Le Fort I
- fractură transversală joasă/tip Guerin. Linia de
fractură are traiect orizontal prin: apertura piriformă,
deasupra apexurilor dentare, fosa canină, creasta
zigomatoalveolară, tuberozitatea maxilară şi 1/3
inferioară a apofizelor pterigoide. Astfel, întregul
proces alveolar împreună cu bolta palatină este
desprins de restul masivului facial (Fig. 9.59).
Mecanism de producere:
🔼 traumatisme directe aplicate frontal deasupra
apexurilor incisivilor, sau uneori lateral, prin
traumatisme aplicate în dreptul Pm sau M.
🔼 traumatism indirect, prin impactul mandibulei
asupra potcoavei maxilare, în traumatismele
aplicate în plan vertical pe menton (agresiune
umană, căderi accidentale).
Aspecte clinice:
• la nivel cervico-facial nu sunt prezente semne
clinice majore, ci eventuale leziuni asociate ale
părţilor moi: echimoze, excoriaţii, hematoame sau
plăgi limitate la nivelul regiunii nazo-labiale
superioare sau geniene;
• echimoze vestibulare „în potcoavă” la nivelul
fundului de şanţ vestibular superior şi echimoze
palatine, în special la nivelul vălului moale;
• palpare dureroasă la nivelul fundului de şanţ
vestibular superior, de-a lungul traiectului de
fractură;
• palpare dureroasă retrotuberozitar, în dreptul
apofizei pterigoide (semnul Guerin);
• mobilitate anormală a porţiunii inferioare a
maxilarului, mai ales în sens transversal;
• tulburări de ocluzie minime, reprezentate fie de
contacte premature la nivelul molarilor, bilateral,
datorită unei discrete retruzii a maxilarului, fie
ocluzie încrucişată atunci când există deplasări în
plan transversal.
Le Fort II
- disjuncţie craniomaxilară joasă sau fractură
piramidală a maxilarului.
Linia de fractură are traiect oblic în
jos şi înapoi prin: oase nazale, os lacrimal,
apofiza ascendentă a maxilarului, rebordul
orbital la nivelul găurii infraorbitale (podeaua orbitei
rămâne integră), peretele antero-lateral al sinusului
maxilar, ⅓ mijlocie a apofizelor pterigoide, peretele
lateral al fosei nazale, vomerul, septul nazal
cartilaginos (Fig. 9.62).
Mecanismul de producere:
🔼 direct, printr-un traumatism puternic aplicat la
nivelul etajului mijlociu al feţei, la rădăcina nasului,
sau uneori, din lateral. Osul maxilar este desprins în
totalitate de craniu.
Fractura Le Fort ll se defineşte prin componenta
orbito-nazosinuzală şi traiectul său subzigomatic.
Aspecte clinice:
• edem facial important („facies în butoi”);
• deformarea etajului mijlociu al feţei, cu înfundarea
piramidei nazale şi a regiunii infraorbitale, dar cu
menţinerea reliefului zigomatic;
• echimoze palpebrale şi infraorbitale, însoţite de
chemosis conjunctivo-bulbar, bilateral;
• uneori echimoze, hematoame, excoriaţii, plăgi la
nivelul zonei de impact (rădăcina nasului);
• epistaxis bilateral;
• uneori epiphora prin obstrucţia canalului
nazolacrimal;
• tulburări de sensibilitate (hipo- sau anestezie)
în teritoriul n. infraorbital;
• emfizem subcutanat prin deschiderea sinusurilor
maxilare şi a foselor nazale;
• echimoze ale mucoasei orale la nivelul
fundului şanţului vestibular superior, dar mai
ales la nivelul vălului moale şi retrotuberozitar
în dreptul apofizelor pterigoide;
• mobilitate anormală a întregului bloc maxilar,
în bloc cu piramida nazală şi podeaua orbitei, cu
palparea unei trepte osoase la nivelul oaselor
proprii nazale, marginii inferioare a podelei orbitei şi
crestei zigomato-alveolare;
• tulburări de sensibilitate în teritoriul n. palatin
mare;
• tulburări de ocluzie: în plan sagital - ocluzie
inversă la nivelul grupului frontal, datorată unui
fals retrognatism maxilar, prin deplasarea în jos
şi posterior a blocului osos fracturat; în plan
vertical - ocluzie deschisă frontală şi contacte
premature la nivelul molarilor, bilateral; în plan
transversal - ocluzie încrucişată, atunci când
există şi deplasări laterale.
Le Fort III
- disjuncţie cranio-maxilară înaltă.
Linia de fractură are traiect oblic în jos şi
înapoi prin: oasele nazale la nivelul suturii
nasofrontale, os lacrimal, apofiza ascendentă a
maxilarului, suprafaţa orbitală a etmoidului,
peretele inferior al orbitei (până la fisura
sfenomaxilară), peretele extern al orbitei (prin sutura
fronto-malară), apofiza pterigoidă în 1/3
superioară, arcada temporo-zigomatică, lama
perpendiculară a etmoidului, vomerul (Fig. 9.64).
Mecanismul de producere:
🔼 direct, printr-un traumatism violent aplicat fie
frontal asupra glabelei, fie lateral asupra osului
zigomatic,
ducând la desprinderea completă a întregului
masiv facial de baza craniului. Fracturile Le Fort III
au uneori gravitate mare, deoarece se pot însoţi
de fracturi propriu-zise ale bazei craniului.
Aspecte clinice:
Semnele clinice esenţiale sunt aceleaşi cu
cete din fracturile tip Le Fort ll, tabloul clinic fiind
mult mai impresionant prin accentuarea
acestora (Fig. 9.65), existând totodată şi unele
caracteristici:
• mobilitate anormală a întregului etaj mijlociu
al feţei în raport cu baza craniului, atât în sens
orizontal, cât şi vertical, aceasta putând fi
percepută de pacient în timpul mişcărilor de
închidere şi deschidere a gurii, care au ca rezultat
deplasarea în plan vertical a piramidei nazale,
oaselor zigomatice şi chiar a globilor oculari;
• tulburări oculare: enoftalmie şi diplopie - prin
deplasarea podelei orbitei în jos şi înapoi; alteori
exoftalmie şi diplopie - prin prezenţa unor
asemenea se pot produce hemoragii intraoculare
cu tulburări grave de vedere, precum şi pareze
ale nervilor ciliari şi oculomotori;
• rinolicvoree (semnul „şinelor de tramvai”) -
atunci când se însoţeşte de fractura anterioară
a bazei craniului şi/sau otolicvoree - atunci când
se însoţeşte de fractura bazei craniului la nivelul
stâncii temporalului;
• tulburări respiratorii prin obstrucţia căilor
aeriene superioare prin deplasarea importantă
în jos şi înapoi a întregului bloc maxilar.