Aparate și utilaje pentru tehnica dentară.

Organizarea funcțională a laboratorului de tehnică dentară.

Confecționarea protezelor dentare este alcătuita dintr-un ciclu de etape consecutive

care se realizeaza în clinica stomatologică sau cabinet (etapa clinică de realizare a
protezelor dentare de către medicul stomatolog). Și in laboratorul de tehnică dentara
(etapa tehnică de realizare a protezelor de către tehnicianul dentar). Pentru coordonarea
corectă a etapelor clinico-tehnice, laboratorul de tehnică dentară este de dorit să se afle
în imediata apropiere de cabinetul stomatologic. Pentru confecționarea protezelor dentare
este necesar de încăperi special amenajate, de materiale, instrumente și utilaje. Încaperile
trebuie sa corespundă următoarelor norme sanitaro-igienice și divizează laboratorul de
tehnică dentară în mai multe camere:
1. Camera de ghipsare
2. Camera pentru polimerizare
3. Camera de turnare(turnătorie)
4. Camera pentru prelucrare și lustruire a protezelor dentare
5. Camera pentru ceramica dentară
6. Camera pentru prelucrarea aliajelor la cald
7. Laboratorul propriu zis
8. Camera pentru lucru cu metale scumpe(paladiu, platina, aurul)

Camera  de ghipsare – aici realizează turnarea modelelor, ghipsarea în chiuvetă,

ghipsarea pieselor viitoarelor construcții protetice, dezambalarea chiuvetelor.
Laboratorul de ghips trebuie să fie înzestrat cu
1. Masa de ghips care are 2-3 orificii și lădite pentru resturile de ghips.
2. Buncher pentru ghips în care se păstrează ghipsul
3. Masa cu pres simplu
4. Soclator (motor)
5. Apa, sistem de canalizare
6. Sistem de ventilare peste tot

Laboratorul de polimerizare – această camera este specificată pentru pregătirea și

polimerizarea acrilatelor. Camera fiind înzestrată cu:
1. Mese speciale pe care sunt instalate diferite materiale și utilaje pentru lucru cu
acrilatul
2. Resturile de acrilat se strîng într-un vas ermetic pentru a stopa evaporarea
monomerului toxic.
3. Ventilarea puternică deasupra mesei de lucru.

1
 Camera de prelucrare și lustruire a protezelor – aici se realizează șlefuirea, lustruirea,
poleirea definitivă a lucrărilor protetice, aparatelor ortodontice și protezelor oro-maxilo-
faciale. Camera este înzestrată cu
Aparat și utilaj special pentru prelucrarea mecanică și electro-chimică, pentru
lustruirea și poleirea lucrărilor metalice și din acrilat.
La toate aceste aparate este prezentă ventilația  și camera este dotată cu aspiratoare.
Pentru lustruirea și poleirea metalelor prețioase camera este dotată cu aspiratoare
individuale.

Camera pentru turnare – aici se realizează turnarea și topirea diferitor tipuri de

metale. Camera este înzestrată cu :
1. Cuptor cu aducere la temperaturi înalte (1000-2000 grade) și topirea aliajelor.
2. Aparatul de turnare
3. Cuptor de răcire lentă a metalelor.

Camera de sudare și lipire – Aici se realizează sudarea și lipirea părților componente a

lucrărilor protetice cu aparate speciale, prelucrarea termică a componentelor metalice,
înălbirea componentelor metalice cu acizi speciali. Toate lucrările fiind efectuate cu
aerisire obligatorie. Tot aici se află aparatul de calibrare a capelor metalice (aparatul
Simson, Sharp).

Camera pentru ceramică – această camera este dotată cu mese speciale, cuptoare
pentru ceramică, sablatorul și setul de ceramică. Aici se realizează modelarea și arderea
ceramicii pe carcasele metalice, compresori pentru cuptor, arderea maselor ceramice fii
efectuată în vacuum.

Camera propriu zisă – aici se efectuează toate etapele de baza la confecționarea

aparatelor ortodontice, protezelor oro-maxilo-faciale, lucrărilor protetice. Este înzestrată
cu mese de lucru, scaune rotative, hote de absorbție care se amplasează la fiecare masă de
lucru. Masă de lucru este înzestrată cu un dispozitiv din lemn cu o adîncitură semieliptica
pentru tratarea ghipsului. Sub masă este sertarul. Masă de lucru este prevăzută cu
diferite sertare pentru păstrarea instrumentelor, polițe pe care se află modelele și
amprentele de lucru (amprenta nu se aruncă pînă nu se fixează definitiv lucrarea
protetică). Din partea anterioară a mesei de lucru sunt prezente mai multe rafturi pentru
poziționarea motorului electric, bormașinei, aparatelor pentru topirea cerii, lampei de gaz
(lampa bulsen). Fiecare masă are lampa de gaz care este unită la gazificarea centralizată.

Tehnica securității în laboratul de tehnică dentară.

1. Înainte de a conecata utilajul la electricitate tehnicianul dentar este obligat să
verifice integritatea rețelei electrice. În caz a unelor defecțiuni se adresează la
electrician.

2
 2. În timpul lucrului cu șleif-motorul și bor-mașina să se foloseasca de ochelari și
mască de protecție.
3. Prelucrarea aliajelor la cald trebuie efectuata doar in locurile bine aerisite si doar in
spatiile special amenajate.
4. Lucrul cu acizii si alte substante toxice trebuie efectuate doar cu mijloace de
protectie si in locurile bine ventilate.
5. Dupa folosirea aragazului si a lampilor de gaz obligatoriu de a deconecta de la
reteaua centrala, in caz de scurgere a gazului de aerisit incaperea prin deshiderea
usilor si ferestrelor, de dorit a nu include ventilatia
6. In cazul depistarii defectiunilor de diferit tip de adresat la tehnicianul superior,

Cerintele sanitaro-igienice in cabinetul de tehnica dentara.

Volumul fiecarii incaperi trebuie sa fie de cel putin 13 m 3 la un tehnician dentar. Iar
suprafata de lucru nu mai putin de 4 m 2 si inaltimea de 3 m. Peretii laboratorului de baza
trebuie sa fie netezi fara fisuri, sa fie vopsite in nuante deschise pina la inaltimea usii sau
tapetata cu teracota sau cu plite polistructurate. Aceste conditii mult stimuleaza
inlaturarea murdariei si a prafului de pe pereti, toate colturile din incapere trebuie sa fie
rotunjite ca sa nu se acumuleze murdaria. Partile superioare si podul se vopsesc cu vopsea
alba permiabila pentru aer. Podeaua trebuie sa fie acoperita cu material impermiabil pentru
apa, usor sa fie spalata cu solutii de dezinfectare. In podea nu trebuie sa se
retina(acumuleze) electricitatea statica astfel se va folosi linoleum sau teracota.
Laboratorul tehnicianului dentar trebuie sa aiba apa rece si calda, incalzire
centralizata sau autonoma. Lavoarele pentru spalarea miinilor trebuie separate.
Temperatura aerului 10-20 0C. Umeditatea relativa sa fie de 40-60 %. Ventilarea trebuie
sa predomine asupra aspiratiei cu raportul de 3 la 2, cu viteza de circulare a aerului de 0.5
m/s. Iluminarea este divizata in naturala si artificiala. Cea artificiala se divizeaza in
iluminare locala si generala. Lampile de iluminare generala sunt repartizate uniform in tot
laboratorul si trebuie sa asigure iluminarea locului de munca a fiecarui tehnician in parte.
Puterea iluminarii fiind mai mare de 500 lm. Lampile trebuie sa fie acoperite cu plafoane
de sticla mata. Coeficientul de pulsare a luminii sa fie egal cu 10.
Repartizarea meselor de lucru trebuie sa fie in asa mod ca, lumina naturala sa cada din
partea stinga. Geamurile trebuie sa fie amplasate la distanta egala una de alta. Unghiul de
cadere a luminii pe suprafata orizontala a mesei de lucru, trebuie sa fie mai mare de 25 0.
Distanta dintre fereastra si masa – nu trebuie sa fie mai mare decit distanta de la podea
pina la marginea de jos a ferestrei.
Ventilarea poate fi – artificiala, naturala, locala si generala. Ventilarea naturala se
efectueaza pe baza miscarii de aer prin fereasta si porii materialelor de constructie.
Ventilarea artificiala se efectueaza prin intermediu aparatelor precum : ventilatoare sau
climatizoare.

3
Fluxul de aer trebuie sa fie filtrat prin filtre speciale, pentru realizarea lucrarilor
protetice cu metale scumpe.
Laboratorul trebuie inzestrat cu sisteme de paza, gratii la fereastra. Pentru fiecare
tehnician in parte este alocat un safeu personal. Lucrarile din ceramica se efectueaza in
incaperi curate, aerisite si cu umeditate stabila. Aceasta usureaza lucrul in ceramica si
reduce posibilitatea de patrundere a particulelor de praf in masele ceramice, care arzind in
timpul de coacere a ceramicii – pot lasa goluri si pete pe ceramica. Micsorarea umeditatii
aerului duce la uscarea mai rapida a maselor ceramice.

La alegerea camerei pentru ceramica este necesar de urmat cerintele sanitare:

1. Suprafata incaperii mai mare de 12m2
2. Pentru racirea turnatoriei este necesar de : sistem special de apa, cu capacitatea
fluxului de 13 litri/minut. La aceasta fiin instalat monometru cu maxim pina la 400 kPa si 4
atm.
3. Instalatiile de ventilare trebuie sa asigure schimbul de aer la temp de 15-30 0C si
umeditatea de ~70%.
4. Podeaua turnatoriei sa fie acoperita cu linoleum.
5. Cuptorul se instaleaza pe o plastina groasa de cauciuc.
6. Locul de lucru al turnatorului este inzestrat cu instalatia de gaz, iar daca
aceeasta lipseste – se folosesc spirtiere speciale.

Materiale dentare utilizate.

La confectionarea protezelor dentare, aparatelor ortodontice, protezelor oro-

maxilo-faciale sunt utilizate diverse materiale, care in dependenta de scop se impart in :
materiale de baza si materiale auxiliare.
Materiale de bază – materiale din care sunt confectionate toate tipurile de proteze
dentare. Materialele auxiliare fiind folosite la unele din etape a confectionarii protezelor.
Datorita faptului ca materialele vin in contact intim, temporar sau permanent cu
tesuturile cavitatii bucale – ele trebuie sa posede biocompatibilitate cu toate din tesuturile
cavitatii bucale.
Indiferent carei categorii apartine materialul, el trebuie sa corespunda
urmatoarelor cerinte medico-biologice generale :
1. Sa nu actioneze toxic si chimic asupra tesuturilor moi.
2. Sa posede de reactie neutra la actionea salivei si componentelor ei.
3. Sa posede reactie neutra la actionea substantelor nutritive.
4. Sa posede toleranta biologica cu tesuturile cimpului protetic si a cavitatii bucale.
5. Lipsa de gust si miros.
6. Lipsa agentilor alergici
7. Materialele de baza sa se supuna cu usurinta actului de curatare, si curatarea
zilnica a cavitatii bucale.
4
 Fiecarea material in parte trebuie sa posede proprietati mecanice, fizice, chimice si
tehnologice individuale.
Particularitatile mecanice exprima capacitatea materialului de opune rezistenta
mecanica actiunii diverselor forte exterioare.

Se specifica urmatoarele particularitati mecanice :

1. Rezistenta – determina proprietatea materialului de a rezista la actiunea presiunii
din exterior.
2. Durabilitate – proprietatea materialului de se opune tendintei de opunere in alt
material.
3. Elasticitate – proprietatea materialului de a reveni la forma initiala dupa aplicarea
fortei deformatorii din exterior.
4. Viscozitate – proprietatea de a se opune fortei de curgere.
5. Plasticitate – proprietatea materialului de a capata diferite forme sub influenta
fortelor mecanice.
6. Fragilitatea – proprietatea materialului de a se fractura (farima) la actiunea
fortelor din exterior.

Proprietati fizice:
1. Temperatura de fierbere / topire
2. Conductibilitatea termica / electrica
3. Culoarea, luciul si efectul optic
4. Coeficientul de dilatare sau contractarea termica.

Proprietati chimice:
1. Structura retelei cristaline
2. Rezistenta la coroziune si alti agenti chimici
3. Grad de oxidare

Materialele amprentare

Confectionarea protezelor dentare, aparatelor ortodontice si ortopedice solicita

amprentarea pentru obtinerea amprentei. Sunt utilizate diferite materiale care dispun de
anumite proprietati. Toate materialele amprentare trebuie sa posede careva criterii
medico-tehnice generale.

In dependenta de consistenta lor sunt divizate in 4 parti:

1. Pasta viscoasa normala
2. Pasta chitoasa
3. Pasta chitoasa simpla
5
 4. Pasta chitoasa in forma de aluat.

Pastele chitoase sunt folosite pentru realizarea primului strat al amprentei, iar cele
viscoase pentru corectarea cit si pentru al doilea strat al amprentei duble. In dependenta
de reactiile chimice care au loc in timpul prizei amprentelor siliconice sunt impartite in 2
grupe
1. Policondensate
2. Polimerizate

Materialele siliconice sunt elaborate sub forma de pasta ambalata in cutii. Insotite de
activatori sau catalizatori care provoaca priza materialului amprentat.

Materialele polisulfidice - sunt obtinute sub forma de paste ambalate in tuburi, la

amestecul carora se formeaza un amestec care se vulcanizeaza timp de 5-6 minute formind
un produs asemanator cauciucului natural.
Materialele polieterice – sunt materiale moi care redau amprente precise. Insa au unele
dezavantaje:
Amprenta este relativ rigida si hidrofila. Ele sunt elaborate in forma de trei paste in
tuburi.
a. De baza
b. Catalizator
c. Diluant.

Apararte si instrumente in tehnica dentara. Clasificarea instrumentariului

si aparaturii din laborator.

O clasificare exacta a instrumentariului si aparaturii nu poate fi facuta decit in functie

de operatriunile pentru care ele sunt concepute. Divizam urmatoarele instrumente si
aparate de laborator:
1. Instrumente de modelat ceara
2. Instrumente pentru finisarea protezelor
3. Instrumente pentru ceramica
4. Diferite tipuri de clesti pentru tehnicianul dentar.
5. Clesti pentru prins chiuvete si tipare.
6. Pense de diferite marimi
7. Materiale pentru confectionarea modelelor si tiparelor
8. Conformatoare si aparate de duplicat modele
9. Aparate pentru marire (lupe, microscop)
10. Aparate pentru pozitionarea modelelor antagoniste (ocluzatoare,
articulatoare)

6
 11. Aparate pentru polimerizarea protezelor acrilice
12. Diferite tipuri de cuptoare
13. Aparate pentru topirea aliajelor
14. Aparate pentru turnarea aliajelor in tipar
15. Aparate pentru lustruirea si finisarea definitiva a protezelor dentare.
16. Cuptoare de ars masele ceramice
17. Paralelograful
18. Instrumente de masurat grosimea peretilor coroanelor dentare
19. Instrumente de cintarire
20. Alte tipuri de instrumente ajutatoare

Materiale pentru confectionarea modelelor.

Modelul confectionat dupa amprenta reprezinta imaginea inversa a amprentei. Adica

copia pozitiva si fidela a cimpului protetic. Modelul este un dispozitiv utilizat pe intreaga
perioada de confectionare a protezelor dentare, aparatelor ortodontice si a aparatelor
oro-maxo-faciale. De aceea materialele pentru confectionarea modelelor trebuie sa posede
urmatoarele insusiri:
1. Sa se amestece usor formind o masa omogena fara pori.
2. Sa se introduca usor si sa umple bine imprimarile amprentei
3. Sa redea deplin particularitatile imprimate in amprenta
4. Sa nu adere la materialul amprentar
5. Sa fie rezistent la actiunea diferitelor interventii
6. Sa nu-si modifice dimensiunile in timpul prizei
7. Sa-si pastreze timp indelungat forma si dimensiunile
8. Sa se supuna usor prelucrarii si usor de manipulat cu ele.

Materialele pentru confectionarea modelelor sunt divizate in doua grupe : metalice si

materiale nemetalice.

Materiale nemetalice
Aceasta grupa cuprinde ghipsul, cementuri dentare obisnuite si diverse acrilate utilizate in
terapia dentara cu materiale de opturatioe.

Ghipsul - este un material universal, utilizat in practica dentara atit la obtinerea

amprentei (secolul trecut) cit si realizarea modelelor.Dupa cum cunoastem ghipsul este
obtinut din calcar macinat si supus prelucrarii termice. In dependenta de procesul de
prelucrare termica se obtine ghips medicinal obisnuit, ghips dur si ghips dur special.
Ultimele doua varietati de ghips sunt utilizate doar in tehnica dentara, la confectionarea
modelului din material ce poseda duritate mult mai mare decit ghipsul obisnuit.

7
 Pentru prepararea corecta a pastelor de ghips se recomanda urmatorul raport : 25-30
cm3 de apa la 100 gr de ghips praf. La prepararea pastei se respecta urmatoarele
etape:
1. De diluare
2. De hidratare
3. Coloidificare
4. Cristalizare
Pe parcursul primelor etape de preparare, pasta de ghips obtine un luciu specific si
anume in asa forma se recomanda a fi turnat sub vibratii in amprenta. Luciu caracteristic
pentru primele etape de preparare se pierde in faza de cristalizare. In aceasta etapa pasta
suporta si anumite modificari de temperatura care ating aproximativ 30-35 gradeC - Ca
rezultat al reactiei chimice exotermice. Timpul de priza al ghipsarii este de 15-25 minute,
insa o malaxare mai rapida si mai indelungata duce la micsorarea acestui timp. Tinem sa
mentionam ca durata timpului de priza poate fi redus pina la 3-7 minute prin adaugarea
sarei de bucatarie, si invers putem mari perioada de priza de la circa 30-60 minute prin
adaugarea acidului boric, lapte.
Ghipsul preparat cu catalizatori iese mai putin dur si mai faramicios iar cel preparat cu
inhibitori este mai dur.

Cementurile dentare – fiind utilizate preponderent la realizarea obturatiilor dentare,

unele varietati cum sunt – cementul dentar fosfat, adghesor, pot fi utilizate si la
confectionarea modelelor in vederea realizarii unor microproteze care solicita exactitate
maxima la confectionarea lor. Cementele sunt utilizate in protetica dentara pentru ca
poseda durabilitate suficienta, au coeficienti mari de dilatare, si contractie si sunt
rezistente la uzura. Componentele cementului sunt praful si lichidul, si sunt ambalate
aparte in flacoane de sticla. Durata procesului de priza a cementului depinde de cantiatea
de praf adaugata la fractia lichida. Cu cit cantitatea prafului adaugat va fi mai mare, cu
atit mai rapid va decurge procesul de priza, si invers.

Acrilatele – In ultimul timp au fost propuse acrilatele autopolimerizabile ce pot fi

utilizate si la confectionarea modelului. Acrilatele permit confectionarea modelelor fidel cu
conturi precise, dure, rezistente la uzura. Acrilatele ca si cementurile sunt amplasate in
flacoane de sticla, aparte pentru praf (polimer) si pentru lichid (monomer). Pentru
obtinerea pastei de acrilar, polimerul este amestecat cu monomerul intr-un recipient din
sticla sau ceramica in proportia indicata de producator. Amestecul obtinut este introdus
direct in amprenta. Durata polimerizarii este de 10-15 minute.
NB! – orice material nou este necesar de citit si efectuat toate prescriptiile scrise in
prospect.

Materialele metalice

8
 Confectionarea modelelor din aliajele unor metale este o metoda care a fost folosita
in trecut destul de frecvent. Deoarece proprietatile metalelor permiteau realizarea
lucrarilor protetice care erau rezistente la uzura si impulsuri mecanice. Ca materiale
metalice pentru acest scop sunt utilizate mai frecvent amalgamele de cupru sau argint. Din
ele se confectioneaza modele ce redau forma exacta a dintilor.

Dintii artificiali

Dintii artificiali in protetica dentara sunt utilizati pentru formarea segmentelor din
arcada dentara care urmeaza sa fie restaurata si reprezinta elementele functionale
principale ale protezelor partial mobilizabile acrilica(PPMA) si proteze totale. Dintii
artificiali sunt fabricati industrial din rasini acrilice si portelan, proprietatile carora
trebuie sa corespunda urmatoarelor cerinte :
Asemanarea lor cu dintii naturali, atit dupa forma exterioara, culoare, marime, relief
morfologic corespunzator. Cit si dupa eficacitatea masticatorie.

Cerintele medico-tehnice.
1. Sa aiba o duritate satisfacatoare la uzura
2. Sa fie lipsiti de calitati abrazive
3. Sa fie stabili la actiunea mediului din cavitatea bucala
4. Sa fie toleranti biologic de catre tesuturile cavitatii bucale
5. Sa formeze o legatura trainica si de durata cu materialul din care este
confectionata baza protezei.
6. Sa se supuna usor prelucrarii mecanice.
7. Sa-si pastreze culoarea constanta in conditiile mediului cavitatii bucale.
8. Sa aiba o structura densa si omogena

Dintii din rasini acrilice - sunt fabricati prin introducerea rasinii acrilice in stante
(forme) metalice si polimerizarea sub presiuni de 8-10 N/cm3 la o temperatura de 250 –
300 grade C. Ei sunt comercializati in seturi sub forma de garnituri sau asezati in ceara
plastica pe placute separate, pentru diferite grupuri de dinti. Pe fiecare placuta a
garniturii de dinti sunt notate marca fabricii, culoarea dintilor, dimensiunea si forma.
Alegerea culorii, formei si marimii dintilor artificiali in edentatia partiala se
efectueeaza dupa prezenta dintilor naturali in cavitatea bucala.Toate aceste date se
noteaza in fisa de comanda.

Dintii din portelan - sunt realizati industrial prin coacerea masei ceramice la
temperaturi inalte (peste 1000 grade C). Ei sunt modelati in forma presa metalica speciala,
ce au imprimarile formelor anatomice ale dintilor naturali. La inceput se umple imprimarea
partilor radiculare a dintelui, dupa ce partea ocluzala. Dupa ce forma presa este presata si
incalzita pina la 180-200 grade C pina cind umeditatea portelanului va fi de 1-2%. Ca
9
rezultat al acestor manevre macheta dintelui capata duritate necesara, care permite
scoaterea ei din forma fara a fi deformata. Surplusurile sunt inlaturate si dintelui i se
confera forma necesara. In continuare pe suprafata dintelui se aplica stratul de smalt,
oferind acestui nuante de culori necesare. Macheta dintelui din portelan obtinuta este
supusa arderii in cuptorul cu vacuum la o temperatura corespunzatoare portelanului utilizat.
Pentru unirea dintilor artificiali din portelan cu materialul din baza protezei, pe suprafata
cervicala de contact a dintelui cu baza se realizeaza elemente de retentie reprezentate de
diferite cilindre, butoane sau cavitati retentive metalice. Aceste elemente retentive
lipsesc la dintii confectionati din rasini acrilice, deoarece ei se unesc cu baza protezei atit
prin legaturi chimice cit si prin legatura mecanica.
Dintii din portelan prezinta caracteristici superioare comparativ cu cei din acrilat,
datorita proprietatilor fizico-chimice inalte. Astfel portelanul are o compozitie chimica
anorganica, structura omogena, fiind impermiabil pentru lichiduri si flora microbiana a
cavitatii bucale.

Ceara si varietatile ei

Ceara cu compozitie diversa este utilizata pe larg in protetica dentara la

confectionarea protezelor dentare atit in cadrul fazelor tehnice, cit si a celor clinice. In
acest scop nu este intrebuintata ceara pura, ci diverse amestecuri cunoscute sub
denumirea de ceara dentara. Pentru obtinerea ei sunt folosite ceara de origine naturala,
cea obtinuta pe cale sintetica si modificatori.
Ceara de origine naturala – dupa provenirea ei poate fi :
1. De origine anemaliera (ceara de albine, ceara de lina, ceara de china)
2. De origine vegetala (ceara de carnauba, ceara japoneza)
3. De origine minerala : parafina, ozocherita, ceara de montana, cerezit,

Ceara sintetica – din acest grup fac parte diverse varietati de ceara obtinute ca
rezultat al reactiilor chimice sau in urma modificarilor chimice a celei naturale.

Modificatori – sunt substante de diferita provinienta ce adera la amestecurile de ceara

si schimba proprietatile fizice, chimice si mecanice ale produsului obtinut. Ca modificatori
pot fi utilizati coloranti, eteruri de colofoniu, elvaxul.
Prin urmare, ceara dentara contine diferiti ingredienti si in dependenta de
componenta ei este utilizata pentru realizarea sabloanelor cu borduri de ocluzie, machetele
viitoarelor proteze dentare, canalele de turnare si mai rar ca material amprentar.
Independent de destinatie ceara dentara trebuie sa corespunda urmatoarelor cerinte :
1. Sa aiba un coeficient de dilatare cit mai redus, nu mai mult de 0,1 – 0,15
2. Sa posede proprietati plastice bine pronuntate la temperatura de 37 -40 grade C.

10
 3. Sa fie dura si casanta (omogena) pentru a nu se deforma nici la temperatura
camerei, si nici in cavitatea bucala.
4. Sa aiba o forma plastica cu faza de trecere dintr-o stare lichida in alta stare solida
de scurta durata.
5. Sa-s pastreze forma dupa ce a fost supusa prelucrarilor necesare
6. Sa nu fie farimicioasa in procesul de lucru
7. Sa se modeleze usor si sa posede o rezistenta necesara pentru a-si pastra forma un
timp mai indelungat.
8. Sa devina omogena la topire
9. Sa nu lase reziduri dupa topire sau ardere in tipar, fapt ce ar putea actiona
defavorabil asupra calitatii protezei dentare.
10. Sa posede diferite nuante coloristice
Ceara pentru modelarea bazei protezelor mobilizabile . Pentru realizarea machetei
protezei mobilizabile se utilizeaza acea varietate de ceara care contine : parafina sau
cerezit pina la 80%. Ceara de albina, ceara carnauba si diferiti coloranti. Proprietati bune
are si varietatea de ceara cu urmatorul continut :
Parafina 77%, cerezit 20%, colorant rosu tip sudan 3%
Fiind ambalata in forma de placi cu dimensiunile de 170x80x1,8 mm sau 150x76x1,3 mm.
Aceasta varietate de ceara la incalzire devine usor plastica, se prelucreaza usor cu ajutorul
instrumentelor si se topeste la temperatura de 54-55 grade C.
In practica dentara cu ajutorul acestor placi se pot confectiona linguri individuale in
scop didactic.

Ceara pentru modelarea protezelor dentare fixe – Ceara utilizata pentru

modelarea machetelor turnate, puntilor dentare turnate, partilor intermediare a acestor
piese, cit si modelarea formei anatomice la confecetionarea coroanelor stantate contine
aproximativ : 60 % parafina, 25 % ceara de carnauba, 10 % cerezit, 5 % ceara de albina.
Pentru redarea mai accentuata a unor proprietati fizico-chimice se adauga si unii
modificatori. Sunt comercializate mai multe varietati de ceara destinate pentru modelarea
si anume : Ceara incolora amabalata sub forma de bastonase, utilizata pentru modelarea
coroanelor dn acrilat, cit si a altor tipuri de proteze fixe. Ceara rosie, albastra si verde
ambalata sub forma de dreptunghi cu dimensiunile 40x9x9 mm. Ceara de culoare rosie este
utilizata pentru adaptarea machetelor coroanelor in regiunea cervicala. Cea verde pentru
modelarea suprafetelor coronare. Cea albastra pentru modelarea partilor intermediare ale
puntilor dentare. Tot aceste tipuri de ceara se utilizeaza la puntile dentare turnate.

Ceara pentru modelarea protezelor scheletate (proteze arcate, tip biugheli) -

Pentru modelarea partilor componente a protezei cheletate este utilizata ceara in
componenta careia este : 65% ceaar de albina, 29 % parafina, 5 % ceara de carnauba si unii
modificatori. Este ambalata sub forma de placi cu dimensiuni 60x60x10 mm. Avind culoare
verde si cafenie. In ambalajul acestei varietati de ceara sunt incluse diferite forme
prefabricate din material elastic cu imprimarea diferitelor figuri ale scheletului, protezei,
11
in vedera ususrarii procesului de modealre a bazelor, sinelor, crosetelor, seilor si altor
piese. Ceara ambalata sub forma de discuri cu diametru de 82mm si grosimea calibrata 0,4
– 0,5 mm de culoare roza este utilizata atit pentru modelarea bazei metalice, cit si pentru
crearea unui spatiu de tranzitie la dublicarea modelului. Pentru confectionarea placutelor
si a bazei metalice cu relieful asemanator mucoase cimpului protetic se utilizeaza ceara
ambalata sub forma de placi cu dimensiunea de 100x50x0,5 mm de culoare verde si rosie.

Ceara pentru realizarea machetelor canalelor de turnare - Este cunoscuta sub

aceasta denumire din motivul ca este utilizata in special la realizarea machetelor canalelor
de turnare. Este ambalata in seturi si are forma de cilindru de diferite diametri – 2, 3,6, 7,
9 mm si lungimea de 120, 75, 150, 50 mm. Compozitia acestei varietati de ceara consta
din : 40% parafina, 57% cerezit, 2% colofoniu si modificatori.

Ceara lipicioasa – este utilizata pentru solidarizarea elementelor componente

metalice ale protezelor dentare, cu scopul ambalarii lor ulterioare in vederea procesului de
lipire. Poseda calitati adezive fata de metale si o duritate net superioara fata de celelalte
tipuri de ceara. Temperatura de topire 65-75 grade C. La aceasta temperatura are cel mai
mare grad de lipire.

12
Instrumente pentru tăiat. Clești folosite în tehnica dentară.

Pensa fină cu urechi – este o pensă

mică prevăzută cu urechi, de lungimea 12
cm, tip Pean. Părțile active brăzdate de
mici striațiuni permit prinderea
infrastructurii metalice pe care se
depune pasta de ceramică, iar urechile
facilitează prinderea pensei și
manevrarea cu ea.

Instrumentul de modelat – Este un instrument

foarte fin, lung de 9,5 cm cu partea activă în formă
de con subțire, străbătut de un filet minuscul.
Partea activă este angulată față de mînerul metalic.
Cu acest instrument se finisează fețele laterale a
coroanelor.

Frezele diamantate – Frezele diamantate sunt

în formă de : trunchi de con, cilindrice cu vîrf plat,
cilindrice cu vîrf rotunjit, în formă de flacără, sferice.
Sunt de dimensiuni diferite, în general mari. Montate
la piesa tehică, frezele diamantate sunt utilizate
pentru prelucrarea masei ceramice după arderea
substanței de bază. Aceeastă prelucrare este făcută
mai întîi de tehnicianul dentar pe model, după ce de
medic în cavitatea bucală, înaintea arderii finale.

Clești de tehnică dentară – sunt instrumente de mînă compuse din două pîrghii
încrucișate care se articulează printr-un nit (2). Extremitățile mai scurte ale pîrghiilor

13
sunt părțile active ale instrumentului și se numesc fălci (1). Iar extremitățile mai lungi pe
care se aplică forța manuală se numesc brațe (3). Modul de acțiune al cleștilor se bazează
pe principiul pîrgiilor de gradul I .
Cleștii sunt confecționate din oțeluri speciale, foarte rezistente, calitatice care
permite folosirea lor pentru prelucrarea aliajelor folosite în stomatologie sub formă de
sîrmă și tablă de diferită grosime, sau a unor elemente fabricate. Parte activă (fălcile)
este proiectată în forme variate, unele asemănătoare ștanțelor, cu care se modelează
sîrma, tabla sau elementele fabricate. Brațele au o lungime de 10-12 cm, sunt groase,
rezistente și au o formă ușor curbată pentru a fi prinse și strînse cu putere între podul
palmei și degete. În tehnica dentară sunt folosiți foarte mulți clești, cu forme variate ale
fălcilor.

14
 Fălcile cleștelui crampon sunt scurte, de formă ușor conică, cu vîrf rotungit și cu
fețele interne striate transversal pentru a favoriza prinderea sîrmei sau benzilor metalice.
La baza fălcilor o cavitate concavă, delimitată de o muchie ascuțită, permite tăierea sîrmei.
Cleștele crampon se mai poate prezenta într-o variantă cu fălcile de formă conică,
cu vîrful ascuțit , avînd aceleași utilizări ca și precedentul. Cu ajutorulacestui clește se
execută foarte bine îndoiri unhiulare sau rotungirea a unor segmente sau tablă. Îndoirile
unghiulare se obțin prin mișcări scurte și repetate. Cleștele crampon este folosit pentru :
1. Confecționarea croșetelor din sîrmă cu care sunt stabilizate protezele scheletate
2. Confecționarea arcurilor ortodontice folosite la aparate utilizate pentru
corectarea anomaliilor dento-maxilare.
3. Prinderea unor instrumente ajutătoare și pentru manevra unor piese care trebuie
încălzite.

Clește cu fălci rotunde – are părțile active în formă de trunchi de

con, iar ân secțiune sunt rotungite. Fălcile vin în contact linear pe
toată lungimea lor și la acest nivel sunt prevăzute cu mici zimți
care asigură priza materialelor ce urmează a fi prelucrate. Acest
clește acționează asupra sîrmei sau tablei asemănător unor valțuri.
Cleștele cu fălci rotunde este folosit pentru :
1. Confecționarea croșetelor cu îndoituri rotungite (bucle)
2. Confecționarea arcurilor ortodontice
3. Confecționarea atelellor de imobilizare a dinților și a
fracturilor, utilizate în chirurgia buco-maxilo-facială
4. Confecționarea inelelor otrtodontice
5. Confecționarea portamprentelor inel din cupru
În trecut se folosea pentru confecționarea inelelor metalice la
coroanele din două bucăți.

Cleștele cu fălci ascuțite – acest clește mai este numit și

clește Spitz, avînd fălcile de formă conică efilată, cu strii fine pe
suprafața internă de contact între ele. Elvacționează la fel ca și
cleștele Crampon, cu posibilitatea prinderii unnor zone limitate
prin vîrful său subțire, asemănător unei pense. Cleștele cu fălci
ascuțite este folosit pentru :
1. Confecționarea croșetelor de sîrmă cînd se execută
îndoiri foarte mici
15
 2. Prinderea unor obiecte mici (știfturi)
3. În tehnologia coroanei din două bucăți, la realizarea unor șanțuri ale inelului.

Cleștele Fischer – este un clește universal care are fălci lungi de formă
tronconică,
pe 2/3 de lungimea lor și plate, cu strii și vîrf drept în 1/3 terminală.
Segmentele tronconice permit îndoiri rotunde, iar vîrfurile plate – îndoiri
unghiulare. Cleștele Fischer este folosit :
1. La confecționarea croșetelor din sîrmă
2. La confecționarea arcurilor ortodontice și a croșetelor
utilizate în ortodonție.
3. La confecționarea atelelor de imobilizare
4. La prinderea unor instrumente ajutătoare și pentru
manevrarea unor piese care trebuie încălzite.

Cleștele Angle – este un clește cu fălci scurte de formă diferită,

una în formă de con și cealaltă în formă de piramidă. Forma fălcilor
permite îndoiri rotungite pr in acțiunea fălcii conice și îndoiri
unghiulare prin acțiunea fălcii conice. Este folosit la :
1. Confecționarae croșetelor din sîrmă
2. Confecționarea arcurilor ortodontice și a croșetelor utilizate
în ortodonție
3. Confecționarea atelelor imobilizare.

Cleștele Adams – Se prezintă în două variante : cu

fălcile prezentînd v îrfurile în 4 muchii; Cu o falcă cu vîrf în
muchii și o falcă cu vîrf rotund. Primul tip este folosit pentru
îndoiri unghiuare, iar cel de-al doilea permite cît îndoiri
unghiulare, atît și cele rotungite. Acest clește este folosit la :
1. Confecționarea croșetelor din sîrmă
2. Confecționarea arcurilor și croșetelor ortodontice
3. Confecționarea atelelor ded imobilizare.

Cleștele Aderer – Este un clește pentru îndoiri cu o

formă deosebită a fălcilor. Una din fălci este dublă, lăsînd un
spațiu între cele dou ă segmente, între care pătrunde falca
unică. Fălcile de această formă favorizează îndoirile în formă
de buclă. Este folosit la :
1. Confecționarea croșetelor din sîrmă
2. Confecționarea arcurilor ortodontice
3. Confecționarea atelelor imobilizare.

16
 Cleștele cu o falcă în formă de jgheab și alta rotundă –
Caracteristic pentru acest clește este diferența dintre cele două fălci,
una în formă de con, iar cealaltă în formă de jgheab. Prima pătrunde în
cea dea doua. Cleștele acționează asemănător unei ștațe în c are falca
în formă de jgheab are rolul matricei (negativului), iar falca rotundă
are rolul patricei (pozitivului). Acest clește face parte din categoria
cleștelor cu fălci și brațe puternice.

Cleștele Waldsachs – este un clește cu fălci și

brațe foarte puternice cu care se pot
realiza îndoiri multiple. Una din fălci este ded
formă lamelară, cu parte activă zimțată spre
extremitatea liberă și semirotundă spre articulație.
Ceala ltă parte activă are forma unui jgheab în care
pătrunde farca lamelară. La nivelul articulației, între
cele două fălci există două margini care, dacă sunt puse
în contact, pot secționa sîrma. Modul de acțiune a
cleștelui Waldsachs se bazează tot pe principiul ștanței,
fălcile dezvoltînd o forță de îndoire foarte puternică la
interpătrunderea lor. Acest clește se folosește la :
1. Îndoirea sîrmei în mai multe planuri
2. Confecționarea unor croșete deosebite
3. Confecționarea arcurilor ortodontice
4. Îndoirea unor elemente fabricate pentru adaptarea pe model.

Cleștele cu fălci plate – este un

clește cu fălci puternice, plate, în formă de
trunchi de piramidă, cu capătul liber lat de
6-8 mm. Fața in ternă a fălcilor prezintă
strii orizontale pe toată întinderea
suprafețelor de contact care favorizează
prinderea materialelor prelucrate. Este folosit pentru :
1. Îndoirea unir elemente fabricate în scopul adaptării la model
2. Îndoirea sîrmei de wipla de grosime mare, pentru confecționareaunor arcuri
ortodontice.
3. Prinderea unor obiecte mici.

17
 Cleștele Nance – este un clește cu fălci plate și
foarte fine, avînd o latură dreaptă și cealaltă în 4
trepte. Acest clește permite atît îndoiri rotungite cît
și unghiulare, fiind folosit pentru :
1. Confecționarea atelelor ded immobilizare
2. Confecționarea unor croșete utilizate în
ortodonție.

Cleștele Reynolds – numit și clește în forma

*ciocului de papagal*, are fălcile cu vîrfurile îndoite.
Falca cu concavitatea orientatî spre interior ar e
partea interioară plană, iar falca cu convexitatea
orientată spre interior are partea interioară
rotungită. Prin strîngerea tablei între fălci, se
obține o curbură și o evazare. Cleștele este folosit
pentru realizarea convexităților la inelele
coroanelor din două bucăți. Poate fi folosit pentru prinderea unor
piese care trebuie fi încălzite.

Cleștele Johnson – este prezentat pentru valoarea sa

istorică, fiind utilizat în trecut pentru cofecționarea
coroanelor din 2 bucăți. Cu ajutorul său erau realizate
convexitățile vestibulare și orale ale inelului și punctele de
contact. Acțiunea sa permitea modelări convexe. Aceste
erau posibile datorită fălcilor diferite ale cleștelui, una
avînd forma de sferă iar cealaltă formă concavă de cupă.
Era un clește de acțiune strict specifică.

Cleștele Pesso – are o falcă mai voluminoasă, cu

partea internă plană și o falcă ceva mai subțire și de
formă relativ rotundă în secțiune.
Dacă între fălcile cleștelui se introduce o
fîșie de tablă, prin strîngerea acestor – tabla se
întinde. Cleștele poate lărgi un inel subdimensionat,
confecționat din aliaje de aur sau seminobile la coroana din două bucăți, sau din cupru cu r
ol de portamprentă.
18
 Între brațele cleștelui este fixată o bandă de oțel cu rol de resort care depărtează
atît brațele. Cît și fălcile.

Cleștele pentru tăiat sîrma – Acești clești

se prezintă în două variante, în funcție de
orientarea lamei ascuțite.

1. Lama așezată f mari rontal

2. Lama așezată longitudinal,
Pentru a putea secționa diferite aliaje, cleștii sunt
confecționați sin oțeluri foarte dure. Brațele
acestor clești sunt mai, pentru
a putea imprima fălcilor forțe puternice. Sunt
utilizați pentru tăierea sîrmei din aur și oțel
inoxidabil cu diametrul seccțiunii pînă la 1,2 mm.

,, Clești p/u prins creuzete, chiuvete și tipare – Creuzetele sunt vase confecționate
din grafit sau ceramică, folosite pentru topirea aliajelor metaliice, iar tiparele sunt cavități
de forma viitoarelor proteze metalice, situate în interiorul unor materiale refractare.
Ambele sunt supuse unor temperaturi înalte și pentru manevrarea lor se folosesc clești
care se prezintă în forme și mărimi diferite.
Cleștele pentru creuzete este lung de 20-25 cm, confecționat din oțel, avînd fălcile
de formă semicirculară și brațe lungi prevăzute cu urechi. Prin apropierea fălcilor, acestea
prind în perimetrul lor forma cilindrică a creuzetului.
Cleștele pentru chiuvete și tipare sunt de două dimensiuni, de 15 cm și de 25 cm.
Forma lor este identică, avînd fălci lungi, care în segementul terminal au forma unor pense
puternice su strii pe fața internă, iar în segmentul mijlociu o formă semicirculară. Prin
apropierea fălcilor, segmentul terminal folosește pentru prinderea chiuvetelor, iar
segmentul mijlociu cuprinde în perimetrul său forma cilindrică a tiparului.

19
Instrumente si aparate pentru confectionarea modelelor si tiparelor.

Modelele si tiparele sunt piese indispensabile in tehnologia protezelor dentare.

Modelele sunt copii pozitivi fidele ale cimpului protetic pe care se vor aplica protezele
dentare. Pe modele se confectioneaza macheta acestor proteze, iar in unele tehnologii
modelele impreuna cu machetele vor fi introduse in tipare. Tiparele sunt piese
intermediare cavitare, care reprezinta negativul machetelor si in care se toarna aliajele
metalice in stare fluida, sau pentru polimerizarea acrilatului. Materilalele folosite pentru
confectionarea modelelor si a tiparelor au proprietati asemanatoare si rezulta din
amestecul unei componente sub forma de pulbere, cu o alta componenta lichida, care fac
priza impreuna si se transforma intr-un materil dur. La prepararea materialelor pentru
modele si tipare sunt folosite mai multe instrumente.:

1. Bolul de amestecat ghips - este un vas in forma de cupa, confectionat dintr-un

cauciuc cu un grad mediu de elasticitate, avind o capacitatede 0,5 l sau 1 l. Peretii interiori
sunt netezi pentru ca resturile de ghips intarite sa fie usor indepartate prin stringerea
bolului in mina. Peretii netezi favorizeaza deasemenea realizarea unui amestec omogen
dintre pulberea de ghips si apa.

2. Spatula pentru mestecarea ghipsului - amestecul pulberii de ghips cu apa se face cu

ajutorul unei spatule metalice bine lustruita, sau din material plastic. Spatula de ghips
poate avea forme diferite. Spatula dreapta cu lungimea lamei de 10,5 cm sau 20 cm este
confectionata dintr-un otel inox elastic, avind miner din lemn sau material plastic.

3.Cuva pentru ghips - este un vas cu o capacitate de 10-15 litri in care se pastreaza
ghipsul. Vasul se fixeaza pe unul din peretii anexi laboratorului la inaltimea de 1,5 m. Cuva
este confectionata din tabla sau material plastic. Are forma paralelipipedica sau cilindrica,
cu partea inferioara de forma conica alungita, prevazuta cu virf cu deschiderea de 3-5 cm.
Deasupra orificiului exista un obturator culisabil care inchide si deschide orificiul prin
miscari orizontale. Pe fata superioara a obturatorului sunt fixate citeva tije metalice, ele
au rol de a sparge aglomerarile de ghips, ce ar putea sa apara in partea conica a vasului.

4. Masuta vibratorie - este un aparat care favorizeaza introducerea pastei de ghips in

amprenta, sau a masei de ambalat in conformatoare. Prin vibratiile care le produce
materilalele produse se depun strat cu strat, aerul din compozitia acestora se elimina si se
obtin modele si tipare cu o structura compacta fara porozitati. Masa vibratorie are forma
cutii paralelipipedice sustinuta de 4 picioare cu tampoane din cauciuc pentru amortizarea
vibratiilor. Platoul superior acoperit cu o masuta de cauciuc este vibratorie. Pe partea
frontala exista intrerupatorul sursei de energie electrica, potentiometrul pentru marirea
20
sau micsorarea intensitatii vibratiilor si becul de control al functionarii. Pe partea opusa se
afla cordonul electric cu stekerul de priza.

In interiorul aparatului se gasesc >

1. bobina din sirma de cupru cu citeva infasurari, care au rol de electromagnet,
conductorul reprezentat de un miner metalic situat in interiorul bobinei.
2. Lama metalica elastica.
3. Sistemul de transmitere a vibratiilor lamei la platoul mesei.

Masa vibratoare functioneaza pe principiul efectului electromagnetic al curentului

electric. Lama metalica fiind atrasa de electromagnet si revenind la pozitia initiala cu o
frecventa mare pe secunda, producind micrrovibratii. Aceste vibratii sunt transmise
platoului orizontal, care se misca vertical. Aparatul este utilizat astfel >
1. Amprenta sau conformatorul se aseaza pe platoul mesei vibratorii in pozitie
perfect orizontala, eventual cu ajutorul unui suport.
2. Se prepara fie pasta de ghips fie materialul de ambalat.
3. Aparatul se pune in stare de functionare prin declansarea intrerupatorului, si se
regleaza itensitatea vibratiilor cu ajutorul potentiometrului.
4. Se depune pasta de ghips in zonele cele mai inalte ale amprentei sau pasta de
ambalat in interiorul conformatorului.
5. Microvibratiile produse accelereaza miscarea particulelor din pasta preparata,
care se insinueaza in toate detaliile amprentei sau acopera intim macheta introdusa in
conformator, si totodata scoate aerul sub forma de bule, obtininduse astfel modele si
tipare cu o structura densa omogena, dura – calitati necesare acestor piese de laborator.

5. Vacuum malaxorul – este aparat multifunctional folosit in tehnologia

confectionarii a modelelor si tiparelor pentru piesele turnate. Aparatul executa
urmatoarele operatiuni >
1. Amestecarea omogena a pulberii de ghips sau masa de ambalat cu lichidul
corespunzator.
2. Realizarea amestecului in conditii de vid.
3. Vibrarea necesara in timpul turnarii pastei de ghips in amprenta pentru obtinerea
modelului sau a pastei de masa ambalatorie in conformator, pentru ambalarea machetei in
scopul obtinerii tiparului.
Vacuum malaxorul are forma unei cutii ca paralelipiped care se fixeaza pe peretele
laboratorului alaturi de sursa de apa. In exterior aparatul are urmatoarele componente >
1. Intrerupatorul sursei de energie electrica care pune aparatul in functiune,
deasupra acestuia se afla becul de control al functionarii.
2. Intrerupatorul malaxorului si a pompei de vacuum, deasupra carora se afla becul
de control al functionarii acestor agregate.
3. Butonul de blocare al pompei pentru pastrarea vacuumului.
4. Cadranul indicator al cantitatii de aer din pompa de vacuum.
21
 5. Cadranul indicator de timp in secunde.
6. Tija vibratoare cu extremitatea in forma de sfera.
7. Sistemul de cuplare al vasului malaxor.
8. Vasul malaxor format dintr-un recipient din material plastic cu un capac prin care
trece axul rotativ prevazut cu palete.
9. Tubul din material plastic care face legatura dintre vasul malaxor si pompa de vid, care
absoarbe aerul in timpul malaxarii.
Vasul malaxor cuprinde >
1. Paleta malaxoare.
2. Supapa situata pe capac, care asigura evacuarea aerului.
3. Tubul cuplat la capac care face legatura cu pompa de vid.

In interiurul aparatului se afla >

1. Motorul electric si sitemul de articulare a paletei malaxorului care se roteste
300-400 turatii pe minut.
2. Vibratorul reprezentat de o bobina electromagnetica care are rolul de a pune in
miscare tija cu bila ce iese in exteriorul capacului.

Modul de functionare >

1. Prin apasarea butonului declansator – aparatul este pus in functiune. Se regleaza
releul de timp pentru 20 sec si monometrul pompei de vid.
2. Materialul pentru model sau pentru tipar este depus in vasul malaxor in capacitate
de 70 – 100 mg, peste care se adauga apa sau lichid corespunzator. Se spatuleaza manual
pina ca pulberea este absorbita in lichid, pentru ca daca se incepe amestecarea mecanica
concomitent declansinduse pompa de vid, o parte din pulbere va fi absorbita.
3. Capacul cu palete se aplica si se articuleaza vasul la tija malaxorului.
4. Se declanseaza pompa de vacuum si malaxorul, paleta se roteste in interiorul
vasului si omogenizeaza pasta, in timp ce aerul este scos din vas cu ajutorul pompei de vid.
5. Dupa scurgerea timpului de pe releul de timp, malaxorul si pompa de vacuum se
opresc automat.
6. Se opreste vasul malaxor, pasta preparata este scoasa cu o spatula si depusa in
amprenta sau conformator, asezate pe sfera tijei vibratoare, care functioneaza prin
apasarea ei.

Utilizarea vacuum malaxorului are urmatoarele avantaje >

1. Efectuarea a trei operatiuni : malaxarea, absorbtia aerului si vibrarea.
2. Malaxarea mecanica a pastei ii ofera omogenitate si asigura economia de timp si de
efort fizic.
3. Timpul de malaxare este strict dirijat conform fiecarui material in parte.
4. In timpul malaxarii este absorbit aerul inglobat in amestec.
5. Materialul obtinut este omogen, dens, cu duritate mult mai mare fata de amestecul
efectuat manual.
22
 6. Turnarea modelului sau efectuarea ambalarii se face prin vibrare la acelasi aparat,
excluzinduse masa vibratoare independenta.
7. Fiind fixat pe perete, aparatul nu ocupa loc din suprafata utilizabila a laboratorului.

6. Baia galvanica – este aparatul cu ajutorul caruia se obtin cele mai precise modele
folosite in tehnica dentara. Este confectionata din material plastic sau sticla, in caz ca se
introduce solutie electrolitica si care are 2 electrozi, pusi in contact cu o sirma electrica.
Intensitatea curentului este reglata de un potentiometru. Timpul de lucru este programat
si aparatul este pus in functiune de la butonul de comanda. La electrodul pozitiv sau anod se
fixeaza o placa de metal care trebuie sa faca acoperirea amprentei sicare va fi din cupru
sau argint, in functie de solutia electrolitica. Dimensiunile placii trebuie sa fie egala cu
suprafata amprentei sau mai mare decit ea. La electrodul negativ se fixeaza amprenta, pe
suprafata careia se va depune metalul, astfel formind modelul.

7. Soclatorul – este un aparat folosit pentru prelucrarea soclului modeleleor intr-o

anumita forma geometrica. Soclatorul are urmatoarele parti componente >
1. Carcasa aparatului pe care sunt fixate motorul, baia sistemului de curgere a apei,
aparatoarea pietrii de slefuit care are o fereastra de 10cm2 si care este locul unde se
pozitioneaza modelul.
2. Masuta de sustinere a modelului atasata indreptul ferestrei carcasei.
3. Motorul electric monofazic de 250 W.
4. Intrerupatorul curentului electric.
5. Piatra abraziva cu un diametru de 25 cm si o grosime de 2-5 cm, confectionata din
carborunt cu granulatie mare pentru a prelucra ghipsul fara a se incarca.
6. Baia de apa situata in partea inferioara a pietrii in care ajung particulele de ghips
rezultate prin spalarea pietrii.
7. Conducta de spalare prin care apa sub presiune este proiectata pe suprafata pietrii
pe care o spala. Conducta de spalare este un furtun din cauciuc cu diametrul 2 cm, legata
de robinetul de apa.
8. Conducta de evacuare a apei este un furtun de cauciuc de 3-4 cm care pleaca din baia
aparatului ducind apa de spalare la robinet. In timpul functionarii piatra abraziva
prelucreaza ghipsul de pe suprafata soclului astfel reducindul, iar jetul de apa spala piatra,
antrenind deseurile de pulbere de ghips in baie si de aici la evacuarea in chiuveta.
Modul de functionare >
1. Aparratul este conectat la sursa de energie electrica prin intermediul unei prize
legate la pamint.
2. Prin intermediul intrarupatorului se pune in functiune.
3. Se deschide robinetul care aduce apa la conducta de spalare.
4. Modelul este asezat pe masuta de sustinere indreptul ferestrei carcasei si
mentinut prin impingere cu mina in contact usor cu piatra. Prin aceasta actiune modelul este
redus prin tocire in forma dorita. Piatra polizorului se roteste cu 1000-1500 rot/min, iar
prin spalare nu-si pierde proprietatile abrazive.
23
Conformatoare si aparate pentru dublicat modele.

Tenologiile moderne impun realizarea machetelor unor lucrari protetice pe modele

dublicate. Confectionate din masa de ambalat. In acest fel machetele nu vor fi mobilizate
de pe model, ci ambalate cu acesta, care va face partea integranta din tipar. Modelele
dublicate se obtin prin amprentarea modelelor de lucru cu ajutorul unui material de
amprentare elastic, in interiorul unor conformatoare.
1. Conformatoare pentru dublicat modele
Acest conformator este o cutie metalica sau din material plastic, de forma relativ
tronconica prevazuta cu un capac. Suprafetele bazale si conturul cutiei sunt in forma de
triunghi echilateral cu unghiurile rotungite. Laturile conformatorului sunt de 10 cm, iar
inaltimea de 5,5 cm.
Suprafata interiorului reprezinta 3 orificii, corespunzator unhiurilor rotungite. Pe
marginea suprafetei deschise a cutiei sunt 3 orificii care permit capacului sa fie pozitionat
intr-o pozitie unica.
Capacul de forma si dimensiunea suprafetei bazale a conformatorului este prevazut
cu 3 tije de ghidaj, care patrund in orificiile marginei cutiei. Pentr dublicarea modelului de
lucru acesta este asezat pe capac, cutia fiind fixata prin intermediul tijelor de ghidaj, iar
pein orificiile suprafetei superioare se toarna materialul dublicator in interiorul
conformatorului.
Forma tronconica a conformatorului si peretii netezi permit ca deschiderea capacului si
indepartarea modelului de lucru sa poata fi usor indepartata.

2. Aparate pentru dublicarea modelului

Prepararea materialelor necesare amprentelor se face prin vase emailate tinute pe o
baie de apa la temp de 80 gradeC. In acest fel materialele in stare de gel se fluidifica,
urmind a fi turnate in conformatoare speciale pentru amprentarea modelelor de lucru.

3. Conformatoare pentru tipare

Sunt instrumente ajutatoare fololsite in una din fazele confectionarii protezelor
acrilice si metalice. Aceste instrumente sustin materialul denumit masa de ambalat in
stare plastica, in care se introduce macheta viitoarei proteze.
Dupa ce masa de ambalat face priza, si devine un corp ce include macheta, prin eliminarea
acesteia in locul ramas, in negativul machetei se va introduce acrilatul sau aliaje in stare
fluida. Aceste materiale devenind ulterior proteze dupa solidificare. Conformatoarele sunt
diferite ca forma si marimi pentru a corespunde marimilor protezelor si naturii materialului
dincare se va confectiona acesta. Conformatoarele se impart in 4 grupe>
1. Pentru coroane si punti acrilice.
2. Pentru proteze partial, total mobilizabile si mobile.
24
 3. Pentru microproteze si punti metalice.
4. Pentru proteze metalice scheletate.
1. Coroane si punti acrilice – aceste conformatoare, numite si chiuvete, au forma
romboidala, compuse din 3 parti egale, care pot fi inchise doar intr-o singura pozitie.
Conformatoarele sunt confectionate din bronz sau duraluminiu cu interiorul foarte neted
pentru a favoriza desprinderea usoara a materialului din care este confectionat tiparul.
Conformatoarele de forma romboidala alcatuite din doua trunchiuri de con, unite prin
bazele lor mari – favorizeaza desprinderea materialului din tipar prin forma conica. Fiecare
parte a conformatorului este alcatuit dintr-un inel tronconic si un capac. Pe marginile
suprafetei de asamblare a unui inel sun trei tije inegale de conducere, iar pe marginile
inelului nr2, un numar corespunzator de canale in care patrund tijele. In felul acesta se
asigura inchiderea conformatorului numai intr-o singura pozitie. Interiorul fiind bine
prelucrat permite indepartarea usoara a ghipsului. Laturile conformatorului fiind de 7-8
mm. Inaltimea in interior de 5 cm, grosimea peretilor de 6-8 mm.
2/3. Pentru pmma si microproteze si punti metalice – conformatoare pentru
aceste lucrari protetice sunt de forma cilindirica, cu inaltimea de 10 cm si un diametru de
2-3 cm. Sunt confectionate din aliaje care rezista la temperaturi ridicate.
Conformatoarele sunt prevazute cu un platou bazal in centrul caruia se afla un con cun un
tunel in virf. Suprafata orizontala din jurul conului prezinta 4-5 santuri cu adincimea de 2-
3 mm si latimea de grosimea conformatorului. In aceste santuri se pot cupla cilindrii
conformatori cu diametru variabil, dupa marimea ce se ambaleaza.
4. Conformatoare pentru tiparul componentei metalice a protezelor scheletate -
sunt confectionate din material plastic. Cu forma cilindrica de 10-12 cm inaltime, si
diametru de 8-10cm, si capac ce are in mijloc un con cu un virf cilindric. Cilindrul este
sectionat verticat pentru a putea fi indepartat demasa ambalatorie, dupa priza acestuia.
Cilindrul este tinut cu laturile apropiate la nivelul sectiunii printr-o clema. Pe suprafata
superioara a capacului sunt citeva santuri concentrice, in care se pot cupla cilindrii cu
dimensiuni diferite. Partea conica a capacului prezinta si permite pozitionarea modeluluiu
dublicat, care are portiunea bazala o pilnie identica prin forma si dimensiuni identice.
Modelul dublicat va face parte integranta din tipar, fiind confectionat di acelasi material.

Aparate pentru topit aliaje.

Topirea este procesul termic prin care aliajul trece din stare solida in stare lichida.
Pentru realizarea topirii sunt folosite surse de energie care sa favorizeze temperatura
necesara si recipiente in care se executa procesul fizic. Sursele de energie utilizate in
tehnica denrtara trebuie sa indeplineasca urmatoarele:
1. Sa dezvolte o temperatura care sa asigure topirea metalului in timp scurt.
2. Sa nu prezinte pericol pentru cel ce le utilizeaza
Temperatura de topire poate fi obtinuta de la surse cu gaze si de la surse electrice.

25
Sursa de enerfie cu gaze – In laboratorul de tehnica dentara, procesul topirii aliajelor se
realizeaza separat de cel al turnarii. In laboratoare se foloseste ca sursa de energie –
arderea amestecului de gaze, din combustia careie rezulta caldura necesara topirii.
Gazul metan si aerul – este amestec des folosit in laborator. Amestecul se face cu
ajutorul lampii Bunsen, care este formata din 2 segmente:
1. Primul segment se compune din o duza, o candela, care regleaza cantitatea de aer
ce se combina cu metanul. Un intrerupator al fluxului de gaz metan, ce alimenteaza becul
printr-un furtun. Acest segment este fixat pe un postament circular cu diametrul de 7cm.
2. Al doilea segment atasat primului prin infeletarea, este un tub cilindric cu baza
tronconica, lung de 10-11 cm. Portiunea tronconica este camera de amestec a gazului cu
aerul, care este aprins la capatul superior al tubului.
La flacara lampii bunsen se pot topi aliajele usor fuzibile tip Mellot, folosite pentru
confectionarea matricilor si patricilor necesare stantarii. Precum si aliajul numit Lot, cu
care se lipesc inelele portamprentei de cupru. Sursa de energie calorica reprezentata de
lampa bunsen se mai foloseste pentru plastificarea diferitelor tipuri de ceara, pecum si a
unor materiale termoplastice – placa de baza si stenzul. Exista becuri de amestec cu
consum redus de metan, formate dintr-o duza in care flacara arde dar nu poate fi marita
sau scazuta intensitatea acesteia. .

Oxigenul si alte gaze – amestecul oxigenului cu alte gaze (metan, propan, vaporii de
benzina, hidrogazul, acetina) este folosit des in laboratoare. Gazele naturale se gasesc fie
in tuburi, fie in butelii, sau provin din reteaua de alimentare. Oxigenul este folosit din
tuburi sub presiune, aflat in camera de turnare, sau poate exista o sectie de oxigen in
policlinicile stomatologice, care este distribuit prin conducte de alimentare.
Hidrogenul si acetilena se gasesc in tuburi speciale sub presiune, aceeasta fiin
reglata cu ajutorul moonometrului. Monometrele sunt legate printr-o teava cu sursa de
gaze, si printr-un racord cu arzatorul. Amestecul gazelor se face in camera de amestec,
situata central intr-un agregat numit pistol sau arzator – segment care este in acelasi timp
miner. La capatul inferior a camerei de amestec, sunt prezente 2 tuburi cu robinete, si
sunt in legatura prin intermediul unor furtunuri, unul cu tub de oxigen si altul cu sursa de
gaz. La capatul superior, camera de amestec se continue cu o teava terminata, fie printr-o
duza de forma conica cu orificiu mic, fie printr-o duza de forma hexagonala cu mai multe
orificii. La nivelul duzei se utilizeaza aprinderea. Flacara care rezulta din combustia gazelor
are 3 zone distincte >
1. Zona rece, in care exista un amestec de gaze neaprins si care este neutilizabila.
2. Zona oxidanta in care predomina oxigenul ce se poate combina cu aliajul,
influentind asupraacestui – negativ. Nici aceasta zona nu este utilizabila.
3. Zona reductoare – de culoare albastruie, in care nu exista oxigen liber, si care
dezvolta cea mai inalta temperatura.

In tehnica dentara se folosesc urmatoarele amestecuri :

26
 1. Oxigenul cu gazele naturale. Acestea fiind metanul si propanul, si in amestec cu
oxigenul dezvoltaa temperaturi de 1500 – 2000 gradeC. Sunt utilizate pentru topirea
aliajelor nobile si aliajelor seminobile.
2. Oxigenul cu vaporii de benzina. Acest amestec poate dezvolta temperaturi de 1500-
2000 gradeC. Este utilizat pentru topirea aliajelor nobile si seminobile.
3. Oxigenul cu hidrogenul . Amestecul numit si Flacara Oxihidrica, dezvolta
temperaturi de 3000 gradeC. Fiind utilizat pentru topirea diferitelir tipuri de
aliajelor cu exceptia celor de : paladiu,. Argint, care absorb cu usurinta particulele
de hidrogen, prin care diminueaza temperatura de ardere.
4. Oxigenul cu acetilena. NUmit si flacara oxiacetilenica. Amestecul dezvolta 3000
gradeC. Fiind folosit pentru topirea aliajelor inoxidabile de crom-cobalt si crom-
nichel.

Sursele de energie electrica

Sursele electrotermice folosite la topirea aliajelor sunt:
1. Curentul electric continuu
2. Arcul voltaic
3. Curentul electric de inalta frecventa.

Din sursele de energie electrica de mai sus, primele doua sunt utilizate demai multa
vreme, iar curentul de inalta frecv a fost introdus recent.
Curentul electric continuu – este obtinut cu ajutorul unei rezistente electrice,
obtininduse tempraturi cca 1300 grade C, prin defectul lui Joule.

Arcul voltaic – este obtinut intr-un aparat in care energia calorica se formeaza in timpul
unei descarcari electrice produse intre doi electrozi conectati la o sursa de curent egala cu
aproximativ 1000A. Temperatura produsa de arcul voltaic este de 3000 grade C.

Curentul electric de inalta frecventa . Constitue cea mai buna sursa de energie calorica,
folosita pentru topirea aliajelor. Curentii de inalta frecventa se bazeaza pe proprietatea
curentului electric de a circula la periferia unui corp metalic pe care il incalzeste rapid.
Acesta sursa de energie are urmatoarele avantaje > 1. Dezvolta o temperatura ridicata in
timp scurt (cca 2000 gradeC). 2. Topirea se face intr-un creuzet situat in mijlocul bobinei,
care genereaza curenti de inalta frecventa. Actiunea fiind uniforma asupra intregii
cantitati de aliaje. 3. Actioneaza in mediul unui gaz inert reducind posibilitatea oxidarii. 4.
Permite automatizarea procesului de topire.

TEMA – Articulatoarele
Sunt simulatoarele care emita miscarile mandibulei in toate directiile. Servesc la
pozitionarea modelelor antagoniste, in relatie centrica, pentru refacerea morfologiei
ocluzale, care corespunde activitatii functionale a sisstemului stomatognat. Articulatoarele
sunt superioare ocluzatoarelor. Fixarea modelelor in relatie centrica se realizeaza prin
27
intermediul sabloanelor cu borduri de ocluzie. Posibilitatea executarii tuturor miscarilor
mandibulare este asigurata de un mecanism care emite miscarile articulatiei temporo-
mandibulare. Acest mecanism permite articularea bratelor articulatorului pe o panta
inclinata conform constructiei sii particularitatilor de imitare a miscarilor. Articulatoarele
se impart in 2 grupe mari :
1. Articulatoarele anatomice care se impart la rindul lor in : articulatoare medii si
semiadaptabile
2. Articulatoare individuale
Articulatoarele medii anatomice au fost construite avind la baza date medii
antropometrice, si sunt compuse din urmatoarele parti componente :
1. Brat superior
2. Brat inferior
3. Ax de articulare
Si se poate deplasa pe o suprafata inclinata de 33 grade. Valoarea de 33 grade este
considerata media inclinarii pantei tuberculului articular ar articulatiei temporo-
mandibulare (ATM). Partea anterioara bratului articulatorului contacteaza printr-o tija
fixata pe bratul superior, care are capatul inferior liber, fiind ascutit, care se inclina
corespunzator pantei incizivale. Tija verticala ne serveste pentru mentinerea dimensiunii
verticale de ocluzie, iar pe tija se pulseaza un indicator interincizival. In planul metalic
demontsabil ce indica planul de orientare ocluzal ne ajuta pentru montarea dintilir
artificiali. Ghipsarea in articulatorul mediu incepe cu modelul superior separat de cel
inferior. Dupa ghipsarea modelului superior, planul cluzal se detaseaza din articulator,
pentru a fixa modelul inferior impreuna cu sabloanele cu borduri de ocluzie.
Articulatoare individuale - spre deosebire de articulatoarele medii, reproduc miscarile
mandibulei individual pentru fiecare pacient in parte. Au aceleasi parti componente ca la
articulatorul din prima grupa. Au mai putin plan de orientare ocluzala. Articulatoarele
individuale inregistreaza relatii intrabucale, extrabucale si intra-extra-bucale.
Parti componente :
1. Brat inferior
2. Brat superior
3. Tija metalica
Cu capatul liber situat pe placuta incizivala, care poate fi reglata prin inclinare,
corespunzator pantei incizivale. Acest mecanism complex, emite miscarea ATM in
totalitate. Miscarile care se pot face cu ajutorul articulatorului sunt efectuate in 3 planuri
1. Plan vertical (inchidere si deschidere a cav bicale)
2. Plan transversal (miscari de lateralitate stinga-dreapta)
3. In plan sagital (propulsie si retropulsie)

Tema – Aliaje si materiale utilizate in protetica dentara.

Aliaj se numeste amestecul dintr doua sau mai multe metale. Aliajul care se formeaza la
doua sau mai multe metale – poseda proprietati tehnologice absolut diferite fara de
metalele care intra in componenta acestuia. Aliajele metalelor se folosesc cu scop de
28
protezare in dependenta de cerintele fata de detaliile unei proteze. Aliajele metalelor se
formeaza pe cale de actiune mecanica, chimica si fizica. Ceel mai des aliajele metalelor
folosite in protetica dentara contin urmatoarele metale :crom, cobalt, nichel, cupru,
aluminie, aur, platina. Toate aliajele folosite in protetica dentara au urmatoarele
proprietati tehnologice :
1. Sunt dure la temperaturi de cel putin 20 gradeC.
2. Majoritatea aliajelor au culoare alb-argintie, in afara de aur si cupru
3. Toate aliajele au structura policristaline.
4. Toate aliajele au proprietati termo si electro conductibilitate.
5. Au proprietati mecanice bune de elasticitate si durabilitate.
6. Au o plasticitate specifica, sub actiunea presiunii isi modifica structura.

Clasificare aliajelor :
1. Nobile - aur, platina, paladiu
2. Seminobile – argint
3. Inobile – crom, cobalt, nichel
4. Auxiliare – cupru, aluminiu

Industrial se produc sub forma de

1. PLastine laminate (0,2 – 0,35 mm)
2. Sirma (inobile)
3. Blocuri
4. Tablete pentru turnare
5. Pudra metalica pentru lipire (inobile)

Tipurile de prelucrare a metalelor

1. La rece (la temperatura de 20gradeC)
2. Termica (de la 60 gradeC pina la 2000 gradeC)

Aurul este raspindit in natura sub forma de zacaminte naturale. Proprietatile aurului sunt :
1. Este cel mai plastic metal
2. Are o culloare de la galben deschis spre glaben inchis
3. Luciu metalic caracteristic
4. Greutatea specifica 19,3 g/cm3
5. Temperatura de topire 1064-1065 grade C
6. Temperatura de fierbere 2550 gradeC
7. Micsorarea in volum dupa intarirea de 1,2 %
Aurul in conditii naturale nu se oxideaza, este cel mai biocompatibil metal fata de
organismul uman si pentru mediul cavitatii bucale. Sub actiunea oxizilor – aurul nu se
dizolva, in afara de apa regala (acid azotic cu acid sulfuric). La prelucrarea termica a
aurului acesta nu schimba culoare, si nu formeaza pelicula oxidanta.

29
In practica dentara se foloseste aur de mai multe probe, in componenta carora intra cel
mai des Cu si Ag. Probele standart sunt : 916, 900, 833, 750, 585.
Proba 916 – contine 91,6% aur pur, 4,2% Cu, 4,2% Ag. Acest aliaj este folosit pentru
coroanele stantate, turnate, incrustatii metalice, componente metalice a protezei
scheletate.
Proba 900 - 90% aur pur, 6% Cu, 4 % Ag. La fel sunt utilizate ca si proba 916.
Proba 833 – 83,3% aur pur, 16,7% Ag. Este intrebuintat pentru turnarea carcaselor
metalice
Proba 750 – 75% aur pur, 3% Ag, 10% Cu, 12% Cadmiu. Se foloseste pentru lipirea
coroanelor stantate, pentru incrustatii, pentru confectionarea crosetelor, pentru
confectinonarea componentelor metalice la protezele scheletate
Proba 585 – 58,5% aur pur, 28% Cu, 13,3% Ag. Este intrebuintat ca aliaj de lipire si pentru
confectionarea crosetelor.

TEMA - Notiuni generale despre metalele utilizate in protetica dentara. Otelul inoxidabil
chrom-cobalt si chrom_niche.

Metalele si aliajele utilizate la confectionarea pieselor dentare trbuie sa corespunda unor

proprietati mecanice :
1. Durabilitate
2. Elasticitate
3. Viscozitate
4. Plasticitate
5. Fragilitate
Dar si proprietati fizice precum
1. Culoarea
2. Densitatea
3. Temp de topire
4. Conductibilitatea termica si electrica
Care ar inmbunatati procesele tehnologice de realizare a protezelor dentare.

Metalele si aliajele folosite in protetica dentara trebuie sa corespunda urmatoarelor

proprietati :
1. Sa fie stabile la coroziune in conditiile cavitatii bucale.
2. Sa posede calitati inalte mecanice
3. Sa posede calitati tehnologice bune (usor sa se lipeasca, toarne, sudeze, stantate,
lustruite, intinse)
4. Sa posede calitati fizice corespunzatoare
5. Fluiditate, sudabilitate, segregatia – constiutuie indici tehnologici importante
Proprietatile fizice

30
Prin proprietatea de a se dilata se intelege marirea in dimensiuni a pieselor la incalzire, iar
prin constractie – micsorarea lor in volum la racirea sau trece din stare lichida in stare
solida. Deosebim dilatare si contractie liniara si in volum.
Dilatarea si contractia liniara se caracterizeaza prin schimbarea unei singure dimensiuni,
iar dilatarea si contractia in volum se caracterizeaza prin schimbarea tuturor dimensiuni.
Contractia liniara si cea in volum influenteaza degativ calitatea protezelor dentare in
timpul turnarii.
Proprietatile chimice : Principalele calitati chimice ale metalelor si aliajelor folosite in
protetica dentara sunt : rezistenta la coroziune, oxidare, dizolvare, temperatura inalta.
Coroziunea – se defineste ca un proces de distrugere ametalelor in urma interactiunii
chimice sau electrochimice cu factorii mediului inconjurator. Coroziunea micsoreaza
duritatea si plasticitatea metalului, provoaca defecte de suprafata, inrautateaste
proprietatile fizico-chimice. Se deosebesc urmATOARELE FORME DE COROZIUNE :
uniforma – care se divizeaza in locala si intercristalina. Coroziunea locala a metalului se
evidentiaza in forma de pete si puncte cu o profunzime de distrugere diversa. Coroziunea
intercristalina se caracterizeaza prin distrugerea metalului la nivelul cristalelor. ]
Piesele dentare metalice se gasesc intr-un mediu favorabil pentru coroziune, deoarece
saliva joaca rolul unui electroid care in prezenta a doua metale diferite stabileste o
diferenta de potential electric determinind prin schimbari ionice coroziunea electrochimica
a metalelor.
Proprietati tehnologice
Sudabilitatea : se defineste ca proprietatea a doua aliaje de solidariza durabil intr
ele prin topirea locala din zonele de jonctiune. In tehnica dentara sudarea se poate realiza
cu ajutorul curentului electric sau prin supraturnare.
Prin lipirea intelegem solidarizarea a doau aliaje cu ajutorul unui aliaj intermediar,
denumit aliaj de lipire. Componenta chimica aaliajului de lipire poate fi asemanatoare cu
componenta chimica a aliajelor supuse solidarizarii.
Maliabilitate – este proprietatea aliajelor de a putea fi lamelate in foi cit mai
subtiri.
Fluiditatea – este o proprietate a metalului de a umple bine forme cu dimensiuni mici
in timpul turnarii. Prin fluiditate intelegem capacitatea de curgere a metalului sau a
aliajului lichid si de umplere corecta a formei, cu redarea celor mai fine detalii ale
configuratiei cavitatii propriu zise.
Segregatia – este lipsa de omogenitate chimica a aliajelor, ca urmare a separarii
constituientelor de topire diferite. Segregatia de la suprafata aliajului se exprima prin
alternarea zonelor deschise cu zone mai inchise la culoare, ca rezultat a cristalizarii
stratificate a metalelor componente.

Se utilizeaza mai frecvent urmatoarele tipuri de aliaje

Aliajele metalelor NOBILE – aliaje din aur, paladiu,
Aliajele metalelor inobile – Aliaj Cr-Co, Cr-Ni
Otelurile inoxidabile sunt aliaje multicomponente alcatuite din :
31
Fier – 67-72%, Cr-14-25 %, Ni – 4-9%, siliciu – 0,9 – 3%, titan – 0,8 – 1,2%. Durilataea dupa
Brinell, estede 1310 – 2000 N/m2. Temp de topire – 1340/1400 gradeC. Comercial sunt
cunoscute sub denumirea de cromex, birox. Se comecializeaza sub forma de cape cu
diametru de 4-17 mm, si in forma de blocuri cu greutatea de 30-60 gr, si sub forma de
sirma cu diametru 0,6 – 1,2 mm.
Aliajele Cr – Ni. : pentru prima data aceste aliaje au fost folosite in anul 1933, sub
denumirea de vitalium. Continind 66% Co, 24% NI, 5,3 % molibden, 5% wolfram. Poseda
elasticitate marita, se utilizeaza pentru confectionarea protezelor scheletate si capelor
pentru coroanele metalo-ceramice.
Aliajele Cr-Co : contin 80% cobalt, 20% crom. Aceste aliaje sunt utilizate pentr
confectionarea protezelor scheletate, protezelor fixe dintr-o bucata atit metalice cit si
mixte (metaloacrilice, metaloceracmice). Biocompatibilitate cu cavitatea bucala o are
aliajele Cr-Co.
Platina – este unicul metal care in protetica dentara se utilizeaza instare pura. Din foi de
platina cu grosimea de 0,025 se confectioneaza cape pe care se aplica portelanul, apoi se
efecueaza arderea coroanelor de portelan in cuptoare speciale. Platina are o culoare
asemanatoare cu a argintului si a otelului inoxidabil, dar cu o nuanta mai alba. Greutate
specifica 3710 kg/cm2. Nu se oxideaza in timpul topirii la prezenta oxigenului.
Aliaje din argint si paladiu : dupa calitatile fizico-mecanice, aceste aliaje corespund
aliajelor din aur. In cavitatea bucala nu provoaca curenti electrici.

Aliejele de lipire. Metalele auxiliare. Aliaje usor fuzibile. Aliajele inoxidabile folosite in
protezarea metalo ceramica.
Aliajele de lipire pot fi divizate in :
Aliaje pentru conf din aliaje nobile si inobile. Aceste aliaje pot fi divizate in
Trebuie sa corespunda urmatoarelor cerinte :
1. Proprietatile fizico-mecanice ale aliajelor de lipit sa fie asemanatoare cu cele ale
aliajelor care se lipesc.
2. Sa posede temperatura de topire mai mica cu 50-100 gradeC decit cea a aliajelor
care se supun lipirii.
3. Sa posede calitati anticorozive in conditiile cavitatii bucale
4. Sa aiba un interval de topire scurt
5. Sa posede o fluiditate buna
6. Sa formeze lipituri dure si dupa culoare sa coincida cu culoarea aliajului supus
solidarizarii.
Aliajele de lipire se impart in :Aliaje dure si aliaje moi.
Aliajele dure au temp de topire mai mare de 500 gradeC si formeaza legaturi cu duritatea
depina la 45 kg/mm2 iar aliajele moi pina la 7 kg/mm2. Pentru lipirea otelurilor inoxidabile
sunt utilizate aliaje de lipire ce contin argint, cupru, zinc, mangan, nichel, cadmiu, magneziu,
beriliu care au o culoare argintie si temperatura de topire cel putin 100 gradeC.

32
Aliaje auxiliare – din aliaje auxiliare fac parte aliajele usor fuzibile, care sunt utilizate in
protetica dentara pentru foleirea, realizarea modelelor, cit si la raeliazarea protezelor
dentare confectionate prin metoda de stantare. Aliajele usor fuzibile sunt alcatuite din
staniu, plumb, bismut si cadmiu. Aliajele realizate din aceste metale formeaza legaturi
mecanice, deeacea fiecare din metale din componenta aliajului pastreaza reteaua cristalina
proprie. Temperatura de topire a plumbului este 327 gradeC, Staniu 232 gradeC, Bismut
271 gradeC, Cadmiu 320 gradeC. Iar aliajele obtinute din aceste metale au temperatura de
topire de la 47 pina la 95 gradeC. Cel mai utilizat aliaj in protetica dentara are denumirea
de *Melot*, contine 45% bismut, 24 plumb, temperatura de topire este de 63 gradeC.

Aliajele inoxidabile folosite in protezarea metaloceramica.

Aliajele din aceasta grupa au fost elaborate special pentru tehnologia metaloceramica. Se
deosebesc esential de aliajele nobile clasice prin urmatoarele caracteristici.
1. Au interval de topire mai mare cu cca 150-220 gradeC, decit temperatura de ardere
a masei ceramice, astfel se evita deformarea componentei metalice in etapele de
ardere a maselor ceramice.
2. Coeficientul dilatarii termice trbuie sa fie egal sau putin mai mare cu cel a masei
ceramice, pentru a favoriza adeziunea si mentinerea masei ceramice pe componenta
metalica.
3. La temperatura de ardere a masei ceramice componenta metalica trbuie sa fie
rigida, nedeformabila, cu grosimea intr 0,2 – 0,5 mm.
4. In momentul sintetizarii masei ceramice se formeaza in zona de interfata stratul de
oxizi metalici de ardere pentru masa ceramica.
5. LImita de curgere a acestor aliaje trbuie sa fie ridicata

Clasificarea
Aliajele nobile in functie de procentul de metal nobil se clasifica in :
1. Aliaj nobil cu continut crescut de aur
2. Aliaj nobil cu continut mai mare de 60% aur
3. Aliaj nobil cu continut mai micc de 60% aur
4. Aliaj nobil cu cantitati mici de aut, cca%
5. Aliaj nobil fara aur.

Aliajele aur-platina-paladiu.Sunt aliaje cu continut ridicat de metale nobile.

Caracteristici
1. Nu contin cupru, care ar genera strat gros de oxizi, diminuind adeziunea ceramicii
2. Rezistenta la coroziune in mediul bucal este foarte ridicata, sunt aliaje cu o
biocompatibiliate inalta
3. Se obtin turnari de mare precizie si pot fi prelucrate si lustruite cu usurinta.
4. Au modul de eleasticitate cu valoare mica

33
 5. Componentele metalice pot fi deformate, au rezistenta mica la temperatura de
ardere a maselor ceramice.
6. Datorita densitatii mari se obtin proteze grele, inconfortabile si cost ridicat.

Aliaje aur-paladiu-argint. Au fost primele aliaje elaborate ca alternativa aa liajelor cu

continut crescut de metal nobil.
Caracteristici :
1. Din aceste aliaje se obtin cape rigide, nedeformabile, fara modificari in volum in
timpul arderii maselor ceramice
2. Rezistenta la coroziune este una buna
3. Se toarna si se prelucreaza la fel de bine ca si aliajele nobile

Alaije Aur0Paladiu. Se considera alternativa ideala pentru grupele sus mentionate.

Caracteristici
1. Au proprietati mecanice de duritate si elasticitate vbnsuperior aliajelor aur-platina-
paladiu
2. Se obtin turnari exacte, rigide si nedeformabile ingrosimi mici.
3. Rezistenta la coroziune are valoare foarte ridicata.
4. Favorizeazea adeziunea ferma a maselor ceramice
5. Valorile densitatii sunt mai mici ca la celelalte aliaje
6. Prezinta un dezavantaj major – coeficientul de dilatare termica, fiind incompatibil cu
cel al unor tipuri de mase ceramice.

Aliaje Paladiu – Argint. Sunt primele care nu au in componenta lor Aur.

Caracteristici :
1. Proprietatile mecanice fiind bune, si usor se supun prelucrarii.
2. Modul de elasticitate este mai ridicat decit a aliajelor care contin doar metale
nobile
3. Se lipesc relativ usor
4. Nu sunt deformabile in momentul sintetizarii (arderii) maselor ceramice.

Aliaje Paladiu – Cupru. Aliajele paladiu cupru sunt aliaje pe baza de paladiu.
Caracteristici :
1. Au proprietati fizico-chimice si mecanice bune, duritate si elasticitate
2. Se toarna si se prelucreaza relativ usor (in tipar curg mai greu decit aliajele Aur-
Paladiu)
3. Nu se deformeaza la temperatura de ardere a maselor ceramice
4. Sunt compatibile cu orice tip de ardere a maselor ceramice

TEMA – Materiale de formare a ambalajului de turnare. Cerintele fata de ele, proprietatile

si utilizarea materialelor cu liant de ghips, fosfat si silicat.

34
 In functie de proprietatile materialelor de ambalat si de destinatia lor deosebim
materiale de ambalat pentru realizarea protezelor din acrilat si materiale de ambalat
pentru realizarea protezelor din aliajele metalelor nobile si inobile.
La realizarea tiparului in vederea confectionariii protezelor acrilice, ca material de ambalat
este utilizat ghipsul. La realizarea tiparului in scopul turnarii componentelor metalice ale
protezelor dentare, materialele de sambalt unt grupate in functie de aliajul utilizat si
deosebim :
1. Materiale de ambalat pentru turnarea aliajelor nobile
2. MAteriale de ambalat pentru otelului inoxidabil
3. Materiale de ambalat pentru turnarea aliajelor Cr-Co si Cr-Ni.
Materialele de mabalat trebuie sa corespunda urmatoarelor cerinte :
1. Sa posede timpul de priza relativ scurt 7-10 minute
2. Sa posede de o granulatie fina, care v-a permite realizarea componentelor metalice
cu suprafete netede.
3. Sa nu contina substante care pot influenta negativ asupra personalului (fosfor si
sulf)
4. Sa nu se combine chimic cu aliajul turnat
5. Sa aiba un anumit grad de porozitate pentr a permite inlaturarea gazelor din
interiorul tiparului in timpul turnarii aliajelor topte.
6. Sa aiba coeficientit termici de dilatare necesari pentru compensarea contractiei
aliajului

Materialul de ambalat cu liant de ghips :

Componentul de baza al acestor mase il constiutuie oxidul de cuart, care confera
materialelor de ambalat – proprietati de termorezistenta si de dilatare termica, necesara
pentrru compensarea contractiei aliajului turnat.
Cuartul supus prelucrariii termice speciale, obtine structuri fine deosebite. Cuartul are un
coeficient de dilatare ttermic e 0,8%. Tridimitul are coeficient de dilatare 0,5% si
cristabolitul are coeficient de dilatare de 22, 2%. Malaxarea acestor componente cu apa
sau cu lichid special duc la obtinerea unor mase de ambalaj, indicii de dilatare acarora in
faza de priza constituie 0,1-0,4%. La prelucrarea termica a tiparelor, materialele de
ambalat cu liant de ghips se dilata a doua oara de cc 0,6-1,6%
In concluzie tiparele realizate din mase de ambalat cu liant de ghips variaza intr 0,7-2,2%.
Ceea ce permite compensarea contractiei aliajelor dupa turnare. Este necesar de
mentionat ca materialele de ambalat respective sunt utilizate in special pentru realizarea
tiparelor pentru protezele acrilice. Materialele de ambalare cu liant de ghips sunt
comercializate sub denumire de : Silaur, Expodent etc. In fiecare trusa a materialului
cumparat se indica tehnologia privind aplicarea si modul de preparare.

Materialele de ambalat cu liant de silicat – aceste materiale sunt utilizate pentru

turnarea otelului inpxidabil, cit si a unor piese din aliaje Crr-Co si Cr-Ni. Materialele de
acest tip au la baza praful de cuart. Iar ca liant este folosit silicat de etil. Amestecul
35
acestor componente acopera machetele cu o pelicula subtire care dupa uscare capata o
duritate mecanica si termorezistenta inalta.
Pentru obtinerea liantului respectiv, silicatul de etil este supus hidrolizei care
practic se realizeaza prin amestecul urmatoarelor lichide : silicat de etil, alcool.

Materiale de ambalat cu liant de fosfat. Aceste materiale sunt alcatuite din praf fin
de cuart, oxid de crom, oxide de aluminiu, oxid de carburunt, fosfat de amoniu, magneziu
sau oxid de zinc. Iar ca liant este folosid acidul fosforic sau oxid de zinc cu magneziu.
Aceste materiale de ambalat sunt de o duritate si o rezistenta deosebit de inalta la
temperaturi. De mentionat ca la prepararea acestor materile de ambalat se declanseaza o
reactie chimica exotermica. Prelucrarea termica realizate din material de ambalat cu liant
de fosfat trbuie efectuata treptat de la temperaturi joase crescind pina la peste 1000
gradeC.
Proprietatile fizico chimice ale materialelor de ambalat cu liant de fosfat depinde de
proprietatile chimice, iar indicile de dilatare constituie 1,6 – 2,6%.

TEMA – Portelanul.
Pentru marirea cerintelor estetice la lucrarile protetice fixe, pe larg sunt folosite masele
ceramice, sau portelanul. Portelanul este un product de origine minerala. Masele ceramice
contemporane sunt rezultatul imbunatatirii propreitatilor portelanului dur. Dupa
componenta chimica, maselel ceramice se afla intre portelanul dur si sticla obisnuita.
Portelanul are la baza tri componente > caolinul, feldspatul, cuartul.
Caolinul este un cuvint din limba chineza, provenit de la o localitate din china.(provincia
caolin). Caolinul este un lut dde culoare alba reprezentat de hidrosilicat de aluminiu. Temp
de topire 1600-1800 gradeC. La amestecul cu apa, caolinul formeaza o pasta care confera
portelanului plasticitate. Cristalele de caolin micsoreaza transparenta portelanului din care
motiv este adaugat in proportii mici (1-3%)
Feldspatul – este componentul de baza in masele ceramice. Reprezinta 60-80% din toata
masa, si asigura transparenta materialului. Din punct de vedere chimic, este un silicat de
originie : potasiu, calciu, si reprezinta o roca vulcanica. Temp de topire 1180-1200 grade C.
Cuartul – este un bioxid de siliciu cu temp de topire de 1710 gradeC. In masele ceramice se
adauga in proportie de 15-30%. In timpul arderii, curatul mareste viscozitatea
feldspatului pastrind forma modelata si conferind rezistenta masei ceramice.
In masele ceramice se mai adauga diferiti coloranti pentru a fi cit mai aproape de culoarea
dintilor naturali. In calitate de coloranti se folosesc oxizi de zinc, crom, cobalt.
Se deosebesc diferite varietati de portelan pentru confectionarea diferitelor tipuri de
lucrari protetice.
1. Coroane fizionomice
2. Punti dentare in regiunea frontala
3. Confectionarea incrustatiilor si dintilor artificiali
4. Pentru acoperirea componentelor metalice in vederea realizarii coroanelor MC.
36
In anul 1886 se descrie si se patenteaza metoda de confectionare a coroanelor din
portelan, care se foloseste pina in prezent. In functie de temperatura de ardere, masele
ceramice sunt clasificate in :
1. Mase cu punct de topire inalt – 1300 grade
2. Cu punct de topire mediu – 1090-1260 gradeC
3. Cu punct de topire scazut – 870-1065 gradeC
Aceste mase au urmatoarele proprietati medico-biologice :
1. Toleranta biologica net superioara acrilatelor, fiind inerte si mai bine suporta
aspectul dintilor naturali.
2. Stabilirea culorii maselor ceramice, care nu se modifca in timp, nici sub actiunea
factorilor extrabucale.
3. Sunt omogene si rezistente la diferiti factori chimici.
4. Nu poseda proprietati de absorbtie
5. Rezistenta mare a ceramicii la comprimare este de 4600 kg/cm3
6. Rezistenta la indoire este de 424-624 kg/cm2
Aceste proprietati confera avantaje care nu se supun uzurii, pe de alta parte au
dezavantajul de a fi fragile la lovituri fine. In afara de toate aceste proprietati mai
trbuie sa posede urmatoarele :
1. Aderenta buna fata de aliajul folosit
2. Coeficientul de dilatare sa fie egal cu cel al aliajului sau chiar mai mic
Factorii care maresc si imbunatatesc duritatea maselor ceramice sunt :
1. Folosirea metodei de condensare a particulelor de ceramica
2. Presarea buna a maselor ceramice inainte de ardere
3. Respectarea regimurilor de ardere
Pentru arderea ceramicii sunt folosite cuptoare speciale, cum ar fi : Vitavacuumt,
Biovacuum, Averon etc.
Masele ceramice se folosesc in :
1. Stomatologia protetica
2. Ortodontie
3. Chirurgia paradontala
4. Implantologia orala
5. Chirurgia oro-maxilo-faciala

Clasificarea mselor ceramice.

1. Mase ceramice pentru confectionarea coroanelor MC,

2. Mase ceramice pentru lucrfarile integral ceramice.
3. Pe scheletul metalic turnat
4. Pentru carcasa metalica confectionata prin metoda galvanizarii
5. Pentru carcasa metalica obtinuta prin metoda rece de modelare.
6. Prin metoda prelucrarii mecanice sau computerizata

37
Clasificarea generala a maselor ceramice.
Dupa componenta masele ceramice se clasifica in :
1. Ceramica pe baza de feldspat.
2. Oxizi de aluminiu
3. Stecloceramica.

TEMA – Cuptoare de ars portelanul.

Prelucrarea materialului ceramic se face prin ardere la temperaturi ridicate in cuptoare
speciale. Toate aceste aparate moderne functioneaza pe aceleasi principii de ardere a
portelanului in jurul a 1000 gradeC, in conditii de vacuum.
Vitavacuumat – este aparatul cel mai des folosit si este cel mai usor de manipulat. Acest
aparat este dotat cu conducere automata a intrgului proces de ardere. Aparatul se
compune din 3 parti distincte.
1. Cuptorul
2. Dispozitivul de comanda
3. Pompa de vacuum.
Cuptorul are forma cilindrica cu lungimea de 50 cm si diametrul de 30 cm. Interiorul sau
este impartit in 2 compartimente :
1. Camera calorica de ardere confectionata din material refractar cu rezistente
electrice.
2. Anticamera de preincalzire. Pe podeaua anticamerei exista un mic platou care se
poate deplasa in camera calorica printr-o tija etansa, culisabila, manevrata de la
exteriorul aparatului prin bara electronica.
Carcasa exteriorului este din metal cu pereti duble intre care se gasesc suprafete speciale
cu apa pentru racirea suprafetelor.
Dispozitivul de comanda are forma paralelipipedica, este prevazut cu tablou de comenzi si
de reglare a temperaturii, a timpului de ardere ssi vacuumului. Pe partea din fata a
dispozitivului sunt fixate termometre, scala de timp si temperatura precum si butoanele de
comanda.
Pompa de vacuum este actionata de un motor care se afla asezat in apropierea aparatului si
este legat de acesta printr-o conducta. Pentru functionare cuptorul se conecteaza la
reteaua electrica cu curent de 220 V. Temperatura in interiorul cuptorului ser idica in mod
lent pina in jurul a 950 gradeC cind se produce arderea masei ceramice.

TEMA – paralelograful.
Este un aparat folosit in executarea protezelor scheletate si a protezelor culisabil. Cu
ajutorul lui se apreciaza pe model axul dintilor restanti, se prelucreaza machetele, se
prelucreaza piesele protretice si se fixeaza in pozitie aexacta unele mecanisme de
stabilizare de tipul culiselor si telescoapelor. Paralelograful este compus din mai multe
piese asamblate, fiecare cu rol definit in functionalitatea generala. Soclul sau baza este un
disc metalic cu o masa de 2,5 kg, care asigura stabilitatea aparatului. Pe aceasta baza sunt
fixate toate elementele componente. Masuta de lucru are forma rotunda, este fixata in
38
centrul soclului pe un con printr-o articulatie in forma de nuca, care permite sa se incline in
toate directiile. La marginea masutei exista 3-4 instrumente culisabile care se introduc in
soclul modelului si il retin fixat in aceeasi pozitie. De desuptul masutei are o tija care are
rolul de a impiedica articulatia cuc are se poate fixa temporar masuta intr-o anumita
pozitie de lucru. Stilpul vertical are o lungime de 30-40 cm si este implantat cu o
extremitate pe o margine asoclului. El sustine o parte din elementele mobile ale aparatului.
Bratul orizontal format din doua sau trei segmente articulate, sunt prinse in forma de
balama pe stilpul vertical. Datorita extremitatilor inelare, el poate culisa pe stilpul vertical
ridicindu-se sau coborin-d……..Printr-un surub se poate fixa temporar intr-o anumita
pozitie. Articulatia in forma de balama da posibilitatea sa se apropie sau sa se departeze
de masuta printr-o miscare orizontala. Tija verticala culisabila trece prin cealalta
extremitate a bratului care are froma rotunda. Aceasta tija este paralela cu stilpul
vertical, dar cu multiple pozitii. Este mult mai scurta si mai subtire decit stilpul vertical. Ea
se poate cobori manual pentru a se apropia de model, iar revenirea la pozitia intiala se
facea automat printr-un resort.
Exista citeva tipuri de paralelografe mai complexe, prevazute cu piesa dreapta actionata
de motorul de tehnica dentara, cu ajutorul careia se prelucreaza prin frezare –
microproteze si punti protetice, dar sisteme speciale de mentinere, sprijin si stabilizare de
tipul culiselor si coroanelor telescopate.
Alt tip de paralelograf complex este prevazut cu un micromotor. Izoparalelograful este un
aparat creat special pentru prelucrarea prin frezare. Piesele accesorii ale paralelografului
servesc la executarea operatiilor de lucru. Acestea sunt in ordinea utilizarii lor
urmatoarele :
1. Tija detector – care se foloseste pentru a constata inclinarea suprafetelor dintilor
fata de un plan vertical. Cu ajutorul tijei detector se orienteaza inclinarea masutei
de lucru pe care este fixat modelul, pina cind dintii propusi ca dinti stilpi pe care se
vor aplica crosete vor prezenta zone retentive. In aceasta pozitie toti dintii sunt
dependenti de un ax comun.
2. Tija grafica – are la o extremitate un virf cde reion care se traseaza ecuatorul
protetic atuturor dinti restanti.
3. Tijele retentivometrice – care au grosimi de 0,25-0,5-0,75 cm. Cu ajutorul lor se
masoara profunzimea retentiei coronare fata de axul comun.
4. Tija razusha – care are la o extremitate o lama verticala cu ajutorul careie se
radiaza ceara in exces, care a fost aplicata pe model sau macheta, realizindu-se
astfel suprafete plane si paralele.
5. POrtmecanismele de stabilizare de diverse tipuri care ajuta lapozitionarea
mecanismelor speciale folosite la confectionarea protezelor scheletate (tip capse,
tip culise).

Tema – Sistemul CAD-CAM.

In anii 70' a fost conceput modul in care tehnologia digitala utilizata in cadrul altor
industrii ar putea fi adaptata in stomatologie, ca exemplu la inregistrarea amprentei
39
digitale, fie direct intra oral, fie indirect pe model. Cel din urma reprezinta procesul
original de captare a datelor, utilizat in ceea ce a devenit in cele din urma – fabricarea
asistata de computer (computer assistant manufacturing), a restaurarilor dentare cu
treansferul infromatiei digitale ale amprentei catre o unitate de productie sau frezare, in
scopul fabricarii restaurarilor. Evolutia CAD-CAM nu s-a schimbat mult de atunci, dar sa
imbunatatit si sa perfectionat. Totusi este interesant ca cca 80% din productia CadCam de
mare volum, bazata pe laborator este destinata bonturilor pe care portelanul se stratifica
manual sau se preseaza. Evolutia cadCAM dentara dea lungul ultimelor 25 ani, s-a focalizat
pe piata destinata activitatii din cabinet. Acest fapt se datoreaza ca mesajul real al
conceptului cad cam este acela ca ofera medicilor si pacientilor confortul stomatologiei
intr-o singura zi, astfel incit pacientii sa necesite tratament se vor prepara dintii se se va
scana digital- spre deosebire de inregistrarea amprentei traditionale, si se va aplica
restaurarea finala ina ceeasi zi.
Aplicatiile si indicatiile cadCam in stomatologie . Tentativai nitiala a savantilor a fost aceea
de a fabrica o reataurare cu contur total dintr-o forma de ceramica de sticla. Pin de curind
cele mai multe aplicatii cadCam erau limitate la fabricarea bonturilor pentru inlocuirea
proceselor de turnare a modelelor in laborator. Majoritatea manoperilor realizate in
cabinet erau destinate pentru incrustatie intraradiculara..inlay, onlay si coroane unitare
laterale. Odata cu apartitia materialelor noi a evoluat si tehnologia cadCaM. Astfel avind
indicatii pentru aproape oricare tip de restaurari.
Cerintele pentru succesul cadCAM-ului dentar. In mod similar altor restaurari indirecte
succesul restaurarilor CadCAM se bazeaza pe o buna preparare, pe o amprenta exacta si
intelegerea modului de concepere a unei lucrari protetice care sa satisfaca cerintele
medicului si pacientului. Acuratetea marginala este mereu o ingrijorare, iar cadCAM a
progresat la un punct in care marginile se adapteaza in limita a 50um. Daca toate procesele
au fost respectate corect. Sistemele cad cam utilizate in laboratorul de tehnica dentara >
1. NEcesita amprentarea clasica acimpului protetic in cabinetul stomatologic, si
trimiterea catr laboratorul de tehnica dentara
2. In laborator se toarna modelele de lucru ce urmeaza a fi scanate ca sa se realizeze
mai departe lucrarea
3. Este posibila trimiterea din cabinet catre laborator a unei amprente optice daca
acesstea corespund la asemenea tehnologii.
4. Tehnicianul dentar realizeaza doar infrastructura, iar ceramistul o finiseaza in mod
clasic. Sau daca materialul permite se poate freza de la bun inceput intrga lucrare.

Lista sistemelor cadCAM

1. CeREK – este un soft folosit la realizaera lucrarilor dentare fara metal. Cum ar fi
coroane totale pe dintii frontali si laterali, coroane partiale, fatete dentare, on-lay,
in-lay, de o precizie micronica.
2. Sistemul delCAM – proiectarea si fabricarea de cape si punti dentare. Coroane
complete in-lay si on-lay, si coroane confectionate pe implanti.

40
 3. 3. 3D shape – asigura proiectarea capelor, puntilor dentare in-lay si on-lay, coroane
telescopice si aparate ortodontice.
Concluzii > tehnologia cadCAM ajuta la rezolvarea problemelor de laborator si permit
medicilor si pacientilor sa interactioneze in mduri mai convinabile si mai exacte. Materialele
si capacitatile de prelucrare se imbunatatesc drastic. Pe masura ce costurile tehnologie
continue sa scada cu cresterea ususrintii de utilizare si predictibilitate se pot realiza
oportunitati mai mari de crestere a locurilor de munca in industria laboratoarelor si
cabinetelor dentare prin crearea desingn-urilor digitali pregattit din punc de vedere
stomatologic.

TEMA – Aparate si instrumente pentru prelucrarea finala a protezelor.

1. Sablatorul – aparatul de sablat este utilizat in industria metalurgica de unde a fost
preluat in tehnica dentara. Aparatul actioneaza prin proiectarea unui jet de nisip
asupra piesei metalice acoperite cu resturi de masa de ambalat ce urmeaza a fi
prelucrat. Sablatorul este format dintr-o cutie metalica de forma paralelipipedica
sau cilindrica, inalta de cca 110 cm, si diametru de 25-30 cm. Aparatul poate fi
asezat pe o masa stabila sau fixat de peretele camerei de prelucrare. In interiorul
cutiei se afla un rezervuar in care se depoziteaza 2-3 kg de nisip foarte fin. Prin
intermediul unui furtun, rezervuorul de nisip este in legatura cu compresorul ce
poate realiza 6-8 atmosfere , iar la celalalt capat prezinta o tija cu un lumen foarte
mic, turnat din otel si cu o rezistenta foarte mare . Curentul de aer comprimat
actioneaza in rezervuor si antreneaza nisipul pe care il proiecteza sub forma unui
jet continuu asupra masei de ambalat, pe care le inlatura.
2. Motorul de prelucrat prin abraziune, denumit si motor suspendat datorita folosirii
sale in pozitie verticala agatat de un suport, motorul poate de asemenea functiona si
in pozitie orizontala pe masa de lucru, asezat pe un suport elastic. Aparatul este
format dintr-un motor electric prevazut cu un rotor bobinat si cu colector in contact
cu 2 carbuni plasati la 180 grade unu fata de altul. Prin schimbarea pozitiei celor doi
carbuni, rotatia motorului poate fi redusa sau accelerata , turatia maxima a
motoarelor fiind diferita. De la 8 la 24 mii rotatii pe minut. Motorul este plasat in
carcasa metalica.
3. Aparatul de prelucrat cu aspiratii – prelucrarea protezelor dentare, fie metalice,
acrilice, ceramice este insotita de degajarea unor pulberi care vizeaza microclimatul
laboratorului de tehnica dentara, constituind noxe profesionale. Pentru evitarea
acestora prelucrarea cu motorul de prelucrat se poate face sub protectia unui
aparat. Acesta are forma paralelipipedica de 30 cm, latura frontala 30 cm si cea
mare -40 cm. Aici se afla un motor electric care actioneaza un aspirator ce culege
pulberile intr-un recipient astfel aspirindule.
4. Motorul de lustruit – este actionat electric fiind mai mare decit cel de prelucrat
prin abraziune, aparatul are axul pozitionat pe orizontala si are extremitati filetate
la care se fixeaza instrumentele circulare de lustruit. > filturi, perii si pufuri. Rotind

41
 dispozitivul de pornire motorul de lustruit efectueaza de la 1500 pina la 5000
rot/min,
5. Aparatul de curatat cu ultrasunt – cunoscut sub numele de baie cu ultrasunete, acest
aparat constituie una din cele mai moderne posibilitati de curatat protezele metalice
in faza de prelucrare. Aparatul este format din 2 componente : generatorul cu
ultrasunet si aparatul propriu zis de curatire. Generatorul de ultrasunete este un
dispozitiv complex bazat pe proprietatea cristalelor de cuarts de a polariza electric
printr-o deformare mecanica, astfel se broduc vibratii a caror frecventa depaseste
pe cea a sunetului.
6. Instrumente pentru finisat proteze - finisarea este manopera prin care se
indeparteaza surplusurile de material, rezultate din modelarea sumara a machetei
sau a tehnicii gresite de turnare. Prelucrarea protezelor se face cu intrumente
diferite > freze, pietre, discuri, gume, filturi, perii, pufuri. Frezele se folosesc
pentru prelucrarea diferitelor materiale prin aschiere – operatia cepoarta denumirea
de frezaj. Acestea sunt impartite in 2 grupe > freze pentru acrilat si freze pentru
metal. Frezele pentru acrilat sunt de dimensiuni mai mari, au forma de flacara ,
sfera, emisfera, ovala si altele. Se folosesc la protezele partiale mobilizabile cu
placa acrilica, protezele ttale, protezele scheletate, toate tipurile de proteze prin
metoda injectarii. Frezele pentru metal sunt fie din otel fie din wolfram, avind o
duritate si o putere abraziva net superioara frezelor din acrilat. Se prezinta sub
forma sferica, cilindrica, cilindrica cu virf ascutit/plat etc.
7. Pietre abrazive > sunt instrumente abrazive a caror actiunea se bazeaza pe duritatea
lor mare , in afara duritatii mai poseda actiunea de granulatie, aceasta fiind mica sau
mare. Pietrele se divizeaza in 2 grupe > 1. Carborunt. 2. Corindon. Carburudul este
o pulbere abraziva de carbura de siliciu. Care se obtine la topirea cuartului si a
coxului la temperatura de 2000 gradeC in vid. Duritatea carborundului este de 9,5
pe scara lui Mohs. Pietrele de carborund au culoarea neagra, albastruie sau gri.
Corindonul – este un oxid de alumuniu in procent ridicat cu magnetita avind duritatea
de 9 pe scarea lui Mohs. Se folosesc pentru prelucrarea pieselor din acrilat dar si
din metal. Au forma sferica, cilindrica, conica, conica intoarsa.
8. Frezele diamantate – diamantul are duritatea de 10 pe scara lui Mohs. In cabinet
frezele diamantate se folosesc pentru prepararea dintilor, iar in laborator pentru
prelucrarea protezelor din ceramica. Nu sunt utilizate la prelucrarea pieselor
metalice si acrilice, deoarece isi pierd actiunea abraziva. Au forma de flacara, con,
con inttors si cilindru.
9. Discurile - materialele abrazive pot fi dispuse si pe discuri metalice sau de hirtie.
Montate pe mandrine si folosite la prelucrarea protezelor. Ele pot fi active pe o
parte sau pe ambele. Discturile din carborunt si metalice sunt folosite pentru
individualizarea atit dintilor din acrilat cit si celor metalice. Iar discurile diamantate
pentru coroanele din portelan.
10. Gumele abrazive (polipant) – dupa indepartarea surplusurilor de pe protezele
metalice si acrilat, se face netezirea fina si lustruirea partiala cu ajutorul
42
 polipantelor. Aceste au forme de discuri cu margini drepte , rotungite , mai mult sau
mai putin accentuate. Se fabrica in 3 dimensiuni> 1. 20x3 mm, 25x4, 30x3.
11. Instrumente pentru lustruit (filtuirle) – sunt confectionate din pisla densa avind
forme de con , plana , sau lenticulara. In mijloc au un orificiu care se cupleaza in
axul motorului de lustruit. Ele sunt actionate asupra protezelor cu presiune
moderata si doar in prezenta pastei. In caz contrar acestea pot fi deteriorate din
cauza incalzirii excesive.
12. Periile, dupa netezirea celor mai mici urme cu ajutorul filtului, se actioneaza cu perii
si paste pentru lustruit. In acest scop se folosesc peri circulare cu parul tare sau
moale, fiein doua , trei sau 4 fire (rinduri)
13. Puful circular – Este confectionat din bumbac si este unelta care finiseaza lustruirea
protezelor dentare. Se actioneaza cu acesta direct asupra protezelor fara a utiliza
pasta si se obtine o suprafata lustruita ca o oglinda.

43