Curs Proteze Maxilo-Faciale PDF

UNIVERSITATEA DE MEDICINA SI FARMACIE “GR.T.
POPA” IASI
FACULTATEA DE MEDICINA DENTARA
Reabilitarea pierderilor de substanţă

intra- şi extraorale – terapii actuale
DEPARTAMENTUL IMPLANTOLOGIE, PROTEZA AMOVIBILA, 2013

INTRODUCERE
Pictor, sculptor, arhitect și om de știință italian Leonardo

da Vinci artist din Florența, care a fost numit „arhetipul
omului Renașterii.
Se pare ca in aceeasi masura ar fi considerat de catre

contemporani si parintele anaplastologiei de astazi
datorita renumitelor sale portrete cu defecte la nivel facial
ale vremii, incercand astfel sa rezolve defectele anatomice
existente la nivelul fetei si a capului uman.
UNIVERSITATEA DE MEDICINA SI FARMACIE “GR.T.POPA” IASI

INTRODUCERE
Protetica maxilo-facială este cunoscută în lume ca o artă şi ca o

ştiinţă plină de provocări.
Nu există limite ale imaginaţiei care să nu poată fi aplicate atunci

cand trebuie tratat un pacient din aceasta sferă.
Dupa cum ştim, “Fiecare persoană are dreptul său divin de a arata
uman”.
Incă din antichitate a existat tendinţa oamenilor de a ascunde

defectele disgraţioase ale fetei prin metode artificiale.

INTRODUCERE
Originea proteticii maxilo-faciale este greu de identificat, dar se

presupune că restaurarea protetică a lipsei diferitelor elemente
anatomice ale corpului a apărut înainte ca procedurile chirugicale
să fie fezabile.
Conform cercetătorului Popp (1939), pavilioane ale urechii,

piramide nazale si ochi artificiali au fost găsite la mumiile
egiptene.
Chinezii antici reconstruiau piramide nazale si pavilioane ale

urechii utilizând ceruri si răsini de diferite tipuri

INTRODUCERE
Restaurarea protetică a diferitelor părti lipsă ale fetei sau ale

oaselor maxilare a fost la început realizată de chirurgi care
practicau de asemenea si medicina dentară.
Paré (1575)a fost probabil primul care autilizat un obturator

pentru a închide o despicătură palatină.
Reconstrucţia protetică cranio-facială, specialitate nouă în ţara

noastră, se adresează rezolvării traumatismelor cranio-faciale,
malformaţiilor congenitale, şi a formaţiunilor tumorale extinse.
Aceasta apare la graniţa între chirurgia buco-maxilo-facială, orl,

chirurgie plastică şi reparatorie, intervenind în momentul când
aceste specialităţi, nu mai pot rezolva nimic cu mijloace specifice
lor.

INTRODUCERE
Traumatismele de la nivel facial, patologia tumorală soldată cu

pierderi de substanţă, sunt doar câteva aspecte ce îşi pun
amprenta într-un mod mutilant asupra pacienţilor, modificându-
le semnificativ şi uneori ireversibil comportamentul,
transformându-i din persoane active, sociale, în adevăraţi
damnaţi ai izolării.
Impactul pacientului care necesită amputarea unui organ sau un

segment al feţei, cu lumea din jur, este grav afectată, astfel încât
repararea defectelor maxilo-faciale este crucială, prin orice
metodă, pentru integrarea pacienţilor în societate, pentru
supravieţuire.

INTRODUCERE
„Pertes des substance de tissou osseuse” sintagmă

prezentată în literatura medicală franceză sau „ bony defect”
(pierderea unei porţiuni dintr-un os – Lindsay, 2004) termen
utilizat în scrierile de specialitate de limba engleză sunt
asocieri de cuvinte care se exprimă în traducere romănească
prin: „stricăciunea sau paguba din întregul unui os anatomic
constituit” (Dicţionarul explicativ al limbii romane , 1996).
În acest curs vom prezenta strict particularitatile ce se

limitează la defectele parţiale ori segmentare, în sensul limitat
al cuvântului, ale mandibulei sau maxilarelor si a unor organe
faciale, ca elemente anatomice constituite în forme
arhitecturale individualizate şi poziţionate în spaţii bine
definite.
OBIECTIVELE CURSULUI
1. Prezentarea si etapizarea manoperelor clinice si tehnologice

in contextul realizarii protezelor maxilo-faciale intra si
extraorale
2. Particularizarea acestor etape in functie de caracteristicile

anatomice ale pierderilor de substanta;
3. Clasificarea si descrierea proprietatilor materialelor utilizate

in cadrul fiecarei etape;
4. Metode moderne de protezare maxilo-faciala

Limitele fetei
În individualizarea etajelor feţei un rol

deosebit de important este jucat de de o
serie de repere, materializate în 4 linii
orizontale amplasate astfel:
1.inserţia firelor de păr,
2. arcadele sprâncenare,
3. linia ce trece la nivelul subcloazonului
nazal,
4. linia ce trece la nivelul punctelor
antropometrice de la nivelul mentonului.
-insertia pielii paroase,
-marginea inferioara a mandibulei
-CAE

Regiunile fetei
În protezarea maxilo-facială faciesul este
divizat într-o serie de regiuni, caracterizate
de o patologie specifică
1.Regiunea frontală,
2. Regiunea oculo-palpebrală,
3. Regiunea nazală,
4. Regiunea geniană,
5. Regiunea zigomatică,
6. Regiunea temporală,
7. Regiunea auriculară,
8. Regiunea maseterină,
9.Regiunea labială,
10.Regiunea mentonieră.
Amprentarea
q Materialele de amprenta utilizate in protezarea
maxilo-faciala
1. Alginatele cu priza lenta preparate special pentru ortopedie
2. Alginatele utilizate in protezele conventionale
3. Hidrocololizii reversibili
4. Polieterii
5. Polisulfidele
6. Polisiloxanii (siliconii de condensare)
7. Poli-vinil-siloxanii (siliconii de condensare)
8. Amprenta optica

Amprentarea

Amprentarea

Amprentarea

Amprentarea
§ Hidrocoloizii reversibili
MATERIAL Procent Scop

Agar-agar 8-15% sub acţiunea căldurii se
lichefiază,iar la răcire
revin înstare de gel
Sulfat de potasiu 1%
Borax 0,2% Confera rezistenta
Benzoat 0,1% Proprietate antifungica
Apa 85%

Amprentarea
§ Hidrocoloizii reversibili
§ Avantaje: - redau cu acuratete marginile defectului;

- se adapteaza cu usurinta defectelor tesuturilor
dure si moi.
§ Dezavantaje: - hidrofilic- turnarea imediata a modelului –

max.1 ora;
- necesita aparatura speciala.

Amprentarea
§ Materialele alginice
Material Procent Proprietati

Na, K alginat 15-20% Materiale de baza
Sulfat de Ca 14-20% Confera
ireversibilitate
Sulfat de potasiu 10% Asigura racirea
amprentei
Sulfat trisodic 2% Asigura timpul de
§ Avantaje: - usurinta lucru necesar
in manevrare inregistrarii
§ Dezavantaj:- nu este amprentei
foarte fidel
Excipienti 50% Confera stabilitate
amprentei

Amprentarea
§ Polieterii
• Material de amprenta ce combina silicele Si gipsul

• Confera rezistenta crescuta fata de alginat
• Timp scazut de lucru
• Reproducerea excelenta a detaliilor (Wassel et all 2002)

Amprentarea
§ Polisulfide
• Rezistenta crescuta
• Usurinta de manevrare
• Stabilitate dimensionala scazuta
• Miros neplacut

Amprentarea
§ Polisiloxanul
§ Usurinta in aplicare – prin intermediul seringii

§ Acuratete de exceptie
§ Este flexibil – necesita sustinerea amprentei

Amprentarea
§ Poli-vinil-siloxan
§ Usurinta in aplicare – prin intermediul seringii

§ Utilizat in realizarea suportului materialelor elastice de amprenta

TURNAREA MODELULUI
q Modelul in gips- se utilizeaza gips clasa IV
- consistenta cremoasa
- se aplica prin pensulare,
etalindu-se progresiv
- grosime a stratului de gips de 1 cm
- sectionarea marginilor
- asigurarea stabilitatii
q Modelul in ceara – ceara dura
- utilizat pentru simplificarea
machetei unei proteze faciale
- turnarea cerii strat cu strat
- grosime 0,5 cm, apoi 1 cm

PREPARAREA MACHETELOR


PREPARAREA MACHETELOR
1. CEARA 2. PASTA DE MODELAJ

COMPOZITIE CANTITATE
- Special destinata protezelor
Ceara simpla 3500 g
- Pasta pe baza de argila
Stearina 2000 g - Pasta pe baza de uleiuri
Parafina 500 g
Guma Dammar 200 g

PREPARAREA TIPARULUI
1. TIPARELE IN GIPS
q Indicatii: - utilizat pentru protezele din rasina acrilica

- majoritatea materialelor suple (latex, elastomeri)
q Caracteristici: - marginile tiparului depasesc cu 2-3 cm limitele machetei

- protezele din latex se decoleaza proteza dupa uscare;
tiparul se poate refolosi
- elastomerii de siliconi- izolarea cu amoniu cuaternar
- proteza are o forma complexa- tipar cu mai multe piese

1. TIPARELE IN GIPS

2. TIPARELE IN RASINI
q Caracteristici: - utilizata doar pentru piesele foarte mici

- sufera o retractie importanta in timpul
polimerizarii
- utilizat cu materialele care polimerizeaza
la rece (latex, elastomeri)

3. TIPARELE SEMIELASTICE
q Caracteristici: - construite din elastomerii de silicon

- tipare rezistente la temperaturi de peste 2500C
- realizarea unei proteze complexe dintr-un material rigid

PROCEDEE DE AMBALARE
1. AMBALAREA PRIN INJECTIE

- ambalarea rasinilor vinilice – lichid de consistenta crescuta
- Injectate in tipar,
- Temperatura de fierbere 140-1800C
2. AMBALAREA PRIN BURAJ
- Ambalarea rasinilor acrilice

- Plasticitatea scazuta a materialului obliga la utilizarea presiunii
mari
- Se umplu partile tiparului apoi se ambaleaza sub presiune

3. AMBALAREA PRIN INDUCTIE LA CALD
-realizarea pieselor goale in interior

- Se utilizeaza un tipar metalic, se umple cu pasta, se cufunda in
lichid fierbinte
4. TIPARUL UMEZIT
- realizarea pieselor goale in interior

- utilizat pentru materialele plastice


RASINILE ACRILICE PREFORMATE
q INDICATII:- Obtinerea bazelor rigide necesare in protezarea

pierderilor de substanta a maxilarelor
- realizarea placilor obturatoare pentru protezele
immediate
- realizarea suporturilor pentru stabilizarea
protezelor plasticefaciale
q CARACTERISTICI:- placi de rasina de diferite grosimi

- utilizate pentru a permite aderenta siliconilor la rasina
- aparatul Biostar

RASINILE ACRILICE PREFORMATE

RASINA ACRILICA SUPLA
q INDICATII:- Realizarea protezelor faciale externe
q CARACTERISTICI:- prezinta culori corespunzatoare cu tentele

pielii
- isi modifica culoarea in timp
- sufera o contractie de 10 % in timpul
polimerizarii

LATEXUL PREVULCANIZAT
q INDICATII:- Realizarea pieselor cu pereti subtiri
q CARACTERISTICI:- lichid laptos ce se coaguleaza

- tiparul se poate reutiliza

ELASTOMERII DE SILICON
1. Materiale finite
- Se prezinta sub forma de placi, blocuri
- Utilizate cu scopul de a modifica un relief, sau de servi
ca element de sustinere
2. Gelurile de silicon
- Inlocuiesc pierderile de substanta a partilor moi
3. Se prezinta sub forma de pasta, devin elastici prin polimerizare
- sunt tolerati excelent de catre tesuturi
- rezintenta sporite la caldura, RUV, murdarie
- insolubili in lichide organice
- usor de sterilizat
- rezistenta la rupere deficitara
- dificil de colorat (caracter hidrofug)

Silicon Rubber RS 330 T-RTV
Epruvete din Silicon Rubber RS 330 T-RTV

4. Clasificare
Cu priza lenta
H.T.V
R.T.V Cu priza rapida

POLIURETANII
q CARACTERISTICI:- consistenta lor atinge toate gradele de

suplete
- textura lor imita perfect pe cea a pielii
- se pot adauga coloranti

- stabilitate buna

ETAPELE REALIZARII UNEI PROTEZE FACIALE
Pacientul este supus unui examen clinic loco-regional in urma caruia se

constata:
- prezenta defectului oro-facial care cuprinde:

regiunea orbitara stanga,
regiunea geniana stanga
regiunea nazala stanga,

Caz clinic 1


Aspecte tehnologice de elaborare a

protezei

Realizarea machiajelor

Proteza maxilo-faciala finala

Caz clinic 2




Proteza oculara finala

Caz clinic 3



Proteza
oculara
finala

Caz clinic 4






Proteza nazala finala

Caz clinic 5





Proteza urechii finala

Proteza obturator- etape clinice si

tehnologice
PIERDERILE DE SUBSTANTA ALE MAXILARULUI SUPERIOR
1. Pierderile mici de 2. Pierderile mari de

substanta ale boltii substanta ale etajului
palatine maxilare- mijlociu al fetei
- Comunicari buco-sinusale, Cauze
buco-nazale - Traumatice
- Infectioase
- Chirurgicale


tehnologice
Dizabilitatile (complicatiile) asociate.
Se datoreaza imposibilitatii separarii complete a nazo-

faringelui de oro-faringe
1. Fonatia: inchiderea incompleta velo-faringiana face ca

aerul sa iasa prin nas in timpul vorbirii – vorbire
nazonata, greu inteligibila. Mai dificil de corectat decat
defectul dobandit
2. Masticatia: refluarea lichidelor si alimentelor pe nas. La

aceasta se adauga si lipsa unitatilor msticatorii.


tehnologice
OBTURATORUL
Imediat (in timpul interventiei Tranzitoriu (intre Permanent

chirurgicale sau la 6-10 zile interventii (dupa 3-4 luni de la
postchirurgie) chirurgicale)- chirurgie)


tehnologice


tehnologice
Caz clinic

PROTEZA IN CAZUL DESPICATURILOR VELO-

PALATINE
Ce sunt despicăturile labiale (cheiloschisis) și despicăturile

palatinale (palatoschisis)?
Despicăturile labiale și cele ale palatului sunt diformități

congenitale cauzate de o dezvoltare anormală a fătului în
perioada sarcinii.
Incidența este de 1 la 600-800 de nașteri.
Despicăturile labiale și palatinale pot avea loc unilateral sau
bilateral.
Ele se tratează cu succes imediat după naștere.
Ele sunt malformații caracterizate prin întreruperea continuității
faciale sub forma unor dehiscențe ce despart structuri faciale
care în timpul dezvoltării embrionare au fost independente.


PALATINE
INCIDENTA DESPICATURILOR LABIO-PALATINALE
Frecvența formelor clinice este

- 20-30% pentru despicăturile
unilaterale labiale,
-35-55% despicături labiale și
palatinale,
-30-40% despicături de palat.


PALATINE
Procesul de formare a despicaturilor velo-palatine
- Apar intre ziua 35-60 a dezvoltarii fetale
Elementele partii anterioare Elementele partii posterioare
ale cavitatii bucale ale cavitatii bucale
- Buza superioara
- Bolta palatina
- Vestibulul
- Valul palatin
- Procesele alveolare
Deriva din palatul primar Deriva din palatul secundar


PALATINE
CLASIFICAREA LUI VEAU
1. Diviziunile simple ale valului-

Fanta este limitata la tesuturile moi
ale valului palatin
- total – de la lueta pina la
marginea posterioara a palatului
dur
- partial – fanta intereseaza
1/3 sau 2/3 din inaltimea valului
palatin
- divizarea doar a luetei


PALATINE
2. Diviziunile valului si ale boltii
Fanta care intereseaza valul se

prelungeste partial sau in totalitatea
boltii , pina la regiunea retroincisiva
(limita dintre palatul primar si palatul
secundar este marcata prin canalul
palatin anterior)


PALATINE
3. Diviziunile valului si ale boltii

asociate cu o fanta labio-alveolara
Fanta intereseaza buza si procesele

alveolare (buza de iepure) care trece
intre masivul incisiv si canin,


PALATINE
4. Diviziunile asociate unei fante labio-
alveolare bilaterale totale
Fanta palatina se imparte in spatele

masivului incisiv in 2 ramuri care
traverseaza arcada dentara intre
incisivii laterali si caninii de fiecare
parte, apoi buza, determininad
aspectul de buza de iepure bilaterala
totala.
Fanta ia astfel forma forma de Y , ale
carui ramuri delimiteaza un masiv
osos purtind 4 incisivi – tubercul
median


PALATINE
MALFORMATII ASOCIATE
FANTELE FANTELE
UNILATERALE BILATERALE
Marele fragment atras de buza si Tuberculul median este basculat spre

impins de limba se etaleaza in afara anterior prin presiunea limbii
Fragmentul se poate indeparta sau Tuberozitatile se deplaseaza –

apropia de linia mediana sub efectul afectand ocluzia molara la adult prin
presiunii limbii cresterea diametrului transversal al
arcadei.
Nu necesita protezari, se vor corecta Bolta este ogivala
chirurgical

PALATINE
OBTURATOARELE VELO-PALATINE
Primul obturator a fost realizar de marele chirurg francez al

secolului VI Ambroise Paré 1510-1590.


PALATINE
Conectorul principal Placa palatina
Elementele ce alcatuiesc obturatoarele velo-palatine
Elemente de mentinere
Piesa obturatoare Sei cu dinti artificiali
sprijin si stabilizare

PALATINE
Clasa I – val despicat tonic
Obturatoarele realizate din elastomeri permit reluarea

functionalitatii
Se pot utiliza obturatoarele dinamice – clapeta obturatoare
Suersen


PALATINE
Clasa II- a – valuri scurte, retractile
Obturatorul este plasat intre fata postero-superioara a valului

posterior si faringe


PALATINE
Clasa III- a – val inert
Portiunea obturatoare remontata in cavum la nivelul choanelor
asigura obstructia completa a orificiului posterior al conductului
nazal


PALATINE
OBTURATOARELE VELO-PALATINE LA
PACIENTUL DENTAT


PALATINE
PACIENTUL EDENTAT


PALATINE
PACIENTUL DENTAT
1. OBTURATOARELE DINAMICE
Contractia m. valului palatin Relaxarea m. valului palatin
Principiul de functionare este bazat pe utilizarea contracturii musculare


PALATINE
PACIENTUL DENTAT
OBTURATORUL SUERSEN
Se utilizeaza obturatorul SUERSEN in cazul valului palatin despicat


PALATINE
PACIENTUL DENTAT
AMPRENTA PRELIMINARA SI FUNCTIONALA


PALATINE
PACIENTUL DENTAT


PALATINE
OBTURATOARELE VELO-PALATINE LA PACIENTUL DENTAT


PALATINE
OBTURATOARELE VELO-PALATINE LA PACIENTUL DENTAT


PALATINE
PACIENTUL DENTAT


PALATINE
PACIENTUL EDENTAT


PALATINE
PACIENTUL DENTAT
2. OBTURATOARELE STATICE
INDICATIE : - la pacientii fara contractie compensatorie a muschilor valului

palatin
ALCATUIRE : - placa palatina

- portiunea obturatoare urca la nivelul nazofaringelui si obtureaza
parte
posterioara a foselor nazale, la nivelul choanelor


PALATINE
PACIENTUL DENTAT


PALATINE
PACIENTUL DENTAT
DEZAVANTAJE : - proximitatea orificiului trompei lui Eustachie – sursa de infectii

a urechii medii
- pozitia orificiului este dificil de determinat
- dificultatea inregistrarii amprentei


PALATINE
OBTURATOARELE PENTRU
ALIMENTAREA NOU-
NASCUTULUI

Posibilitati si mijloace de reconstructie in

pierderile limitate de substanta osoasa ale
maxilarelor
În circulaţia clinică, termenilor de pierdere de substanţă sau

”defect osos” maxilar ori mandibular, li se substituie sintagma de
„rezecţie parţială, segmentală sau totală” a unuia dintre aceste
oase mandibulare ori maxilare (Baker, 1976; Shah, 1990; Deboise,
1993).
Înlăturarea unui „fragment”, cuvânt sinonim cu „segment” din

unul din cele două oase maxilare (trei oase maxilare în realitate
deoarece există două oase maxilare superioare şi unul inferior-
mandibula) creează un defect, o pierdere de substanţă
mandibulară or maxilară, prejudiciu de importanţă diferită ca
sediu, mărime ori funcţionalitate a porţiunii pierdute.


maxilarelor
CLASIFICARE
Nu există o clasificare exhaustivă cu o terminologie unanim

acceptată, a defectelor osoase, care să reflecte exact
raporturile cu o stare morfofuncţională a celor două maxilare
sau mandibulei.
Dar, intrucât mandibula şi maxilarele au forme, sedii şi

rapoarte diferite şi doar funcţiile le aseamănă, clasificările
defectelor ce le cuprind au convergenţe numai parţial prin
terminologie.


maxilarelor
CLASIFICARE
1. Defectele parţiale marginale, componentă frecventă ale
pierderilor de substanţă, sunt comune celor două elemente
anatomice, cu deosebirea că la maxilare depăşirea cadrului
alveolar perforează sinusul maxilar iar la mandibulă canalul
alveolar.
2. Defectele cavitare au aceeiaşi semnificaţie şi conduită

terapeutică la ambele oase. Cavitatea reprezintă un termen
folosit pentru a desemna prezenţa unui spaţiu închis
complet sau incomplet în interiorul unei structuri anatomice
– in cazul nostru maxilarele.


maxilarelor
CLASIFICARE
Dicţionarul medical - Rusu, 2000 - Sokler şi col., 2000
distingeau două tipuri de cavităţi, referindu-se la chisturile
de maxilar,
- cavităţi mici, cu dimensiuni sub 2 cm şi
- cavităţi mari peste aceste dimensiuni
În 1967 Presting, referitor la cavităţile chistice maxilare, evidenţia
trei mărimi pe care le-a comparat cu volumul unor fructe:
a.cavităţi mai mici sau cât o cireaşă (cavităţi mici);

b. cavităţi mai mari cât o prună ori cât un ou de porumbel
(cavităţi mijlocii)
c. cavităţi cât un măr (mari şi foarte mari).


maxilarelor
Pentru regenerearea osoasă („regenerearea osoasă este

înlocuirea sau substituirea ţesuturilor distruse cu un nou ţesut
format din celulele cu aceeasi origine. Acest ţesut nou
reacţionează în manieră similară împotriva stimulilor
patologici”- Pecora şi col., 1997) sunt necesare trei elemente
scria Masago şi col., 2007 şi Yoshikava şi Myoui, 2005:
1.matricea substituienţilor osoşi
2. factorul de creştere
3. celulele stem


maxilarelor
In cazul utilizării osului autogen ori conservat, matricea

(eşafodajul de depunere celulară) o constituie trabeculaţia
osoasă.
Substituienţii osoşi formează eşafodajul din materiale
sintetice: tricalciu fosfat granule, calciu fosfat ciment, fibre
din titan, os alogenic demineralizat, hidroxiapatită.
Factorul de creştere (factorul inductor) poate fi divers: plasma

imbogăţită cu plachete conţinătoare de multiplii inductori
(Fennis şi col., 2004), proteină morfogenetică osoasă (Cloikie şi
Sandor, 2008).


maxilarelor
Celulele stem, provenite din măduva osoasă autogenă, cu

potenţial de diferenţiere în osteoblaste cu rol esenţial în
structurarea osoasă.
Nu avem experienţa utilizării celulelor stem prelucrate prin bioinginerie

tisulară dar valoarea lor trece în pachetul de studii ale viitorului.
Se precizează în acelaşi timp că polimerii medicali bioresorbabili

utilizaţi concomitent în amestec cu materialele osteomedulare
autogene au o valoare reconstitutivă şi substitutivă de luat în
seamă.


maxilarelor
Problematica majoră a înlocuirii pierderilor de substanţă

(defecte) ale oaselor maxilare, asociate sau nu cu vătămări
ale ţesuturilor moi limitrofe, constituie o provocare
permanentă
Motivaţia o constituie, pe de o parte, prejudiciile morfologice, funcţonale,

estetice şi psihologice ce alterează în diferite grade de invaliditate conditiile
de viaţă ale pacienţilor, iar pe de altă parte dificultăţile de reconstrucţie ale
acestor defecte.


maxilarelor
1. Reconstrucţia osoasă cu două variante în alegerea

componentelor reparatorii:
a. Materiale ososase autogene, izogene, homogene, heterogene,

brefogene sau combinate;
b. Substituienţi osoşi (biomateriale artificiale - Peri şi col., 1989):

biomateriale metalice, polimerice şi ceramice.


maxilarelor
2. Regenerarea osoasă
Capacitatea organismului viu de a-şi reface în cazul unor leziuni

celule, ţesuturi sau organe - Dic. Medical- Rusu, 2000; creşterea
sau diferenţierea a noi cellule şi substanţă intercelulară pentru a
forma noi ţesuturi - Jablonsky, 1982) prin stimularea inductivă a
ţesuturilor limitrofe pierderilor de substanţă


maxilarelor
Clasificare pierderilor de substanţă ale oaselor maxilare
1. Totale - traumatizante ireparatorii
2. Segmentale – cu refacerea sau nu a acestui segment de os
3. Parţiale


maxilarelor
Clasificare pierderilor de substanţă ale oaselor maxilare
Defectele parţiale
a. marginale – alveolare comune celor 2 oase maxilare

b. cavitare - localizări la ambele maxilare (mandibula şi maxilare) şi mărimi
diferite.


maxilarelor
Materiale de reconstrucţie utilizate
I. Sânge proaspăt autogen;
II. Grefe osoase autogene;
III. Substituienţi osoşi;
IV. Combinaţii între cele trei materiale.


maxilarelor
I. Sângele proaspăt autogen
Cheagul sanguin fibros rezultat prin coagularea sângelui în

care vor pătrunde vase aducătoare de substanţe nutritive,
oxigen, celule pre sau osteoformatoare, factori inductori
promoţionali care mai edifică noul os, plachete sanguine
eliberează seria factorilor de creştere indispensabili
dezvoltării şi remodelării osoase. Sângele este indispensabil
reconstituirii unui ţesut pierdut indiferent de structura
histologică.


maxilarelor
II. Grefele osoase autogene
Grefa reprezintă în sens restrictiv transferul chirurgical al

unui ţesut sau al unui fragment de organ dintr-o regiune a
unui organism în altă regiune a aceluiaşi organism
(autogrefă), sau de la un subiect la alt subiect
(heterogrefă). În sens larg termenul de grefă este sinonim
„transplantul”, fără a reflecta realitatea deoarece acesta
din urma nu contine celule vii ca si grefa.


maxilarelor


maxilarelor

maxilarelor
III. Substituenţi osoşi
1. Xenogrefe:
os bovin deproteinizat, nimit şi hidroxiapatită derivată
din os bovin;
- carbonat de calciu coralier (grefă din coral);
2. Aloplastice:
a. Bioceramice:
- tricalciu fosfaţi;
- hidroxiapatite:
- dense, nerezorbabile, neporoase;
- poroase, nerezorbabile;
- granulare, pulberi rezorbabile;
b. Glasionomeri;
c. Polimeri.

maxilarelor
Reconstrucţia crestei alveolare
La edentat, o înălţime mai mică de 4 mm se consideră creastă

joasă, între 4-6mm creastă mijlocie şi peste 6mm creastă
înaltă
Radiografic, indicii Rubens-Duval ne pot orienta asupra valorii

substratului osos disponibil:
0: aspect radiografic normal;
1: trabeculaţie subţire dar continuă;
2: trabeculaţie subţire dar întreruptă;
3: trabeculaţie întreruptă, orientată haotic, dezordonat.


maxilarelor

Rezorbţia alveolară cauzată de pierderea dinţilor provoacă
tulburări morfologice, funcţionale şi estetice recuperabile
doar prin adaptarea impusă de restricţii diferite sau prin
reconstrucţie.
Considerăm a fi modatităţile de refacere anatomică normală a crestei alveolare:

1. Regenerarea osoasă spontană;
2. Stimularea regenerării osoase spontane prin utilizarea unor factori
osteoinductivi şi de creştere specifici;
3. Adiţia de structuri osoase similare cu putere osteogenetică, osteinductivă
şi osteoconductivă;
4. Adiţia de substituienţi osoşi biologici sau nu, osteoconductivi;
5. Combinaţii aleatorii între cele cinci modalităţi.


maxilarelor
Tehnicile de reconstrucţie ale crestei alveolare, în scop

implantar sau protetic prin adiţie de materiale reparatorii impuse
de pierderile de substanţă având diferite cauze le-am îndreaptat
spre trei direcţii:
A.Reconstrucţia marginii alveoare în sens vertical;
B. Reconstrucţia marginii crestei alveolare în sens

orizontal;
C. Înălţarea crestei alveolare subsinuzale.


maxilarelor
A. Reconstrucţia crestei alveolare în sens vertical


maxilarelor
B. Reconstrucţia crestei alveolare în plan transversal


maxilarelor
B. Reconstrucţia crestei alveolare în plan transversal


maxilarelor
C. Înălţarea crestei alveolare subsinuzale


maxilarelor


maxilarelor


maxilarelor


maxilarelor

POSIBILITATI SI MIJLOACE
MODERNE DE RECONSTRUCTIE IN
PIERDERILE LIMITATE DE
SUBSTANTA OSOASA ALE
MAXILARELOR
Posibilitati si mijloace moderne de

reconstructie moderne in pierderile
limitate de substanta osoasa ale
maxilarelor
La momentul actual datorita progreselor in domeniul

aparaturii medicale se pot realiza proteze personalizate din
titan la nivelul oaselor maxilare atat la mandibula cat si la
nivelul maxilarului prin reconstructia tridimensionala a
osului, iar implantul este proiectat in totalitate de catre
calculator astfel incat sa reproduca in totalitate partea
sanatoasa a osului pierdut.


maxilarelor
Implantul este fabricat din pulbere de titan prin intermediul unei

proceduri speciale de tipărire 3D numită topire selectivă cu laser "Selective Laser
Melting - SLM".
Astfel, pulberea din aliajul de titan se așează strat cu strat deasupra unei
structuri de suport, iar fiecare strat este "sudat" de cel precedent prin topirea
pulberei de titan cu ajutorul unei raze laser care parcurge un traseu programat
deasupra acesteia.
Mai mult, acesta se poate realiza ȋn doar cȃteva ore, iar specialiștii susțin
cǎ avantajul implanturilor de titan faţă de implanturile din masă plastică, este că
titanul e mai stabil şi se integrează mai bine în structurile osoase.
maxilarelor
Refacerea coputerizata a crestei zigomato- alveolare


reconstructie moderne in pierderile de
organe faciale
Sistemul CAD-CAM
Refacerea epitezei de ureche Refacerea epitezei oculare

§ Amprenta optica
"Io continuero" (voi dainui)
Leonardo da Vinci
Va Multumesc !

Curs Proteze Maxilo-Faciale PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs Proteze Maxilo-Faciale PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA DE MEDICINA SI FARMACIE “GR.T.

Reabilitarea pierderilor de substanţă

DEPARTAMENTUL IMPLANTOLOGIE, PROTEZA AMOVIBILA, 2013

Pictor, sculptor, arhitect și om de știință italian Leonardo

Se pare ca in aceeasi masura ar fi considerat de catre

UNIVERSITATEA DE MEDICINA SI FARMACIE “GR.T.POPA” IASI

Protetica maxilo-facială este cunoscută în lume ca o artă şi ca o

Nu există limite ale imaginaţiei care să nu poată fi aplicate atunci

Incă din antichitate a existat tendinţa oamenilor de a ascunde

DEPARTAMENTUL IMPLANTOLOGIE, PROTEZA AMOVIBILA, 2013

Originea proteticii maxilo-faciale este greu de identificat, dar se

Conform cercetătorului Popp (1939), pavilioane ale urechii,

Chinezii antici reconstruiau piramide nazale si pavilioane ale

DEPARTAMENTUL IMPLANTOLOGIE, PROTEZA AMOVIBILA, 2013

Restaurarea protetică a diferitelor părti lipsă ale fetei sau ale

Paré (1575)a fost probabil primul care autilizat un obturator

Reconstrucţia protetică cranio-facială, specialitate nouă în ţara

Aceasta apare la graniţa între chirurgia buco-maxilo-facială, orl,

DEPARTAMENTUL IMPLANTOLOGIE, PROTEZA AMOVIBILA, 2013

Traumatismele de la nivel facial, patologia tumorală soldată cu

Impactul pacientului care necesită amputarea unui organ sau un

DEPARTAMENTUL IMPLANTOLOGIE, PROTEZA AMOVIBILA, 2013

„Pertes des substance de tissou osseuse” sintagmă

În acest curs vom prezenta strict particularitatile ce se

1. Prezentarea si etapizarea manoperelor clinice si tehnologice

2. Particularizarea acestor etape in functie de caracteristicile

3. Clasificarea si descrierea proprietatilor materialelor utilizate

4. Metode moderne de protezare maxilo-faciala

DEPARTAMENTUL IMPLANTOLOGIE, PROTEZA AMOVIBILA, 2013

În individualizarea etajelor feţei un rol

DEPARTAMENTUL IMPLANTOLOGIE, PROTEZA AMOVIBILA, 2013

2. Alginatele utilizate in protezele conventionale

6. Polisiloxanii (siliconii de condensare)

7. Poli-vinil-siloxanii (siliconii de condensare)

DEPARTAMENTUL IMPLANTOLOGIE, PROTEZA AMOVIBILA, 2013

DEPARTAMENTUL IMPLANTOLOGIE, PROTEZA AMOVIBILA, 2013

DEPARTAMENTUL IMPLANTOLOGIE, PROTEZA AMOVIBILA, 2013

DEPARTAMENTUL IMPLANTOLOGIE, PROTEZA AMOVIBILA, 2013

MATERIAL Procent Scop

DEPARTAMENTUL IMPLANTOLOGIE, PROTEZA AMOVIBILA, 2013

§ Avantaje: - redau cu acuratete marginile defectului;

§ Dezavantaje: - hidrofilic- turnarea imediata a modelului –

DEPARTAMENTUL IMPLANTOLOGIE, PROTEZA AMOVIBILA, 2013

Material Procent Proprietati

DEPARTAMENTUL IMPLANTOLOGIE, PROTEZA AMOVIBILA, 2013

• Material de amprenta ce combina silicele Si gipsul

DEPARTAMENTUL IMPLANTOLOGIE, PROTEZA AMOVIBILA, 2013

DEPARTAMENTUL IMPLANTOLOGIE, PROTEZA AMOVIBILA, 2013

§ Usurinta in aplicare – prin intermediul seringii

DEPARTAMENTUL IMPLANTOLOGIE, PROTEZA AMOVIBILA, 2013

§ Usurinta in aplicare – prin intermediul seringii

DEPARTAMENTUL IMPLANTOLOGIE, PROTEZA AMOVIBILA, 2013

DEPARTAMENTUL IMPLANTOLOGIE, PROTEZA AMOVIBILA, 2013

DEPARTAMENTUL IMPLANTOLOGIE, PROTEZA AMOVIBILA, 2013

DEPARTAMENTUL IMPLANTOLOGIE, PROTEZA AMOVIBILA, 2013

1. CEARA 2. PASTA DE MODELAJ

DEPARTAMENTUL IMPLANTOLOGIE, PROTEZA AMOVIBILA, 2013

q Indicatii: - utilizat pentru protezele din rasina acrilica

q Caracteristici: - marginile tiparului depasesc cu 2-3 cm limitele machetei

DEPARTAMENTUL IMPLANTOLOGIE, PROTEZA AMOVIBILA, 2013

DEPARTAMENTUL IMPLANTOLOGIE, PROTEZA AMOVIBILA, 2013

q Caracteristici: - utilizata doar pentru piesele foarte mici

DEPARTAMENTUL IMPLANTOLOGIE, PROTEZA AMOVIBILA, 2013