Pentru obţinerea acestor structuri, trebuie să fie îndeplinite condiţiile de realizare a
legăturilor de bază (număr de fonturi), cât şi să existe posibilitatea acţionării independente a
acelor.
3. Tricoturi cu desene
Tricoturile cu desene se realizează cu legături de bază sau derivate în cuprinsul cărora se
identifică ochiuri din fire cu caracteristici diferite sau/și evoluții modificate, inlusiv fire
suplimentare. După tiparul desenului se pot distinge desene de culoare, de legătură sau
combinate.
 Desenele de culoare se pot obţine prin:
 evoluţia succesivă a firelor cu caracteristici diferite (în principal, de culori diferite);
 evoluţia în paralel a firelor cu caracteristici diferite (în principal de culori diferite), sau cu o
poziţie strict determinată în structură.
 Grupa desenelor de legătură, cuprinde următoarele tipuri de modificări de evoluţie:
 ochiuri reţinute;
 ochiuri duble;
 ochiuri transferate;
 ochiuri încrucişate;
 fire suplimentare.
 Cazuri particulare ale tricoturilor din bătătură cu desene combinate:
 structuri cu desene intarsia - sunt tricoturi la care, în cuprinsul unui rând, se identifică
evoluţia succesivă a firelor de culori diferite, cu formarea unor câmpuri de culoare;
 structuri cu desene Wickel - sunt tricoturi la care, în cuprinsul raportului de desen, se
identifică evoluţia combinată pe orizontală şi verticală a unor fire, denumite Wickel (ca şi tehnica ce
stă la baza obţinerii acestor structuri). Firele Wickel au o evoluţie independentă, nu se dispun în paralel
cu firele de fond, nici nu se ancorează de acestea.;
 structuri vanisate cu desene prin flotare, aplicare sau brodare – prezintă în structură un
desen obţinut din dispunerea ochiurilor vanisate şi a ochiurilor realizate numai din firul de fond. În
cazul tricoturilor vanisate prin flotare, firul de vanisare, cu o evoluţie pe direcţia rândurilor de ochiuri,
flotează în dreptul ochiurilor realizate numai din firul de fond. La tricoturile vanisate prin aplicare,
firul de vanisare (numit şi fir de aplicare) are o evoluţie combinată, pe direcţie transversală (pentru
formarea ochiurilor vanisate dintr-un rând) şi pe direcţie longitudinală (pentru realizarea legăturii
dintre corpurile ochiurilor de margine, situate în rânduri succesive). Dacă firul sau firele de vanisare
formează un singur ochi într-un rând, structura se numeşte vanisat prin brodare;

11
  structuri cu desene jacard - se constituie ca un caz particular al tricoturilor cu desene
combinate, caracterizate prin rapoarte de desen de dimensiuni mari şi foarte mari.

3.2 Structura de tricoturilor din urzeală

Tricotul din urzeală este obţinut prin buclarea simultană a unuia sau mai multor sisteme
de fire de urzeală. Firele evoluează pe direcţie longitudinală, pe direcţia şirurilor de ochiuri,
direcţie specifică dispunerii firelor de urzeală.
Ochiul normal de tricot din urzeală este format din buclă de
ac, flancuri şi segment de legătură (fig. 11).
Bucla de ac este reprezentată de partea superioară a
ochiului (porţiunea de fir 2–3, fig. 6), segmentul de legătură este
porţiunea de fir care uneşte două ochiuri, din rânduri diferite
(porţiunea 4–5, fig. 11) - fiecărui ochi îi corespunde un segment de
legătură de intrare (porţiunea 1'–1, fig. 11) şi un segment de
legătură de ieşire (porţiunea 4–5, fig. 11), iar flancurile sunt
porţiunile de fir care fac legătura între bucla de ac şi buclele de
platină, respectiv segmentele de legătură (flancul stâng – porţiunea
1–2; flancul drept – porţiunea de fir 3–4, fig. 11). Flancurile
Fig. 11 Ochi normal de tricot din împreună cu bucla de ac formează corpul ochiului.
urzeală Pentru formarea unui ochi normal, se realizează patru
puncte de legare, două în partea inferioară, în zona „piciorului ochiului” şi două în partea
superioară, în zona „capului” ochiului.
Ochiul normal de tricot din urzeală poate fi:
- închis – la care segmentul de legătură de ieşire vine în contact (se întretaie) cu
segmentul de legătură de intrare;
- deschis – la care segmentul de legătură de ieşire nu se întretaie cu segmentul de legătură
de intrare;
- cu segmente de legătură unilaterale – la care segmentul de legătură de intrare şi cel de
ieşire sunt de aceeaşi parte a axei verticale;
- cu segmente de legătură bilaterale – la care segmentul de legătură de intrare şi cel de
ieşire sunt situate de o parte şi de alta a axei verticale.

a) b) c) d)

Fig. 12 a) ochi închis, segmente unilaterale b) ochi închis, segmente bilaterale c) ochi deschis, segmente unilaterale d)
ochi deschis, segmente bilaterale

Structura tricotului este dată de modul de dispunere a elementelor componente în cadrul

sistemului tehnic pe care îl reprezintă tricotul și este determinată de legătură şi de desen.
Structurile de tricot din urzeală sunt:
1. Tricoturi cu legături de bază: lănţişor, tricot, atlas
Legăturile de bază sunt formate din ochiuri normale de tricot
din urzeală, la care amplitudinea segmentelor de legătură este 0 sau
1.
legătura lănţişor (fig. 13) - se caracterizează prin evoluţia
firului în unul şi acelaşi şir, cu formarea de ochiuri a căror

12
 amplitudine este zero. Datorită lipsei punctelor de legare între şirurile de ochiuri, legătura
nu conduce la formarea unei suprafeţe (tricot)
Fig. 13 Legătura lănțișor cu ochiuri deschise (a) sau închise (b)
– excepție fiind cazul când sunt utilizate fire suplimentare de bătătură
 legătura tricot (fig. 14) se caracterizează prin evoluţia firului în două şiruri vecine
(alăturate), de unde rezultă ochiuri cu segmente de legătură unilaterale, de amplitudine 1.

Fig. 14 Legătura tricot: reprezentare structurală, reală, grafică și numerică


 legătura atlas (fig. 15) prezintă o evoluţie a firului în mai
mult de două şiruri vecine (alăturate), amplitudinea segmentelor de
legătură fiind tot 1.
În dispunerea liberă a tricoturilor cu legăturile tricot şi
atlas, corpurile ochiurilor au tendinţa de a se înclina şi roti în
jurul axei lor, astfel încât planul ochiului este perpendicular
pe planul tricotului şi aceasta datorită unghiurilor diferite de
încovoiere a firului în punctele de legare.
2. Tricoturi cu legături derivate : tricot
derivat, atlas derivat
Fig. 15 Legătura atlas legătura tricot derivat (fig. 16) rezultă din evoluţia firului în
două şiruri nealăturate; amplitudinea segmentelor de legătură este 2 sau
mai mare decât 2.
 legătura atlas derivat (fig. 17) prezintă o evoluţie a firului în mai mult de două
şiruri nealaturate, cu formarea unor segmente de legătură de amplitudine mai mare sau egală cu

Fig.16 Legătura tricot dericat Fig. 17 Legătură atlas derivat simplu

Fig. 18 Legătură atlas derivat compus
2. Este suficient ca un singur segment de legătura din raport sa aibă amplitudinea mai mare sau
egala cu 2, ca legătura să fie derivată.
Legătura atlas derivat, ca şi legătura atlas, poate fi simplă sau compusă (fig.18).
3. Tricoturi cu legături bază şi derivate, realizate pe maşini cu două fonturi.

13
 Din punct de vedere structural, legăturile de bază şi derivate realizate pe maşini cu două
fonturi păstrează caracteristicile celor realizate pe o fontură, cu precizarea că un rând complet se
formează în două etape: într-o primă etapă, ochiurile cu aspect faţă şi, în a doua etapă, decalat cu
jumătate din înălţimea ochiurilor, cele cu aspect spate.
Se menţionează faptul că, în cazul legăturii trico (fig.
19) şi trico derivat pe două fonturi, firul (firele) nu
evoluează în două şiruri (nu ar rezulta tricot), ci în trei
şiruri, din care două aparţin unei fonturi, iar cel din mijloc,
celeilalte fonturi.
4. Tricoturi din urzeală realizate cu două sau mai multe
sisteme de fire
Tricoturile din urzeală realizate cu două sau mai
multe sisteme de fire prezintă în structură evoluţia
independentă a două sau mai multe sisteme de fire, cu
Fig.19 Legătura tricot, pe două fonturi formarea uneia din legăturile de bază sau derivate. Se
realizează pe maşini de tricotat din urzeală cu o fontură sau cu două fonturi, cu năvădiri pline sau
nepline.
În aceasta grupă sunt incluse o mare varietate de tricoturi, care se pot deosebi prin:
 numărul sistemelor de fire şi evoluţia fiecărui sistem;
 năvădirea barelor cu pasete (plină sau intr-un anumit raport);
 poziţia în structură a diferitelor evoluţii;
 sensurile de evoluţie a unor sisteme în raport cu celelalte;
 tipul ochiurilor, închise, deschise sau combinaţii;
 amplitudinea segmentelor de legătură, în cazul legăturilor derivate;
 dimensiunile raportului şi tipul legăturii atlas (simplu sau compus).
Se exemplifică în acest sens că, în cazul a două sisteme de fire, năvădiri pline şi cu
evoluţiile trico-trico, se obţin 32 de variante de structură, modificându-se numai tipurile
ochiurilor şi sensul de depunere pe ace.
5. Tricoturi din urzeală cu evoluţii în două şiruri sau mai multe şiruri –Koper
Tricoturile din urzeală cu evoluţii în două şiruri sau mai multe şiruri –Koper (fig. 20)
rezultă prin depunerea firului pe două ace vecine, cu
formarea a două ochiuri într-un rând, legate prin bucle de
platină. Se realizează pe maşini de tricotat din urzeala cu
o fontură, cu unul sau mai multe sisteme de fire (din care
numai unul sau mai multe au evoluţie Koper), năvădiri
pline sau nepline (de regulă, 1 plin, 1 gol). Evoluţia
caracteristică poate fi lănţişor (dacă firul evoluează pe
aceleaşi două ace alăturate), trico (dacă firul formează
ochiuri în trei şiruri, două câte două alăturate) sau atlas
(dacă firul formează câte două ochiuri alăturate în mai
mult de trei şiruri). Dacă segmentele de legătură au
Fig. 20 Legătură tricot Köper amplitudinea mai mare sau egală cu 2, legătura Koper se
socoteşte a fi derivată.
O astfel de evoluţie conferă tricotului elasticitate deosebită în lăţime, ceea ce a condus la
realizarea depunerilor şi pe mai mult de două ace alăturate.
6. Tricoturi din urzeală cu desene file
Tricoturi din urzeală cu desene file prezintă în structură orificii, ca urmare a lipsei
punctelor de legare între şirurile de ochiuri pe înălţimea unuia sau mai multor rânduri de ochiuri.
De regulă, ochiurile care delimitează orificiile sunt formate dintr-un singur fir, ceea ce
determină o înclinare a corpurilor ochiurilor, în dispunerea liberă a tricotului şi conturarea
orificiului sub formă ovală, hexagonală, rombică etc. Se realizează cu unul sau mai multe

14
 sisteme de fire, năvădiri nepline, cu evoluţii identice şi în sensuri contrare sau cu evoluţii
diferite, pe maşini cu o fontură sau cu două fonturi.
7. Tricoturi din urzeală cu ochiuri reţinute
Se caracterizează prin prezenţa în structură a ochiurilor reţinute, rezultate ca urmare a
năvădirii nepline, corelată cu profilul presei desenatoare (maşini rapide), sau ca urmare a
scoaterii din lucru a uneia din fonturi, pe înălţimea unuia sau mai multor rânduri de ochiuri. În
primul caz, ochiurile reţinute au indici diferiţi, care nu se pot alungi pe distanţa indicelui de
reţinere fapt ce determină dispunerea în relief a ochiurilor normale învecinate. Frecvent, se
utilizează evoluţia atlas.
8. Tricoturi din urzeală cu ochiuri duble
În cazul tricoturilor din urzeală, ochiul dublu este format dintr-un ochi normal şi una sau
mai multe bucle care evoluează în paralel cu bucla de ac. Se realizează pe maşini rapide de
tricotat din urzeală, prin alternarea acţiunii presei şi a eliminării ei. Indicele ochiului dublu este
dat de numărul succesiv de cicluri în care este eliminata faza presării. Buclele netransformate în
ochiuri pot fi închise sau deschise, dacă provin dintr-o depunere de ochi închis sau deschis.
9. Tricoturi din urzeala cu fire suplimentare
Firele suplimentare pot fi de urzeală sau de bătătură.
Tricoturile din urzeală cu fire de urzeală conţin în structură sisteme de fire care nu
formează ochiuri, orientate pe direcţie longitudinală, dispuse între şiruri şi ancorate în structura
prin realizarea de puncte de legare cu segmentele de legătură ale evoluţiilor de fond.
Tricoturile din urzeală cu fire de bătătură prezintă în structură fire sau segmente de fire
care nu formează ochiuri, orientate în direcţia rândurilor de ochiuri.
După modul de consolidare în structură a firelor de bătătură, se disting:
 tricoturi din urzeală cu fire de bătătură cu puncte multiple de legare;
 tricoturi din urzeală cu fire de bătătura cu puncte singulare de legare.
În prima grupă sunt incluse tricoturile din urzeală cu firele de bătătură dispuse între
corpurile ochiurilor şi segmentele de legătură ale evoluţiilor de fond, caz în care se deosebesc:
 tricoturi din urzeală cu fire de bătătura depuse pe întreaga lăţime;
 tricoturi din urzeală cu fire de bătătură depuse de bare cu pasete şi dispuse sub formă de
segmente de fire de bătătură, cu realizarea de zone de întoarcere.
Referitor la ultima subgrupă de tricoturi, se pot face următoarele precizări:
 sistemele de fire care formează ochiuri au, de regulă, năvădiri pline;
 sistemele de fire de bătătură pot avea năvădiri pline sau nepline;
 amplitudinea segmentelor de bătătura poate fi constantă sau variabilă pe înălţimea raportului
de evoluţie;
 numărul segmentelor de bătătură dispuse în dreptul unui ochi este determinat de năvădirea
sistemului de fire şi amplitudinea deplasărilor laterale.
Din grupa tricoturilor din urzeală cu fire de bătătura cu puncte singulare de legare o
dezvoltare deosebită au cunoscut-o cele cu bucle de presă căzătoare.
După faza depunerii, firele care se află sub acţiunea presei căzătoare ajung pe tija acului,
alături de ochiul vechi, ceea ce are drept urmare transformarea lor în fire suplimentare, cu
formarea de puncte de legare cu segmentele de legătură de intrare – ieşire şi dispunerea lor, în
prim-plan, pe partea de spate a tricotului. Sistemele de fire care nu sunt sub acţiunea presei
căzătoare evoluează cu formarea de ochiuri normale. Buclele de presă căzătoare pot fi închise
sau deschise, în funcţie de mişcările pasetei respective, pentru realizarea de ochi închis sau
deschis. Buclele de presă căzătoare se pot realiza în fiecare rând sau numai în anumite rânduri,
segmentele de bătătură având o poziţie înclinata faţă de direcţia rândurilor de ochiuri. Evoluţia
iniţială a firelor aflate sub acţiunea presei căzătoare poate fi cea specifică legăturilor de bază,
derivate sau Koper.
10. Tricoturi din urzeală pluş

15
 Tricoturi din urzeală pluş se caracterizează prin prezenţa în structură a unor sisteme de
fire care evoluează normal în corpul ochiurilor (alături de firele de fond), dar cu segmente de
legătură foarte mari, ceea ce constituie pluşul.
După forma pluşului şi modul de realizare a tricotului se disting:
-tricoturi pluş buclat:
 pe maşini cu o fontură,
 tip frottier (prin utilizarea năvădirii nepline);
 specializate, echipate cu platine de pluşare;
 pe maşini cu două fonturi, dintre care una este echipată cu tije
-tricoturi pluş tăiat, obţinute pe maşini cu două fonturi şi minimum trei bare cu pasete, dintre
care cea din mijloc (pluş) are o evoluţie pe ambele fonturi.

4. Proprietăţile specifice tricoturilor

Tricoturile prezintă unele proprietăți caracteristice, influențate de structură, de materia

primă folosită, și de regimul de finisare aplicat de care trebuie să țină seama atunci când se
stabilește destinația acestora.
1. Contracția tricoturilor
În timpul procesului de tricotare, în fir se introduc tensiuni care, la scoaterea tricotului de
pe maşină, tind să se elibereze, tricotul ocupând o poziţie caracterizată prin energie minimă.
Acest fenomen este însoţit de modificări dimensionale, deoarece razele de curbură ale
elementelor structurii tind să se mărească, ceea ce determină în general o creştere a lăţimii
tricotului şi o reducere a lungimii. Modificările dimensionale sunt mai accentuate în primele 24
de ore de la scoaterea tricotului de pe maşină.
Stabilizarea tricotului din punct de vedere energetic şi dimensional impune aşadar o
perioadă de relaxare.
2. Deşirabilitatea
Deşirabilitatea, definită de capacitatea tricotului de a fi transformat în fire, depinde în
primul rând de tipul tricotului; tricoturile din bătătură se deşiră mai uşor decât cele din urzeală,
care teoretic sunt deşirabile, iar practic se deşiră mai greu, datorită evoluţiei simultane a unuia
sau mai multor sisteme de fire.
Deşirarea voită se poate face în cazul tricoturilor din bătătură, în scopul analizei structurii,
determinării unor parametrii ai structurii (lungimii firului) sau recuperării firului.
2.1 Deşirabilitatea accidentală
La ruperea firului din ochi, când forţele exterioare depăşesc forţele de frecare din punctele
de legare, apare deşirarea ochiurilor. Fenomenul de deşirare a ochiurilor încetează atunci când
forţele care o produc sunt echilibrate de forţele de frecare din punctele de contact ale elementelor
ochiului.
Deşirabilitatea accidentală este considerată un fenomen negativ, care afectează calitatea
tricotului şi depinde de:
 tipul tricotului;
 structură şi parametrii de structură;
 coeficientul de frecare fir-fir;
 flexibilitatea şi elasticitatea firului şi a tricotului;
 tratamentele de finisare aplicate.
Deşirabilitatea scade:
 o dată cu creşterea desimii tricotului, cu micşorarea lungimii firului din ochi;
 prin creşterea coeficientului de frecare;
 prin diferite efecte de relief (ajur ananas).
Este de evidenţiat faptul că, în cazul structurilor glat şi lincs, deşirarea în direcţia şirurilor
de ochiuri are loc în ambele sensuri. Aceasta se datorează pozitiei simetrice a punctelor de legare
în zona buclelor de ac (prin desfacerea punctelor de legare se eliberează bucla de ac, ceea ce
16
 determină deşirarea în sensul invers celui de tricotare) şi în zona buclelor de platină (prin
eliberarea buclei de platină, este favorizată deşirarea în sensul de tricotare).
Deşirabilitatea accidentală a tricoturilor patent este mai redusă decât cea a tricotului glat,
datorită poziţiei spaţiale a buclelor de platină, respectiv a unghiurilor mai mari de înfăşurare. În
direcţia şirurilor de ochiuri, deşirarea are loc numai în sensul invers celui de tricotare, în zona
buclelor de platină patent, punctele de legare nemaifiind simetrice.
3. Rularea marginilor tricotului
În stare liberă, firul buclat în ochiuri are tendinţa de a se îndrepta, iar ochiurile caută să
ocupe o suprafaţă cât mai mare, ceea ce determină răsucirea marginilor tricoturilor.
Intensitatea acestui fenomen este dependentă de:
 structură, parametrii de structură
 natura, elasticitatea, torsiunea firului;
 starea tricotului, tratamentul de finisare aplicat.
 Fenomenul de rulare a marginilor este întâlnit la tricoturile cu ochiuri de acelaşi aspect,
realizate pe maşini cu o fontură (glat) sau în cazul tricoturilor din urzeală cu un singur sistem de fire.
Rularea se manifestă astfel: marginile de sus şi de jos se rulează dinspre partea de spate spre partea de
faţă a tricotului, iar marginile laterale invers spre partea de spate.
 Răsucirea marginilor tricotului glat este mai puternică în cazul unor desimi mari.
 Prezenţa marginilor răsucite determină dificultăţi în procesul de confecţionare, caz în care
este socotită un neajuns.
 În ultimul timp, răsucirea marginilor tricotului glat a fost valorificată la realizarea unor
elemente decorative ale produselor; prin rularea marginii este împiedicată deşirarea ochiurilor din
ultimul rând, deşi sunt aruncate în gol.
 Tricoturile patent de rapoarte regulate nu prezintă marginile răsucite şi aceasta datorită
echilibrului forţelor elastice înmagazinate în şirurile de ochiuri cu aspecte diferite, egale ca număr, pe
cele două părţi.
 La tricoturile de rapoarte neregulate mari (exemplu: 4:1;5:1) marginile laterale se rulează
spre partea cu număr mai redus de şiruri de ochiuri.
 La tricoturile lincs 1:1 nu este prezentă tendinţa de rulare a marginilor, tensiunile interne din
elementele ochiurilor fiind echilibrate prin înclinarea în sensuri opuse a corpurilor ochiurilor.
 Deformabilitatea este proprietatea materialelor prin care se modifică distanţa dintre două
puncte şi/sau unghiul dintre două direcţii.
4. Deformarea tricoturilor
Având în vedere că tricoturile sunt realizate din ochiuri legate elastic între ele, sub acțiunea
eforturilor de tracțiune, acestea se deformează – se alungesc. În funcție de direcția efortului de
tracțiune aplicat, alungirea poate fi în lățime, în lungime sau generală. Deformațiile tricotului
depind de coeficientul de frecare din punctele de legare, compactitatea tricoturilor apreciată prin
valorile parametrilor de structură și de legătura tricotului respectiv.
Deformațiile tricoturilor simple (70-120 %) sunt mult mai mari decât cele a tricoturilor din
urzeală (10-30 %) aceasta datorită modului diferit de realizare a structurii respective.
5. Permeabilitatea la aer
Reprezintă proprietatea tricoturilor de a permite circulația aerului între corp și mediul
înconjurător. Bazat pe această proprietate, tricoturile se folosesc pentru confecționarea articolelor
de lenjerie, sport și îmbrăcăminte exterioară. Aerul aflat între ochiurile tricoturilor creează un
echilibru între corp și mediul înconjurător.
Permeabilitatea la aer a tricoturilor depinde de structura acestora și de valorile parametrilor
de structură.
6. Higroscopicitatea
Este proprietatea tricoturilor de a absorbi umiditatea și depinde de higroscopicitatea
materiei prime, de porozitatea tricotului și de anumite tratamente chimice ce elimină cerurile și
grăsimile de pe fibre.

17
 Proprietățile igienice ale lenjeriei tricotate depind de higroscopicitate, care contribuie la
absorția transpirației. Tricotul trebuie să fie suficient de absorbant pentru umiditate fără a
produce senzația de umezeală.

5. Clasificarea şi mecanismele maşinilor de tricotat

Deşi maşinile de tricotat au acelaşi scop, ele sunt foarte diverse din punct de vedere
constructiv. Astfel, acestea se pot clasifica după mai multe criterii, şi anume:
- după structura tricoturilor realizate:
 maşini de tricotat tricoturi din bătătură (simple) – MTB;
 maşini de tricotat tricoturi din urzeală – MTU;
- după procedeul de tricotare:
 maşini care tricotează după procedeul de tricotare cu buclare prealabilă;
 maşini care tricotează după procedeul de tricotare cu buclare finală;
 maşini care tricotează după procedeul de tricotare combinat;
- în funcţie de tipul acelor de tricotat:
 maşini de tricotat cu ace cu cârlig;
 maşini de tricotat cu ace cu limbă;
 maşini de tricotat cu ace speciale (cu zăvor sau tubulare);
- în funcţie de forma fonturilor (fonturile reprezintă suportul acelor de tricotat):
 maşini rectilinii de tricotat – MRT – (au fonturi rectilinii şi produc, în general, tricoturi
plane);
 maşini circulare de tricotat – MCT – (au fonturi circulare şi produc, în general, tricoturi
tubulare);
- după numărul fonturilor:
 maşini de tricotat cu o fontură;
- maşini de tricotat cu 2, 3 şi 4 fonturi;
- după gradul de automatizare:
 maşini de tricotat manuale;
 maşini de tricotat mecanizate;
 maşini de tricotat automate cu comenzi mecanice;
 maşini de tricotat automate cu comenzi electromagnetice sau electronice.
Maşinile rectilinii de tricotat sunt specializate în producerea tricoturilor sub formă de
panouri tricotate în lanţ, precum şi a detaliilor conturate sau semiconturate pentru îmbrăcăminte
exterioară, mănuşi, garnituri, articole speciale. Principalele tipuri de fire ce se prelucrează pe
aceste maşini sunt în corelaţie cu destinaţia produselor.
Pe aceste maşini se realizează tricoturi din bătătură prin procedeul de tricotare cu buclare finală.
Maşinile circulare de tricotat cu diametru mare sunt specializate în realizarea tricoturilor
tubulare metraj sau în panouri, destinate articolelor de lenjerie, îmbrăcăminte exterioară sau altor
scopuri.
Pe aceste maşini pot fi prelucrate materii prime variate, începând cu firele de bumbac şi
tip bumbac şi continuând cu firele artificiale şi cele sintetice.
Gama de structuri ce pot fi realizate pe aceste maşini este foarte variată, datorită
posibilităţilor mari de acţionare şi selectare a organelor de formare a ochiurilor.
Maşinile circulare de tricotat cu diametru mic sunt specializate în realizarea diferitelor
variante de ciorapi destinaţi tuturor categoriilor de purtători.
La producerea ciorapilor se utilizează o gamă largă de materii prime, cum ar fi: fire
poliamidice filamentare, fire de bumbac sau tip bumbac, fire de lână sau tip lână, precum şi fire
elastomere.

18
 Maşinile de tricotat ciorapi se aseamănă din punct de vedere constructiv cu maşinile
circulare cu diametru mare, deosebindu-se de acestea prin dimensiunile fonturilor, care sunt
adaptate la specificul şi dimensiunile produselor.
Maşinile de tricotat din urzeală produc tricoturi, în general de formă plană, şi numai
pentru anumite destinaţii şi sub alte forme.
Tricoturile produse pe aceste maşini pot avea destinaţii multiple: pentru articole de
îmbrăcăminte (lenjerie, îmbrăcăminte exterioară, corsetărie), pentru decoraţii interioare (perdele,
draperii, pluşuri şi stofe pentru mobilă, mochete), pentru articole tehnice (plase de pescuit, pentru
ambalaje, pentru agricultură, filtre etc.), pentru articole medicale (proteze vasculare, petice
pentru plastii, pansamente, bandaje), pentru articole de sport şi de plajă (costume de baie,
costume pentru sportivi, pălării, încălţăminte).
Pe aceste maşini se prelucrează o gamă largă de materii prime: fire de bumbac şi tip
bumbac, fire de lână şi tip lână, fire artificiale şi sintetice.
Mecanismele maşinii de tricotat
Maşinile de tricotat sunt alcătuite din ansambluri de mecanisme, care realizează mişcări şi
acţiuni sincronizate, cu scopul de a prelucra mecanic
firele textile, pe care le transformă în tricoturi cu
diferite forme şi structuri.

Fig. 21 Schema bloc a maşinilor circulare de Figură 22 Schema bloc a maşinilor rectilinii de tricotat
tricotat
Indiferent de grupa din care face parte, orice
maşină de tricotat poate fi înzestrată cu următoarle mecanisme şi dispozitive:
 mecanismul de formare a ochiurilor (MFO);
 mecanismul de alimentare cu fire (MAI);
 mecanismul de tragere şi colectare a tricotului (MT-C);
 mecanismul de acţionare (MA);
 mecanismul desenator (MD);
 mecanismul de comandă (MC);
 mecanisme şi dispozitive speciale (Mds).
Prezenţa acestor mecanisme în structura
maşinilor de tricotat, în totalitate sau doar a unora
dintre ele, determină gradul de mecanizare şi
automatizare al acestor maşini. Astfel, dacă o maşină
este prevăzută numai cu mecanismele de formare a
ochiurilor, de alimentare şi de tragere, acea maşină
este considerată o maşină manuală. Dacă, pe lângă
mecanismele menţionate, mai cuprinde şi
mecanismul de acţionare, atunci maşina este
mecanizată. Prezenţa mecanismului de comandă în
structura unei maşini de tricotat şi tipul acesteia
determină gradul de automatizare al maşinii.
Figură 23 Schema bloc a maşinilor de
tricotat din urzeală
19
 Indiferent de tipul şi gradul de perfecţionare, orice maşină trebuie să fie înzestrată cu
mecanismul de formare a ochiurilor (MFO), mecanismul de alimentare cu fire (MAI),
mecanismul de tragere a tricotului (MT), aceste mecanisme fiind considerate de bază, obligatorii.
Principalele mecanisme care alcătuiesc o maşină de tricotat pot fi evidenţiate şi localizate pe
maşina respectivă prin reprezentările schematice ale acestora (scheme bloc).
Pentru exemplificare, sunt prezentate scheme bloc ale MCT şi MRT, care evidenţiază, în
mod simplificat, prezenţa principalelor mecanisme, astfel: în fig. 21 este reprezentată schema
bloc a maşinilor circulare de tricotat cu diametru mare, în fig. 22, a maşinilor rectilinii, iar în
fig. 23, a maşinilor de tricotat din urzeală.
După cum s-a arătat mai sus, orice maşină de tricotat este alcătuită dintr-un ansamblu de
mecanisme şi dispozitive cu acţiuni sincronizate, care au ca scop transformarea firelor alimentare
în tricoturi cu diferite structuri şi forme, potrivit destinaţiei.
Cel mai important mecanism al oricărei maşini de tricotat este mecanismul de formare a
ochiurilor. Acest mecanism determină mişcările sincronizate ale organelor de formare a
ochiurilor pentru ca, prin interacţiunea lor cu firele, să se realizeze transformarea firelor în
ochiuri.

6. Caracteristicile tehnice principale ale maşinilor de tricotat

Caracteristicile tehnice ale unei maşini reprezintă date tehnice care permit aprecierea
performanţelor acesteia, indicarea domeniului de utilizare şi diferenţierea unei maşini de alta.
În cazul maşinilor de tricotat, principalele caracteristici tehnice sunt: fineţea,
dimensiunile fonturilor, numărul de ace, numărul de sisteme, viteza de tricotare, dimensiunile de
gabarit.
1. Fineţea maşinii reprezintă numărul de ace cuprinse pe o unitate de lungime din
fontură. Se notează cu simbolul K însoţit de indicaţia sistemului de exprimare a unităţii de
lungime.
Pentru exprimarea fineţii unei maşini de tricotat se folosesc mai multe sisteme, care au
apărut în diferite ţări, în paralel cu dezvoltarea construcţiei maşinilor de tricotat.
Cel mai utilizat sistem de exprimare a fineţii maşinilor este sistemul englez (KE), care are
la bază, ca unitate de lungime, ţolul englez (inch), de 25,4 mm (de exemplu: o maşină cu KE = 18
are 18 ace cuprinse pe un ţol din fontură).
Cunoaşterea fineţii unei maşini de tricotat este importantă, deoarece de ea depinde fineţea
firelor ce se pot prelucra pe acea maşină. Cu cât fineţea unei maşini este mai mare, cu atât firele
ce pot fi prelucrate au o grosime mai mică.
2. Dimensiunile fonturilor se referă la lăţimea fonturilor rectilinii (Lf) şi la diametrul
fonturilor circulare (D).
Lăţimea fonturii se exprimă în ţoli sau cm, iar diametrul fonturii se exprimă în ţoli sau
mm.
Ca şi fineţea, această caracteristică tehnică manifestă tendinţă de creştere la maşinile
moderne, deoarece dimensiunile fonturilor au o influenţă direct proporţională asupra lăţimii
tricoturilor obţinute. Cel mai pregnant, această tendinţă apare la maşinile de tricotat din urzeală a
căror lăţime de lucru a ajuns la 260 de ţoli.
3. Numărul de ace dintr-o fontură se notează cu simbolul Na şi depinde de lăţimea sau
diametrul fonturii şi fineţea maşinii de tricotat.
Numărul de ace dintr-o fontură se calculează în funcţie de forma fonturilor, cu
următoarele relaţii:
- La maşini rectilinii:
 dacă lăţimea fonturii, Lf, este exprimată în ţoli:
Na = K E . L f ;
 dacă lăţimea fonturii, Lf, este exprimată în cm:
Na = KE . (Lf /2,54) .
20
- La maşini circulare:
 dacă diametrul fonturii, D, este exprimat în ţoli:
Na = π . KE . D˝;
 dacă diametrul fonturii, D, este exprimat în mm:
Na = π . KE . (D˝/25,4).
- La maşinile de tricotat cu două fonturi, numărul total de ace în cele două fonturi este 2xNa.
4. Numărul de sisteme se notează cu simbolul S şi reprezintă numărul de zone de
tricotare cu care este înzestrată maşina de tricotat. La fiecare sistem de tricotare se poate produce
un rând de ochiuri normale.
Cu cât numărul de sisteme este mai mare, cu atât numărul de rânduri de ochiuri, produse
la o deplasare a saniei (în cazul maşinilor rectilinii) sau la o rotaţie a fonturilor (la maşinile
circulare) va creşte. De exemplu:
 în cazul unei MCT cu S = 48, se pot produce 48 de rânduri de ochiuri normale la o rotaţie a
fonturilor;
 în cazul unei MRT cu S = 2, se pot produce 2 rânduri de ochiuri normale la o deplasare a
saniei cu lacăte.
Această caracteristică influenţează în mod direct proporţional producţia maşinii de
tricotat.
5. Viteza de tricotare se notează cu simbolul n şi reprezintă turaţia fonturilor la MCT
(rot/min(, numărul de deplasări pe minut ale saniei la MRT (depl/min) şi turaţia arborelui
principal la MTU (rot/min). Viteza de tricotare influenţează direct proporţional producţia maşinii
de tricotat.
Perfecţionarea construcţiei maşinilor de tricotat a atras cu sine şi creşterea vitezelor de
tricotare.
Tabelul 1 Intervalele de valori ale caracteristicilor tehnice ale maşinilor de tricotat

Grupa de maşini de tricotat KE D sau Lf S n

Maşini rectilinii cu două fonturi 2-20 50-320 1-8 10-95 depl./min
Maşini rectilinii Cotton 6-22 32-39 inch 4-12 50-100 rând/min
Maşini circulare cu diametru mare 3-36 8-50˝ 4-144 6-90 rot./min
Maşini circulare pentru ciorapi 10-34 2,5-4,5˝ 1-12 80-1200 rot./min
Maşini de tricotat din urzeală 2-40 45-260˝ - 300-2600 rând/min

7. Noutăţi în domeniul tricotării

Companiile producătoare elaborează noi variante de tricoturi prin îmbunătăţirea

proprietăţilor tricoturilor existente sau prin tehnologii noi de tricotare .

7.1 Îmbunătățirea tehnologiilor de tricotare

Compania Terrot GmbH, Chemnitz/Germania, împreună cu partenerul său PT. Primatek

Technologies, a expus noua generaţie de maşini de tricotat circulare S296-2. Avantajele
optimizării maşinii S296-2 se referă la:
● eficienţa ridicată şi flexibilitatea producţiei pentru întreaga gamă de fire sau materiale căptuşite
cu spandex, de diferite structuri şi greutăţi;
● capacitatea prelucrării firelor de bumbac şi a celor sintetice, la un nivel foarte ridicat de
performanţă;
● posibilitatea reglării avansate a lungimii firului din ochi, printr-o unitate scalară mai exactă,
care îmbunătăţeşte precizia reglării;
● retehnologizarea fonturii cu ace, prin dotarea cu un nou ac al cilindrului, care este convertibil
şi ieftin;
21
● reproiectarea fonturii cu ace, cu o orientare pozitivă a acelor în curba camei, acele fiind ghidate
fără piedici şi reducând apariţia uzurii la viteze mai mari ale maşinii;
● noi conducătoare de fir, rezistente la uzură, realizate din zirconiu, cu cilindri din spandex,
pentru o acoperire perfectă, prevenind astfel acumulările de scamă.
Producătorul japonez de maşini rectilinii de tricotat Shima Seiki Mfg. Ltd., a dezvoltat o
nouă maşină rectilinie de tricotat computerizată SSR 112, care este foarte productivă, eficientă
din punct de vedere energetic şi compactă. Încetinirea dezvoltării economiei globale a orientat
producţia spre acele centre de producţie care oferă o cantitate cât mai mare de bunuri de bază, la
un preţ cât mai mic. Cererea pentru maşinile de tricotat computerizate a crescut în special pe
pieţele emergente. Maşinile rectilinii manuale şi cele mecanice au fost eliminate în favoarea
maşinilor computerizate, cu productivitate mai mare. Asigurând o producţie a tricotajelor de
bază mult mai rapidă, SSR112 a fost concepută tocmai pentru a satisface aceste necesităţi.
SSR112 are o lăţime de tricotare de 45 inch şi este dotată cu un sistem dublu de transport
ultracompact. Tricotarea de mare viteză este posibilă prin dotarea cu un sistem de transport cu
răspuns rapid R2Carriage. În scopul asigurării calităţii şi fiabilităţii, solicitate mai mult ca
oricând de către unităţile de producţie moderne, SSR112 beneficiază de un sistem digital de
control al ochiurilor DSCS, care are un consum de energie mai mic cu 25%, comparativ cu
maşinile din generaţia anterioară. Compania subliniază că SSR112 este considerată o maşină
standard, care excelează în producţia de tricotaje, fiind adecvată nevoilor specifice ale pieţei.
Compania Shima Seiki poate satisface şi alte cerinţe suplimentare, datorită gamei variate de
maşini rectilinii de tricotat computerizate de care dispune.
Noua maşină Mach2X153 18L de la Shima Seiki Mfg., Ltd., Wakayama/Japonia,
reprezentând ultimul model din seria Mach2X, este destinată tricotării articolelor de înaltă
calitate, dintr-o singură bucată. Maşina 18L prezintă un avantaj semnificativ pe piaţă, datorită
faptului că se elimină procesele de asamblare sau coasere, care presupun o activitate extrem de
specializată şi care creează dificultăţi legate de respectarea unor cerinţe privind viteza maşinii,
calitatea şi rezistenţa materialelor tricotate. Comparativ cu modelele anterioare, maşina rectilinie
de tricotat 18L, cu comandă computerizată, are o productivitate mult mai mare şi poate atinge o
viteză maximă de 1,6 m/s. R2Carriage asigură reveniri mai rapide ale saniei, după fiecare cursă.
Maşina este dotată cu 4 fonturi cu ace şi cu un cârlig special al acului glisor, cu un pas al acului
de calibrul 18. Ea are capacitatea de a realiza tricoturi ultrafine, cu fineţea 15. Pentru a menţine o
viteză crescută, sistemul de control digital al pasului Shima Seiki, cu inteligenţă încorporată,
necesită o nouă upgradare. Noul sistem de control al tensiunii dinamice, i-DSCS+DTC, asigură
un reglaj electronic variabil al tensiunii din fir, permiţând tricotarea firelor fine la viteză mare,
prin reducerea ruperilor de fire.
Alte îmbunătăţiri se referă la:
● un nou sistem de prindere şi tăiere a firului, dotat cu dispozitiv de îndepărtare a scamei, pentru
reducerea necesităţilor de întreţinere;
● o interfaţă USB, localizată sub monitorul de comandă, pentru optimizarea accesului la
schimbul de date;
● repoziţionarea conectării la reţea, pentru facilitarea accesului la informaţiile privind
managementul fabricii, cu ajutorul Shima Network Solutions;
● eficientizarea spaţiului, prin integrarea grătarului de colectare a materialului în corpul maşinii.
Începând cu luna ianuarie a anului 2010, Shima Seiki a lansat pe piaţă maşina de tricotat
Mach2X153 18L şi a prezentat-o în cadrul unor expoziţii private de pe mapamond.
Maşina tip Raşel RSE 4-1, de la Karl Mayer, care va fi lansată pe piaţă în aprilie 2010, este
cea mai fiabilă maşină din această serie. Ea stabileşte noi standarde de viteză şi operează cu o
mare precizie, independent de condiţiile climatice. Creşterea vitezei de lucru s-a obţinut prin
integrarea în construcţia maşinii a unor componente inovatoare CFRP - din material plastic
consolidat cu fibră de carbon. Acest salt tehnologic face ca maşinile de tricotat din urzeală de
mare productivitate, produse de Karl Mayer, să fie operate cu succes de către clienţii companiei.
RSE 4-1 este prima maşină tip Raşel echipată cu componente CFRP . Construcţia maşinii - ace,

22
bare cu pasete, designul de bază - a fost optimizată, pentru a spori viteza de producţie.
Schimbările efectuate asupra acelor s-au concentrat pe creşterea rezistenţei la deformare laterală,
iar aspectele legate de designul de bază privesc optimizarea dinamicii maşinii. Toate aceste
îmbunătăţiri tehnice s-au efectuat în urma unor calcule detaliate şi extensive, utilizând diferite
metode de testare, precum cea a elementului finit şi sisteme de simulare multi-body. Realizarea
barelor cu pasete din CFRP a determinat reducerea cu 25% a greutăţii, comparativ cu modelul
tradiţional, în timp ce rigiditatea a fost sporită. Aceste modificări au dus la obţinerea unor viteze
maxime de lucru. În plus, utilizarea materialelor CFRP are ca rezultat o stabilitate excepţională a
temperaturii în timpul producţiei. Rezultatele obţinute confirmă creşterea fiabilităţii şi
performanţei maşinii RSE 4-1, ceea ce duce la realizarea unei productivităţi maxime.
Australian Wool Innovation (AWI) a elaborat o nouă tehnologie în domeniul tricotajelor.
”Merino Retract” s-a bucurat de o primire foarte pozitivă pe piața articolelor tricotate. Articolele
de îmbrăcăminte confecționate din fire Merino Retrage au un aspect plăcut și un tușeu moale, de
lână fiartă, fără a poseda, însă, niciuna dintre dezavantajele articolelor de îmbrăcăminte
obișnuite, realizate din lână fiartă. Produsele pot fi spălate în mașina de spălat și posedă
excelente proprietăți de întindere, astfel încât să nu se șifoneze la ambalare.
Tehnologia Merino Retract și colecțiile Merino Casual AWI se adresează tendințelor
globale spre un stil de îmbrăcăminte mai informal, casual.

2.4.2 Îmbunătățirea proprietăţilor tricoturilor

În ultimii ani, cercetătorii de la Institutul Hohenstein/Germania au fost preocupaţi de

dezvoltarea unor materiale tricotate destinate îmbrăcămintei sport, cu proprietăţi
termofiziologice şi funcţionale îmbunătăţite . În acest scop, au fost selectate 34 de materiale
tricotate, care au fost testate din perspectiva caracteristicilor lor termofiziologice. Au fost
utilizate mostre din diferite tipuri de fibre - poliester, poliamidă, polipropilenă, lână şi bumbac,
cu o greutate pe unitatea de suprafaţă ce a variat între 100 şi 329 g, cu diverse finisaje de
suprafaţă şi cu variate structuri ale tricotului, glat, pichet.
Eşantioanele reprezentative special selectate au fost testate în cadrul unor încercări
controlate, ce au implicat participarea unor voluntari, care să le poarte într-o încăpere cu climat
controlat. Pentru testarea proprietăţilor termofiziologice, adică a modului în care sunt
transportate prin material căldura şi umiditatea, în vederea asigurării unui confort sporit, au fost
utilizate mostre care imită pielea, iar pentru evaluarea rezultatelor testării s-au folosit note de la 1
(foarte bun), la 6 (nesatisfăcător).
În ceea ce priveşte confortul, s-a constatat că aproape toate materialele tricotate destinate
articolelor sport, care au fost supuse investigării, au primit calificative de la satisfăcător la foarte
bun. În cazul a nouă mostre, notele acordate s-au situat între 1 şi 1,5 (foarte bun), iar fibrele
chimice s-au dovedit a avea bune proprietăţi în ceea ce priveşte transferul de umiditate şi modul
de uscare.
În schimb, mostrele din fibre naturale realizate din lână şi bumbac s-au situat în capul listei,
în ceea ce priveşte retenţia transpiraţiei. La compararea mostrelor din materiale textile, din
poliamidă, cu sau fără o finisare hidrofilă, s-a constatat că finisarea hidrofilă a avut un efect
negativ asupra nivelului de confort, deoarece materialul a avut nevoie de mai mult timp pentru a
se usca. Totuşi, aplicarea unei finisări hidrofile mostrelor realizate din fibre polipropilenice sau
dintr-un amestec bumbac-propilenă a prezentat rezultate mai bune din perspectiva confortului,
datorită faptului că nu s-au lipit aşa de mult de piele.
Sunt studiate modificările caracteristicilor fizico-mecanice ale tricoturilor obţinute din fire
de bumbac, cu structură glat, apărute în urma operaţiilor de finisare aplicate acestora. S-a ajuns
la concluzia că condiţiile de vopsire au o influenţă hotărâtoare asupra caracteristicilor lor fizico-
mecanice: desimea pe orizontală, desimea pe verticală, lungimea firului din ochi, grosimea
tricotului, masa unităţii de suprafaţă, forţa şi alungirea la rupere, extensibilitatea şi efectul de
pilling. Experimentările s-au efectuat folosind metoda regresiei multiple, variabilele

23
independente fiind durata procesului de vopsire, temperatura de vopsire şi pH-ul băii de vopsire,
iar variabilele dependente forţa de rupere şi alungirea la rupere.
Sunt studiate proprietăților dimensionale, cum ar fi variația desimii tricotului și parametrii
constantelor dimensionale ale diverselor tipuri de tricot fang cu ochiuri simple. Raportul
structurilor pe înălțime constă într-o combinație de două rânduri de ochiuri: simple și fang
simple, cu diferite raporturi de lățime ale ochiului. Materialele sunt realizate pe o mașină de
tricotat rectilinie cu clasa de finețe 10, din fire de semilână de 31 -2 tex. Toate determinările
parametrilor structurali au fost realizate pe materiale supuse la patru cicluri de spălare automată.
Au fost studiate proprietățile dimensionale ale tricoturilor plane din bătătură, realizate din fire de
viscoză, filate cu inele. Din analizele efectuate s-a constatat că atât torsiunea firului și lungimea
firului din ochi, cât și tratamentele de relaxare, influențează caracteristicile dimensionale ale
tricotului, obținut din fire filate de viscoză. Torsiunea structurii celulare a tricotului este direct
proporțională cu gradul de răsucire în spirală a firului de viscoză, filat în diferite stări de
relaxare. Efectul torsiunii indică un coeficient de corelare mai bun în cazul tricoturilor complet
relaxate. Desimea ochiurilor, forma buclei și gradul de tensionare sunt dependente, în principal,
de lungimea firului din ochi. S-a constatat un efect redus asupra torsiunii firului în cazul
diverselor stări de relaxare a tricoturilor realizate din fire filate de viscoză. Cele mai mici valori
ale modificării formei buclei în funcție de gradul de torsiune a firului s-au constatat în stare de
relaxare totală, datorită faptului că buclele s-au relaxat treptat, trecând de la relaxarea în stare
uscată la relaxarea totală, în cazul unor valori minime ale energiei interne.
Tricoturile cu arhitectură tridimensională reprezintă o direcție de dezvoltare cu un potențial
deosebit, mai ales în aplicațiile tehnice, și se împart în trei grupe: structuri multistrat/multiaxiale,
structuri tip sandwich/spacer și structuri conturate spațial. Principala tehnică de realizare a
tricoturilor conturate spațial este tricotarea de rânduri incomplete. Corelarea formei 3D a
produsului cu desfășurata 2D a tricotului presupune definirea elementelor de bază și a liniilor de
conturare. Elementele de bază sunt forme geometrice simple, care - prin repetiție – alcătuiesc
desfășurata tricotului. Din punct de vedere al formei 3D, liniile de conturare reprezintă liniile de
secționare necesare pentru a crea desfășurata, iar la nivelul acesteia reprezintă zonele de tricotare
pe un număr incomplet de ace. Elementele de bază și liniile de conturare pot fi parametrizate,
permițând proiectarea tricotului în corelație cu forma 3D dorită. Pentru modelarea dispunerii
spațiale a tricoturilor, se propune un model inițial, care evidențiază distribuția forțelor ce
generează geometria tridimensională a materialului tricotat.
Tricoturile cu geometrie 3D prezintă un potențial deosebit pentru aplicațiile tehnice, în
principal datorită posibilităților lor de a dezvolta, prin tricotare, structuri cu forme complexe, fără
a necesita modificări majore la nivelul utilajului. Tricoturile conturate spațial, obținute prin
tehnica tricotării pe rânduri incomplete, sunt caracterizate prin dispunere 3D, putând atinge un
grad extrem de ridicat de complexitate. Proiectarea unor astfel de tricoturi trebuie să se facă atât
din punct de vedere al formei finale, proiectarea trebuind să pornească de la corpul 3D, a cărui
desfășurată coincide cu desfășurata tricotului, cât și din punct de vedere al tricotului, proiectarea
trebuind să ia în considerare liniile de conturare care generează geometria spațială. Modelarea
matematică a acestor linii, în funcție de parametrii săi, increment și dimensiunile ochiurilor,
permite, în final, corelarea cu dimensiunile corpului 3D.

8. Concluzii

Tricotul este un produs textil, format din ochiuri legate între ele, dispuse sub formă de
şiruri şi rânduri. Tricotul se obţine pe cale mecanică, fie prin buclarea succesivă a unuia sau mai
multor fire alimentate în paralel (tricotarea pe direcţie transversală), caz în care se formează
tricotul din bătătură, fie prin buclarea simultană a unuia sau mai multor sisteme de fire de urzeală
(tricotarea pe direcţie longitudinală), când se obţine tricotul din urzeală.
Structurile de tricot din bătătură (simple) sunt:
1. Tricoturi cu legături de bază: glat, patent, lincs

24
 2. Tricoturi cu legături derivate : glat derivat, patent derivat, lincs derivat
3. Tricoturi cu desene: desene de culoare, de legătură sau combinate.
Structurile de tricot din urzeală sunt:
1. Tricoturi cu legături de bază: lănţişor, tricot, atlas
2. Tricoturi cu legături derivate : tricot derivat, atlas derivat
3. Tricoturi cu legături bază şi derivate, realizate pe maşini cu două fonturi
4. Tricoturi din urzeală realizate cu două sau mai multe sisteme de fire
5. Tricoturi din urzeală cu evoluţii în două şiruri sau mai multe şiruri –Koper
6. Tricoturi din urzeală cu desene file
7. Tricoturi din urzeală cu ochiuri reţinute
8. Tricoturi din urzeală cu ochiuri duble
10. Tricoturi din urzeală pluş
Maşinile de tricotat se clasifică astfel:
- maşini de tricotat cu ace fixe în fontură
- maşini ce produc tricoturi din bătătură – mașini Cotton cu 1 sau 2 fonturi
- maşini ce produc tricoturi din urzeală – rectilinii - mașini Raschel (cu 1 sau 2 fonturi)
- mașini rapide (cu 1 sau 2 fonturi)
- circulare - mașini Maratti cu 1 fontură
- maşini de tricotat cu ace mobile în fontură
- maşini ce produc tricoturi din bătătură - mașini rectilinii cu 2 fonturi
- mașini circulare cu diametrul mare D>8"
-mașini cu o fontură (cilindru)
- mașini cu două fonturi - 2 cilindri
-cilindru și disc
- mașini circulare cu diametrul mare D<8"
-mașini cu o fontură (cilindru)
- mașini cu două fonturi - 2 cilindri
-cilindru și disc
Indiferent de tipul şi gradul de perfecţionare, orice maşină trebuie să fie înzestrată cu
mecanismul de formare a ochiurilor (MFO), mecanismul de alimentare cu fire (MAI),
mecanismul de tragere a tricotului (MT), aceste mecanisme fiind considerate de bază, obligatorii.
Companiile producătoare elaborează noi variante de tricoturi prin tehnologii și utilaje noi
astfel :
- compania Terrot GmbH, Chemnitz/Germania, împreună cu partenerul său PT. Primatek
Technologies a produs noua generaţie de maşini de tricotat circulare S296-2 cu avantajele :
eficienţă ridicată şi flexibilitatea producţiei pentru întreaga gamă de fire sau materiale căptuşite
cu spandex; performanţa prelucrării firelor de bumbac şi a celor sintetice; reglarea avansată a
lungimii firului din ochi; dotarea cu un nou ac al cilindrului, care este convertibil şi ieftin;
reproiectarea fonturii cu ace; noi conducătoare de fir, cu cilindri din spandex, prevenind astfel
acumulările de scamă;
- producătorul japonez de maşini rectilinii de tricotat Shima Seiki Mfg. Ltd., din Wakayama, a
dezvoltat o nouă maşină rectilinie de tricotat computerizată SSR 112, care este foarte productivă,
eficientă din punct de vedere energetic şi compactă;
- noua maşină Mach2X153 18L de la Shima Seiki Mfg., Ltd., Wakayama/Japonia, este destinată
tricotării articolelor de înaltă calitate, dintr-o singură bucată ce prezintă un avantaj semnificativ
pe piaţă, datorită faptului că se elimină procesele de asamblare sau coasere, care presupun o
activitate extrem de specializată şi care creează dificultăţi legate de respectarea unor cerinţe
privind viteza maşinii, calitatea şi rezistenţa materialelor tricotate;
- maşina tip Raşel RSE 4-1, de la Karl Mayer, este cea mai fiabilă maşină din această serie și
stabileşte noi standarde de viteză şi operează cu o mare precizie, independent de condiţiile
climatice;

25
- Australian Wool Innovation (AWI) a elaborat o nouă tehnologie în domeniul tricotajelor,
articolele de îmbrăcăminte confecționate din fire Merino Retrage au un aspect plăcut și un tușeu
moale, de lână fiartă, fără a poseda, însă, niciuna dintre dezavantajele articolelor de
îmbrăcăminte obișnuite, realizate din lână fiartă.
Producătorii și cercetătorii au realizat îmbunătățirea proprietăţilor tricoturilor, astfel:
- cercetătorii de la Institutul Hohenstein/Germania au fost preocupaţi de dezvoltarea unor
materiale tricotate destinate îmbrăcămintei sport, cu proprietăţi termofiziologice şi funcţionale
îmbunătăţite;
- corelarea formei 3D a produsului cu desfășurata 2D a tricotului presupune definirea
elementelor de bază și a liniilor de conturare; elementele de bază sunt forme geometrice simple,
care alcătuiesc desfășurata tricotului iar liniile de conturare reprezintă liniile de secționare
necesare pentru a crea desfășurata, zonele de tricotare pe un număr incomplet de ace.

26
 Partea II Deșeuri din tricot

1. Date generale privind gestionarea deşeurilor

Strategia Nationala de Gestionare a Deşeurilor este elaborată de Ministerul Mediului şi

Gospodăririi Apelor, în conformitate cu responsabilitãţile ce îi revin ca urmare a transpunerii
legislaţiei europene în domeniul gestionării deşeurilor şi conform prevederilor Ordonanţei de
Urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, modificată şi aprobată prin Legea
nr. 426/2001.
Elaborarea Strategiei Naţionale de Gestionare a Deşeurilor are ca scop crearea cadrului
necesar pentru dezvoltarea şi implementarea unui sistem integrat de gestionare a deşeurilor,
eficient din punct de vedere ecologic şi economic și se aplică pentru toate tipurile de deşeuri.
Începând cu anul 1993 a fost creată, în urma unui contract între Ministerul Mediului şi
Gospodăririi Apelor şi Institutul de Cercetare-Dezvoltare privind Protecţia Mediului - ICIM
Bucureşti, baza de date privind generarea şi gestionarea deşeurilor la nivel naţional. Datele se
referă atât la deşeurile industriale, cât şi la deşeurile municipale.
Din 1999, colectarea şi procesarea informaţiilor referitoare la tipurile şi cantităţile de
deşeuri s-a făcut în conformitate cu Hotărârea de Guvern 155/1999; acastă hotărâre a introdus
obligativitatea agenţilor economici de a-şi ţine evidenţa deşeurilor, de a le raporta la cererea
autorităţilor judeţene de mediu (APM) şi de a le clasifica conform cerinţelor europene de
clasificare (Catalogul European al Deşeurilor). În anul 2002 această hotărâre a fost abrogată prin
Hotărârea de Guvern 856/2002 (MO 659/05.09.2002), care a introdus totodată noua Listă de
deşeuri, inclusiv deşeurile periculoase. De asemenea, România raportează date privind deşeurile
din 1995 către sistemul de raportare la EUROSTAT şi la Agenţia Europeană de Mediu (prin
reţeaua EIONET).
Cantităţile de deşeuri generate au variat semnificativ de la un an la altul, din motive cum
ar fi:
- modificările survenite în activităţile companiilor industriale şi de prestări servicii;
- înregistrarea sau neînregistrarea ca deşeu a sterilului de la excavarea minereurilor;
- modul de evaluare a cantităţii de către fiecare generator (cântărire sau estimare);
- conştientizarea diferită de către generatorii de deşeuri a importanţei activităţii de colectare şi
raportare a datelor;
- controlul diferit, din partea autorităţilor de mediu locale, privind îndeplinirea obligaţiilor legale
de colectare şi raportare a datelor de către generatorii de deşeuri;
- modificarea periodica chestionarelor de anchetă in vederea imbunatatirii acestora
Autoritatea competentă căreia îi revin atribuţii şi responsabilităţi pentru gestionarea
deşeurilor este Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor şi alte autorităţi publice cu atribuţii în
domeniul gestionării deşeurilor sunt: Ministerul Sănătăţii, Ministerul Economiei şi Comerţului,
Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, Ministerul Administraţiei şi Internelor,
Ministerul Apărării Naţionale.
Pentru elaborarea strategiei si a planului national de gestionare a deseurilor sunt posibile
doua modalitati de abordare a aspectelor principale - abordarea "integrata" si abordarea
"traditionala":

27
 - Abordare "integrata"
- identificarea si analizarea situatiei existente, a conditiilor si a practicilor in domeniul gestionarii
deseurilor;
- identificarea problemelor si a deficientelor semnificative asociate practicilor existente de
gestionare a deseurilor;
- definirea obiectivelor strategice pentru intregul sector de gestionare a deseurilor;
- identificarea si evaluarea optiunilor disponibile pentru indeplinirea obiectivelor strategice;
- alegerea variantei / variantelor optime, pe baza unei analize pluri-criteriale;
- formularea unei strategii integrate pentru gestionarea deseurilor;
- elaborarea unui plan detaliat pentru implementarea strategiei.
- Abordare "traditionala"
- identificarea si caracterizarea surselor si cantitatilor de deseuri prezente si prognozate, pe
fluxuri specifice de deseuri;
- identificarea metodelor si activitatilor necesare pentru manipularea si eliminarea deseurilor
inventariate;
- stabilirea capacitatilor, sistemelor si a altor resurse necesare pentru indeplinirea activitatilor
mentionate anterior;
- formularea unei strategii integrate pentru gestionarea deseurilor identificate;
- elaborarea unui plan detaliat pentru implementarea strategiei.
Fiecare dintre modurile de abordare descrise anterior are avantajele si dezavantajele sale.
Abordarea "integrata", axata pe stabilirea obiectivelor strategice si a actiunilor necesare pentru
indeplinirea acestora, creeaza conditiile pentru ca gestionarea deseurilor sa se desfasoare intr-un
cadru mai larg, mai logic si mai coerent. In plus, experienta europeana a demonstrat ca, desi
necesita
timp si costuri mai mari pentru elaborarea, planurile de gestionare a deseurilor bazate pe
abordarea "integrata" sunt mult mai realiste, mai usor de pus in aplicare si deci mult mai
eficiente.
Tinand cont de aceste aspecte, factorii responsabili din Romania au considerat ca, pentru
situatia concreta in care se afla tara noastra, modul de abordare "integrat" raspunde cel mai bine
cerintelor.
Conform prevederilor Ordonantei de Urgenta a Guvernului 78/2000 (MO
283/22.06.2000) privind regimul deseurilor, modificată și aprobată prin Legea 426/2001 (MO
411/25.07.2001), Planul National de Gestionare a Deseurilor se aplica pentru toate tipurile de
deseuri solide si lichide, dupa cum urmeaza:
• deseuri municipale (menajere si asimilabile din comert, institutii si servicii),
• namoluri de la statiile de epurare a apelor uzate orasenesti,
• deseuri din constructii si demolari,
• deseuri de productie nepericuloase si periculoase.
Sunt exceptate de la prevederile prezentului Plan National urmatoarele tipuri de deseuri:
• deseuri radioactive,
• roci si deponii de sol, precum si depozite de resurse minerale rezultate de la foraje, din
prospectiuni geologice si operatiuni de exploatare subterana a bogatiilor subsolului (inclusiv din
cariere de suprafata),
• carcasele de animale si dejectiile animaliere,
• efluentii gazosi emisi in atmosfera,
• apele uzate,
• deseurile de explozibili expirati.
În decembrie 2005 Comisia EU sustine trei necesitati particulare:
-clarificarea definitiilor, in particular a celor legate de deseuri, si a diferentelor dintre recuperare
si depozitare;
-includerea in directiva a obiectivelor de mediu/cele mai semnificative operatii ale
managementului deseurilor sunt acoperite de legislatia de mediu;

28
-simplificarea directivei existente (Waste Directive, 1975).
În acest context Directiva conține exemple privind măsurile de prevenire a deșeurilor, ca
de exemplu:
-cercetarea și dezvoltarea tehnologiilor curate;
-dezvoltarea indicatorilor de mediu asociata cu generarea deseurilor;
-promovarea eco-design si eco-labels;
-diseminarea informatiilor privind tehnicile de prevenire a deseurilor;
-trainig pentru autoritati competente in domeniul cerintelor de prevenire a deseurilor;
-inluderea masurilor de prevenire, altele decat cele aflate sub incidenta Directivei 96/61/EC;
-protocoale voluntare, consumator/panel producator sau negocieri sectoriale privind furnizarea
de informatii
-promovarea unui management de mediu credibil, EMAS si ISO 14001;
-constientizarea agentilor economici si informarea publicului general sau a unui grup de
consumatori specifici;
-integrarea criteriilor de mediu si de prevenire a deseurilor in activitatile de aprovizionare
publica si corporativa;
-promovarea reutilizarii prin stabilirea, in regiunile dens populate, a centrelor sau a reţelelor de
reutilizare.

2. Principii obiective strategice

Principiile care stau la baza activităţilor de gestionare a deşeurilor sunt enunţate în cele ce
urmează:
- principiul protecţiei resurselor primare - este formulat în contextul mai larg al conceptului de
"dezvoltare durabilă" şi stabileşte necesitatea de a minimiza şi eficientiza utilizarea resurselor
primare, în special a celor neregenerabile, punând accentul pe utilizarea materiilor prime
secundare.
- principiul mãsurilor preliminare, corelat cu principiul utilizării BATNEEC ("Cele mai bune
tehnici disponibile care nu presupun costuri excesive") - stabileşte că, pentru orice activitate
(inclusiv pentru gestionarea deşeurilor), trebuie să se ţinã cont de urmãtoarele aspecte principale:
stadiul curent al dezvoltãrii tehnologiilor, cerinţele pentru protecţia mediului, alegerea şi
aplicarea acelor mãsuri fezabile din punct de vedere economic.
- principiul prevenirii - stabileşte ierarhizarea activitãţilor de gestionare a deşeurilor, în ordinea
descrescãtoare a importantei care trebuie acordatã: evitarea apariţiei, minimizarea cantitãţilor,
tratarea în scopul recuperãrii, tratarea şi eliminarea în condiţii de siguranţă pentru mediu.
- principiul poluatorul plăteşte, corelat cu principiul responsabilitãţii producãtorului şi cel al
responsabilităţii utilizatorului - stabileşte necesitatea creării unui cadru legislativ şi economic
corespunzător, astfel încât costurile pentru gestionarea deşeurilor să fie suportate de generatorul
acestor.
- principiul substituţiei - stabileşte necesitatea înlocuirii materiilor prime periculoase cu materii
prime nepericuloase, evitându-se astfel apariţia deşeurilor periculoase.
- principiul proximităţii, corelat cu principiul autonomiei - stabileşte că deşeurile trebuie să fie
tratate şi eliminate cât mai aproape de sursa de generare; în plus, exportul deşeurilor periculoase
este posibil numai cãtre acele ţări care dispun de tehnologii adecvate de eliminare şi numai în
condiţiile respectării cerinţelor pentru comerţul internaţional cu deşeuri.
- principiul subsidiarităţii (corelat şi cu principiul proximităţii şi cu principiul autonomiei) -
stabileşte acordarea competenţelor astfel încât deciziile în domeniul gestionării deşeurilor să fie
luate la cel mai scãzut nivel administrativ faţă de sursa de generare, dar pe baza unor criterii
uniforme la nivel regional şi naţional.
- principiul integrării - stabileşte ca activitãţile de gestionare a deşeurilor fac parte integrantă din
activităţile social-economice care le generează.

29
 Opţiunile de gestionare a deşeurilor urmăresc următoarea ordine descrescătoare a
priorităţilor:
- prevenirea apariţiei - prin aplicarea "tehnologiilor curate" în activităţile care generează deşeuri;
- reducerea cantităţilor - prin aplicarea celor mai bune practici în fiecare domeniu de activitate
generator de deşeuri;
- valorificarea - prin refolosire, reciclare materialã şi recuperarea energiei;
- eliminarea - prin incinerare şi depozitare.
Obiectivul general al Strategiei Naţionale de Gestionare a Deşeurilor este dezvoltarea
unui sistem integrat de gestionare a deşeurilor eficient din punct de vedere economic şi care să
asigure protecţia sănătăţii populaţiei şi a mediului.
Pentru îndeplinirea obiectivelor strategiei sunt necesare: instrumente de reglementare,
instrumente economice, instrumente statistice, alte instrumente.
Pentru îndeplinirea obiectivelor naţionale şi europene în domeniul gestionării deşeurilor
este necesară implicarea, practic, a întregii societăţi, reprezentată prin: autoritãţi publice centrale
şi locale; generatori de deşeuri; asociaţii profesionale şi institute de cercetare; societate civilă.

3. Deșeurile textile

„Deşeu zero" este o strategie inovatoare cu efecte rapide în eficienţa resurselor, este o
politică guvernamentală responsabilă, o cale, un scop, o nouă abordare planificată pentru secolul
XXI, care cuprinde principiile de conservare a resurselor și minimizarea poluării.
Industria textilă afectează mediul prin consumul mare de apă, energie şi substanţe
chimice, precum şi prin cantitatea mare de deşeuri pe care le generează, ca rezultat al utilizării
unui număr impresionant de substanţe chimice şi procese tehnologice ceea ce impune o activitate
permanentă de reducere și valorificare a deșeurilor respective.
Deșeurile textile provin din:
- procesele de obținere a fibrelor sintetice, de prelucrare a fibrelor și firelor în: țesături, tricoturi,
produse netesute, materiale compozit;
- procesele de confecționare a suporturilor textile;
- secții de finisare textilă;
- procesele de purtare și exploatare de către persoanele fizice sau instituții publice și sociale.
Literatura de specialitate defineste patru grupe de produse :
-fibre la prima intrebuintare/grupa A (materii prime) ;
-fibre recuperate dupa prelucrare:
- grupa B/deșeuri tehnologice rezultate în prima treaptă de prelucrare a fibrelor și firelor;
- grupa C/deșeuri tehnologice rezultate în procesele de prelucrare din unitățile de țesătorii,
tricotaje, confectii textile și de textile nețesute și neconventionale;
- grupa D/deșeuri post-consum sub forma de textile uzate, colectate de la instituții sau de la
populație.
Fibrele din grupa "A" sunt fibre naturale si fibre chimice la prima intrebuintare.
Deseurile textile din grupa "B" sunt foarte variate, funcție de procesele și fazele de
prelucrare și tipul materiilor prime; sunt sub forma de capete de fire și semifabricate din
filaturi/capete banda, capete de semitort sau pretort, pieptanătură, scamă curată, scamă cu
impurități etc.). Pot fi introduse în circuitul de producție din filaturi cu o prealabilă operație de
curatire si amestecare cu fibre originale.
Grupa "C" include deseuri sub forma de capete de fire, capete si fasii de tesaturi, resturi
tricot, resturi textile netesute; rezultate in urma operatiilor de croire, coasere, etc.
Deșeurile din grupa "D", sub forma de îmbrăcăminte sau alte produse, colectate de la
populație si institutii, cu diferite grade de uzura.
Deseurile din grupa "B" si din grupa "C" se mai numesc deseuri tehnologice, iar cele din
grupa "D" deseuri colectate sau deseuri post-consum

30
 Materialele din grupa "C" si "D" pot fi prelucrate prin procese de taiere, destramare si
defibrare, obtinandu-se fibre recuperate ce se pot utiliza la realizarea firelor sau produselor
netesute. Materialele din grupa "D" necesita operatii suplimentare de curatire si in cele mai multe
cazuri se folosesc ca imbracaminte "second hand".
Pentru obtinerea fibrelor recuperate din deseuri este necesara o prelucrare preliminara a
acestora, incluzand functie de tipul deseurilor, operatii de sortare, taiere, destramare, balotare.
Sortarea se poate realiza la agentul economic care produce deseul, in centre de colectare
sau de prelucrare preliminara. Eficienta maxima se realizeaza in cazul in care sortarea se face cat
mai aproape de locul de unde provin deseurile. Sortarea se realizeaza manual si chiar daca este o
operatie simpla impune responsabilitate deoarece capacitatea tehnologica a deseurilor textile este
influentata in mare masura de corectitudinea acestei operatii.
Criteriile impuse operatiei de sortare a deseurilor au in vedere: locul de provenienta;
natura compozitiei fibroase; forma de prezentare; culoarea sau paleta de culori predominante.
Taierea este o operatie care se aplica obligatoriu deseurilor sub forma de
fire/tesaturi/tricoturi in vederea reducerii lungimii sau suprafetei .
Destramarea se efectueaza pe masini de destramat/destramatoare cu 1-4 grupe de
destramare, functie de tipul si natura deseurilor, modul de finisare, destinatia fibrelor recuperate.
Alegerea parametrilor tehnologice de taiere si destramare, in corelatie cu procesul de
prelucrare si caracteristicile materialului rezultat are in vedere urmatorii factori:tipul materiei
prime prelucrate si forma de prelucrare; balanta costuri- calitate - eficienta; optimizarea
paramentrilor tehnologici de prelucrare in corelare cu caracteristicile fizico-mecanice si de
structura ale fibrelor recuperate. Prelucrarea fibrelor recuperate 100% sau in amestec cu fibre de
legatura se pot face pe tehnologii de filare tip lana sau bumbac.
În general strategia minimizarii deseurilor are in vedere:
-incurajarea industriei in actiunile de minimizare a deseurilor;
-cresterea gradului de constientizare privind beneficiile minimizarii deseurilor;
-stabilirea unor "celule" de productie curata pentru promovarea minimizarii deseurilor.
Indiferent de gradul de influenta a unor factori, de „filozofia" fiecarei tari, domeniul
deseurilor este definit de anumite obiective strategice, respectiv:
 prelucrarea deşeurilor este efectuată conform cu toate cerinţele legislative pentru deşeuri,
inclusiv taxa de adminstrare (control), şi a planifica schimbările legislative viitoare şi a atenua
efectele lor;
 reducerea generarii deşeurilor la sursă şi a facilitarii recuperarii, reutilizarii şi reciclarii
când sunt eficiente din punct de vedere economic;
 roluri bine definite şi responsabilităţi pentru a identifica şi coordona fiecare activitate în
cadrul lanţului de management al deşeurilor;
 conştientizarea aspectelor legate de mediu pentru a creşte şi a încuraja reducerea,
reutilizarea şi reciclarea deşeurilor;
 asigurarea transportului şi depozitarii în siguranţă a deşeurilor;
 instruirea adecvată a personalului şi a altor factori implicaţi în problemele legate de
managementul deşeurilor;
 promovarea celor mai bune practici pentru managementul deşeurilor industriale;
 persoane competente pentru a asigura consultanţa pentru managementul deşeurilor;
 training adecvat pentru tot personalul care are responsabilităţi în domeniul
managementului deşeurilor.
Deseurile textile rezultate din industria textila ( resturi fire, tesaturi, tricoturi) se pot
valorifica sub forma de fibre recuperate utilizabile pentru prelucrarea structurilor textile tesute,
tricotate sau netesute, destinate articolelor tehnice ( materiale fon, termo izolante, agrotextile,
tapiterii auto, etc.) articole decorative si marochinarie.
Transpunerea în practică a dezideratului "deşeu zero" prin valorificarea eficientă a
deşeurilor textile şi din piele în produse cu valoare adaugată mare prin tehnologii competitive
necesita:
31
 - facilitati strategice prin parteneriate public-private pentru realizarea investitiilor de
infrastructura si a retelelor tehnologice de prelucrare a deseurilor;
- eforturi de dezvoltare si cercetari semnificative avind ca punct de plecare o noua abordare
bazata pe ciclul de viata al produselor, pe impactul generarii deseurilor asupra mediului, pe
introducerea de noi standarde, precum si pe masuri de prevenire a producerii de deseuri;
- eco-constientizarea mediului de afaceri-educatie.

4. Deșeuri din tricot

Deșeurile din tricot pot apărea în timpul fluxului tehnologic – în procesul de tricotare,
confecționare sau finisare sau pot fi datorate încheierii fluxului de viață al produsului.
Majoritatea deșeurilor apar datorită defectelor din fluxul tehnologic

4.1 Defecte la tricotare şi cauze ale apariţiei lor

În timpul producerii tricoturilor pe o maşină de tricotat, se pot produce defecte, ce

cauzează deșeuri, ce pot fi remediate cunoscând cauzele ce le-au provocat.
Defectele și cauzele care le-au provocat sunt:
1. Pe tricot apar dungi transversale:
Cauzele sunt:
a) Reglarea incorectă a mașinii
b) Dispozitive deteriorat (se polizează, se înlocuiesc dacă este necesar).
c) Deplasarea mecanismului de formare a ochiurilor este neregulat (se mişcă greu ).
d) Tensiunea în fir nu este uniformă.
e) Desimea ochiurilor este prea mică.
f) Fineţea firului nu este corelată cu fineţea maşinii de tricotat.
g) Firul alimentat prezintă porţiuni cu îngroşări şi subţieri.
2. Pe tricot apar dungi longitudinale:
Cauzele sunt:
a) Acele se mişcă mai greu în canal.
b) Limba acului este blocată sau se mişcă greu.
c) În canal există ace de diferite fineţi.
d) Există ace cu călcâie uzate mai mult.
3. Pe tricot apar ochiuri scăpate:
Cauzele sunt:
a) Înserarea laterală a firului este incorectă (glisiera este înclinată).
b) Dispozitive ce nu sunt bine fixate.
c) Dispozitive ce sunt foarte uzate.
d) Acele sunt îndoite.
e) Conducătorului de fir nu este pe direcţia liniei de intersecţie a acelor.
f) Conducătorului de fir este prea sus sau prea jos şi nu face corect depunerea firului.
g) Tensiunea de tragere a tricotului este prea mică.
h) Desimea ochiurilor este prea mică (adâncimea de buclare este prea mare).
i) Maşina funcţionează cu viteză prea mare.
4. Ochiurile sunt neregulate:
Cauzele sunt:
a) Mecanismului de formare a ochiurilor este incorect reglat.
b) Mecanismului de formare a ochiurilor este uzat neuniform.
c) Sistemul de came este murdar.
d) Tensiunea de fir diferă de la un conducător de fir la altul.
e) Maşină nu este pusă corect pe poziţie.

32
 f) Firul alimentat prezintă neregularităţi ale caracteristicilor fizico-mecanice peste limita
admisă.
5. Marginea tricotului este neregulată:
Cauzele sunt:
a) Tensiunea firului este necorespunzătoare.
b) Există un surplus de fir prea mare (firul este alimentat dintr-o parte greşită sau
conducătorul de fir este prea departe de marginea tricotului).
c) Glisiera conducătorului de fir este frânată.
d) Tensiunea de tragere a tricotului este prea mică.
e) Dispozitive ce nu sunt bine fixate.
f) Dispozitive ce sunt foarte uzate.
g) Conducătoarele de fir sunt poziţionate prea sus.
h) Acele din marginea tricotului nu sunt aranjate corect. Trebuie introdus sau scos un ac
din fontură.
6. Apar găuri în tricot:
Cauzele sunt:
a) Tensiunea de tragere a tricotului este prea mare.
b) Tensiunea în fir este prea mare.
c) Nodurile de pe fir sunt prea mari.
d) Firul este foarte uzat.
e) Firul este prea fragil şi prea uscat.
f) Firul nu este potrivit cu fineţea maşinii.
g) Limba acului este îndoită sau ruptă.
h) Dispozitive deteriorat (se polizează, se înlocuiesc dacă este necesar).
i) Firul nu este alimentat prin mecanismul de alimentare.
7. Firul se rupe des:
Cauzele sunt:
a) Firul este foarte uzat.
b) Nodurile de pe fir sunt prea mari.
c) Firul este prea fragil şi prea uscat.
d) Tensiunea în fir este prea mare.
e) Reglarea incorectă a mașinii
e) Acele sunt defecte.
f) Firul este insuficient parafinat.
g) Viteza saniei este prea mare.
h) Înfilarea nu s-a realizat în ordinea normală.
i) Marginile conducătorului de fir, în zona de ieşire a firului, sunt prea ascuţite.
8. Faza de aruncare nu se execută corect:
Cauzele sunt:
a) Desimea ochiurilor este prea mare (adâncimea de buclare este prea mică).
b) Limba acului este îndoită.
c) Tensiunea de tragere este prea mică.
9. Ochiurile scapă la transfer:
Cauzele sunt:
a) Adâncimea de buclare este prea mare sau prea mică.
b) Tensiunea de tragere este prea mică sau prea mare.
c) Acele sunt îndoite.
d) Lamela de transfer este ruptă sau îndoită.
e) Tragerea tricotului în margine este necorespunzătoare.
f) Poziţia relativă a fonturilor este necorespunzătoare.
g) Canalul călcâielor acelor este prea larg.
10. Camele prezintă o uzură pronunţată:

33
Cauzele sunt:
a) Maşina nu este bine fixată pe postament. Se fixează corect verificând cu nivela.
b) Acele se deplasează greu în canale. Canalele sunt prea înguste. Acele nu corespund cu
fineţea maşinii. Se îndreaptă canalele şi se schimbă acele..
c) Fontura este murdară.
d) Forţa de tragere este prea mare.
e) Acele sunt îndoite.
11. Maşina se opreşte des din funcţionare:
Cauzele sunt:
a) Tricotul alunecă faţă de cilindri mecanismului de tragere.
b) Ecartamentul cuţitelor de curăţire este prea mic.
c) Tensiunea în fir este prea mică şi nu se recuperează complet lungimea de fir la
schimbarea sensului de tricotare.
d) Limitatoarele sunt fixate prea departe de marginea tricotului.
O parte din defectele apărute în procesul de tricotare ce conduc la apariția deșeurilor sunt
eliminate în cazul mașinilor noi și performante prin adăugarea de dispozitive noi ce reglează
problemele apărute sau avizează muncitorul pentru a elimina problema.
În cazul în care defectele nu pot fi eliminate se semnalizează problema pentru a fi
eliminată prin croit- în cazul tricoturilor metraj, sau în cazul panourilor acestea sunt deșirate,
firul putând fi refolosit.
O atenție deosebită trebuie acordată și poziționării și reglării mașinilor de tricotat, precum
și crearea condiţiilor pentru deservirea uşoară şi sigură a utilajelor.
Pentru îmbunătăţirea calităţii tricotului rezultat, constructorii au avut în vedere
perfecţionări, pentru asigurarea uniformităţii aspectului şi a caracteristicilor de structură pe toată
suprafaţa tricotului. S-au dezvoltat sisteme automate de control şi reglare a alimentării firelor,
tragerii, care asigură alimentarea/tragerea la o valoare de alimentare/tragere lineară constantă.
În vederea reducerii ponderii defectelor mecanice din tricot, s-au efectuat următoarele:
– utilizarea organelor de formare a ochiurilor cu tratamente de călire superioare şi cu suprafeţe
prelucrate foarte bine, pentru a reduce coeficientul de frecare fir-metal;
– creşterea preciziei în funcţionare a organelor de formare a ochiurilor mai ales la maşinile de
mare fineţe;
– dotarea maşinilor cu dispozitive de control al firelor şi al tricotului.
Ca urmare a perfecţionărilor menţionate, la ora actuală se pot obţine tricoturi fără nici un
defect pe lungime de 1000 m, în condiţiile utilizării unor fire de calitate.
Nu în ultimul rând, pentru minimizarea impactului maşinilor în funcţie asupra mediului
ambiant s-au realizat modificări constructive, pentru reducerea nivelului de zgomot, a emisiilor
termice, a vibraţiilor.

4.2 Defecte în conecționarea produselor

Calitatea materialelor se controlează pe bază de sondaje, marcarea defectelor

executându-se simultan cu măsurarea lungimii şi lăţimii acestora.
Controlul materialelor se face fie manual, pe o masă bine iluminată, fie pe o rampă de
control.
Pentru aprecierea caracteristicilor materialelor, se recurge la metode de analiză a
defectelor în ansamblul acestora. În ultima perioadă, cea mai utilizată metodă pentru analiza
defectelor este metoda demeritelor, care se bazează pe luarea în considerare a defectelor care se
pot observa la producător sau beneficiar, nivelul calitativ determinându-se în funcţie de numărul
şi gravitatea acestora, care apar la produs. Metoda permite luarea unor măsuri de prevenire a
apariţiei defectelor în produsul finit.
Defectele ce pot apărea în material se clasifică astfel: critice (c), principale (p),
secundare (s) şi minore (m).

34
 În general, se atribuie fiecărui tip de defecte următoarele semnificaţii:
- Defectul critic este defectul care împiedică îndeplinirea funcţiei produsului, deci nu trebuie să
apară în material.
- Defectul principal este defectul care riscă să producă o deficienţă sau o reducere a posibilităţii
de utilizare a produsului.
- Defectul secundar nu reduce prea mult posibilitatea de utilizare a produsului, fiind sesizabil de
beneficiar şi poate fi remediat înainte de livrare.
- Defectul minor este cel care nu reduce posibilitatea de utilizare a produsului.
Pentru fiecare categorie de defecte se stabileşte o cifră, care reprezintă ponderea
(penalizarea defectului respectiv). Se folosesc diferite scări de ponderi, dar cea mai des utilizată,
în ordinea descrescătoare a defectelor, este: 1; 10; 50; 100. Primul număr se referă la defectul
minor, iar ultimul la defectul critic.
Ponderea defectelor, precum şi denumirea acestora, este următoarea:
-Defecte critice (100 puncte penalizare fiecare),
-Defecte principale (50 puncte penalizare fiecare):
-Defecte secundare (10 puncte penalizare fiecare):
-Defecte minore (1 punct penalizare fiecare):
O dată stabilite defectele şi grupele de defecte pe categorii, se poate completa jurnalul
calităţii
Deșeurile din confecție sunt utilizate la realizarea de nețesute și utilizate astfel pentru
realizarea de textile tehnice.
În cazul folosirii mașinilor de tricotat 3D ce realizează produsul integral deșeurile din
confecție sunt eliminate.
Conducerea şi coordonarea prin intermediul calculatorului a activităţilor conexe
fabricaţiei produce efecte considerabile prin:
• reducerea ciclului de fabricaţie, realizată prin scurtarea fluxurilor informaţionale
corespunzătoare fazei pregătitoare a fabricaţiei;
• creşterea gradului de organizare, prin îmbunătăţirea coordonării activităţilor conexe fabricaţiei;
• capacitatea sistemului de a furniza instantaneu informaţii complete asupra tuturor proceselor şi
produselor din sistem;
• posibilitatea de analiză a variantelor de fabricaţie, prin simularea şi prognoza costurilor încă din
faza de pregătire a fabricaţiei;
• creşterea siguranţei de funcţionare a sistemului de producţie.

5. Concluzii

Elaborarea Strategiei Naţionale de Gestionare a Deşeurilor are ca scop crearea cadrului

necesar pentru dezvoltarea şi implementarea unui sistem integrat de gestionare a deşeurilor,
eficient din punct de vedere ecologic şi economic și se aplică pentru toate tipurile de deşeuri.
Principiile care stau la baza activităţilor de gestionare a deşeurilor sunt:
- principiul protecţiei resurselor primare;
- principiul mãsurilor preliminare, corelat cu principiul utilizării BATNEEC;
- principiul prevenirii;
- principiul poluatorul plăteşte, corelat cu principiul responsabilitãţii producãtorului şi cel al
responsabilităţii utilizatorului;
- principiul substituţiei;
- principiul proximităţii, corelat cu principiul autonomiei;
- principiul subsidiarităţii (corelat şi cu principiul proximităţii şi cu principiul autonomiei);
- principiul integrării.
„Deşeu zero" este o strategie inovatoare cu efecte rapide în eficienţa resurselor, este o
politică guvernamentală responsabilă, o cale, un scop, o nouă abordare planificată pentru secolul
XXI, care cuprinde principiile de conservare a resurselor și minimizarea poluării.

35
 O parte din defectele apărute în procesul de tricotare ce conduc la apariția deșeurilor sunt
eliminate în cazul mașinilor noi și performante prin adăugarea de dispozitive noi ce reglează
problemele apărute sau avizează muncitorul pentru a elimina problema.
În cazul în care defectele nu pot fi eliminate se semnalizează problema pentru a fi
eliminată prin croit- în cazul tricoturilor metraj, sau în cazul panourilor acestea sunt deșirate,
firul putând fi refolosit.
Deșeurile din confecție sunt utilizate la realizarea de nețesute și utilizate astfel pentru
realizarea de textile tehnice.
În cazul folosirii mașinilor de tricotat 3D ce realizează produsul integral deșeurile din
confecție sunt eliminate.
Bibliografie

1. Colectiv de autori – Asociaţia Generală a Inginerilor din România, Societatea Inginerilor Textilişti din
România ( S.I.T – A.G.I.R ) - Manualul inginerului Textilist , vol II Editura AGIR, București,
2003
2. Colectiv de autori – Tehnologii textile și de confecții, Editura Didactică și pedagogică, București, 1980
3. Constanța Comandar – Structura și proiectarea tricoturilor, Editura Cermi, Iași, 1998
4. Doina Popescu - Industria uşoarã din România - integrare economicã europeană , Editura ASE,
București, 2005
5. Ioan Cioară, Elena Onofrei - Inginerie generală în textile - pielărie, Editura Performantica, Iași, 2007

6. Mircea Mateescu – Tehnologia tricotajelor, Editura Didactică și pedagogică, București, 1970

7. Otilia Mâlcomete - Fibre Textile, Editura Fundaţia ''Gh. Zane'', Iaşi,1995
8. Ovidiu Drimba - Istoria culturii şi civilizaţiei, vol 1, Editura Științifică și Enciclopedică, București ,
1984
9. Rodica Budulan - Bazele tehnologiei tricoturilor, Editura BIT, Iaşi,1996
10. Rodica Pamfilie, Roxana Procopie - Designul si estetica mărfurilor , Editura ASE, București, 2003
11. Luminița Ciobanu, Cătălin Dumitraș, Florentin Filipescu - Abordarea sistemică a proiectării
tricoturilor cu arhitectură tridimensională. Partea a II-a, Rev Industria textilă nr. 2, 2011, pg. 94
12. Luminița Ciobanu, Dorin Savin Ionesi, Ana Ramona Ciobanu - Proiectarea liniilor de conturare a
tricoturilor cu geometrie 3D, Rev Industria textilă nr. 4, 2011, pg. 198
13. Mihaela Macsim, Romen Butnaru, Mihai Penciuc - Influenţa tratamentelor de finisare asupra
caracteristicilor fizico-mecanice ale tricoturilor din bumbac, Rev Industria textilă, nr. 6, 2010, pg.
297
14. Nadiia Bukhonka - Studiul experimental al proprietăților dimensionale ale tricoturilor fang cu ochiuri
simple, Rev Industria textilă, nr. 1, 2011, pg. 14
15. Sakthivel J. C. Anbumani N. - Influența torsiunii firului și a lungimii firului din ochi asupra
caracteristicilor dimensionale ale tricoturilor plane din bătătură, obținute din fire de viscoză, filate
cu inele, Rev Industria textilă, nr. 6, 2011, pg. 286
16. XXX - Maşina tip Raşel RSE 4-1 de la Karl Mazer, Rev. Kettenwirk Praxis, nr. 4, 2009, pg. 34
17. XXX - Noi dezvăluiri ale maşinii de tricotat circulare S296-2, Rev Melliand International, 2010, nr. 3,
pg. 111
18. XXX - O nouă maşină rectilinie de tricotat, Rev Melliand International, nr. 3, 2011, pg. 142
19. XXX - O nouă maşină de tricotat de la Shima Seiki, Rev. Melliand International, nr. 3, 2010, pg. 110
20. http://en.wikipedia.org/wiki/History_of_knitting
21. http://en.wikipedia.org/wiki/socks
22. http://en.wikipedia.org/wiki/Stocking_frame
23. http://www.3dknit.tuiasi.ro/rezultate.html
24. www.hohenstein.de - Performanţă de top în producerea materialelor tricotate pentru articole sport
25. http://www.shimaseiki.com/product/knit/mach2x/index2.html
26. www.wool.com - O nouă tehnologie în domeniul tricotajelor
27. Stefan CÂMPANU, Maria CIOROBÎTCA, Doina CONSTANTINESCU, Lidia AVADANEI -
Valorificare deșeurilor textile-obiectiv al strategiei naționale de gestionare a deșeurilor, Simpozionul
Impactul Acquis-ului comunitar asupra echipamentelor si tehnologiilor de mediu

36
28. Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice- A.N.R.S.C.
– Transpunerea legislației UNIUNII EUROPENE în legislația românească în domeniul salubrizării și al
gestionării deșeurilor - vol. I -,Bucureşti, 2010
29. Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor - Planul National de Gestionare a Deşeurilor, vol.2

37