Ciobotaru Alexandra Elena

Endodontie, an II

CIMENTURILE GLASSIONOMERE ANTIBACTERIENE CA

MATERIALE RESTAURATIVE: O RECENZIE CRITICĂ ASUPRA
STĂRII ACTUALE A FORMULĂRILOR CU ELIBERARE EXTINSĂ

Tahereh Mohammadi Hafshejania , Ali Zamaniana , Jayarama Reddy Venugopalb , Zahra Rezvania , Farshid Sefatc, d, e , Mohammad Reza
Saebf , Henri Vahabig , Payam Zarrintajh , Masoud Mozafaria,

Abstract:

Cimenturile cu ionomeri de sticlă (GICS) au fost utilizate pe scară largă de peste patruzeci de ani, din
cauzaproprietăților dorite în stomatologie. Avantajele importante ale GICS sunt asociate cu capacitatea
lor de a retrage agenții antimicrobieni pe termen lung. Cu toatea cestea, GICS-urile utilizate ca materiale
de restaurare prezintă o serie de provocări datorit ăcariilor lor secundare și proprietăților mecanice
scăzute, Studii recente au arătat că activitatea de eliberare a fluorului de GICS convenționale este
inadecvată pentru conservarea efectivă antibacteriana în multe cazuri, de aceea, s-au propus multe
eforturi pentru modificarea caracteristicilor antibacteriene ale GICS pentru a preveni cariile secundare,
în special, pentru realizarea acestui obiectiv GICS au fost incorporate în diferite biomateriale care dețin
activități antibacteriene. Scopul acestei revizuiri este de a evalua systematic cercetările existente
abordând modificări antibacteriene în GICS pentru a furniza o înțelegere autoritară, înacelaș itimp, în
profunzime a eliberării antibacteriene controlate în această clasă de biomateriale. De asemenea, oferă o
perspectivă întreagă asupra evoluțiilor viitoare ale GICS și provocărilor legate de GICS antibacterian.

Cuvinte cheie: Ciment ionomer de sticlă, antibacterian, eliberare controlată, carii

1.Importanța eliberării antibacteriene
controlate în cimenturile cu ionomer de sticlă
(GICS),
Cariile dentare sunt cunoscute drept una dintre
cele mai intense afecțiuni din cavitatea orală.
Prin urmare, au fost făcute atât de multe
încercări de a trata astfel de defecte [1]. La
nivel global, aproximativ 60-90% dintre școlari
și aproximativ 100% dintre adulți au cavități
dentare [2). Principalii factori care afectează
cariile dentare sunt bacteriile, consumul de
alimente și slăbiciunea gazdei. În ceea ce
privește carbohidrații, nivelul de acid este
crescut [3]. Pentru păstrarea echilibrului între
boală și sănătate, caracteristicile protectoare ale
salivei inclusive capacitatea gazdă și funcțiile
imunitare de ajustare joacă roluri importante
[4]. Multe studii au arătat dependența etiologiei
cavităților denivelate de metabolismul bacterian
[5-7]. Câteva tulpini de streptococi orali pot
duce la formarea de biofilme pe placă dentară
care joacă un rol important în creșterea
cavităților. S-a convenit că in timpul adsorbției
și transportului pasiv al moleculelor de bacterii
orale la suprafața dintelui, creșterea biofilmului
se produce în primele patru ore [8,9). Conform
multor cercetări, formarea biofilmului stabil are
un impact critic asupra patogenezei cariilor [10-
12). Mai mult, s-a raportat că demineralizarea
țesutului dur dentar cauzat de bacteriile
cariogene duce la formarea de biofilme, în
consecință, carii dentare (13). Fig. 1 descrie
cum bacteriile cariogene actioneaza in initierea
cariilor dentare.
De Paz șicolab. au indicat că S. mutans este
principalul actor etiologic pentru inițierea
cariilor dentare [15]. În general, a fost acceptat
faptul că există o asociere directa între cantități
mari de S. mutans și creșterea ratelor de carii
[14,16-19]. O gamă extinsă de carbohidrați
poate să adere la suprafața dintelui pentru a
forma o placă bacteriana precum S mutans și
Lactobacillus (20-23). Aceste bacterii
producatoare de acid au drept consecință
demineralizarea dinților din cauza cariilor
secundare, care apar între restaurare și cavitate
[24]. Astfel, pentru restaurarea pe termen lung,
materialele trebuie să aibă activitate
antibacteriena [25]. Materialele dentare de
restaurare preferabile sunt cele care împiedică
creșterea bacteriilor și colonizarea suprafeței, de
asemenea, ar trebui să poată reduce producția
de acid de către microorganisme(26-28). Unul
dintre materialele dentare majore aplicate cu
succes în practica clinic obișnuită sunt
cimenturile ionomere din sticlă (GICS) [29-32].
Acum patruzeci și cinci de ani, Wilson și Kent
au inventat GICS. Datorită lucrărilor lor de
pionierat oferind astfel de avantaje precum
eliberarea de fluor, caracteristici anti-cariogene
și aderarea directă la structura dinților, GICS a
fost folosit în cea mai mare parte în clinica
dentară [29,30,33].
Mai mult, GICS-ul modificat cu rășină și
materialele de silicat mai vechi sunt de obicei
utilizate pentru eliberarea de fluor în
comparație cu alte sisteme [25,34]. . Mai multe
mecanisme diferite joacă roluri critice în
efectele anti-cariogene ale fluorului. Fluorura
afectează în principal demineralizarea
țesuturilor dure dentare în timpul procesului
descompus și modificarea patogenității
bacteriilor cariogene prin două mecanisme
cheie (35-37). In prmul rand, in ciuda a
numeroase avantaje, existenta fisurilor interne
si a bulelor de aer in GIC pot provoca micro-
scurgeri [38]. În consecință, se credea că
micro-scurgerea are o asociere directă cu
evoluția cariilor secundare [39,40 ]. In schimb,
exista idei diverse despre efectele fluorului
asupra cariilor secundare. Chiar dacă unele
studii au arătat că restaurările care conțin fluor
pot reduce riscul acestei probleme 41, 42, altele
nu au reușit să demonstreze efectele de inhibare
a fluorului după setare. De fapt, valorile scăzute
ale PH-ului GICS în timpul procesului de
stabilire s-au dovedit a provoca scurgerea unei
cantități mai mari de fluor ca si caracteristică
antibacteriană. 43,44 Aceasta înseamnă că nu
există relativă activitate antibacteriană după
procesul de setare. Unii cercetători au raportat
despre efectul antibacterian al ionului de fluor
care reduce acidogenitatea plăcii pentru a
reduce numarul de S. mutans in biofilm 25,
45,46
Deși,recent, unele lucrări nu au evidențiat
nicio legătură între capacitatea de eliberare a
fluorului și capacitatea de inhibare a bacteriilor
47,48. În consecință, moleculele de bacterii pot
afecta restaurarea interfeței și dentina prin
micro scurgeripentru a face carii secundare s-ar
putea îmbunătăți în timp și nu pot reface multe compoziții. În acești ani, unii polimeri au
restaurarea GIC 24, 47, 49. În lumina fost în centrul atenției ca agenți antibacterieni
dezavantajelor menționate mai sus, s-au propus în GICS precum EGCG, triclosan, modificat cu
diverși aditivi pentru a depăși astfel de furanona și alte tipuri de polimeri. Acești
dezavantaje și pentru a îmbunătăți activitățile polimeri folosiți în GICS pentru a depăși cariile
antibacteriene ale cimenturilor ionomerice din secundare au fost în atenția îmbunătățirii
sticlă. Această revizuire își propune a prezenta proprietăților antibacteriene. Abilitatea GIC de
o imagine de ansamblu a acestora (tabelul 1). adeziune la bazăeste un alt factor important care
afectează eficacitatea acesteia. În general,
2. Modificări antibacteriene în GICS s adăugarea de polimeri împreună cu creșterea
caracteristicilor antibacteriene pot spori
Aceste GICS constituite din sticlă de silicat aderența GIC la dinte. Modificarea GIC cu
conținând fluor și acid polialkenoic au activitate chitosan a fost cunoscută ca un material de
antibacteriană datorită degajăriilor de fluor [50]. restaurare cu caracteristică antibacteriană
Cu toateacestea, unii autoriconsideră căfuncția adecvată și adeziune în acest sens (56).
antibacteriană a ionomerilor de sticlă
esteatribuită pH-ului scăzut al GICS prin
reacția de reglaj (51,52). Cu alte cuvinte,
setarea ulterioară a activității antibacteriene nu
a fost aprobată prin aplicația GICS. Conform
unei căutări,asemănătoare cu compozitele,
cauza cea mai răspândită a eșecului GICS au
fost cariile secundare, specificând, de
asemenea, că eliberarea de fluor nu poate
împiedica neapărat creșterea bacteriilor spre
demolarea completă a acestora[53]. Fig. 2
ilustrează lista de materiale antibacteriene și
defectele probabile cu materiale de Fig.1. Formarea cariilor dentare de către
restaurare.Astfel, multe căutări au avut ca scop bacteriile cariogene.
îmbunătățirea activității antibacteriene a GICS.
Raportul acestei revizuiri se referă la
modificările antibacteriene din GICS pentru a 2.1.1. GICs care conțin clorhexidină
indica diferiți aditivi folosiți pentru
îmbunătățirea acestei proprietăți (tabelul 2). Mai multestudii au convenit că adăugarea de
clorhexidină (CHX) sub diferite forme precum
2.1. Îmbunătățirea comportamentului de acetatul de clorhexidină și clorhidratul de
eliberare antibacteriană clorhexidină în GICS poate afecta proprietățile
antibacteriene împotriva bacteriilor cariogene
Unul dintre conceptele fundamentale pentru a (57-66]. Activitatea antimicrobiana a CHX
avea materiale dentare de lungă durată este împotriva unor specii bacteriene gram positive
controlul creșterii microbilor, cum ar fi găsite în cariile orale au fost acceptate pe scară
bacteriile. Polimerul antimicrobian înlocuiește largă (67). Poate interacționa cu fluorul pentru
biocidele existente și chiar antibioticele (54).
proprietățile lui inhibitorii impotriva
Cornell și Dunraruma au utilizat polimerii /
bacteriilor. In conformitate cu rapoartele,
copolimerii antimicrobieni făcuți de la 2-
concentratia GHX are un impact semnificativ in
metacriloxitroponone pentru a controla
eliberarea fluorului (o concentratie mai mare de
creșterea bacteriilor [55].În 2000, au folosit
GHX este folosita pentru o crestere a eliberarii
fusidatul de sodiuși l-au adăugat la o
de fluor si vice versa). Unele studii au
compoziție GIC. Doi ani mai târziu, CHX a
demonstrat ca CHX faciliteaza eliberarea de
atras atenția oamenilor de știință datorită
fluor cand cantitatea de CHX este mai mare de
avantajelor sale, care este încă aplicabilă în
11,5%[64]. S-a observat ca scadere aeliberarii
de fluor intr-o concentratie mica de GHX poate
fi rezulta din precipitarea sarurilor cu
solubilitate scazuta.[62]. Aditional, unele studii
au evidentiat ca incorporarea GHX, adesea duce
la modificari asuprapro prietatilor fizice si
mecanice[58,60,61,66). Spre deosebire de
caracteristicile antibacteriene ale CHX la-GIC,
o doză mare de CHX duce la fragilitatea
proprietăților mecanice, de ex. scade
potențialul de legare și crește timpul de setare.
[50,68). Se datorează în principal prezenței
grupelor de amine în molecula CHX. Cu
neutralizarea poliacidului în timpul formării
sării, urmată de scăderea potențialului său de
eliberare de ioni din structura de sticlă, crearea
de reacție încrucișată a ionilor cationici/lanțuri
poli-acrilice ar putea fi posibilă.Acest
eveniment își are originea în efectul de CHX
încorporat în GICS; prin urmare, cea mai bună
opțiune este adăugarea unei cantități adecvate
de CHX pentru a crește activitatea
antibacteriană fără a deteriora proprietățile
fizice și mecanice ale materialului. Pentru a
compensa acest dezavantaj, s-a adăugat
chitosan la structurile compozite care prezintă
proprietăți antibacteriene bune, împreună cu
rezistența mecanică adecvată (69). Un studiu
recent a arătat că eliberarea de CHX din ciment
ar putea fi controlată prin adăugarea
nanoparticulelor zeolitice (ZE NPs). Profilul de
eliberare al CHX-GIC a indicat o reducere
timpurie de - 30% din totalul CHX în 7 zile; cu
toate acestea, GICS care conțin ZE NP-uri
încărcate cu CHX au prezentat o eliberare
continuă de CHX fără eliberarea timpurie a
exploziei într-o perioadă de 4 săptămâni [70].
Structurachimică a clorhexidinei este prezentată
în Fig. 3.
2.1.2. GICS care conține Epigallocatechin-3-
galate (EGCG)
Deși mulți cercetători au demonstrat efectul
încorporării CHX în GICS asupra eliberarii de
medicamente, efectele citotoxice și rezistența la
medicamente a CHX nu au fostluate în
considerare pe deplin. Studiile recente au
indicat că tendința trebuie să se îndrepte spre
utilizarea altor tipuri de aditivi (71).
Epigallocatechin-3-galate (EGCG) este
principalul polifenol din ceaiul verde care
conține componente care promovează sănătatea,
cum ar fi caracteristici antioxidante,
anhidiabetice, antiinflamatorii și anti-cancer
[72,73]. EGCG are o funcție antimicrobiană
pentru a controla streptococii orali și
acționează de asemenea ca un agent cariostatic
promițător [74). Unul dintrefactorii cruciali care
rezultăîntr-o manieră degradantă a matricei de
collagen demineralizat este prezența radicalilor
liberi (75). Electronii neperecheți din oxidanți îi
fac extrem de reactivi, ceea ce duce la
deteriorarea structurii proteice [76). S-a
demonstrate că EGCG ca antioxidant are
abilitatea de a neutralizași de a dăuna radicalilor
liberi. S-a dovedit că EGCG suprimă acil
amilazelor salivare și bacteriene activitate care
duce la reducerea metabolismului
carbohidraților. Pe măsură
ce rata producției de acid scade, rata de creștere
a S. mutans crește prin efectul alternativ al
EGCG [77]. Îmbunătățirea proprietăților
antibacteriene a GIC folosind EGGG a fost
investigată de Hu et al. [78]. Structura chimică
a EGCG este ilustrată în Fig. 4.
Tabelul 1: O imagine de ansamblu a strategiilor practicate în administrarea controlată antibacteriană în
GIC.

S-a constatat că efectele antibacteriene ale

EGCG se atribuie contactului său cu bacteriile,
în care GIC cu EGCG nu are o activitate
antibacteriană separată. Astfel, nu inhibă
creșterea biofilmului. Mai mult, s-a raportat că
un surplus de EGCG nu a avut un efect special
în eliberarea de fluor. Rezultatele au arătat că
0,1% (w/w) EGCG încorporat în GIC
îmbunătățește proprietățile mecanice,
antibacteriene și fizice după 4 ore, dar aceste
fecte nu au fost obișnuite după 24 de ore.
Probele de compozit GIC-EGCG au arătat o
rezistență flexibilă mai mare încomparație cu
probele GIC și GIC-CHX. Motivul ar putea fi
legat de prezența multor grupări de polifenoli în
moleculele EGCG care rezultă o reacție de
chelare între astfel de grupări hidroxil fenolice
și grupele carboxilice de GICS (79). În plus,
EGCG poate provoca un grad ridicat de
reticulare în rețea. a structurii GIC, crescând
numărul de punți polialice și făcând structura
mai complexa. Într-un alt cuvânt, EGCG poate
acționa ca un distanțator atunci când este
încorporat cu GICS (80).
Mai mult, EGCG îmbunătățește proliferarea
și diferențierea celulelor pulpei dentare umane,
prin urmare, utilizarea sa în stomatologie poate
fi de ajutor în terapia endodontică generativă
[81]. S-a raportat că EGCG împiedică
deteriorarea pulpei dentare prin reducerea
citotoxicității monomerilor dentari [82).
Fig.2 : Materiale antibacteriene și defecte
probabile ale acestora.
Poly (sare cuaternară de amoniu) (PQAS) din
GICS Dong Xie și colaboratorii săi au produs
un nou PQAS, inclusiv GICS antibacterian [53).
Polimerii care conțin amoniu cuaternar (QAS) /
sare de fosfoniu (QPS) sunt cunoscuți ca
materialea ntimicrobiene și datorită activităților
lor antimicrobiene au o varietate de aplicații
(72.73). În ambele polimerizări directe ale
monomerilor, incluzând grupele QAS / QPS și
combinând covalent QAS / QPS cu polimeri
sintetici sau naturisti, QAS / QPS polimerici ar
putea atinge o gamă largă de activitate
anicromrobiană datorită caracteristicii inerente
a QAS / QPS corespunzătoare . Metabolizarea
antibacteriană a PQAS a inclus 4 etape: (1)
absorbția la încărcarea negativă a suprafeței
celulare a bacteriilor; (II) Penetrarea celulară;
(III) legarea la membrane citoplasmiei; (IV)
perturbarea membrane citoplasmatice (83) .În
această cercetare, efectele antibacteriene ale
PQAS asupra a două cimenturi cu ionomer din
sticlă Fuji II LC și EXPGIC fără PQAS au
suprimat 20% S. mutans legate de eliberarea de
fluide au fost cercetate [25). Această
investigație a relevant faptul că adăugarea de
PQAS la probe a crescut funcția lor
antibacteriană, în mod semnificativ cu o scădere
a rezistenței la compresie inițială (CS).
Densitatea de încărcare pozitivă ridicată poate
crește activitatea antibacteriană prin forța
motrice și lanțul alternativ lung poate
interacționa intens cu membranele citoplasmice
[83). În multe studii, s-au raportat că grupurile
de acid carboxilic au un impact semnificativ
asupra setării GIC și a formării punții de sare.
Polimerul PQAS a demonstrate capacitatea de
biocid, care are effect asupra formării punții de
sare prin furnizarea de grupări carboxil.
Activitățile antibacteriene ale restaurătorilor
care conțin QAS pot să creascăprin saliva
umană din cauza interacțiunilor electrostatice
puternice care apar între proteine și QAS
(84,85). Deoarece azotul are o
electronegativitate mai mare decât fosforul,
datorită cationilor asociati slab, atașarea QPS la
bacteriile negative a fost facilitată (861.
Structura de sinteză a PQAS prezentatăîn Fig. 5.
Tabelul 2 : O imagine de ansamblu a strategiilor inovatoare pentru eliberarea antibacteriană
controlată în GIC.
 lung și au demonstrat creșteri ale CS și cu 15 și
26%. Prin adăugarea (1 - 20)% DGEGM,
viabilitatea S. mutans a scăzut de la 50% la
3%. În plus, cimenturile care conțin 5 și 7%
DGEGM prezintă o scădere (19-28)%. Conform
rezultatelor obținute, polimerul care conține
DGEGM a furnizat grupări carboxilice (-
COOH) cu atașament puternic cu umpluturi de
sticlă pentru formarea podului de sare și nu s-a
scurs din ciment. Furanona halogenată
încorporată în nanoparticulele PLA a arătat
caracteristici bacteriostatice controlabile foarte
bune, care au plasat-o ca folie pentru
implantarea dorită (91). În plus, adăugarea de
derivați de furanonă până la 30% nu a prezentat
consecințe semnificative asupra rezistenței
mecanice [92]. Rezultatele obținute în urma
studierii interacțiunilor celulelor dentare cu
cimenturi modificate DGEGM au indicat că
ulterior, într-o zi și chiar șapte zile, viabilitatea
Fig. 4. Structura chimică a EGCG, celulelor ar putea rămâne aproape neschimbată,
C22H18O11. demonstrând că DGEGM nu este accesibil.fig 6
descrie schematic diagrama sintezei DGEGM.

2.1.4.GIC antibacterian modificat cu

furanonă

În afară de performanțele acceptabile ale QASS

și ale factorilor lor funcționali, s-a raportat că
există posibilități de electro - interacțiuni statice
cu proteinele din salivă, scăzând complexul
antibacterian a materialelor de restaurare care
conțin QAS (87). Weng si colab au dezvoltat
recent furanonă care conține poliacid, utilizat
pentru a forma GICS de curățare ușoară.
Derivatul său are efect asupra CS și a
activităților antibacteriene ale cimenturilor
formate (88). Derivații de furanonă s-au dovedit Fig. 5. Structura de sinteză a PQAS urmată de
a avea o activitate antitumorală potențială și legarea QAS pe polimerul polimer (AA-co-IA)
proprietăți antibacteriene (89,90). Saliva care
conține furanonă scade considerabil activitățile
antibacteriene ale materialelor care conțin
QAS / PQAS prin inhibarea contactului [84], 2.1.5. Cimenturi cu ionomer de sticlă
dar , nu au arătat nicio influență asupra 3,4- încorporat cu triclosan
dicloro-5- (1,3-glicerol
etilenglicolatemetacrilat) -2-furanonă Triclosanul GICS încorporat a fost studiat
(DGEGM) – cimenturi modificate deoarece pentru efectul activității antibacteriene [93,94].
aceste cimenturi nu suportă nicio Scopul acestor studii a fost evaluarea micro-
incarcatura.Un studiu de îmbătrânire realizat scurgerii a GICS-ului încorporat de triclosan.
timp de 30 de zile a relevat faptul că cimenturile Conform literaturii de specialitate, S. mutans și
ar putea avea activități antibacteriene pe termen L. acidophilus pot produce o cantitate uriașă de
acizi și sunt suportabile pentru mediile acide
[95). În ciuda adiției diferiților agenți
antībacterieni la GICS, acești agenți
antibacterieni afectează performanța clinică a
materialului final [96]. Aceste efecte au fost
cauzate de natura cationică a acestor materiale.
5-cloro-2 - (- 2, 4-diclorofenoxil) fenol
Tricosan este un agent sintetic și anionic cu un
spectru larg de activități antimicrobiene [97]. S-
a propus ca un material care conține triclosan să
poată fi un bactericid imobilizat, care nu se
scurge din materialul purtător, favorizând astfel
activitatea anti-cariogenă pe termen lung [98).
Bacticidul neînchiriere al triclosanului este mai
avantajos decât clorhexidenul, ca aditiv
antibacterian în GICS. S-a arătat că 2,5%
triclosan adăugat la GIC a arătat mai multă
activitate antimicrobiană comparativ cu
incorporarea CHX de 2,5% GIC a evaluat față
de Lactobacillus acidophitus și S. mutans, dar
rezistența mecanică a compoziților a luat o
valoare similară [99]. În plus, înglobarea sa în
nanoparticule, cum ar fi PLA, poate controla
rata de eliberare a triclosanului [100).
21,6. Fusionat de sodiu adăugat GICS
O cercetare recentă a studiat diferite tipuri
de compuși antimicrobiene, în special sare de
sodiu a acidului fusidic [101]. Acidul fusidic
este eficient în principal în bacteriile gram-
pozitive, precum speciile de Staphylococcus
(102). În acest studiu, pulbere de fusidat de
sodiu, 1 și 5% în procente de masă a fost
încorporată în ciment pentru a studia activitățile
antimicrobiene. Rezultatele au arătat că GICS
are capacitatea de a controla eliberarea
materialelor pentru compusul de sodiu compus
antibacterian Prin intermediul mecanismului de
difuzie, eliberarea s-a produs pentru primele 4
și 24 de ore cu o creștere de 1% și 5%, respectiv
cu dispersie. coeficienți de 4,49 10-8 em? s 'și
3,09 10- cm² s-' respectiv. Eliberarea controlată
a fusidatului de sodiu a fost investigată folosind
alginat, ca material de dezinfectare (103). Mai
mult, fusidatul de sodiu a prezentat proprietățile
de vindecare a rănilor [104). Structura chimică
a fusidicului este prezentată în Fig. 7
. de propolis utilizate împotriva fibroblastelor
2.2.Strategii și oportunități inovatoare
pentru eliberarea controlată antibacteriană
în GICs
Multe modificări au încercat să îmbunătățească
funcțiile activității anormatice GICS. Metale
(de ex. Zinc și stronțiu din 2003), materiale
naturale (de exemplu Propolis (în 2014) și
Salvadora persica (miswak) în 2016) și bioglasă
în 2012 au fost evaluate în efortul de a dezvolta
activitățile antibacteriene ale GICS, luând în
considerare proprietăți fizice și mecanice. O
privire de ansamblu a dezvoltării strategiilor și
oportunităților inovatoare în GICS va fi
discutată, urmată de o discuție asupra
rezultatelor obținute.
2.2.1 Propolisul adăugat la GICS
Propolisul sau adezivul de albine este un
material asemănător rășinii, utilizat pe scară
largă în medicamente pentru natura sa
antibacteriană [106]. Unele investigații au
raportat că GICS conținând propolis are
proprietăți antibacteriene împotriva S. mutans
(107.108). În trecut, propolisul ca produs
natural folosit mai ales în medicina tradițională
și a inclus, de asemenea, un potențial substrat în
formulările topice datorită caracteristicilor sale
antioxidante (109). Două mecanisme an-
tibacteriene au fost observate cu propolis: (1)
proprietatea antimicrobiană împotriva
bacteriilor cariogene (S. mutans și
Streptococcus sobrinus), (2) prevenirea
activității enzimelor glucosiltransferazei
(GTFS) [110]. S-a ajuns la concluzia că
extractele de propolis au activități
farmacologice, inclusiv prevenirea bolilor orale
[111] și formarea microorganismului în cadrul
biofitmului dentar 12). Rezultatele au fost
demonstrate conform testului de difuzie pe disc,
concentrațiile de propolis nu au niciun efect
asupra dimensiunii zonelor de inhibiție produse
de S. mutans, iar activitățile antibacteriene sunt
independente de concentrația EEP. În plus,
adaosul de EEP de 25% este procent adecvat
pentru dezvoltarea în GIC-urile antibacteriene.
Testele de citotoxicitate au dovedit că soluțiile
gingivale nu sunt afectate și sunt în siguranță
[113]. Cu toate acestea, adăugarea de
antibiotice la GIC a dus la activități antibiotice
îmbunătățite. Yesilyurt și colab. a arătat că
antibioticul are un efect negativ asupra
proprietăților mecanice (rezistența la
compresiune și legătură) a GIC, dar s-a
constatat că adăugarea EEP îmbunătățește
nesemnificativ proprietățile mecanice.
Indiferent de caracteristica antibacteriană
semnificativă a propolisului, adăugarea sa la
GIC a dus la o scădere a rezistenței mecanice
compresive și la o creștere a solubilității, care
împreună provoacă eșecul materialelor de
restaurare [106]. Pe de altă parte, propolisul
îmbunătățește micro-duritatea și nu are niciun
efect asupra micro-scurgerilor (114). Odată cu
creșterea cantității de EEP, compozitele pot
slăbi, deoarece EEP în doze mai mari nu poate
ajuta formarea rețelei GIC. Propolisul care
Fig. 7. Structura chimică a acidului fusidic.
conține nano-hidroxiapatită este cunoscut
datorită caracteristicilor lor antibacteriene
adecvate, în același timp o rezistență mecanică
bună (115). De exemplu, s-a raportat că
2.2.2. Încorporarea stronțiului în GICS
propolisul stinge expresia Interleukin-6 pe
țesutul pulpei dentare inflamat de șobolan
Shorr-Carter și colab. studiat stronțiu (Sr)
(116); în timp ce crește expresia factorului
adăugat în GICS pentru evaluarea activității
VEGF și VII - ceea ce este potrivit pentru
antibacteriene a ionilor Sr [118,119). Deși rolul
revascularizare [117).
fluorului a informat mai mult rezistenta acidă a
fluoropatitei, nu s-a indicat un comportament de
eliberare al altor ioni în sistemul oral. Conform
investigațiilor, proprietățile fizico-chimice ale
strontiului se închid la calciu [120,121 | pentru a
juca un rol în mineralizarea țesuturilor dentare.
Studii anterioare au relevat că Sr și fluorura
există împreună în apă potabilă, o scădere a
cariilor dentare ar putea apărea (122).
Rezultatele acestor studii au indicat că, atunci
când Sr este adăugat, o contribuție de fluor la
activitatea antibacteriană eliberarea scăzută a
fluorului a crescut foarte mult. Chiar dacă
efectele PH-ului local sunt cunoscute ca fiind
atribuite activității antibacteriene, alte lucrări au
indicat că reducerea PH ului în regiunea GIC se
datorează acidificării mediului de creștere ca
Fig. 6. Schema de sinteză a sintezei DGEGM urmare a creșterii bacteriene.(123), Materiale de
umplutură cu ionomeri de sticlă de suprafață
(SPRG) aduc o eliberare mai bună de ioni, cum
ar fi stroniul, fluorul și borul, care elimină
obstacolele patogenilor enodontici (124).
Îmbunătățirea caracteristicilor mecanice GIC
este rezultatul utilizării hidroxil-apatitei poroase
(HA). Există un indiciu că utilizarea HA
conduce la îmbunătățirea proprietăților
mecanice și la eliberarea de fluorură / ion de
stroniu [125] S-a demonstrat că Sr are o
activitate antibacteriană mai scăzută; inclusiv
Sr în RMGIC au un efect la restaurarea unei
carii rezistente la suprafața smalțului după
îndepărtarea bracketului. Rezultatele
profilurilor de concentrație Sr în smalț expuse
RMGIC au ilustrat că nivelul de Sr a crescut
considerabil la 5 mm adâncime după 20 de zile
de îmbătrânire și apoi menținut cu o valoare de
aproape opt ori mai mare decât valoarea
controlului. În plus, la 15 mm adâncime
concentrația fondată a fost aceeași în orice
moment. S-a ajuns la concluzia că eliberarea de
Sr a fost controlată de un mecanism de difuzie a
ionilor prin matrice.
2.2.3. GIC care conțin Salvadora persica
(miswak)
Copacul Salvadora persica este una dintre cele
mai populare materii naturale în stomatologie,
care este frecvent utilizat pentru a face miswak.
Extractul de salvatoare persica (SPE) are, în
general, un efect antibacterian major asupra
unora dintre agenții patogeni orali [126].
Candida albicans ca unul dintre acești agenți
patogeni orali a fost utilizat în acest studiu
datorită influenței sale asupra transportului
secundar și al dentinei [127]. Acest studiu a
raportat că prin adăugarea unei concentrații mai
mari a SPE, activitatea antimicrobiană s-a
îmbunătățit semnificativ, de asemenea [128].
Adăugarea SPE de 4%, oferă rezultate
favorabile în experimentele antibacteriene, în
special în ceea ce privește S. mutans, S. sanguis
și Candida albicans cu proprietăți fizice
comparabile cu alte GIC disponibile comercial.
Folosirea periuței de dinți și a clorhexidinei
crește sinergic efectele antibacteriene. Această
concluzie a fost obținută pe parcursul unui
studiu clinic de șase luni [129).
2.2.4. Adaosul de sulfat de zinc in CGI
În mediul de cultură Zina este utilizată pentru a
inhiba creșterea și formarea plăcii S. mutans
[130]. Activitatea antibacteriană a Zn a fost
studiată pentru evaluarea efectului său asupra
GICS [131-133]. Utilizarea Zn ca aditiv poate
interfera cu următoarele mecanisme:
()metabolismul al S. mutans; (I) acidogenitatea
plăcii: (11) prevenirea mineralizării plăcii prin
controlul formării placii dentare (adsorbția
monostraturilor de Zn pe cristalul de apatită)
fără a contracara Fluorul (F) beneficiat (134).
Eliberarea de fluor și zinc din GICs are loc prin
trei mecanisme principale: 1) eluție rapidă a
suprafeței, 2) difuzie prin fisuri, 3) dizolvare
[135,136], după cum se indică rezultatele,
compozițiile chimice ale probelor pot avea
eliberarea eficientă de Zinc, cantități variabile
de Zn prezente sub formă de săruri complexe,
ceea ce îl face inestimabil pentru o estimare.
Câteva studii au dovedit că Zn are o acțiune
antibacteriană [137,138). Shashibhushan și
colab. [131] au demonstrat că nu a existat nicio
legătură între eliberarea de Zn și activitatea
antibacteriană a celor trei cimenturi testate.
Lipsa acestei corelații între eliberarea de Zn și
activitatea antibacteriană ar putea apărea din
cauza celor patru motive principale, I)
Eliberarea insuficientă de Zn poate să nu poată
produce inhibarea creșterii, II) Eliberarea de Zn
sub formă de complexe de sare în locul formei
ionice, care este necesară pentru interzicerea
creșterii, III) Componentele precum sărurile
anorganice, aminoacizii și proteinele utilizate în
mediile de cultură bacteriană pot interacționa cu
ioni metalici și modifică activitatea lor
antibacteriană și IV) Zn joacă un rol important
inhibitând atât producția de acid, cât și creșterea
S. mutans. Toxicitatea cu sulfurii de zinc a fost
aplicată pe parcursul unui sondaj pe termen
lung și s-a observat că Zn afectează ficatul și
scade greutățile bodului de șoareci [139]. Cu
toate acestea, dozarea de Zn trebuie ajustată în
aplicațiile compozite dentare. Mai mult, Pranav
și colab. în 2015 a arătat că efectul antibacterian
al nanoparticulelor de oxid de zinc a fost
îmbunătățit cu o creștere a cantității de
nanoparticule (independent de dimensiunea
nanoparticelor). Primul mecanism pentru acest
efect ar putea fi absorbția halogenilor pe
suprafețele nanoparticulelor, ceea ce duce la o
activitate bactericidă eficientă. Un alt motiv este
scurgerea ionilor Zn în mediu [140,141].
2.2.5. GIC-uri conținând argint
Adezivele care inClud nano-argint au
demonstrat activitățile antibacteriene puternice
împotriva biofilmelor de microcosmos (142] și
Streptococcus mutans [143]. În acest studiu
pentru consolidarea GIC, cinci raporturi de
greutate diferite ale bazei nano-argintului
anorganice de pulbere antibacteriană a fost
adăugată la GICS [144). Rezultatele au arătat că
toate probele proaspete care conțin
nanoparticule au indicat o activitate
antibacteriană eficientă; eficacitatea agenților
antibacterieni s-a pierdut în timpul îmbătrânirii.
Zona de inhibare bacteriană de 13 mm
observată în jurul nano-argintului care
demonstrează eliberarea suficientă de argint
ionic în mediu pentru prevenirea creșterii
bacteriilor. Cu toate acestea, din cauza unei
utilizări rapide a fluorurilor și a argintului
disponibil pe suprafața materialelor, nu s-au
observat zone de inhibiție la probele în vârstă
de două zile, o săptămână și două săptămâni.
Prin urmare, prezența fluorului și ionului de
argint în agar nu este un motiv adecvat pentru a
crea o zonă de inhibare a bacteriilor. S-a revelat
că ionul de argint intern are o capacitate de a
elibera lent activitățile, ceea ce poate contribui
la păstrarea rezistenței legăturilor pentru o
perioadă lungă, datorită eliberării agentului
activ care poate provoca vacilarea matricei și
poate induce slăbirea compozitelor. Pentru a
preveni rădăcinile secundare de sarcină,
fluorura de diamină de argint și fosfo-peptidul
amorf de fosfat de calciu au fost adăugate la
GIC și au arătat un efect semnificativ asupra
îmbunătățirii proprietățiilor [145). HA-ul dopat
cu argint a fost, de asemenea, adăugat la GIC și
a crescut proprietățile bacteriostatice, fără
niciun efect negativ asupra rezistenței la
compresie [146]. Urmărirea atentă a
încorporării silver-zolitului în GICS a relevat
efectele antimicrobiene ale cimentului
modificat asupra S. mutans in vitro și o creștere
a rezistenței compresive cu 1g%. Cu toate
acestea, unul dintre dezavantajele posibile ale
încorporarii nanoparticulelor de argint este
culoarea, care poate dezvolta o limitare
potențială, în special în utilizarea brackets-
urilor estetice [147). Un alt studiu compară
activitățile antibacteriene ale două tipuri diferite
de GIC încorporați cu zeolit care conțin argint
și zinc. Rezultatele eliberarii de ioni de Ag și
Zn au ilustrat totuși că exact în aceleași condiții
eliberarea de zn a fost mai mare decat aliberarea
de Ag la 0,005 g de Zn-zeolite si Ag-zeolite.
Odată cu creșterea ambelor aditivi, profilul de
eliberare a devenit aproape similar. Pentru
ambele probe, în primele două săptămâni,
nivelul de ion eliberați s-a îmbunătățit, apoi s-a
susținut și în final concentrația de ioni în soluție
a ajuns la o stare de echilibru [148].
2.2,6. Sticla bioactivă (BAG) GIC
BAGs are biocompatibilitate și activități
biologice demonstrate în țesuturile osoase și
moi (inventate în 1971) [149]. Efectele GICs
combinate cu BAG asupra formării de biofim S.
mutans au fost investigate în mod recent de
Yang et al. [66]. În această cercetare s-au
utilizat GIC-ul tratat convențional și modificat
cu rășină și 77S BAG (SIO, 79,7%, Cao 16,3%
și PaOs 4%). Yli-Urpo și colab. a demonstrat că
GICs cu 10% BAG poate elibera aceeași
cantitate de fluor fără BAG [150). BAG poate
ridica nivelul de pH într-un mediu apos prin
scurgerea ionilor precum sodiu, calciu, stronțiu
sau magneziu pentru a asigura mecanismul de
dezinfectare [149]. Cu toate acestea, după
vindecarea reacției pe bază de acid încetinește
dezvoltarea pH-ului care împiedică efectele
antibacteriene ale BAG care nu este potrivit ca
agent antibacterian. Deși eliberarea agenților
anti-microbieni din materiale previne creșterea
bacteriană, poate avea o eficacitate potențial
negativă asupra caracteristicilor mecanice.
Viteza de eliberare a ionilor are un efect
semnificativ asupra timpului de reglare a GIC și
a caracteristicilor mecanice (151). Prin urmare,
menținerea unui echilibru bun între activitatea
antibacteriană și caracteristicile mecanice sunt
esențiale pentru materiale. Cu toate acestea,
încorporarea GICs cu sticla bioactivă a afectat
CS și a fost redus în această încorporare.
Rezultatele arată că BAG nu poate juca un rol
adecvat ca agent anabacterian, în principal
datorită activității sale antiabacteriene pe
termen scurt în comparație cu proprietățile
mecanice GIC de alt tip. Puține metode
dovedite, controlate / susținute in tehnologiei
eliberării pot fi utile pentru optimizarea
activității antibacteriene a încorporarii GICS cu
aditivi BAG (152)
22.7.Nanoparticule de dioxid de titaniu
adăugate în GIC convenționale
Introducerea nanoparticulelor de dioxid de
titan (TIO) la GIC conventionale poate
îmbunătăți caracteristicile fizice și
antibacteriene [153]. TiO este un aditiv
anorganic cu multe caracteristici efective, cum
ar fi bicompatibilitate , non-toxicitate și
stabilitate chimică [154). Rezultatele acestui
studiu au indicat că ionomerul de sticlă (GI)
conținând 3, 5 și 7% (greutate / greutate) TiO,
nanoparticulele au fost efective în prevenirea
creșterii bacteriilor. Particulele TiO de
dimensiuni nano maximizează efectul lor
bactericid [155]. În comparație cu grupele
controlate ale materialelor, GI incluzând 3, 5 și
7% (greutate / greutate) Tio, nanoparticulele au
aceleași condiții ale eliberării ionului de fluor.
Acest lucru sugerează că adăugarea de TIO,
nanoparticulele nu afectează capacitatea de
eliberare a fluorurii în GI. GI-ul conținând 3
până la 5% (greutate / greutate) TiO,
nanoparticule au îmbunătățit proprietățile
mecanice în comparație cu GL-ul nemodificat.
Deși, în Gi conținând 7% (greutate / greutate)
TiO, nanoparticulele s-a constatat o reducere a
proprietăților mecanice datorită ionomerului
inadecvat de a menține cantitatea relativ mare
de TiO nanopartcule. După cum au ilustrat
rezultatele obținute, rezistența mecanică în TiO,
conținute de GICs a fost crescută dramatic (de
exemplu, îmbunătățirea rezistenței la flexie de
la 13,57 MPa în controlul Gl la 23,17 MPa în
GI3% (w / w) TIO,) comparative cu alte tipuri
de sisteme precum GICS-ul cu continu de zinc
(ca rezultat al adăugării de TIO, sub formă de
nanoparticule). În această cercetare, printre 3, 5
și 7% în greutate din TiO, nanoparticule, Gl
inclusiv 3% în greutate TiO, NP-urile au
materiale dentare promițătoare cu activitate
antibacteriană dezvoltată. Se poate concluziona
că acest TiO care conține Gl, poate fi un
candidat promițător pentru restaurări mai mari
ale sitului care suportă stres, precum Clasa I și
II. În altă parte, titanul dopat cu ZnO a fost
aplicat ca agent antibacterian, unde proprietățile
baetericide ale pulberii erau guvernate de
mărimea particulelor, cristalinitatea și
microstructura (156).
3 Perspective de viitor
Materialele bacteriostatice sunt vestitorii unor
material promițătoare utilizate în îngrijirea
sănătății. Materialele în curs de dezvoltare cu
caracteristici antibacteriene pot împiedica
cariogeneza dentară și pot crește timpul de
viață al materilelor de restaurare în comparație
cu cele tradiționale. Cu toate acestea, eliberarea
unor cantități mari de bactericide produce efecte
distructive asupra mediului dentar. Se așteaptă
să se manifeste noile generații de materiale de
restaurare care expun caracteristica
antibacteriană în mediile bacteriene, prin
urmare, efectele nocive ale acestora vor fi
reduse la minimum. Într-un alt cuvânt,
proprietăți antibacteriene alimentate de
adăugarea diferiților agenți au importanță, dar
nu ar trebui să deterioreze alte caracteristici ale
materialelor compozite.Agentii antibacterieni
aplicați nu ar trebui să impună efecte negative
asupra proprietăților mecanice, fizice și chimice
ale materialelor dentare. Conform cercetărilor
anterioare, unii factori importanți, inclusiv
dozarea aditivului antibacterian, efectul său
asupra eliberării de fluor, interacțiunea sa cu
compoziția chimică a eșantioanelor,
dimensiunea și forma de agent antibacterian (de
exemplu, complexe de sare, forma ionică, etc.) ,
efectul timpului asupra eliberării sale
(eliberarea controlată / susținută) și în final
comportamentul de eliberare ar trebui să fie
luate în considerare în evoluțiile viitoare. Din
această perspectivă, este necesar pentru a
dezvolta materiale de restaurare cu proprietăți
antibacteriene superioare și comportament de
eliberare constantă, împreună cu proprietăți
fizico-chimice acceptabile. Cu toate acestea,
determinarea celui mai bun mod de a crește
activitatea antibacteriană este cutia neagră a
viitoarelor dezvoltări. Având în vedere toate
încercările menționate, putem ajunge la
concluzia că atunci când luăm în considerare un 4. Concluzie
echilibru aplicabil între proprietățile
antibacteriene ale materialelor de restaurare și Domeniul GICS este un subiect important de
proprietățile lor mecanice, obținerea celui mai interes în domeniul sănătății din cauza
bun rezultat ar fi posibilă. De fapt, prin proprietăților lor unice, în special
schimbarea proiectării experimentale, ne-am comportamentul controlat al eliberării
aștepta la rezultate diferite, care pot avea o antibacteriene. Experiențele clinice au
activitate antimicrobiană superbă, fără a confirmat că eliberarea ionilor fluor nu este
compromite proprietățile mecanice. Este clar că suficientă pentru a face față cariilor recurente.
un efect antibacterian optim ar putea fi Studii recente au avut ca scop îmbunătățirea
rezultatul eliberării susținute de ioni activității antibacteriene a GICA folosind
antibacterieni fără efect divers asupra eliberării strategii inovatoare. Conform literaturii
fluorului și proprietăților mecanice. Timpul de rezumate în această lucrare, mai multe tipuri de
retenție și interacțiunea dintre fluorură și materiale organice și anorganice pot fi adăugate
aditivii antibacterieni au un impact direct asupra la GICs pentru a le îmbunătăți activitatea
patemului cu eliberare de fluor și asupra antimicrobiană. Deși activitatea antibacteriană a
efectului anti-cariogen al GICS. Pe scurt, aceste GICs este de o importanță vitală, această
efecte trebuie luate în considerare în proiectarea caracteristică poate preveni degradarea
experimentală. secundară și defectarea cimentului. Astfel,
Una dintre preocupările principale a fost trebuie să se țină seama și de efectul aditivilor
diminuarea în timp a proprietăților mecanice ale antibacterieni asupra proprietăților fizice și
restaurătorilor, după eliberarea lentă a aditivilor mecanice ale GICs. Caracteristicile
antibacterieni cu greutate moleculară mică, antibacteriene și proprietățile mecanice sunt
precum ionii de argint, ionii de zinc și cele două fețe ale aceleiași monede. În general,
clorhexidina. Această versiune ar rezista la prin creșterea cantității de aditivi se crește
eficiență pe termen scurt și ar putea crește efectul bacteriostatic al compozitului, dar
posibilitatea toxicității pentru materialele din caracteristicile mecanice suferă o deficiență,
jur. De aceea, bactericidele care nu eliberează, prin urmare , cantitatea de aditiv trebuie
cum ar fi triciosanul și furanona cele care nu au optimizată pentru a ajunge la materialele de
fost modificate, au atras atenția cercetătorilor, restaurare dorite.
în plus, efectul aditivilor antibacterieni asupra
acidului poliacrilic - ochelarii de reacție și, de
fapt, dependența de doză a acestora proprietățile
mecanice este o altă chestiune considerabilă
care duce la o creștere considerabilă a eliberării
ionilor antibacterieni. Mai mult, interacțiunea
dintre macromoleculele proteice din salivă și
agenții antibacterieni încărcați pozitiv este de o
importanță vitală, ceea ce poate duce la
formarea unei acoperiri proteice care acoperă
petele antibacteriene pe suprafețele lor. Prin
urmare, a fost acordată atenție selectării unui
aditiv adecvat, fără a avea interacțiuni cu saliva.
În cele din urmă, pentru investigații și
dezvoltări suplimentare folosind noi materiale
de restaurare, s-a considerat că este extrem de
important să se ia în considerare toate limitările
menționate mai sus ale fiecărui agent
antibacterian.