UNIVERSITATEA APOLLONIA IASI

FACULTATEA DE MEDICINA DENTARA

TEHNICA DENTARA

TEMA LUCRARII

HIDROXIAPATITA-BIOMATERIAL UTILIZAT IN STOMATOLOGIE

AUTOR BAHMATA BOGDAN ALEXANDRU

ANUL I-GRUPA 212
IASI,mai 2013

CUPRINSUL LUCRARII

1.Notiuni generale despre biomateriale si scurt istoric al acestora.

2.Conditiile ce trebuie sa le indeplineasca un biomaterial pentru a fi folosit
in stomatologie
3.Hidroxiapatita
3.1. Generalitati despre hidroxiapatita
3.2. Caracteristicile si calitatile hidroxiapatitei
3.3. Metodele de obtinere prin sinteza a hidroxiapatitei
3.4 . Domeniile de aplicatii ale hidroxiapatitei in stomatologie
3.4,1. Compatibilitate hidroxiapatita-os.
3.4.2 .Ca material compozit in umplerea cavitatilor osoase
3.4.3.Ca material de acoperire a unui suport bioinert
3.4.3. Avantajele si dezavantajele folosirii hidroxiapatitei ca
substituent osos.
4.Concluzii

1,Notiuni generale despre biomatariale si evolutia acestora

Biomaterialele sunt prin definitie orice substante sintetice sau materiale
naturale,capabile sa interactioneze cu sistemele biologice,in scopul
tratarii,cresterii sau inlocuirii oricarui tesut,organ sau functie a corpului.
Biomaterialele au capacitatea sporita de a se integra si de a fi tolerate de
organismul in care sunt implantate,fiind capabile sa intre in contact cu
fluidele biologice naturale si tesuturile umane,fara a provoca reactii adverse.
Preocupari pentru utilizarea materialelor in medicina dentara,dar nu
numai in aceasta specialitate,pentru realizarea protezelor dentare cu tot ce
presupun ele,au exixtat din cele mai vechi timpuri.
Metalele relativ pure,cum ar fi aurul si argintul s-au folosit in tehnica
dentara pina in jurul anului 1875 ,dar imbunatatirea tehnicilor chirurgicale in
stomatologie,concomitent cu aparitia si descoperirea unor noi aliaje,au
constituit pirghiile pentru evolutia acestui domeniu in perioada 1875 pina in
1925.
Epoca moderna a folosirii materialelor biocompatibile poate fi
considerata incepind cu anul 1925,cind au inceput sa apara primele materiale
ceramice cu aplicatii in protezele ortopedice si dentare.
Utilizarea ceramicilor in domeniul stomatologiei in ultimii 40 ani s-a
intensificat progresiv odata cu descoperirea hidroxiapatitei sau a sticlei
bioactive,folosite in special pentru umplerea unor cavitati osoase ori pentru
acoperirea implanturilor dentare sau capurilor femurale.
Din punct de vedere al raspunsului dat de organism,dupa implantarea
acestor biomateriale,acestea pot fi clasificate in trei categorii:
-biomateriale inerte care nu dau nici o reactie adversa din partea
organismului,ele fiind incapsulate in tesutul inconjurator,realizind o fixare
morfologica;

-biomateriale bioactive,reprezinta o interactie perfecta cu tesutul ce le

inconjoara,formind o legatura interfaciala cu tesuturile adiacente;
-resorbabile-sunt proiectate in asa masura,incit sa fie inlocuite printr-o
degradare totala de catre tesutul gazda.
Raspunsul biologic din partea organismului viu,este unul din cei mai
importanti factori ce guverneaza legatura biomaterial-tesut,insa nici un
material de implant intr-un tesut viu nu poate fi considerat complet inert,
orice material utilizat ca implant provoaca un tip de raspuns mai mult sau
mai putin sesizabil din partea tesutului gazda.
2.Conditiile ce trebuiesc indeplinite de biomaterialele folosite in
stomatologie
In stomatologie, folosirea biomaterialelor,a cunoscut o preocupare
constanta a specialistilor,fiind in general accceptata ideea ca un material
optim ce poate fi folosit in grefarea osoasa,trebuie sa-si mentina stabilitatea
mecanica si volumul in timpul perioadei de vindecare initiala si apoi sa se
resoarba complet;din in acest motiv,biomaterialele folosite in medicina
dentara ar trebui sa aiba urmatoarele caracteristici:
-sa fie biocompatibile,in sensul sa a nu fie pentru organismul uman
toxice,alergizante ori sa induca reactii inflamatorii si sa nu fie cancerigene;
-sa nu fie purtatoare de factori patogeni si sa nu transmita infectii
incrucisate;
-sa aiba potential osteogenic-osteogeneza reprezinta totalitatea
proceselor de formare a tesutului osos,de osificare si modelare functionala a
osului.
-sa aiba compozitie chimica si fizica asemanatoare osului natural;
-sa fie resorbabile si osteotropic (sa stimuleze formarea de os nou);
-sa constituie o sursa de calciu si fosfat;
-sa aiba o structura microporoasa si sa fie usor de manevrat si aplicat;

-sa reziste la sterilizare fara a-si pierde caracteristicile de baza;

-sa fie usor de obtinut,cu costuri reduse;
-sa fie rezistent la variatii de tenperatura si umiditate.
Cele mai multe din aceste deziderate le indeplinesc autogrefele,dar
recoltarea lor presupune o interventie chirurgicala suplimentara,motiv pentru
care cerecetatorii din domeniu impreuna cu practicienii au explorat materia
planetara ,descoperind resurse care sa le satisfaca pretentiile.
3.Hidroxiapatita
3.1.Generalitati despre hidroxiapatita
Hidroxiapatita ,pe care din motive de economie o voi nota cu HA,face
parte din categoria biomaterialelor pe baza de fosfat de calciu,fiind cea mai
reprezentativa pentru categoria materialelor resorbitabile,utilizata cu succes
in stomatologie de peste 2o ani.
Interesul pentru folosirea biomaterialelor pe baza de fosfat de calciu
pentru aplicatii stomatologice,deriva din absenta compusilor toxici si din
asemanarea lor cu compusul minaral din sceletul uman avind abilitatea de a
se lega direct de tesutul osos gazda.
HA este principala componenta cristalina din calciul scheletului uman
si a fost produsa sintetic in jurul anilor 1970 fiind utilizata mai frecvent
incepind cu anul 1980 ca material bioactiv.capabil de a forma o legatura
puternica a tesuturilor dure din organismul uman de esenta nerezorbabil.
Din puct de vedere al compozitiei chimice,HA se constituie ca o
combinatie hidratata dintre calciu,fosfor si oxigen in structura si procentr
diferite (Ca . ; (PO ) si (HO)
ce reprezinta 50% din componenta uscata
10
4 6
2
a matricei osoase.
Calciul si fosforul formeaza impreuna cristale de HA sesizabile prin
defractia razelor X,cristalele de HA au dimensiuni tridimensionale 40x25x3
milimicroni si sunt dispuse in lungul fibrelor de colagen,

Ionii de la suprafata cristalelor de HA sunt hidratati iar stratul de apa

care inveleste cristalele faciliteaza schimburile de ioni dintre lichidele
inconjuratoare si cristale,fiind capabili sa participe la interactia de echilibru
solid-solutie la suprafata lor,iar ionii necesari pentru stabilirea acestor
echilibre pot sa derive din implant,din osul vecin ori din amindoua.
HA comerciala se prezinta sub forma unor pulberi cu granulatie fina si
distributie omogena,care permite obtinerea unor structuri cu inalt grad de
impachetare;particulele de HA au un aspect poros,tipic pentru un material
amorf,imprejurare ce confirma ideea, ca pulberea comerciala nu a fost
calcinata.
3.2. Calitatile hidroxiapatitei
Potentialul de osteointegrare a HA este determinat de proprietatile
materialelor ce constituie substituente osoase,iar ca substituent osos,are
urmatoarele calitati:
3.2.1. Biocompatibilitatea
HA este un biomaterial ceramic sintetic,ceea ce face sa fie foarte
compatibil cu tesuturile osoase umane,atit in interiorul cit si in exteriorul
osului,fara a determina toxicitate locala in comparatie cu materialele
biologice. Este recunoscut ca fiind componentul minaral natural al tesutului
osos dur din organismul verterbratelor si reprezinta 60-70 % din tesutul
constituent al oaselor si 98% din emailul dentar,ceea cei permite asimilarea
usoara de catre acesta.
HA este considerat ca un biomaterial cu o structura chimica aproape
identica osului uman,in sensul ca forma principala de calciu din acest
biomaterial se regaseste in tesutul osos,aderenta la acesta fiind mult usurata
datorita acestei asemanari de compozitie chimica.
3.2.2. Stabilitate mecanica
Dimensiunile diferite ale granulelor, asigura stabilitate mecanica
microstructurii HA ,cele mari creeaza micropori necesari interconectarii iar
cei mai micide 10 milimicroni stimuleaza fagocitoza (proprietatea unor
celule sanguine umane de a ingloba particulele straine,microbii etc.si de le

distruge ).In acelasi timp conduc la pierderea volumului materialelor de

substitutie din interiorul defectului,producind regenerarile osoase
incomplete.
Ca si pietrisul de sub sinele de cale ferata,care asigura suportabilitatea
greutatii garniturilor de tren,structura granulelor de HA faciliteaza
interconectarea acestora,realizind un teren stabil pentru inserarea
implanturilor.
3.2.3. Aranjarea ordonata a cristalelor
Structura chimica a cristalelor de HA au o forma hexagonala,iar atomii lor
sunt aranjati ordonat si periodic,intrind foarte usor in reactiile chimice
necesare.
Compozitia chimica a cristalelor si dimensiunea granulelor,previn cu
succes degradarea cauzata de mediul inconjurator si fagicitoza;procesul de
sintetizare al HA asigura persistenta pe termen lung in situ.
3.2.4. Puritate cu grad maxim
Gradul de puritate al HA ajuta foarte nult la absorbtia uniforma a
materialului de substitutie de catre masa osoasa in care se grefeaza.
Procesul de fabricatie al HA realizeaza pentru aceasta un grad foarte
ridicat de puritate,de circa 95%,restul de 5% fiind compus din alte derivate
ale fosfatului de calciu,care exclude orice alte efecte adverse.
3.2.5. Stabilitate microstructurala
Pe linga stabilitatea mecanica de care am vorbit mai sus,HA asigura si o
stabilitate microstructurala.
Primele faze ale vindecarii osoase afectate,dupa grefarea cu HA sunt
insotite de reactii inflamatorii acute si raspunsuri imune,situatie in care un
material de substitutie osoasa trebuie sa ramina stabil si sa nu se degradeze
in particule atunci cind este introdus in interiorul defectului sau sa nu isi
piarda stabilitatea din cauza dizolvarii.
Descompunerea rapida in microparticule,va activa fagocitoza
macrofagelor,care ar putea conduce la o potentiala reactie inflamatorie.
3.2.6. Porozitate optima

Un material de substitutie osoasa trebuie sa fie constituit din celule care

are porii deschisi,pentru a se putea interconecta cu masa osoasa in care se
grefeaza si a asigura o interactiune cu aceasta in vederea vascularizarii
depline in toata masa matarialului.
Porozitatea HA este foarte ridicata,in jur de 80% iar in timpul producerii
devine o structura optima de celule spongioase deschise,foarte asemanatoare
structurii osoase in care se grefeaza,ceea cer face ca acest biomaterial sa fie
foarte compatibil cu tesutul osos in care se implanteaza.
Porozitatea foarte buna a HA este de foarte mare utilitate in procesul de
osteoconductie ,care consta in proprietatea unui material grefat,os sau bioimplant,de a permite infiltrarea in spatiile poroase ale acestuia a capilarelor
si a celulelor din patul gazda in scopul formarii unui os nou.
3.2.7. Solubilitate
Materialele de substitutie osoasa trebuie sa fie uniforme in toata
structura lor,pentru ca microparticulele sa nu paraseasca prematur
microstructura .Gradul de puritate impreuna cu solubilitatea ,confera cel
mai bun suport posibil pentru procesul de vindecare a defectului osos
realizind un suport stabil pentru inserarea implantului dentar.
3.2.8. Radioopacitatea
HA este radioopaca si prin urmare poate fi usor localizata in radiografiile
dentare,oferind stomatologilor posibilitatea de identificare a acesteia si de a
dispune masurile care se impun.
3.2.9. Viteza mare de invazie a tesutului osos
Particulele HA au o viteza foarte mare de penetrare a tesutului osos in care
se implanteaza,aceasta fiind de 0,5 mm/zi,in timp ce osul uman are o viteza
de dezvoltare de 50 milimicroni pe zi.

3.3. Metodele de obtinere prin sinteza a hidroxiapatitei

In practica stomatologica, se foloseste hidroxiapatita comerciala,astfel ca
nu voi insista supra tehnologiei de producere a acestui biomaterial,ci voi
prezenta doar citeva din metodele de fabricatie a acestui biomaterial.

Din activitatea practica , producatorii de hidroxiapatita,folosesc de regula

urmatoarele metode de sinteza :
-coprecipitare chimica;
-reactii de sinteza in stare solida;
-metodele hidrotermale;
-procesele sol-gel;
-sinteza in cimp cu microunde;
-acoperirea in straturi a suporturilor bioinerte
3.4.1.Compatibilitate perfecta hidroxiapatita-os.
Pentru a putea prezenta domenuil de aplicare a HA in stomatologie
consider necesar a descrie foarte pe scurt structura masei osoase si a legaturii
acesteia din punct de vedere chimic cu a hidroxiapatitei,situatie care
favorizeaza capacitatea acestui biomaterial de a interactiona cu masa osoasa
in care se implanteaza.
In termeni biologici,osul este un tesut conjunctiv,care tine laolalta diferite
structuri ale corpului,fiind un adevarat depozit compozit de calciu,fosfor si
alte minerale,constituit dintr-o parte minerala si una organica.
Partea minerala este reprezentata de HA,care se constituie sub forma de
cristale de calciu,fosfor,fluor,magneziu,carbonati s.a.
Faza organica,este constituita din colagen sub forma de lamele fibroase si
care adaposteste cristalele de HA,celulele osoase si lichidul extracelular.
Comparind structurile Ha cu ale masei osoase,constatam ca acestea
aproape se identifica in totalitate,motiv pentru care HA are capacitatea de a
interactiona cuosul viu,formind in final legaturi puternice cu osul;aceasta
calitate extraordinara recomanda hidroxiapatita de a fi folosita cu succes in
stomatologie.
Forma neceramica HA poseda porii mai largi si are calitatea de a fi
rezorbabila,in sensul ca interactiunea os-implant poate sa duca la inlocirea
temporara sau definitiva partii osoase degradate.
Din puct de vedere clinic,HA poate fi utilizata in stomatologie sub
diverse forme:
-ca pulbere sintetizata in stare compacta sau poroasa pentru
aplicatii de acoperire;
-ca material bioactiv a unui suport bioinert;
-ca material de umplere in cazul grefelor;

-ca material compozit de tip hidroxiapatita-polietilena.

Datorita gradului superior de compatibilitate cu masa osoasa,de regula
HA se foloseste in stomatologie ca:
-material de umplere osoasa;
-material de acoperire pentru implanturile bioinerte.
3.4.2.Folosirea hidroxiapatitei ca material de umplere.
Datorita kineticii de absorbtie scazuta si formei poligonale a granulelor,HA
este potrivita si recomandata in acelasi timp,fie instare pura sau in amestec
cu alte biomateriale, pentru completarea defectelor osoase sau augmentarea
(aditionare osoasa) zonelor in care este necesara formarea unui suport stabil
pentru implantare.
Din practica activitatii de stomatologie,rezulta ca hidrixiapatita poate fi
utilizata in stomatologie,chirurgie orala si maxilo-faciala,implantologie orala
si paradontologie,pentru urmatoarele aplicatii:
-completarea sau reconstructia defectelor osoase multiple;
-augmentarea crestei alveolare atrofiate cit si augmentarea subantrala;
-copletarea defectelor postexteractie,pentru a forma un teren foarte stabil
in vederea inserarii implantului;
-completarea defectelor alveolare dupa extractii dentare,pentru
conservarea crestei alveolare;
-suport pentru membrane in procedurile de regenerare ghidata a
tesutului;
-umplerea cavitatilor mici si mijlocii.
Forma neceramica a hidroxiapatita(tricalciu fosfat),adesea in amestec cu
singe sau grefa spongioasa microfragmentata se utlilizeaza in umplerea
cavitatilor maxilarelor.
In aceesi forma,ca tricalciu fosfat,are proprietatea de a fi rezorbabila si
poate initia direct osteogenoza ori poate sa provoace osteoconductia daca
este plasata direct in contact cu osul gazda.

3.4,3. Folosirea hidroxiapatitei ca material de acoperire pe un suport

bioinert.
Este cunoscuta proprietatea hidroxiapatitei de a interactiona rapid cu
osul viu, calitate care determina specialistii din stomatologie ca in foarte
multe cazuri sa foloseasca hidroxiapatita in acoperirea implantului metalic,in
special cele confectionate din titan,aliaje de titan sau otel inox.
Pentru a integra implantul in conditii de deplina siguranta si stabilitate in
masa osoasa,aceasta trebuie sa fie suficienta in toate cele trei dimensiuni;o
profunzime si o latime cit mai optima a osului asigura o ancorare solida a
implantului, sustinind si tensiunea mecanica din timpul mestecatului
intocmai ca un dinte natural.
In mod obisnuit implantologii incearca sa insere implanturile,cel putin la
fel de adinc in os cit reprezinta inaltimea coroanei sau a dintelui,realizind un
raport coroana-radacina de 1:1.
Pentru a se realiza cit mai repede interactiunea implant-os,specialistii
procedeaza la acoperirea cu un strat de hidroxiapatita a implantului dentar cu
scopul de a modifica proprietatile de suprafata al acestuia.
Prin acoperirea cu un strat de hidroxiapatita,implantul dentar beneficiaza
atit de biocompatibilitate si capacitate de a forma legaturi chimice cu osul
viu,cit si de proprietati mecanice ale substratului cu alte aliaje
biocompatibile.
Datorita suprafetei osteofile a hidroxiapatitei ,sarcina mecanica ce
actioneaza asupra implantului va fi transferata si scheletului osos
inconjurator ,ajutind la combaterea atrofierii oaselor.
Implanturile metalice acoperite cu hidroxiapatita prin pulverizare in
plasma,au fost des utilizate in ultima perioada,existind companii specializate
in producerea lor,pentru aplicatii dentare sau ortopedice.
In general implanturile acoperite cu hidroxiapatita s-au comportat bine,dar
in momentul in care au fost extrase din organism si separate de tesutul osos
adiacent,s-a observat ca interfata dintre metal si hidroxiapatita cedeaza.
De asemeni s-a constatat ca legatura dintre tesutul osos nou formmat si
hidroxitapatita este mai puternica decit legatura cu substratul metalic.
3.4.3. Avantajele si dezavantajele folosirii hidroxiapatitei ca biomaterial de
substituire osoasa.

Folosirea ca biomaterial in stomatologie a hidroxiapatitei,ofera de

regula urmatoarele avantaje:
-se elimina o interventie chirurgicala la nivelul zonei donatoare;
-interventia stomatologica necesara se poate realiza in conditii de
ambulatoriu;
-deoarece hidroxiapatita nu este resorbabila,nu apare nici o pierdere
postoperatorie a inaltimii crestei alveolare mandibulare;
-tesutul vascular creat de hidroxiapatita asigura un pat vascular adecvat
pentru viitoarele grefe de parti moi,daca acestea vor fi necesare.
Cu toate ca s-au obtinut rezultate remarcabile in aplicatiile de substituire a
defectelor osoase dentare folosind hidroxiapatita,viata si activitatea
stomatologica a demonstrat ca nu de fiecare data folosirea ca substituent
osos a hidroxiapatitei a oferit finalitatea dorita,aceasta demonstrind ca
folosirea acesteia prezinta urmatoarele dezavantaje,care se refera la:
-dificultati in mentinerea materialelor in interiorul tunelului
subperiostal;
-dificultati in obtinerea unei inaltimi absolute a crestei alveolare
atrofiate;
-rezistenta scazuta la unele posibile fracturi ale mandibulei;
-atrofierea severa a defectelor alveolare dupa extractii dentare,urmata
de inflamarea crestei alveolare.
Studiul aditiilor osoase ,au demonstrat ca rezultatele finale depind foarte
mult de calitatea biomaterialelor care sunt selectionate a fi utilizate, iar la ora
actuala sunt putini producatori mondiali care,prin tehnologiile avansate,
seriozitate,traditie si perseverenta, garanteaza biomatarialele folosite in
medicina dentara,printre cele mai cunoscute firme producatoare se inscriu
OSTEOGENICS-SUA,GEISTICH-ELVETIA,BOTISS
GERMANIA,ZIMER SUA s.a.

CONCLUZII
Hidroxiapiatita corespunde cerintelor tehnologice si are mari sanse de
reusita sa reprezinte inca multi ani, biomaterialul de baza in stomatologie.
Reconstructia defectelor osoase partiale ale maxilarelor,constituie un act
de incercare a cunostintelor si maiestriei oracarei echipe de reconstructie
stomatologica.
Mijloacele de reconstructie a defectelor osoase,desi s-au perfectionat de
la an la an,au ajuns ca tehnicile moderne de ultima generatie sa devina deja
tehnici de rutina.
.
Materialele de reconstructie,desi au cunoscut un progres enorm,nu pot
inlocui in intregime grefa osoasa autogena.
Substituentii ososi,cu toate calitatile pe care le au,nu se ridica la
valoarea grefelor osoase autogene si nu urmeaza aceleasi etape de integrare
spre regenerare identica cu a osului pierdut.
Tinind cont ca biomaterialele vor fi introduse in organismul
uman,gradul lor de prelucrare trebuie sa fie perfect,astfel incit sa conduca la
refacerea tesutului osos pierdut,fara a genera alte coplicatii,si de aceea ,chiar
daca sunt mai scumpe, biomaterialele de calitate superioara ofera pacientului
liniste sufleteasca iar echipei de specialisti stomatologi,satisfactie si rezultate
predictibile.

BIBLIOGRA FIE
1.N.Angelescu-Materiale de compozitie cu faza ceramica,Ed.Stiintifica
FRM-2007:
2.Ganuta N;Bucur A;Ganuta D.-Tratat de implantologie orala Ed.Nationala
Bucuresti,1997;
3.WWW umf Iasi ro.-2010;
4.Revista Romana de stomatologie,vol.Lv nr.3/2oo9;
5.Revista de informare-biomateriale DOWNLOND DENTAR
Intocmit,
Bahmata Bogdan Alexandru