ESTETICA ÎN1 MEDICINA DENTARĂ

 Curs 2
ESTETICA ÎN MEDICINA DENTARĂ
Estetica apare ca ştiinţă în secolul al XVIII-lea.
Preocupările legate de aspectul estetic al dinţilor se cunosc încă din antichitate.
Astăzi estetica dentară a luat o amploare fără precedent, dispunând de o multitudine de materiale
şi metode ce pot fi utilizate pentru modificarea şi îmbunătăţirea aspectului fizionomic.
În terapia restauratoare, medicul trebuie să ţină cont de mai multe aspecte:
1. Aspectul facial
2. Aspectul dento-facial
3. Aspectul dinţilor
4. Aspectul parodonţiului marginal
5. Modificările dentare datorate vârstei

1. ASPECTUL FACIAL
Se referă la aspectul feţei în ansamblul său.
Aspectul facial se examinează din faţă şi din profil, aspectul armonios rezultând din dezvoltarea
echilibrată a celor trei etaje ale feţei (55-65mm):
- Superior
- Mijlociu
- Inferior
Pentru examinarea aspectului facial medicul trebuie să ia în calcul unele constante precum:
a. Linia de inserţie a părului
b. Linia intersprâncenoasă
c. Linia interpupilară
d. Linia interalară
e. Linia comisurala
Toate acestea ar trebui să fie paralele între ele şi perpendiculare pe linia mediană a feţei pentru un
aspect estetic ideal.
Un principiu-cheie al proporţiei faciale se bazează pe "proporţia de aur", un concept care a fost mult
timp recunoscut în arhitectură şi artă. Aceasta afirmă că o faţă bine proportionată va fi împărţită în treimi
egale atunci când liniile orizontale sunt trasate prin intermediul liniei parului, sprancene, la baza nasului,
şi marginea barbiei.
ESTETICA ÎN2 MEDICINA DENTARĂ

O faţă poate fi împărţită proporţional, vertical, în cincimi, fiecare de aproximativ lăţimea unui ochi.
Echilibrul estetic este considerat ideal în cazul în care caracteristicile faciale se încadrează în aceşti
parametri.
Deşi diferenţele mici contribuie la individualitate, o faţă atractivă prezintă un grad ridicat de
simetrie bilaterală, care este similitudinea între o parte a feţei şi cealaltă.
În trecut se considera pe scară largă că standardele de frumusete sunt în mare măsură culturale.
Noi cercetări sugerează, totuşi, faptul că opiniile noastre în ceea ce este atractiv sunt remarcabil de
consistente, indiferent de rasă, naţionalitate, sau vârstă.
Deşi preferinţa pentru elementele de individualitate poate varia între culturi, proporţiile de
atractivitatea faciale sunt, în general, aceleaşi pentru majoritatea grupurilor etnice.

Conceptele estetice de frumuseţe cer anumite curbe, contururi, dimensiuni şi raporturi care
trebuie îndeplinite, în scopul de a crea armonie şi pentru a produce o faţă atractivă.
ESTETICA ÎN3 MEDICINA DENTARĂ

Principiile estetice sunt utile, dar ele sunt doar linii directoare. Oamenii de astăzi apreciază
unicitatea individului, si ei stiu ca adevarata frumusete incepe din interior.

Proiecţia ideală a bărbiei aşa cum este descrisă de către Leonardo da Vinci.
Planul vertical facial ar trebui să intâlnească buza inferioara si barbia.

În ceea ce priveşte norma sagitală, dacă va fi trasată o linie imaginară prin vârful nasului şi
al bărbiei, buza superioară se va afla la 4 mm în spatele acesteia, iar buza inferioară la 2 mm.
Această linie imaginară poartă numele de planul E al lui Rickett (Gnation-Pronasale).

La un pacient ideal din punct de vedere estetic, atât buzele superioară şi inferioară ar trebui să fie uşor în
spatele liniei E Ricketts, cu buza de jos mai aproape.
Factorul determinant în poziţia buzelor îl reprezintă poziţia incisivilor, mai ales a celor superiori.
Un alt element important de analizat din normă labială îl reprezintă unghiul nazo-labial format din
două drepte ce unesc baza aripilor nazale şi vârful buzei superioare ca linii de referinţă. Acest unghi are
valori de aproximativ:
- 90 - 95° la sexul masculin
- 100 – 105° la sexul feminin
ESTETICA ÎN4 MEDICINA DENTARĂ

2. ASPECTUL DENTO-FACIAL
ÎN POZIŢIE DE POSTURĂ :
Buzele sunt întredeschise sau într-un uşor contact, astfel încât dinţii nu sunt vizibili.În acest stadiu există
4 factori care influenţează nivelul de expunere a dinţilor denumit FACTORUL LARS:
I. Lungimea buzei superioare
II. Vârsta
III. Rasa
IV. Sexul

Lungimea buzei superioare variază între 10 - 36 mm, indivizii cu o buză superioară lungă expun
mai mult dinţii mandibulari decât pe cei maxilari.
ESTETICA ÎN5 MEDICINA DENTARĂ

Există o variaţie individuală considerabilă în expunerea dentiţiei la acelaşi individ. De

exemplu în timpul zâmbetului dinţii maxilari sunt mult mai vizibili, în timp ce în momentul
exprimării anumitor cuvinte din timpul unei conversaţii dinţii mandibulari pot fi mult mai vizibili.

Înaintarea
în vârstă
produce
modificări
majore la
nivelul
tegumentelor feţei, musculaturii mimicii a căror tonicitate scade, oaselor feţei, articulaţiei temporo-
mandibulare, abraziunii muchiilor incizale astfel încât bătrânii vor expune mai mult dinţii mandibulari.
Rasele neagră şi asiatică vor dezveli mai mult dinţii mandibulari. Rasa neagră îşi expune mai puţin
dinţii decât rasa albă.
Sexul feminin poate dezveli 3,40 mm din suprafaţa dentară, în timp ce bărbaţii doar 1,91mm ( în
poziţie de repaus). De asemenea tinerii îşi expun mai mult dinţii decât adulţii (3,37 mm faţă de 1,26
mm).

ÎN DINAMICĂ:
Linia surâsului este primul pas în analiza expunerii dinţilor maxilari. Un zâmbet plăcut poate fi
definit drept acela care expune dinţii maxilari în întregime împreună cu aproximativ 1mm din ţesutul
gingival. O gingie vizibilă pe o porţiune de 2-3 mm nu este considerată nepăcută, în timp ce peste 3mm
este considerată neatractivă denumită: “gummy smile”.
a. Linia surâsului JOASĂ – motilitatea buzei superioare nu expune mai mult de 75% din dinţii
anteriori;.
ESTETICA ÎN6 MEDICINA DENTARĂ

b. Linia surâsului MEDIE – motilitatea buzei expune între 75-100% dinţii anteriori precum şi
papilele gingivale;

c. Linia surâsului ÎNALTĂ – dinţii anteriori sunt vizualizaţi în totalitate împreună cu o bandeletă
gingivală de diferite dimensiuni.

Lăţimea zâmbetului sau numărul de dinţi vizibili în timpul surâsului.

a. Vizibilitate medie – 6-8 dinţi (C - PM1)
b. Vizibilitate mare – 10 dinţi (PM2)
c. Vizibilitate totală – 12-14 dinţi (M1 – M2)
Coridorul bucal este reprezentat de spaţiul dintre feţele vestibulare ale dinţilor maxilari şi comisura bucală
în timpul surâsului. În cazul în care se realizează o reabilitare protetică este necesar să se ţină cont de acest
spaţiu, în caz contrar aspectul va fi de “gură plină de dinţi”.
ESTETICA ÎN7 MEDICINA DENTARĂ

REGULĂ: Marginea incizală a grupului frontal superior trebuie să aibă o formă uşor curbată şi
să fie paralelă cu curbura buzei inferioare.
Relaţia dintre cele două curbe variază de la individ la individ:
a. Marginea incizală nu se află în contact cu marginea superioară a buzei inferioare;

b. Marginea incizală atinge marginea superioară a buzei inferioare;

c. Marginea superioară a buzei inferioare acoperă marginea incizală.

ESTETICA ÎN8 MEDICINA DENTARĂ

Linia incizală ( planul incizal ca porţiune anterioară a planului de ocluzie) trebuie să fie
paralelă cu linia intercomisurală si perpendiculară pe mediana feţei pentru a menţine armonia facială.

Linia interincizală trebuie să corespundă cu linia mediană a feţei. Linia mediană a feţei
corespunde centrului buzei superioare (mijlocul arcului lui Cupidon), sau mijlocul filtrului nazal.linia
interincizală reprezintă linia ce traversează cele două feţe meziale ale incisivilor centrali superiori.

Analiza

fonetică. Principalele sunete necesare unei analize fonetice sunt:

ESTETICA ÎN9 MEDICINA DENTARĂ

M (labio-labiale)
F şi V (labio-dentale)
S (linguo-dentale)
Sunetul M evaluează lungimea incizală şi dimensiunea verticală.
Din norma laterală dinţii trebuie să aibă angulaţie corectă, în timpul pronunţării consoanelor F şi
V marginile lor incizale trebuind să atingă partea mucozală a buzei inferioare.
Sunetul S exprimă poziţia dinţilor şi dimensiunea verticală.

Exprimarea fonemei “m” Exprimarea sunetelor “f” si “v”

Pronunţarea sunetului “s”

3. ASPECTUL DINŢILOR
Analiza aspectului dinţilor se referă în special la dinţii frontali, dar nu îi exclude pe cei laterali. Cei mai
importanţi factori ai acestei analize sunt:
a. Forma şi conturul
b. Culoare, textura
c. Mărimea şi proporţionalitatea
d. Marginea incizală
e. Profilul incizal

Forma şi conturul. Din studiile realizate diferitele forme şi contururi dentare sunt corelate invariabil cu
sexul, vârsta, integritatea dintelui şi personalitatea pacientului.
Formele de bază sunt reprezentate de :
a. Dinţi ovoidali
b. Dinţi triunghiulari
c. Dinţi dreptunghiulari sau pătraţi
ESTETICA ÎN
10 MEDICINA DENTARĂ

Din punct de vedere al conturului variabilitatea este foarte mare depinzând de aceeaşi factori:
- Dinţii persoanelor tinere au marginile tăioase, neuzate, ferme, cu ambrazuri adânci, şi mult smalţ;
- Persoanele de sex feminin au ambrazurile mai rotunde şi mai adânci, iar cele de sex masculin au
ambrazurile mai scurte şi mai înguste.
- Vârful caninului este mai ascuţit la bărbaţi decât la femei.
- Raporturile dinte dimensiunile şi forma feţei sunt importante: persoanele mai scunde şi
mai ponderale au dinţii mai scurţi şi de formă pătrată sau triunghiulară, în timp ce
persoanele înalte şi normoponderale au dinţii mai lungi şi mai înguşti formele
predominante sunt de dreptunghi sau cele oval.

Culoarea şi textura
Privind dentiţia naturală, poate fi observată o diferenţă semnificativă între dinti şi arcade în ceea ce
priveşte culoarea.
- Incisivii centrali superiori sunt cei mai deschişi dinţi
- Incisivii laterali superiori par a fi la fel de deschişi, de multe ori intensitatea culorii este mai redusă
datorită translucidităţii
- Caninii, atât la maxilar cât şi la mandibulă, au cromatica cea mai intensă, aspectul lor fiind mult
mai închis;
- Premolarii au in general culoarea incisivilor laterali, mai ales PM1
ESTETICA ÎN
11 MEDICINA DENTARĂ

Culoarea pe care ochiul o percepe este rezultatul reflexiei luminii pe suprafeţele dentare, ea
depinzând defapt de grosimea stratului de smalţ şi de nivelul de saturaţie al dentinei. De exemplu:
grosimea smalţului la nivelul incisivilor centrali superiori variază de la 0,3 mm la nivel cervical până la
1mm în zona incizală.
În zona cervicală, grosimea redusă a smalţului oferă percepţia unei culori mai închise, datorită
saturaţiei cromatice crescute. Pe de altă parte grosimea mare a smalţului oferă o transluciditate crescută
în treimea incizală, acolo unde fenomenele de fluorescenţă şi opalescenţă se combină cu cele de
reflexie totală datorită inclinaţiei muchiei incizale.
La dinţii naturali există caracteristici morfologice ale suprafeţelor cunoscute sub numele de textură:
- Microtextură
- Macrotextură
Microtextura se referă la şanţurile foarte fine, predominant orizontale, care se găsesc în mod
obişnuit la dinţii tinerilor. Acestea scad ca număr sau dispar la pacienţii peste 40 ani.

Macrotextura se referă la lobii longitudinali care divid faţa vestibulară a dinţilor într-un număr de
convexităţi şi concavităţi distincte. Macrotextura este bine evidenţiată la persoanele tinere, ea putând
dispărea sau se poate reduce considerabil cu vârsta ca rezultat al acţiunii muşchilor periorali, care
produc o eroziune superficilă cu o inevitabilă pierdere a volumului dentar.
ESTETICA ÎN
12 MEDICINA DENTARĂ

Mărimea şi proporţionalitatea
În numeroasele studii realizate pe dinţi extraşi, autorii au măsurat cu preponderenţă mărimea
incisivilor centrali superiori, găsind o medie a grosimii cuprinsă între 8.3 şi 9.3 mm şi a lungimii cuprinsă
între 10.4-11.2 mm. În timp ce grosimea rămâne constantă, lungimea se modifică considerabil cu vârsta.
Din punct de vedere al proporţiei, raportul lăţime/lungime trebuie să varieze între 75-80% pentru un
aspect estetic ideal.

Marginea incizală
La adolescenţi, muchia incizală văzută din normă frontal, este zimţată şi mai apoi dispare la
persoanele tinere. Refacerile coronare trebuie să ţină seama de aceste aspecte.
Înclinarea muchiei incizale a incisivului central superior în direcţie bucolinguală permite formarea
unei benzi caracteristice opalescente care îi deosebeşte de cei la care s-a instalat abraziunea.
ESTETICA ÎN
13 MEDICINA DENTARĂ

Profilul incizal
Faţa vestibulară a incisivului central superior poate fi împărţită în trei segmente: treimea cervical,
treimea medie şi treimea incizală care determină convexitatea acestei suprafeţe văzută din normă
laterală.
Grosimea incisivului central la nivelul joncţiunii dintre treimea mijlocie şi treimea incizală variază la
dentiţia natural de la 2.5 mm (dinte îngust) la 3.3 mm (dinte lat). Cele mai frecvente erori de restaurare a
zonei frontale sunt de supraconturare a profilului incizal datorită unei slefuiri incomplete a feţei palatinale
a dintelui şi care de cele mai multe ori duc la problem fonatorii sau de acomodare cu noua situaţie
protetică.

4. ASPECTUL PARODONŢIULUI MARGINAL

Aspectul parodonţiului marginal joacă un rol important în estetică, mai ales la pacienţii cu o linie a
surâsului înaltă.
ESTETICA ÎN
14 MEDICINA DENTARĂ

O caracteristică a esteticii gingivale este dată de conturul gingival (gingival margin outline).
Ideal, conturul gingival dat de nivelul cervical al caninilor şi centralilor superiori, trebuie să fie paralel atât
cu muchia incizală cât şi cu curbura buzei inferioare.
Conturul gingival se materializează prin linia gingivală estetică (gingival esthetic line) care
este tangent la coletul caninului şi al incisivului central. Unghiul GAL este format de intersecţia acestei
linii cu mediana maxilarului.

CLASIFICAREA GAL
ESTETICA ÎN
15 MEDICINA DENTARĂ

UNGHIUL GAL

CLASA I GAL
Unghiul GAL este cuprins între 45°- 90°, IL găsindu-se la acelaşi nivel sau cu 1-2mm sub linia GAL.

CLASA II GAL
Unghiul GAL este cuprins între 45°- 90°, IL găsindu-se peste linie cu 1-2mm, iar unghiul mezial acoperă parte
din suprafaţa IC.
ESTETICA ÎN
16 MEDICINA DENTARĂ

CLASA III GAL

Unghiul GAL are 90°, linia fiind tangentă la IC,IL, C, sau coletele se găsesc sub linie.

CLASA IV GAL
Unghiul GAL poate fi ascuţit sau obtuz neputând fi asimilat niciuneia dintre celelalte clase.

Variaţii ale aceleiaşi clase pot fi întâlnite la acelaşi pacient.