Introducere

Materialele compozite sunt din ce in ce mai utilizate in aplicatii. Domeniile de utilizare a

materialelor compozite s-au inmultit o data cu imbunatatirea proprietatilor materialelor, cum ar fi
stabilitatea si adaptarea la mediu, rezistenta la uzura, rezistenta la umezeala etc. In zilele noastre,
materialele compozite se pot folosi si ca biomateriale, datorita fibrelor biocompatibile pe care
acestea le contin. A fost dezvoltat un numar mare de implanturi si dispozitive pentru domeniul
ortopedic, iar in cazul stomatologiei s-au dezvoltat numeroase aplicatii. Pe langa
biocompatibilitate, in cazul aplicatiilor dentare un rol important il are si aspectul estetic.
In domeniul ortopedic, materialele compozite au fost folosite in cazul protezelor de sold, de
genunchi, inlocuirii de oase , pentru lucrari la nivelul coloanei vertebrale etc. In cazul
materialelor folosite pentru implanturi, proprietatile mecanice sunt foarte importante, astfel incat
materialele sa se poata adapta si sa reziste in organism. In orice caz, materialele compozite
utilizate pentru aplicatii ortopedice trebuie sa prezinte o biocompatibilitate mai ridicata decat in
cazul materialelor folosite pentru aplicatiile dentare, deoarece aceste materiale sunt implantate in
interiorul organismului pacientului si au un contact cu tesutul viu pe termen lung.
Activitatea stomatologica moderna vizeaza trei directii distincte: preventiva, corectiva si
restaurativa, aceasta din urma avand o pondere importanta.
In stomatologie se foloseste o gama larga de materiale, de tipul: metale (de eemplu: aur!,
alia"e (amalgamele!, polimeri organici (cum sunt rasinile metacrilice!, ceramica(de eemplu:
portelan, ceramica zirconica!, biocompozite, cum sunt liantii minerali (ciment zinco-fosfatic,
silico-fosfatic etc.!

1
Istoric
Materialele ceramice au fost utilizate de catre civilizatia umana- ca si metalele- inca din
vremuri preistorice, ca unelte si obiecte de uz gospodaresc, fiind eecutate din argila arsa. In
ultimii #$-%$ de ani s-au inregistrat progrese intr-un ritm fara precedent in domeniul materialelor
cu aplicatii medicale- numite biomateriale- aspect posibil prin aportul stiintelor tehnice care
raspund astfel solicitarilor venite din domeniul medical.
In multe cazuri, materialele, naturale sau sintetice, se gasesc &n combinatie cu alte materiale si nu
actionand &n mod individual. 'ste cazul corpului uman, construit din carne (i oase sau al
betonului armat, unde cimentul este turnat pe un cadru metalic. Compozitele sintetice au aparut
prima oara in industria aerospatiala, din necesitatea controlarii si imbunatatirii proprietatilor
materialelor, in conformitate cu cerintele impuse de destinatie
Generalitati
)biectivul fundamental al protezelor si implanturilor este de a inlocui structurile distruse sau
pierdute cu materiale care permit restabilirea functiei tesutului, precum si al aspectului acestuia.
Pentru realizarea acestui obiectiv sunt necesare mai multe tipuri de materiale in functie de cat de
deteriorat este tesutul. *iecare material utilizat in implanturi are diferite proprietati care il fac sa
fie mai adecvat pentru diferite aplicatii.
+n biomaterial (constituit ca definire din prefiul ,bio- si substantivul ,material-!, reprezinta
un material sintetic sau natural (eceptie cel produs de organismal uman! utilizat pentru a
restabili sau inlocui functia unui tesut viu, care vine in contact cu fluidul fiziologic in mod
continuu sau intermitent.
+n biomaterial trebuie sa indeplineasca o serie de cerinte pentru a corespunde functiei de
utilizare:
-sa fie biocompatibil . bioactiv, bioinert sau biotolerant, deci sa indeplineasca o anumita functie
in mediul fiziologic, fara sa produca vreun efect nociv (de tip toic, alergic, cancerigen! asupra
tesuturilor vii, deci sa provoace, in acelasi timp, un raspuns adecvat din partea organismului/ este
cunoscut faptul ca nici un material strain implantat intr-un organism viu nu este complet
acceptat, singurele substante care raspund complet acestei cerinte fiind cele produse chiar de
organism, deci de natura autogena. )rice alta substanta este recunoscuta ca straina si va initia o
serie de reactii care sa permita integrarea acesteia. Provocarea pentru cercetatorii din domeniul
biomaterialelor este ca, utilizand spre eemplu instrumentele furnizate de nanotehnologii, sa
2
reuseasca sa ,pacaleasca- organismele vii, astfel incat acestea sa recunoasca materialele straine
implantate ca biogene si autogene/
-sa fie stabil biochimic, deci sa nu sufere procese de degradare in timp, in contact cu mediul
fiziologic/
-sa aiba proprietati mecanice (rezistenta la rupere, uzura, oboseala, forfecare etc.!, asemanatoare
cu cele ale tesutului substituit, pentru a putea prelua in conditii optime functia mecanica a
acestuia.
0iomaterialele stomatologice sunt cunoscute si sub denumirea simpla de materiale dentare.
*unctia de utilizare a unui biomaterial, in particular, a celor folosite in stomatologie si
ortopedie, este asigurata de un ansamblu de proprietati, alcatuit din caracteristicile fizico-
mecanice, estetice, reactivitatea chimica si integritatea biologica, demonstrate in timp.
Informatiile oferite in acest sens de firma producatoare, ca rezultat al numeroaselor testari de
laborator efectuate, sunt menite sa a"ute medicul in alegerea unui anumit material pentru o
anumita aplicatie.
Anterior fabricarii lor la scara larga in vederea comercializarii, materialele, proiectate si
realizate, sunt supuse unor teste efectuate in vitro ( mediu ce simuleaza conditiile in care vor fi
puse in lucru si vor functiona! si in vivo (in mediul real . teste efectuate de regula pe animale!.
Aceste teste sunt obligatorii deoarece, pe langa caracteriscile fizico-chimice, se stabileste
biocompatibilitatea fata de tesuturile organismului.
Asupra materialelor stomatologice din cavitatea bucala actioneaza o serie de factori .
mecanici, chimici, si microbieni, care conduc la deteriorarea proprietatilor lor si, in timp, la
deteriorarea materialului ca atare. Intensitatea cu care actioneaza acesti factori depinde atat de
material, cat si de organism . variatii ale conditiilor din mediul bucal.
Factorii mecanici sunt reprezentati de presiunile ocluzale, determinate de contractile
muschilor ridicatori ai mandibulei care pot deforma (elastic, plastic! sau chiar pot duce la
fracturarea materialului stomatologic.
Factorii chimici sunt reprezentati de insusi lichidul din cavitatea bucala, cu un p1 variabil,
influentat in mod important de natura alimentelor consummate.
Factorii microbieni rezida in flora microbiana din cavitatea bucala/ actiunea acesteia are ca
rezultat, pe langa modificarea culorii lucrarilor stomatologice si reducerea rezistentei fizico-
chimice.
3
Materiale compozite
Materialele compozite sunt foarte des intalnite in natura. )asele, de eemplu, contin colagen ca
proteina constituenta si un material mineral, apatitul. 2emnul este constituit din fibre rezistente si
fleibile de celuloza unite de fibre de lignina, care ii confera materialului rigiditate.
3u este de mirare faptul ca omul a incercat sa imite natura prin combinarea a doua materiale
pentru a realiza un material compozit, ori pentru a imbunatati proprietatile unuia dintre
constituent, ori pentru a crea un material cu proprietati diferite fata de constituentii sai.
3u este surprinzator nici faptul ca materialele compozite si-au gasit aplicatii si in domeniul
stomatologic, datorita faptului ca materialele de"a eistente aveau proprietati limitate si, in
acelasi timp, datorita conditiilor mediului cavitatii bucale care cer ca materialele folosite sa se
adapteze.
Clasificarea materialelor compozite ceramice
'ista mai multe criterii de clasificare a compozitelor ceramice:
4. Dupa natura materialelor componente:
- 5ompozite total ceramice la care ambele faze component sunt materiale ceramice, ca
de eemplu: Al
6
)
#
-7i5/ Al
6
)
#
-grafit/ Al3-8i)
6
etc.
- 5ompozite ceramo-metalice la care una dintre faze este metalica sub forma de fire,
benzi sau pulberi metalice. 'emple de asemenea compozite sunt sistemele Al
6
)
#
-
metal, 8i5-metal, ceramica-fire conductoare (componente electronice! etc.
- 5ompozite ceramo-polimerice care contin sisteme de faze ca: Al
6
)
#
-monomeri/ 8i)
6
-
monomeri.
Asemenea sisteme de compozite se intaresc prin polimerizare in fascicul de lumina
vizibila si se aplica cu succes in restaurarea dentara.
4
6. Dupa marimea fazei disperse, materialele compozite se clasifica in urmatoarele grupe:
- compozite conventionale, cu faza dispersa macrodimensionala, la care marimea
particulelor ranfort depaseste 4$$ de microni/
- compozite fine care au faza dispersa sub 4$$ de microni/ aceasta faza este constituita
in special din elemente ceramice si metalice distribuite neuniform sau cu un anumit
gradient in matrice.
In compozitele fine, faza dispersa se poate afla sub diverse forme morfologice in aceeasi
matrice, distribuita dupa anumite reguli bine determinate, asa cum sunt prezentate in
figura:
'emple de compozite fine:
a! cu schimbarea morfologica a fazei disperse/
b! cu schimbarea formei fazei disperse/
c! cu schimbarea structurii cristaline a fazei disperse.
5ompozitele fine se disting de compozitele normale . conventionale . prin urmatoarele
caracteristici specifice:
- marimea fazei disperse este sub 4$$ de microni/
5
- faza dispersa este de regula un element chimic si nu o substanta/
- distributia fazei disperse se produce in mod controlat si neomogen in masa matricei.
3anocompozitele sunt materiale care contin faza dispersa etrem de fina, de ordinul
zecilor de nanometri (4$
-9
m!. Producerea acestor materiale se poate realiza prin utilizarea
procedeelor tehnologice moderne ca sol-gel, reactia eutectica, 5:D(depunere chimica
din vapori!, principiul separarii de faze ,in situ- etc.
In figura sunt prezentate cateva tipuri de nanocompozite ceramice obtinute prin procedeul
5:D.
3anocompozite ceramice structurate
a! cu particule sferice: 7i5-5/ Al3- Al
6
)
#
/ 7i
#
3i-5 /
b! cu particule sub forma de disc: 5-7i5/
c! cu particule sub forma de vergea: 03 amorf- 03 heagonal/
d! cu fibre disperse: 7i
#
3i -8i3/ 7i5-8i5
#. Dupa limita de separare a fazelor componente se disting trei grupe de materiale
compozite:
- compozite omogene cu faza dispersa distribuita uniform in masa matricei/
- compozite cu gradient functional- *;M, in care masa dispersa se distribuie dupa
anumite reguli/
6
- compozite acoperite superficial sau cu faze legate printr-o interfata continua.
%. 5ompozitele cu gradient functional- *;M . sunt materiale noi, caracterizate prin
schimbarea continua a proprietatilor mecanice, fizice si chimice, fara a avea
discontinuitati interfazice in structura lor interna.
In figura se prezinta cateva tipuri de compozite cu gradient functional- laminate in care
gradientul structura variaza atat in directie longitudinala , cat si transversala.
5ompozitele ceramice cu gradient functional se pot obtine prin doua procedee tehnice
principale: prin eliminarea treptata a suprafetelor interfazice in compozitele laminate si
prin realizarea unei distributii graduale neuniforme a fazei disperse in compozitele
omogene, aspect ce creeaza multiple functii in structura materialului compozit.
7
Proprietati specifice ale compozitelor ceramice
5ompozitele ceramice utilizare in domeniul medical, numite biocompozite, trebuie sa
indeplineasca toate criteriile generale de biocompatibilitate si biofunctionalitate cerute
biomaterialelor.8otusi, pentru compozitele ceramice se pot prezenta unele proprietati
specifice, diferite de ale biomaterialelor simple.
4.Rezistenta la coroziune

Materialele ceramice compozite sunt caracterizate prin proprietati eceptionale de
rezistenta la coroziune, chiar la temperaturi ridicate si in medii puternic corozive. Astfel,
rezistenta la oidare a compozitului ceramic 7i5<5, realizat prin reactie in stare gazoasa
intre monoidul de siliciu ( 7i)! si un substrat de grafit, este mult imbunatatita fata de
rezistenta la oidare a grafitului la =$$ grade 5elsius. De asemenea, prin reactia dintre
pulberea de siliciu si un strat de grafit izotropic se obtine un film protector de 7i5 depus
pe grafit, cu rezistenta ecelenta la oidare la 4%$$ grade 5elsius.
7i alte sisteme compozite ceramice manifesta rezistente eceptionale la oidare atat in
medii biologice, cat si in cele de temperaturi ridicate: astfel de straturi compozite sunt
8i5<7i5, 7i5<7i5 etc. A fost studiata comportarea la coroziune a compozitului 7i5<8i5
in medii corozive etrem de agresive ( atmosfera umeda de 0r-)
6
-10r la temperatura de
4$$$ grade 5elsius!, rezultatele obtinute au fost de eceptie, recomandandu-se astfel de
straturi compozite si pentru domeniile biologice de utililzare, deoarece asemenea
materiale compozite raman complet inerte la contactul cu tesutul viu.

6.Proprietati electrice specifice

+nele materiale ceramice au proprietati piezo-electrice, adica pot genera un curent
electric daca sunt supuse la solicitari mecanice ciclice. Pe acest principiu au fost realizate
stimulatoare electrice miniaturizate, constituite din compozite ceramice/ un astfel de
principiu este prezentat in figura urmatoare, acesta consta din doua tipuri de placi
ceramice cu proprietati piezo-electrice.
8


#.Proprietati termoelectrice

'fectele termoelectrice reprezinta fenomene de generare si transport care apar ca urmare
a interdependentei dintre fenomenele termice si electrice.
%. Proprietati optice

Anumite materiale si compozite ceramice au capacitatea de a-si schimba continuu
indicele de refractie si, in consecinta, au capacitate sporita de transmisie a informatiilor
electromagnetice. Astfel, anumite tipuri de fibre optice sunt capabile sa transporte
informatiile cu o capacitate de peste zece ori mai mare decat circuitele metalice.
*ibrele optice cu indice gradual de refractie sunt produse prin tehnica copolimerizarii
interfaciale a unui gel organic. >ezistenta la tractiune a unor asemenea fibre este de 4?$
MPa. Prin aceeasi procedura tehnica se pot produce si lentile de contact pentru utilizari
oftalmologice.
Mecanisme de ranforsare a compozitelor ceramice
9
7copul principal al ranforsarii compozitelor ceramice consta in imbunatatirea tenacitatii.
In acest sens, sunt utilizate doua tipuri principale de ranforsari:
- cu particule, cand pot avea loc sau nu transformari de faze/
- cu fibre si @hisAeri.
4.Ranforsarea compozitelor ceramice cu particule
8ehnicile de ranforsare cu particule a materialelor compozite se pot realiza prin mai
multe procedee:
a! >anforsarea compozitelor ceramice prin transformari de faza in volumul materialului
Aceste imbunatatiri se pot obtine in ceramicele care sunt susceptibile la transformari
de faza in stare solida, la diverse temperaturi. Asa, de eemplu, particulele ceramice
din oid de zirconiu adaugate in diverse matrice vor crea tensiuni in masa acestora
datorita transformarilor de volum. 8ransformarile de faza in materialele ceramice se
produc la racire, cu o anumita viteza, aspect ce asigura stabilizarea fazei dure in
matricea ceramica.
8ransformarile de faza pentru cresterea rezistentei se pot realiza prin doua efecte:
- efectul temperaturii si al continutului de substanta dizolvata consta in determinarea
tensiunii critice data in conditiile data in conditiile transformarii de substanta in
timpul t.
- efectul marimii particulelor se manifesta sensibil la schimbarea de faza. Pentru
particulele mici, sub un diametru critic are loc o tensionare puternica a matricei. Daca
marimea particulelor creste, tensionarea matricei scade.
b) Devierea si blocarea microfisurilor
In matricea compozitelor ceramice apar microfisuri determinate de eforturile la
care sunt supuse in timpul arderii. Pentru a asigura o ranforsare eficienta a matricei,
microfisurarea trebuie limitata ca volum, deviata si blocata.
*isurile pot fi deviate prin zonele tensionate prezente in "urul particulelor ranfort
ori prin particule. Acest mecanism conduce la aspectul nelinial al rupturii, asa cum se
constata in graficul din figura urmatoare:
10
Particulele tip @hisAeri sunt considerate ca fibre foarte scurte, cu o distributie
uniforma in matrice. Pentru a obtine un grad ridicat de ranforsare a matricei ceramice
este necesar ca particulele sa aiba o rezistenta mecanica ridicata si tensiune minima la
interfata cu matricea.
6.Ranforsarea compozitelor ceramice cu fibre
Mecanismele de baza ale ranforsarii compozitelor cu fibre sunt dominata de
proprietatile interfetei fibra-matrice, care la randul lor sunt functie de tensiunile
reziduale ( mai ales de origine termica!, de coeficientul de frecare, de distributia in
fibre, de proprietatile matricei si de fractia volumica a fibrelor.
*ibrele introduse in matrice produc doua efecte principale: tensiuni termice
datorate coeficientilor de dilatare termica diferiti ( dintre matrice si fibre! si transferul
de sarcina la interfata fibre- matrice.
8ensiunile termice depind de diferenta dintre coeficientul de dilatare termica a
fibrei si cel al matricei. 5ontrolul proprietatilor interfetei( tensiuni termice, conditii de
frecare! poate fi influentat prin utilizarea de acoperiri superficiale a fibrelor sau prin
realizarea de interfete intre fibre si matrice.
5ompozitele ranforsate cu fibre se caracterizeaza printr-o rezistenta mecanica
ridicata si modul de elasticitate superior, caracteristici datorate fenomenului de
preluare de catre fibre a sarcinilor la care sunt epuse. Aceste proprietati nu sunt
determinate de barierele aflate in calea deplasarii dislocatiilor, ca in cazul metalelor.
11
Performantele eceptionale de rezistenta mecanica a compozitelor ranforsate cu fibre
se datoreaza preluarii sarcinii de catre fibre, carora le-a fost transmisa solicitarea de la
matrice.
Tehnologii de procesare a compozitelor ceramice
)biectivele principale in procesarea compozitelor ceramice constau in controlul
distributiei fazei ranfort in masa matricei, asigurarea structurii si teturii compozitului in
concordanta cu cerintele de calitate impuse. 'lementele calitative mentionate trebuie
realizate atat pe grosimea, cat si pe latimea materialului compozit. 5ele mai importante
compozite ceramice utilizate in domeniul medical sunt constituite din straturi subtiri
depuse pe suprafata componentelor protetice si implantologice, motiv pentru care si
tehnicile de procesare sunt adaptate corespunzator.
7-au dezvoltat trei tehnici principale de procesare a materialelor ceramice compozite
dupa starea fizica a materialelor/ astfel eista procedee in faza solida, lichida si gazoasa a
12
componentilor care participa la proces.
13
Aplicatii ale materialelor compozite
14
Ortodontia este un domeniu special al stomatologiei, care se ocupa de prevenirea si
tratarea iregularitatilor dentare si faciale. Domeniul ortodontiei se ocupa cu indreptarea dintilor
prin mutarea treptata a mailarului si al dintilor la locurile lor. +n ortodontist foloseste diverse
dispozitive de corectie (aparate dentare! pentru a preveni si corecta problemele cauzate de
muscatura incorecta (malocluzie!.
Astazi sfera ortodontiei a atins progrese remarcabile. Alegerea este atat de larga incat e usor
sa te pierzi in diferite caracteristici si tipuri de aparate eistente. 5uvantul B0racAet- din engleza
se traduce ca ,paranteza- sau Bcroset-. Prin intermediul bracAetilor atasati de dinti sarma fiata
in cavitatea bucala transmite forta programata a acCiona in directia necesara miscarii dintelui &n
pozitie corecta.
0racAetii din ceramica sunt constituiti din materiale compozite, foarte puternice si in general
rezistente la patare. 5eramica este adesea preferata, deoarece nu iese atat de mult in evidenta, sau
aproape nu se vede. 2egaturile elastice care tin legate sarmulita metalica de bracAeti poate fi alba
sau transparenta. Acestea se pot pata in timp, de aceea trebuiesc evitate alimentele problematice
in acest sens.
Argumente pentru:
15
- 7e confunda cu ma"oritatea dintilor naturali, mai ales daca nu sunt foarte albi. 3u se observa de
la distanta sau in fotografii.
- +nele persoane se simt mai comfortabil si cred ca irita gingiile mai putin decat bracAetii
metalici.
- 0racAetii din ceramica sunt destul de puternici si nu se rup sau aluneca de pe dinti.
Argumente impotriva:
- 2egaturile elastice se pot pata, afectand estetica aparatului, insa se schimba la fiecare a"ustare.
- 0racAetii ceramici sunt de regula mai costisitori decat cei metalici.
- 8ratamentul poate dura cu cateva luni mai mult la bracAetii ceramici.
- Din punct de vedere estetic, sunt putin mai mari decat bracAetii metalici.
- In cazul unor probleme severe, de cele mai multe ori medicul va evita bracAetii ceramici,
datorita faptului ca nu sunt destul de rezistenti pentru tratamentele complee.
In domeniul chirugiei ortopedice
Implanturi ortopedice
4D%4- 3icolas AndrE a creat cuvantul ,ortopedie- plecand de la cuvintele grecesti ,orthos- care
inseamna ,drept- si ,paideion- care inseamna ,copil-. 'l a folosit acest cuvant pentru prima oara
in cartea sa : ,)rtopedia sau arta de a corecta si de a preveni deformarile scheletului in cazul
copiilor- /
4D=$- a fost infiintat primul institut de catre ,parintele ortopediei-, Fean-Andre :enel. Acesta a
reprezentat si primul spital pentru tratarea deformarilor scheletului /
4=G4- chirurgul olandez Antonius MathEsen a folosit ghipsul ca instrument pentru tratarea
fracturilor osoase la eterior/
4=D$- descoperirea tehnicilor antiseptice de catre Foseph 2ister au deschis calea pentru utilizarea
metalelor in interiorul organismului pentru intarirea structurilor osoase/
4==?- doctorul german 1.1ansmann a folosit pentru prima oara placi de metal in interiorul
organismului. In acest moment placile erau realizate din otel, mai tarziu descoperindu-se ca
acestea erau incompatibile cu tesutul uman/
4=94- a fost realizat primul sold artificial de catre profesorul german 8hemistocles ;lucA /
4=9G- inventarea razelor H a dus la inovarea aplicatiilor ortopedice/
496?- au inceput sa se produca materiale pentru implanturi din otel inoidabil/
49#?-a fost introdus alia"ul de cobalt/
49?$- a fost realizata prima inlocuire totala de sold de catre Fohn 5harnleE
16
5ele mai spectaculoase utlizari ale compozitelor se gasesc in protezarea articulara totala, sub
forme de ti"e femurale, ceramica bioactiva si cimenturi osoase. 8ot in acest domeniu sunt
utilizate pe larg placutele si dispozitivele de fiare a fracturilor, confectionata din compozite
metalo-ceramice.
Fustificarea utilizarii materialelor compozite sub forma de componente protetice (si mai ales in
cazul ti"ei femurale!, consta in aceea ca ranforsarea cu fibre asigura proprietati mecanice
apropiate de a metalelor, dar in acelasi timp fleibilitati mult mai mari. Modulele de elasticitate
ale materialelor compozite pot fi realizate in limite de valori largi, chiar apropiate de ale oaselor
naturale, dar cu rezistenta la uzura si oboseala mult mai mari.
Materialele ceramice compozite cele mai indicate pentru protezarea articulara sunt:
-pentru ti"a femurala a articulatiei de sold: sistemul matrice polimerica ranforsata cu fibre de
carbon (mai ales grafit!, cel mai utlizat fiind compozitul Ievlar ( poliamida ranforsata cu fibre de
carbon!/
-pentru capul sferic al ti"ei femurale, literatura de specialitate recomanda materiale ceramice pe
baza de alumina acoperita cu un strat superficial din sistemul grafit-carbura de siliciu, ansamblul
compozit se realizeaza prin procedee speciale.
In tabel sunt prezentate cateva tipuri de compozite polimer-ceramice utilizate in ortopedia
17
protezelor articulare:
5ompozitele pe baza de carbon prezinta inalte proprietati de biocompatibilitate, cele mai
studiate materiale sunt compozitele carbon-carbon ( matricea din carbon ranforsata cu fibre de
carbon!.
In domeniul medicinei stomatologice
Implanturi dentare
+tilizarea materialelor stomatologice este cunoscuta din timpuri stravechi. De eemplu,
descoperiri arheologice au dovedit utilizarea materialelor pentru restaurari dentare datand din
perioada 'giptului antic: proteze realizate din fire de aur, os de bou sau lemn.
De asemenea, utilizarea cimenturilor dentare in sfera cavitatii bucale este foarte veche, dovezi
in acest sens fiind unele incrustatii de "ad, pirite si turcoaze fiate cu diferiti lianti in lacasuri
preparate pe fata vestibulara a incisivilor, descoperite de catre arheologi in zonele unde a locuit
populatia MaEa (era precolumbiana!/ liantii folositi nu au putut fi bine elucidate, din punctul de
vedere al naturii lor, nici pana in present.
5onform relatarilor lui 1siJ 8Jang, datate cu ?$$ de ani i.1., in 5hina se utiliza pentru
obturarea dintilor o pasta de Ag-7n-1g, material ce poate fi considerat precursorul amalgamelor
din zilele noastre.
Amalgamele au inceput sa fie investigate din 4==%, atat din punctual de vedere al
proprietatilor, cat si al posibilitatilor de utilizare in stomatologie, ca materiale de umplutura si de
izolare a radacinilor dentare. 'le au fost dezvoltate mai tarziu , din punct de vedere
18
compozitional, de catre dr. ;.:. 0lacA (4=9G!, 1ippels (494%! si ;arvin (4949!. Din cauza
caracteristicilor estetice inferioare ceramicilor si compozitelor, amalgamele sunt acum utilizate
limitat, ca materiale de umplere, pentru restaurari ale dintilor posteriori.
In secolul al H:III-lea, materialele dentare restaurative au cunoscut o ,perioada de renastere-,
ca rezultat al necesitatii restaurarii si eventual inlocuirii dintilor cariati sau supusi diferitelor
trauma, a gingiilor bolnave si, nu in ultimul rand, din considerente legate de caracteristici estetice
adecvate.
Astfel ceramicile dentare au calitatea de a imita dintii naturali, aflandu-se printer primele
materiale dentare utilizate, incepand inca din 4D96, nu doar pentru restauratii, ci si pentru
obtinerea dintelui ca atare.
Portelanul dentar, unul dintre materialele ceramic care a cunoscut o dezvoltare remarcabila, a
inceput sa fie studiat inca din 4DD% de catre Aleis Duchateau, un farmacist parizian. Astazi,
portelanul dentar este un material frecvent utilizat in stomatologia restaurativa.
+tilizarea cimenturilor dentare in stomatologie, dateaza din 4=#6. 2a inceputul secolului al
HH-lea (49$#! au aparut cimenturile translucide . cimenturile silicatice, fiind folosite la
obturarea dintilor frontali.
;rupa materialelor restaurative cuprinde o serie de biocompozite ceramo-polimerice, cimenturi
ceramo-ionomerice! si amalgamele dentare, acestea din urma fiind compozite metalice.
5ompozitele ceramice dentare manifesta unele proprietati de eceptie pentru uzul stomatologic
restaurativ si anume:
se intaresc la temperatura cavitatii bucale/
culoarea lor imita in mare masura culoarea emailului dentar natural/
dupa intarire, devin materiale dure, cu proprietati mecanice apropiate de ale emailului
dentar natural.
19
Utilizarea materialelor compozite in fatetare
5and vorbim de fatetare, vorbim de fapt de dintii frontali ce pot fi fatetati fie utilizand
materiale compozite, fie cu a"utorul unor fatete ceramice. In ambele cazuri dintele ce urmeaza a
fi fatetat necesita o preparare prealabila care consta in indepartarea prin slefuire a stratului de
smalt de pe fata lui eterna.
In cazul utilizarii materialelor compozite fatetarea se face intr-o singura sedinta. Desi in
comparatie cu fateta ceramica, cea din material compozit prezinta avanta"ul unui timp relativ
scurt de realizare, ea prezinta si o serie de dezavanta"e cum ar fi: instabilitate coloristica si
volumetrica in timp si imposibilitatea unei finisari asemenea celei ceramice. 7e utilizeaza in zona
frontala pentru a restabili factorul estetic, se recurge la indepartarea minima de substanta dura de
pe suprafata dintelui, dupa care se va realiza o fateta subtire de aproimativ $,G mm grosime.
Aceasta se va cimenta pe suprafata preparata anterior. Avanta"ul acestei tehnici consta in faptul
ca indepartarea de substanta este minima, timpul redus de lucru si o estetica de invidiat. 7e pot
trata dinti cu fracturi coronare, dinti colorati, dinti afectati de procese carioase sau usor
malpozitionati.
*atetele ceramice pot fi utilizate cu succes atunci cand eista: spatii interdentare inestetice,
KinghesuiriK dentare minore si moderate, coloratii intrinseci reduse si medii (tetraciclina si
fluoroza!, dinti cu forme si dimensiuni inestetice, traumatisme dentare sau leziuni carioase
insotite de pierderi moderate de substanta dentara. Avanta"ele fatetelor ceramice: necesita slefuiri
minore ale suprafetei eterioare a dintilor ($.?mm!, conserva vitalitatea dintilor, sunt
fizionomice, neavand infrastructura metalica dintii restaurati nu vor prezenta umbre negre in
vecinatatea gingiei, tetura si transluciditate similare dintilor naturali, lipsa reactiilor alergice
datorita biocompatibilitatii ceramicii dentare, mena"area gingiei in timpul slefuirii, amprentarii si
cimentarii, deoarece limita lucrarii poate fi plasata chiar in vecinatatea gingiei (nu necesita
KinfundareaK limitei lucrarii subgingival pentru mascarea acesteia!.

20
Incheiere
Prin definiCie, conceptul de Bcompozit- este atribuit unui sistem comple alcLtuit din
mai multe materiale de naturL diferitL. Mn aceastL categorie intrL o clasL foarte vastL de
produ(i. Materialele compozite au fost realizate de om din cele mai vechi timpuri.
In multe cazuri, materialele, naturale sau sintetice, se gasesc &n combinatie cu alte materiale si nu
actionand &n mod individual. 'ste cazul corpului uman, construit din carne (i oase sau al
betonului armat, unde cimentul este turnat pe un cadru metalic. Compozitele sintetice au aparut
prima oara in industria aerospatiala, din necesitatea controlarii si imbunatatirii proprietatilor
materialelor, in conformitate cu cerintele impuse de destinatie.
'ista mai multe variante de definitie a materialelor compozite. 5ea mai cuprinzatoare,
caracterizand cel mai bine natura acestora este cea data de P. MallicA. 5onform lui MallicA, -un
material compozit este o combinatie intre doua sau mai multe materiale diferite din punct de
vedere chimic, cu o interfata &ntre ele. Materialele constituente isi mentin identitatea separata (cel
putin la nivel macroscopic! in compozit, totusi combinarea lor genereaza ansamblului proprietati
si caracteristici diferite de cele ale materialelor componente in parte. +nul din materiale se
numeste matrice (i este definit ca formand faza continua. 5elalalt element principal poarta
numele de ranforsare (armatura! (i se adauga matricei pentru a-i imbunatati sau modifica
proprietatile. >anforsarea reprezinta faza discontinua, distribuita uniform in intregul volum al
matricei.-
21

22