OPERAŢII FINALE

OPERAŢII PRELIMINARE DE FINISARE

1. COASEREA BUTONIERELOR
Rolul pe care îl au butonierele în cadrul produselor de îmbrăcăminte este cu totul deosebit.
Pe lângă funcţia de elemente decorative, au şi un rol funcţional. Butonierele propriu-zise sunt
tăieturi practicate pe produsul de îmbrăcăminte în ultimele faze de confecţionare.
Din ansamblul unui produs de îmbrăcăminte, butonierele sunt elementele cele mai
solicitate la eforturi de frecare şi întindere în timpul purtării. Pentru a satisface cerinţele de
rezistenţă la aceste solicitări, ele trebuie să fie festonate cu o cusătură deasă de calitate superioară.
Butonierele pot fi:

 butoniere festonate (drepte sau cu cap rotund);

 butoniere bordate;
 butoniere sudate.

a) Butonierele drepte, structural sunt formate dintr-o cusătură zig-zag,

din două fire de aţă. Lăţimea festonului se recomandă a fi cât mai
redusă (2 – 3 mm), iar desimea butonierei cât mai mare (pasul egal cu
diametrul firului). De asemenea, distanţa dintre cele două margini
festonate (d – l1) trebuie să fie foarte mică (cât grosimea lamei
cuţitului de tăiere a butonierei).
Butonierele drepte au lungimea între 5 şi 38 mm; ele se
festonează pe cele două laturi, la ambele capete executându-se cheiţe; după
aceea se taie.
Aceste caracteristici conferă butonierei un aspect plăcut şi rezistenţă
mare.

b) Butonierele cu cap rotund se utilizează la produsele de îmbrăcăminte exterioară,

unde efortul de întindere şi frecare la care sunt supuse este mai mare şi, din cauză că
acestea au o grosime accesibilă, coaserea nasturilor se execută cu picioruş, ce necesită o
formă rotunjită a butonierei la capătul dinspre cant. Tăierea butonierei se face înainte de
festonare.
Cusătura care corespunde cel mai bine acestei butoniere este o cusătură elastică
de feston ce asigură o acoperire perfectă.
Structural, cusătura butonierelor cu cap rotund este formată din două fire de aţă,
care împletite festonează şi acoperă marginile materialului. Festonarea are loc pe ambele părţi ale
butonierei şi a capătului rotunjit, iar la celălalt capăt se execută ulterior o cheiţă. Împletirea aţelor
diferă de modul cunoscut la butonierele drepte, aici având loc în afara împletirii obişnuite şi o
împletire în lanţ ce formează o nervură pe muchia butonierei. Lăţimea festonului este mai mare
decât la butonierele drepte, iar lungimea butonierei variază după necesitate între 8 şi 38 mm.

c) Butonierele bordate se aplică la produsele de îmbrăcăminte exterioară; se

execută la maşina de cusut plană, folosindu-se o bucată de material ce formează
refiletul de la marginile butonierei.

d) Butonierele sudate se folosesc la impermeabilele din policlorură de vinil şi la

produsele din ţesături poliamidice, care, fiind termoplastice permit să fie aduse în
stare fluidă cu ajutorul curenţilor de înaltă frecvenţă. Locul unde trebuie executată
butoniera se introduce între doi electrozi (care au forma butonierei) şi, sub acţiunea căldurii,
materialele se sudează într-un timp foarte scurt (câteva secunde).

1
 Maşinile de cusut butoniere fac parte din categoria maşinilor speciale semiautomate ce
realizează butoniere prin festonarea marginilor. Aceste maşini sunt constituite în funcţie de forma şi
de structura butonierei. Astfel, pentru coaserea butonierelor simple cu formă dreaptă se utilizează
maşini uşoare, iar pentru butoniere cu formă rotundă la un capăt se folosesc maşini grele.

2. COASEREA NASTURILOR
Nasturii pot avea rol ornamental sau de închidere a produsului.
Când sunt aplicaţi ca garnitură, nasturii se fixază pe locul respectiv prin coasere fără
picioruş.
Când se aplică cu scop de închidere a produsului, nasturii se fixează prin coasere cu
picioruş, pentru a înlesni aşezarea corectă a stofei sub nasture.
Locul de coasere a nasturilor se stabileşte astfel: se aşează produsul pe o suprafaţă plană şi

rigidă, suprapunând semnul de mijloc ca şi cum nasturii ar fi încheiaţi. Însemnarea se face

introducând câte un ac cu gămălie în butonieră, astfel:

 la cele executate orizontal, la capătul dinspre marginea produsului;

 la cele executate vertical sau oblic, la capătul superior al butonierei.
Se asigură astfel stabilitatea produsului în timpul mişcărilor.
Pentru a realiza picioruşul, nasturele este cusut mai lejer, trecând aţa de 3-4 ori prin material
şi orificiile nasturelui şi apoi rotind aţa sub nasture de câteva ori.

În cazul închiderilor foarte solicitate, pentru a evita ruperea materialului sub

nasture, acesta se coase cu un contranasture aşezat pe dosul materialului.

În industria confecţiilor, coaserea nasturilor se face mecanic, cu maşini de diferite tipuri.

Cusătura nasturelui diferă ca aspect şi structură după numărul de orificii şi după modul de
trecere de la un orificiu la altul.

Maşinile de cusut nasturi sunt dotate cu

dispozitive de coasere a nasturilor de diverse dimensiuni, cu
dispozitive de coasere a nasturilor cu ureche, cu dispozitive de coasere a
etichetelor, sau cu dispozitive de coasere a contranasturilor.

3. APLICAREA CAPSELOR
Butonii se compun din nit şi capac.
Numerotarea butonilor se face sub formă de
fracţie în care cifra de la numărător
reprezintă, în mm, înălţimea tijei, iar cifra de
la numitor diametrul tijei (Ex. Butoni 4/3,
3/3, 7/3, 6/3).
Butonii nu trebuie să fie turtiţi sau să
prezinte rupturi; ei au culoarea metalului sau
pot fi vopsiţi cu lacuri colorate de acoperire.
Butonii se pot fixa manual sau mecanic.

2
 Pentru fixarea manuală se execută perforarea pieselor în locul unde urmează să se fixeze
butonul. În orificiul perforat se introduce partea inferioară a butonului de la interior spre exterior, se
aşează deasupra capacul butonului şi prin ciocănire cu ajutorul unei unelte speciale se face nituirea
butonului.

Fixarea mecanică se execută cu maşina de fixat butoni prevăzută cu:

 preducea;
 rezervor pentru butoni;
 ciocan;
 dispozitivul de nituit.

Perduceaua pentru perforat se va alege astfel încât diametrul acesteia să fie egal cu cel al
părţii inferioare a nitului pentru a evita deplasarea nitului în perforaţie sau ieşirea lui din perforaţie.
Maşina este acţionată pneumatic.

4. EXECUTAREA TIVULUI
Operaţiunea de fixare a tivului la un produs este de mare importanţă, deoarece dacă este
ondulat, dacă este lustruit sau dacă rezerva sau cusătura
este vizibilă pe faţă aceasta conferă produsului un aspect
neplăcut.
Tivul se îndoaie prin însăilare la 0,5 - 1 cm de
margine, iar rezerva se însăilează cu punct mai rar.
Când lungimea produsului este stabilită definitiv,
se precizeaza linia tivului cu semn întins cu aţă, se
descalcă înlăturând orice dungă existentă şi se
însemnează cu creta lăţimea tivului, care trebuie să fie
egală pe toată lărgimea produsului.
Se înlătură materialul ce prisoseşte, iar marginea
se festonează manual sau cu maşina de surfilat. Se presează umidotermic marginea festonată şi
numai după aceea se îndoaie tivul prin însăilare la 1 cm de semn.

Tivul se poate tigheli la maşina de cusut plană, sau se poate fixa cu o cusătură ascunsă,
cu ajutorul maşinii de cusut ascuns.

FINISAREA PRODUSULUI

Finisarea produsului cuprinde un ansamblu de operaţii, în urma cărora produsul capătă

forma şi aspectul final.

1. CĂLCAREA PRODUSULUI are ca scop uniformizarea produsului finit şi eliminarea

denivelărilor determinate de şifonare.

Tehnologia călcării
Călcarea îmbrăcămintei este un proces care cuprinde două faze:
 pregătirea produsului pentru călcare;
 călcarea propriu-zisă.

Pregătirea pentru călcare cuprinde organizarea locului de muncă, pregătirea utilajului

pentru călcat şi alimentarea cu produse.
La organizarea locului de muncă, operatorul pregăteşte masa de călcat sau perna presei prin
curăţire şi pânza de călcat.
3
 Pregătirea utilajului constă în încălzirea maşinii sau a presei de călcat şi asigurarea
condiţiilor pentru umezire (dacă este cazul).

Călcarea propriu-zisă este operaţia în care produsul capătă forma finală. La călcarea
propriu-zisă se efectuează diferite faze de călcare specifice produsului şi materiei prime, care
cuprind lucrări de presare şi netezire, formarea şi modelarea detaliilor, precum şi aburirea şi
decatarea produsului.
Procesul de călcare a îmbrăcămintei este asemănător pentru toate produsele. Deosebirea este
determinată de utilajle folosite la operaţiile executate şi de materialele utilizate la
confecţionarea produsului respectiv.

La călcarea pantalonilor se folosesc prese de călcat având suprafeţele de lucru mărite, ceea
ce permit o productivitate ridicată. Aceste prese sunt construite din diferite forme care asigură
călcarea separată a fiecărui picior de pantaloni, sau efectuează o călcarea dublă simultană pentru
ambele picioare.

Călcarea sacourilor şi a jachetelor se poate face manual, cu maşina de călcat, sau

mecanizat, cu prese de călcat.
Operaţia de călcare cuprinde, în general următoarele faze de lucru:
 pregătirea produsului şi a utilajului pentru călcat;
 presarea marginilor pe faţa interioară, folosindu-se o pânză de călcat. La presare se
urmăreşte subţierea şi netezirea canturilor, a tivului şi a gulerului.
 călcarea spatelui şi a cusăturilor laterale întrebuinţându-se pânza de călcat;
 călcarea buzunarelor şi a mânecilor pe un suport cu suprafaţa buclată;
 călcarea reverelor şi a gulerului prin formarea liniei de îndoire la piepţi;
 călcarea umerilor pe o pernă mică ce poate fi introdusă sub umeri şi în răscroitură;
 călcarea căptuşelii pe faţa interioară a sacoului.

2. OPERAŢII FINALE la finisarea produselor de îmbrăcăminte sunt:

 aplicarea etichetelor;
 aşezarea produsului pe umeraş;
 ambalarea în saci de polietilenă perforaţi, pentru o bună aerisire;
 depozitarea pe rafturi sau stendere de suspendare.