Confortul şi funcţiile produselor textile şi din piele.

Curs 1

Generalităţi Noţiuni introductive.

Confortul la purtarea îmbrăcămintei, este o relaţie influenţată de senzaţii subiectivedar care

este supusă unor legităţi biofizice şi fiziologice. Confortul la purtarea îmbrăcămintei este în
acelaşi timp, o cerinţă fundamentală şi universală a consumatorilor. Este un subiect complex,
neclar, foarte greu de definit, care implică componente termice şi non-termice, fiind legat de
situaţiile de purtare a îmbrăcămintei (muncă, sport, recreere, etc. ), de condiţii critice şi non-
critice de mediu şi de stare a organismului.
În etapa actuală, când se remarcă apariţia într-un timp foarte scurt, de noi materii prime şi
materiale, se impune o intensă activitate de cercetare şi experimentare în domeniul confortului
vestimentar, permiţând imbogăţirea cunoştinţelor în acest domeniu, dar şi realizarea de articole
de îmbrăcăminte cu valoare de întrebuinţare superioară, în concordanţă cu noile exigenţe
fiziologice ale omului.
Studiul proprietăţilor materialelor textile şi ale produselor de îmbrăcăminte se face în
concordanţă cu grupele de particulariti ergonomice ale omului, cum sunt: antropometrice,
fiziologice, igienice, psiho-fiziologice şi psihologice. Această clasificare este convenţională,
deoarece toate aceste proprietăţi se condiţionează reciproc în procesul de utilizare a textilelor,
totuşi o importanţă mai mare o au caracteristicile antropometrice, fiziologice şi igienice:
- necesităţile antropometrice, reprezintă concordanţa articolului cu dimensiunile
antropometrice ale omului ( dimensiuni fizice şi forma corpului, precum şi părţile componente
ale acestuia);
- necesităţile fiziologice, reprezintă concordanţa articolului cu posibilităţile de forţă, viteză
şi energie ale omului;
- necesităţile igienice, reprezintă concordanţa între parametrii de temperatură, compoziţia
gazelor, umiditate, radiaţii, toxicitate, murdărire şi particularităţile organismului uman.
Este necesar ca îmbrăcămintea precum şi alte articole textile care intră în contact direct cu
omul, să corespundă ca dimensiuni, forma dimensiunilor şi conformaţiei omului. Această
concordanţă, îi intersectează cel mai mult pe consumatori şi are o mare influenţă asupra cererii
şi a gradului de satisfacţie morală, prezentând o mare satisfacere morală şi trebuie să corespundă
atât în condiţii statice cât şi în condiţii dinamice, asigurând:
- lipsa posibilităţii de a aduce prejudicii corpului uman;
- condiţiile cele mai bune de respiraţie, circulaţia sângelui şi de manifestare a funcţiilor
motorii;
- confortul la îmbrăcare, încheiere şi scoaterea îmbrăcămintei;
- starea de sănătate în general, care poate fi concepută ca un factor important în determinarea
acestui concept complex pe care îl denumim “ calitatea vieţii “.
Concordanţa articolului de îmbrăcăminte cu dimensiunile corpului, se saigură printr-un
complex de caracteristici dimensionale, cum ar fi: statură, siluetă, corpolenţă, adaosuri de
lejeritate şi prin alegerea materialelor textile ale căror proprietăţi, pot să compenseze modificarea
dimensiunilor corpului uman în dinamică.
Concordanţa formei articolului cu forma corpului uman, exercită o mare influenţă asupra
satisfacerii necesităţilor igienice şi estetice, impunându-se investigaţii antropometrice în
dinamică şi în statică. Diferenţa dimensiunilor acestor două stări, o reprezintă adaosurile de
lejeritate, necesare unui confort al mişcărilor.
Adaosul de lejeritate este materializat prin efectul dinamic al dimensiunii ( Δ ), dat de
diferenţa între valoarea dimensiunii preluate în condiţii dinamice ( X D ) şi în
condiţii statice (X S).

Δ =XD-XS
În satisfacerea necesităţilor fiziologice o deosebită importanţă o are masa relativă a
articolului de îmbrăcăminte. Aceasta este condiţionată de importanţa acesteia în termoreglare şi
în asigurarea termoizolaţiei. Reducerea masei relative, fără modificarea proprietăţilor
termoizolante şi a durabilităţii, reprezintă o sarcină importantă din punct de vedere fiziologic şi
economic.Reducerea masei produsului de îmbrăcăminte poate fi realizată în funcţie de
proprietăţile fiecărui strat şi anume:
- primul strat, cel de la suprafaţă, care intră în contact direct cu mediul înconjurător,
trebuie să fie rezistent la uzură, relativ impermeabil, uşor şi subţire ( material de bază);
 - al doilea strat, care păstrează forma şi volumul, trebuie s protector contra
curentului şi a vântului ( tremocolant, roshar );
- al treilea strat, asigură termoizolarea, este poros, moale şi elastic la comprimare
( vatelină, vată sintetică );
- al patrulea strat, de obicei căptuşeală trebuie s rezistent la frecare, având un
coeficient mic de frecare ( luciu - uşurinţă la îmbrăcare / dezbrăcare ).
La îmbunătirea proprietăţilor care satisfac necesităţile fiziologice, în afară de reducerea
masei relative a îmbrăcămintei, contribuie şi creşterea flexibilităţii şi a rigidităţii straturilor,
caracteristici care, asociate cu drapajul, revenirea din şifonare şi coeficientul de frecare,
caracterizănd “ valoarea totală de tuşeu “, caracteristică ce poate fi cuantificată prin valori fizice
ce pot fi determinate cu diferite dispozitive sau aparate care imită purtarea practică.
Rigiditatea materialelor textile şi implicit a produselor textile, depinde de compoziţia fibroasă,
de forma produsului şi a detaliilor, de modul de finisare textilă ( pelicule pentru
impermeabilizare, ignifugare etc.).
Deşi prezintă unele avanteje, materialele din fibre sintetice prezintă o flexibilitate
redusă şi un drapaj diferenţiat faţă de cel al materialelor din fibre naturale, sau amestec al
acestora cu fibre sintetice.
Flexibilitatea şi rigiditatea sunt influenţate şi de tehnologiile neconvenţionale specifice
industriei de confecţii, cum ar fi termolipirea şi sudarea cu curenţi de înaltă frecvenţă sau cu
ultrasunete. Anumite linii de asamblare din industria confecţiilor, pot influenţa negativ
flexibilitatea produselor şi a structurilor vestimentare.
Priprietăţile igienice asigură posibilitatea existenţei unei stări confortabile a omului la
contactul cu articolul şi se caracterizează prin securitatea şi nenocivitatea acestuia.
Securitatea îmbrăcămintei este codiţionată de lipsa capacităţii de inflamare şi ardere a
materialelor din care este confecţionată.
Neinflamabilitatea depinde în primul rând de compoziţia fibroasă a materialelor. Gradul
de ardere cel mai mare îl au materialele textile din bumbac, Iar cel mai mic grad de ardere îl au
cele din azbest şi unele atricole din fibre chimice ( poliamidice ).
Este foarte important ca produsele de îmbrăcăminte, indiferent de destinaţie, să fie
neinflamabile. Pentru produsele cu destinaţie specială, pentru asigurarea unui mare grad de
neinflamabilitate a materialelor textile, se recurge la tratamente speciale de finisare, la ignifugare
prin metode fizice sau chimice, sau se realizează materiale care conţin fibre de sticlă, grafit, etc.
Nenocivitatea îmbrăcămintei este condiţionată de absenţa degajării substanţelor nocive,
volatile, de absenţa acţiunii alergice, a electrizării statice,precum şi de capacitatea de curare a
materialelor şi a îmbrăcămintei. Degajarea substanţelor nocive este posibilă în cazul utilizării
unor fibre sau a unor metode de finisaj textil, ce conţin substenţe volatile, insuficient fixate.
Particularitile fiziologice pot fi asociate şi cu comportarea produselor la frecare, când
poate să apară pe primul strat, efectul “ pilling “ sau “ agăţarea”, caracteristici ce pot diminua
calitatea produselor de îmbrăcăminte, pot influenţa purtătorul din punct de vedere
psihofiziologic.
Din punct de vadere igienic, îmbrăcămintea trebuie să evite efecte nocive la suprafaţa
corpului, nocivitate care poate fi datorată degajării de clor, formaldehidă şi care împreună cu
substanţele conţinute de transpiraţie, pot duce la apariţia unor noi substanţe, foarte greu de
identificat. Acestea pot genera la suprafaţa corpului, alergii sau dermatoze.