CAP4' 1 Final PDF

76 Aparatură şi instrumentar stomatologic
CAPITOLUL 4
DISPOZITIVE STOMATOLOGICE
4.1. oţiuni generale. Clasificări
Pentru a antrena în mişcare de rotaţie instrumentele stomatologice

(freze, pietre dentare, perii, pufuri, polipanturi etc.) este necesară utilizarea
energiei mecanice produse de o sursă (motor electric central, micromotor
electric sau pneumatic), care trebuie transmisă acestora. Acest rol revine
dispozitivelor stomatologice.
Clasificarea dispozitivelor stomatologice se poate realiza în funcţie
de:
- turaţia la care funcţionează:
- dispozitive (piese stomatologice) de joasă turaţie (2.000-20.000;
40.000 rot/min);
- dispozitive (piese stomatologice) de turaţie înaltă (40.000- 160.000
rot/min);
- turbine dentare ( ≤450.000 rot/min);
- tipul sursei de acţionare:
- cu acţionare electro-mecanică (piese dentare);
- cu acţionare pneumatică (piese şi turbine dentare);
- tipul constructiv:
- cu acţionare de la un motor electric central;
- cu acţionare de la un micromotor electric sau pneumatic;
- cu acţionare pneumatică directă (turbine dentare);
- după rolul lor funcţional:
- piese dentare - destinate operaţiilor de precizie, cu randament mai
scăzut;
- turbine dentare - cu randament ridicat, dar de precizie mai scăzută;
- dispozitive speciale: sonda injector, suflător de aer, pulpatest,
instrument pentru detartraj, lampa de fotopolimerizare etc.
- micromotoare dentare.
În figura 4.1, se prezintă spectrul de turaţii de lucru al dispozitivelor
stomatologice. Se observă ca micromotoarele pneumatice asigură turaţii de

până la 40.000 rot/min. Prin utilizarea unor microreductoare interpuse între
între micromotor şi piesa propriu-zisă, în construcţie monobloc sau
detaşabilă, domeniul de turaţie al pieselor dentare se poate extinde până la
160.000 rot/min.
Fig. 4.1
4. 2 Dispozitive cu acţionare electromecanică
În figura 4.2 se prezintă schema bloc a dispozitivului cu acţionare

electromecanică.
Fig.4.2
În figura 4.2 s-a notat cu A sistemul de acţionare acţionare şi transmisie,

respectiv cu B dispozitivul cu acţionare electromecanică propriu-zis. În
construcţia pieselor stomatologice se utilizează diferite tipuri de transmisii
mecanice: cu curea rotundă (şnur), la uniturile dentare cu braţ Doriot, cu roţi
dinţate (piese cot sau cele cu reducţie), cu camă (la piesa Giromatic).
4.2.1. Piesa dreaptă
Piesa dreaptă sau piesa de mână este destinată operaţiilor pe

suprafeţe uşor accesibile: dinţi frontali superiori, faţa vestibulară a dinţilor
frontali inferiori şi pentru unele operaţii pe feţele ocluzale ale molarilor şi
premolarilor. În piesele drepte se utilizează instrumente cu o lungime a
mandrinei mai mare (cu l ≥ 40 mm), datorită modului de fixare a acestora în
dispozitiv şi accesibilităţii suprafeţelor pe care se lucrează.
Dintre caracteristicile specifice pieselor drepte pot fi amintite:
gabaritul sporit, ceea ce conduce la o accesibilitate redusă, turaţii de
funcţionare joase ( ≤20.000 rot/min), utilizarea de instrumente active: freze,
pietre, polipanturi etc. şi modalitatea de fixare a sculei active, prin forţă
(sistem: bucşă elastică, sistem special pentru blocare-deblocare). Schema de
principiu a piesei drepte este prezentată în fig.4.3.
scula bucsa elastica arbore in trepte

semicuplaj al
arbore principal
bratului Doriot
Sistem blocare-deblocare
cuplaj lagar semicuplaj la

arbore final transmisie
cu bolt arborele Doriot
mecanica
Fig.4.3
Antrenarea instrumentului de lucru în mişcare de rotaţie se face de la

un motor electric central prin transmisia cu şnur a braţului Doriot sau printr-
un micromotor ataşat piesei drepte.
Ataşarea piesei la braţul Doriot sau micromotor se realizează printr-
un cuplaj cu două gheare (semicuplajul ataşat arborelui principal al piesei şi
semicuplajul ataşat elementului terminal al braţului Doriot sau arborelui de
ieşire al micromotorului). De la arborele principal, printr-un cuplaj cu bolţ,
mişcarea se transmite arborelui în trepte, care se roteşte împreună cu
arborele port-sculă, antrenând scula activă în mişcare de rotaţie. Arborele în
trepte, în deplasarea sa axială, asigură, printr-un sistem de blocare-
deblocare, fixarea sculei active în bucşa elastică.
Carcasa exterioară a piesei drepte trebuie să aibă o formă anatomică,
cu o linie astfel concepută încât să ofere o priză palmară maximă, pentru a
împiedica alunecarea piesei din mână. Piesa dreaptă este prevăzută cu un
dispozitiv tubular, fixat pe exteriorul piesei, racordat la circuitul de apă şi
aer al unitului dentar, în vederea răciri sculei active.
În figura 4.4 se prezintă sistemul de blocare-deblocare al
instrumentului de lucru (freză, piatră dentară etc.) din construcţia piesei
drepte.
Fig.4.4
Instrumentul de lucru rotativ (scula activă), se fixează în bucşa

elastică. Carcasa exterioară posterioară a piesei drepte este solidarizată cu
arborele principal, care, la rândul lui, este solidarizat cu arborele în trepte,
prin cuplajul cu bolţ. Blocarea sculei active în bucşa elastică prin strângere
(fixare prin forţă), se realizează prin deplasarea axială (deplasarea spre
dreapta) a ansamblului: carcasă posterioară – arbore principal – arbore în
trepte. Aceasta determină mişcarea de oscilaţie a pârghiei cotite (furcă) în
jurul articulaţiei acesteia pe arborele tubular, astfel încât extremitatea B a
furcii se îndepărtează de axa piesei (ajunge pe o treaptă a arborelui în trepte
mai depărtată de axă). Vârful A al furcii, oscilează în sens orar, împingând
capul şurubului şi implicit piesa conică spre stânga. Aceasta, datorită
conicităţii sale, asigură strângerea bucşei elastice pe coada sculei active,
blocând-o în piesă. Pentru deblocare se împinge ansamblul: carcasă
posterioară – arbore principal - arbore în trepte spre stânga (spre partea
anterioară), furca oscilează în sens anti-orar, extremitatea ei B, ajungând
mai aproape de axa piesei, vârful A a furcii se deplasează (oscilează în sens
anti-orar), eliberând capul şurubului de reglare, solidar cu piesa conică.
Aceasta, datorită elasticităţii bucşei, este împinsă spre dreapta, eliberând-o şi
deblocând scula activă. Reglarea mărimii strângerii sculei active se face prin
intermediul şurubului de reglare, care poate fi depărtat mai mult sau mai
puţin de pârghie.
Dimensionarea treptelor arborelui în trepte
Aşadar, prin rotirea furcii de blocare în jurul articulaţiei O, materializată

în arborele tip bucşă (arborele tubular), aceasta apasă pe şurubul de reglare,
deplasând piesa conică, în arborele tubular. Deplasarea axială a piesei
conice se notează cu „x” (figura 4.4). Aceasta trebuie să asigure o strângere
„s” a bucşei elastice.
s
x= (4.1)
tgα
unde α este semiunghiul conului la vârf al piesei conice.
Deplasările fiind mici, se poate face aproximarea:
))
x ≅ AA' = β̂ ⋅ r (4.2)
de unde:
x
β̂ = (4.3)
r
unde prin β s-a notat unghiul de rotaţie al braţelor furcii. Se aproximează:
))
BB' = β̂ ⋅ R ≅ y (4.4)
Deplasarea totală „y”, parcursă de extremitatea B a furcii se va determina

cu relaţia:
R s R
y = x⋅ = ⋅ (4.5)
r tgα r
în care:
- R - distanţa de la punctul de oscilaţie la extremitatea B a furcii;
- r - distanţa de la punctul de oscilaţie la extremitatea A a furcii.
Înălţimea y' a unei trepte a arborelui în trepte se poate determina cu
relaţia:
1 s R
y' = ⋅ ⋅ (4.6)
n tgα r
unde: n - numărul de trepte al arborelui .
Calculul forţelor de blocare-deblocare
În procesul de aşchiere a dentinei, scula activă dezvoltă o forţă de

aşchiere Fas , care generează un moment de torsiune M t , la axa sculei
active (fig.4.4). S-a luat în considerare cazul unei freze cilindrice.
În scopul asigurării fixării sculei active în bucşa elastică, forţa de frecare
dintre tija sculei şi bucşă trebuie să fie mai mare decât forţa tangentială Ft ,
ce acţionează asupra tijei de fixare a sculei active. Din condiţia:
Mt Mt
Fas = Ft = = (4.7)
da df
în care:
d a - este diametrul părţii active a frezei; d f - este diametrul părţii de fixare

frezei ( se consideră, pentru exemplul de calcul prezentat, o freză cilindrică,
activă doar pe generatoare).
Din relaţia (4.7):
Mt Mt
Ft = = (4.8)
da df
Forţa de frecare F f , dintre tija frezei şi bucşa elastică va fi:
F f = µ1 ⋅ Fn (4.9)
unde: - Fn este forţa normală la tija de fixare a frezei;
- µ1 este coeficientul de frecare tijă/bucşă elastică.
Astfel forţa de apăsare normală va fi:
1 Mt
Fn = ⋅ (4.10)
µ1 d f
La contactul bucşă elastică-piesă conică, acţionează forţa tangenţială:
Mt
Ft' = = F f ' = µ2 ⋅ Fn' (4.11)
d f'
unde: - F f ' este forţa de frecare între bucşa elastică şi piesa conică;
- µ 2 este coeficientul de frecare bucşă elastică/piesă conică;
- Fn' este forţa normală la partea conică a bucşei elastice.
Deci:
1 Mt
Fn' = ⋅ (4.12)
µ2 d f '
unde: d f ' - este diametrul mediu al părţii conice de contact bucşă elastică /
piesă conică.
Se poate astfel determina forţa axială rezistentă Fa :
1 Mt
Fa = Fn ⋅ cos α = ⋅ ⋅ cos α = FA (4.13)
µ2 d f '
în care FA este forţa axială activă, ce trebuie asigurată prin oscilarea furcii
sistemului de blocare-deblocare.
La capătul B al furcii acţionează forţa FB . Aceasta se determină din
ecuaţia de momente în raport cu punctul O de oscilaţie a furcii:
FA ⋅ d 1 = FB ⋅ d 2 (4.14)
de unde:
d1 1 M t d1
FB = FA ⋅ = ⋅ ⋅ cos α (4.15)
d 2 µ2 d f ' d 2
unde: d 1 - braţul forţei axiale active;

d 2 - braţul forţei FB .
Calculul solicitărilor din sistemul de blocare-deblocare se poate realiza
cunoscând sistemul de forţe, determinat anterior.
4.2.2. Piesa contraunghi (cot)
Se utilizează pentru prelucrări de masă dentară în zone cu

accesibilitate redusă. Piesa cot are o elasticitate a formei, permiţând
posibilităţi de orientare în spaţiu diferite, graţie capului piesei contraungi,
care este orientabil. Piesele active utilizate (freze, pietre, etc.) au coada
scurtă. Piesele contraunghi permit două modalităţi de orientare a axei de
rotaţie, prin cele două cuplaje dinţate. Fixarea sculei în dispozitiv se face
prin formă, datorită formei speciale a cozii frezei. Aceste dispozitive
lucrează la turaţii de la 4.000 ÷ 20.000 rot/min (40.000 rot/min). Schema de
principiu este prezentată în figura 4.5.
bucsa elastica arbore

secundar arbore principal
cuplaj
dintat semicuplaj al
bratului Doriot
lagar
cuplaj
dintat
scula
semicuplaj la arborele Doriot
Fig.4.5
Prin intermediul cuplajului cu gheare, mişcarea de rotaţie se

transmite la arborele principal, lăgăruit pe rulmenţi sau lagăre de alunecare.
Prin cuplajul dinţat conic neortogonal (cu i ≈1), se transmite mişcarea de
rotaţie la arborele secundar şi printr-un al doilea cuplaj dinţat conic
ortogonal cu raport de transmitere unitar (i=1), la ansamblul de fixare al
sculei şi implicit, la axul sculei active.
Ansamblul de fixare a sculei
active
Scula activă are tija de
fixare de formă specială, frezată
la extremitate şi prevăzută cu un
canal. Bucşa de fixare, are în
partea superioară un alezaj de o
formă, care reprezintă negativul
formei cozii frezei. În partea
superioară, freza se asigură
împotriva desfacerii printr-un
zăvor oscilant ce pătrunde în
canalul ei ( fig.4.6).
În figura 4.7 se prezintă o
soluţie de fixare a instrumentului
de lucru în capul piesei
contraunghi.
Fig. 4.6
În figura 4.7,
freza 8 are tija de fixare
de formă specială,
bucşa de fixare 6’
având un alezaj ce
reprezintă negativul
formei tijei, ceea ce
împiedică rotirea lor
relativă. Asigurarea
axială a frezei se
realizează de către un
zăvor oscilant (fig. 4.6).
Bucşa 6’ este lăgăruită
pe două lagăre 9, 9’ .
Pe arborele secundar 7
este fixată, printr-un
bolţ, roata conică 6,
care angrenează cu
roata conică danturată
pe bucşa de fixare.
Fig.4.7
4.2.3. Piesă contraunghi specială (Giromatic)
Este o piesă contraunghi specială, care transformă mişcarea de rotaţie

continuă a arborelui secundar, într-o mişcare de rotaţie alternativă de ¼ de
rotaţie la axul sculei active. Piesa lucrează cu turaţii reduse (cca. 1000
rot/min). Piesa este destinată intervenţiilor pe canalele radiculare, unde
precizia este esenţială.
Schema de principiu a piesei contraunghi speciale, Giromatic, este
prezentată în fig. 4.8.
Prin cuplajul cu gheare, este antrenat în mişcare de rotaţie continuă
de la braţul Doriot sau micromotor, arborele principal, care, prin cuplajul
principal transmite mişcarea la arborele secundar. Pe arborele secundar este
cama
tachet
bucsa
elastica portachet
arbore principal
cuplaj
dintat semicuplaj al
bratului Doriot
lagar
cuplaj
dintat
scula
arbore secundar semicuplaj la arborele Doriot
Fig.4.8
fixat, printr-un bolţ, portachetul, care poartă tachetul excentric, ce
antrenează cama cilindrică în mişcare de rotaţie alternativă, prin canalul
elicoidal practicat în aceasta.
Cama îndeplineşte şi rolul de
bucşă de fixare a sculei active,
căreia îi imprimă mişcarea de
rotaţie alternativă.
Lăgăruirea celor doi
arbori, principal şi secundar,
este asigurată de lagăre de
alunecare sau rulmenţi.
În figura 4.9 este
prezentată o secţiune prin capul
de lucru al piesei Giromatic.
Bucşa de fixare a sculei
active 10’ este în acelaşi timp şi
cama cilindrică acţionată în
mişcare de rotaţie prin bolţul
fixat pe port-tachetul 6’’ , fixat
Fig. 4.9 pe arborele secundar 7.
Cama cilindrică este susţinută pe lagărele de alunecare 9 şi 9’ .

Excentricitatea e a tachetului determină unghiul de înclinare a canalului
elicoidal practicat în camă (fig.4.10). În figura 4.10, s-au notat:
β - unghiul de înclinare a elicei;
d m - diametrul mediu al cilindrului corespunzător contactului camă-
tachet;
α - unghiul la centru corespunzător segmentului de elice ( este şi
Fig.4.10
unghiul de oscilaţie al sculei active; α =900 ).

Ecuaţiile segmentului de elice:
x = rm ⋅ cos α
y = rm ⋅ sin α (4.16)
z = k ⋅α
2e
în care: k = .
α
Prin desfăşurarea segmentului de elice:
e 2e
tgβ = = (4.17)
dm α ⋅ dm
α⋅
2
de unde:
2e
β = arctan (4.18)
α ⋅ dm
Dimensionarea ştiftului cu rol de tachet se face din condiţia de rezistenţă

la forfecare. Forţa cu care ştiftul loveşte canalul este Fm , cu componenta
tangenţială Ft şi axială Fa .
Ft = Fm ⋅ sin β
Fa = Fm ⋅ cos β (4.19)
Ft 4 ⋅ Ft
τf = = ≤ τ af (4.20)
ds2
Π ⋅ d s2
Π⋅
4
Diametrul ştiftului se va determina cu relaţia:
4 ⋅ Ft
dS = (4.21)
Π ⋅ τ af
Determinarea diametrului mediu d m al camei se face din condiţia
echilibrului momentelor de torsiune la arborele camei:
M t = Fm ⋅ e = Ft ⋅ rm = Fm ⋅ sin β ⋅ rm (4.22)
respectiv:
e
rm = (4.23)
sin β
Calculul de dimensionare a cuplajului la braţul Doriot / micromotor
Cuplajul cu gheare este comun celor trei tipuri de piese prezentate

anterior şi este standardizat. Aceeaşi soluţie constructivă de cuplaj este
utilizată şi pentru cuplarea pieselor dentare la micromotor.

În figura 4.11 se prezintă sistemul de forţe care solicită ghearele
cuplajului. Pentru calculul de dimesionare sau verificare al solicitărilor din
cuplaj, forţa tangenţială Ft se va descompune în două componente normale
Fn şi Fn′ :
Mt Ft 1
Ft = ; Fn = ⋅ (4.24)
dc cos α cos β
în care:
- M t este momentul de torsiune la arborele principal.
Condiţia de solicitare la strivire între ghearele corespondente ale celor
două semicuplaje (de pe arborele principal al piesei şi axul terminal al
braţului Doriot ) este:
Fig. 4.11
−1
 d − da  M t 1 1
σ kef = e ⋅l ⋅ ⋅ ⋅ ≤ σ ak (4.25)
 2  d c cos α cos β
Admiţând constructiv diametrul arborelui principal d a şi constructiv, din

condiţii de gabarit, diametrul exterior al cuplajului d e , din relaţia (4.25) se
poate determina diametrul mediu pe care acţionează forţa Ft .
Din solicitarea la forfecare a ghearelor cuplajului, se poate scrie:

−1
 d − da  M t
τ fef =  e ⋅b ⋅ ≤ τ af (4.26)
 2  dc
Relaţia (4.26) poate fi utilizată pentru dimensionarea cuplajului.
4.3. Turbine dentare
Turbinele dentare sunt dispozitive stomatologice cu acţionare

pneumatică. Se utilizează pentru prelucrări cu o precizie mai scăzută, dar cu
o productivitate mare.
Sursa de acţionare este un microcompresor, care asigură o presiune
maximă pmax= 5 bar; domeniul de presiune de lucru este între 3 - 4,5 bar.
Debitul de aer necesar este de cca. 36 l/min. Turbinele funcţionează la turaţii
mari, până la 400.000 rot/min – turaţie de mers în gol. Turaţiile de lucru
mari necesită o echilibrare perfectă a rotorului, precum şi lăgăruiri
corespunzătoare (pe rulmenţi sau lagăre pneumatice, pentru turaţii foarte
mari).
Puterea maximă se obţine la cca. 50 % din turaţia de mers în gol, după
cum reiese şi din figura 4.12.
Turbinele au sisteme de fixare
pentru instrumentele rotative
standardizate, în general cu
transmiterea momentului „prin
forţă” (FG – Friction-grip).
Fig.4.12
4.3.1 Determinarea debitului de aer necesar pentru acţionarea

turbinei
În vederea determinării debitului de aer necesar acţionării turbinei la

nivelul compresorului, se aplică ecuaţia lui Bernoulli: compresor - turbina
dentară. Din această ecuaţie rezultă viteza efectivă vT la nivelul turbinei
ef
dentare:
 χ pC − pT 
vTef = 2 g  ⋅ − ∑ ∆pC −T  (4.27)
 χ −1 γ 
în care: χ - coeficient de destindere adiabatică a aerului;

pC - presiune în compresor;
γ - greutatea specifică a aerului;
∑ ∆p C −T- suma căderilor de presiune între compresor şi turbină.
Pentru a asigura funcţionarea turbinei, viteza efectivă a aerului la
nivelul turbinei dentare trebuie să îndeplinească condiţia:
vTef ≥ vTnec (4.28)
unde vTnec se poate determina din nomograme, funcţie de tipul paletelor
rotorului. Relaţia (4.28) permite dimensionarea debitului de aer necesar a fi
asigurat de compresor.
În figura 4.13 se prezintă diferite tipuri de paletaje ale rotorului turbinei
dentare.
Fig.4.13
4.3.2 Caracteristici de proiectare
4.3.2.1 Turbine cu rulmenţi
Figura 4.14 prezintă o secţiune printr-o turbină cu rulmenţi cu bile.

La acest tip constructiv, sistemul de fixare al instrumentului rotativ, pe care
se află şi rotorul turbinei, este lăgăruit pe rulmenţi cu bile. Turaţiile de lucru
foarte mari impun condiţii deosebite materialelor utilizate, bătăilor radiale
ale rulmenţilor, sistemului de fixare
şi rotorului turbinei.
În figura 4.14: a – conducta
de alimentare cu aer sub presiune
( în spatele acesteia se află conducta
de refulare);
b – ansamblul rotor ( rotorul turbinei
şi sistemul de fixare a
instrumentului rotativ tip FG);
c – rulmenţi cu bile.
În figura 4.15 se prezintă un
Fig.4.14 un alt exemplu de lăgăruire a rotorului
turbinei pe rulmenţi cu
bile.
Se observă în cele două
figuri, tipuri diferite de
paletaje ale rotorului.
În figura 4.16 se
prezintă o secţiune
printr-o turbină
completă. Capul
turbinei şi mânerul sunt
în construcţie
monobloc.
Un sistem de
cuplare rapidă asigură
Fig.4.15 cuplarea mânerului
turbinei la furtunul de alimentare cu aer comprimat, cu sistemul de răcire
pentru spray-ul de răcire şi cu sursa de alimentare cu energie electrică,
necesară alimentării sistemului de iluminare locală prin fibră optică, propriu

soluţiilor constructive noi de turbine.
Fig.4.16
În figura 4.16:
- a – rotorul turbinei;
- b – sistemul de fixare pentru instrumente tip FG (prin frecare/forţă);
- c – conducta pentru admisia aerului sub presiune;
- d – canal de refulare a aerului;
- e – lampa halogen;
- f – fibra optică;
- g – cuplaj rapid;
- h – sistem de fixare tip baionetă;
- i – inele de etanşare;
- k – conductă de apă pentru spray-ul de răcire;
- l – robinet de reglare a apei pentru spray;
- m – duza de spray;
- n – furtun de alimentare, conţinând conductele de apă, aer, energie
electrică.
4.3.2.2 Turbine cu lagăre pneumatice
La acest principiu constructiv, rulmenţii cu bile ai rotorului sunt

înlocuiţi cu lagăre pneumatice ( figura 4.17 ). Perna de aer a lagărului se
formează în jurul palierelor rotorului, îndată ce turbina este pornită.
Soluţiile constructive adoptate au în vedere asigurarea uniformităţii
pernei de aer a lagărului, în vederea minimizării bătăilor radiale ale
rotorului. La forţe mari de solicitare a vârfului instrumentului de lucru,
rotorul se înclină şi apare efectul nedorit al contactului mecanic între
palierele rotorului şi carcasa piesei dentare.

Turbinele cu lagăre pneumatice sunt silenţioase şi fiabile. În figura
4.17:
- a – calea de aer sub
presiune ( în spatele ei se
află conducta de refulare a
aerului);
- b – rotorul turbinei, în
interiorul căruia se află
sistemul de fixare al
instrumentului de lucru tip
FG;
Fig. 4.17 - c – inel cu diuze;
- d – perna de aer.
4.3.2.3 Sistemul de fixare a instrumentelor
Instrumentele rotative sunt fixate în capul turbinei prin mandrine, cu

transmitere de moment prin forţă. De regulă, se utilizează o mandrină
elastică, a carei strângere pe tija sculei active se realizează cu ajutorul unui
arc axial, prin intermediul unei piese conice, asemănător sistemului de
blocare-deblocare al piesei drepte. Instrumentele de lucru utilizate au tija
scurtă ( 4,5 mm ) – figura 4.18 a). Mandrinele sunt de două feluri:
- mandrine cu arc ( cu buton sau „push-up”) - aceste dispozitive au
o mandrină al carei arc acţionează asupra unor cleşti ce fixează freza.
Pentru deschiderea cleştilor se apasă din nou pe butonul situat în partea
superioară a turbinei. La apăsarea butonului, o pana (piesă conică) se
poziţionează între cleşti pentru a-i menţine deschişi, decuplând astfel freza;
- mandrinele cu şurub- asigură fixarea prin strângerea unei bucşe cu
pereţi subţiri în jurul tijei de fixare a instrumentului, prin intermediul unei
piese conice, cu ajutorul unei cheiţe.
Fig.4.18
În ambele cazuri,
fixarea instru-
mentului de lucru
se face prin „forţă”,
instrumentele fiind
de tip FG.
Freza din figura
4.18 b) este utilizată
la piesele
contraunghi (fixare
prin formă).
Dimensiunile
acestor instrumente
sunt standardizate.
Instrumentele de
lucru de tip FG
(freze, pietre) sunt
cele utilizate la
turaţii mari. Din
cauza turaţiilor de
lucru mari, dar şi
Fig. 4.19 durităţii materialului
de lucru (smalţ cu duritate HV= 3334 N/m2), aceste scule se execută din
carburi metalice sau oţeluri diamantate.
În figura 4.19, se prezintă o soluţie constructivă de mandrină cu
buton ( push-up ). Capul de turbină are o carcasă exterioară 11, cu un
alezaj interior , în care se află montat ansambul rotor 16, lăgăruit pe doi
rulmenţi cu bile de construcţie specială, 13 şi 14. Arborele rotorului de
turbină este tubular, în interiorul lui fiind montată bucşa elastică (mandrina)
15, în care se fixează tija instrumentului de lucru. Bucşa 15 se roteşte
solidar cu rotorul turbinei, rotaţia relativă a celor două piese fiind
împiedicată printr-o bilă.
Rulmenţii 13 şi 14 sunt identici. Pentru explicarea funcţionării, se
va descrie rulmentul 14. Între inelul exterior 21, al rulmentului şi carcasa
exterioară 11, se interpune un inel de suspensie 31, confecţionat dintr-un
elastomer, pentru atenuarea vibraţiilor produse de turaţiile de lucru mari.
Se observă în partea inferioară a carcasei capului de turbină, forma

geometrică adecvată montării dispozitivului de iluminat local şi sistemului
de răcire.
La apăsarea butonului 10, prin intermediul celor două arcuri
lamelare, piesa conică 12 se deplasează în jos, acţionând asupra bucşei
elastice 15, care eliberează tija instrumentului de lucru. La eliberarea
butonului 10, arcurile revin în poziţia iniţială şi bucşa elastică blochează tija
sculei active.
O problemă importantă care trebuie luată în considerare la
proiectarea unei turbine, este nivelul de zgomot. Nivelul de sunet la turbina
dentară variaza între 65-78 dB sau uneori şi mai mult. Acest nivel de sunet
este primul motiv de nemulţumire pentru utilizatori. Mai mult, există un vârf
al spectrului sonor, la aproximativ 7000 Hz, corespunzător turaţiei de
425.000 rot/min şi caracterizat de către utilizatori ca un “sunet de înaltă
frecvenţă”.
Pentru reducerea nivelului sonor, preciziile de prelucrare a
suprafeţelor pieselor componente şi finisarea acestora este esenţială, de
asemenea soluţiile constructive adoptate.
Una dintre problemele întâlnite în timpul utilizării acestui mecanism
de fixare / decuplare este alunecarea frezei, o problema care apare atunci
când se înregistrează diferenţe între viteza de rotaţie a frezei şi a mandrinei
(alunecare), cu precădere în cazul frezei de ultimă generaţie, a cărei viteză
poate depăşi 300.000 rot/min. În timp, aceste diferenţe conduc la reducerea
eficienţei mandrinei. Daca mandrina şi/sau freza se uzează – şi, din păcate,
se ajunge destul de repede în acest stadiu – există un risc deosebit de mare
ca freza să se desprindă în timpul funcţionării.
O altă problemă întâmpinată în utilizarea unui mecanism de fixare /
decuplare se referă la dificultatea deschiderii mandrinei, atunci când se
doreşte înlocuirea frezei.
Soluţia de mandrină prezentată în figurile 4.20, 4.21, conţine
următoarele componente: un cap, alcătuit la rândul sau dintr-un rotor cu
două paliere şi o mandrină cilindrică cu arc, având un alezaj, în care este
introdusă tija frezei. Capătul inferior al mandrinei este fixat pe bucşa
rotorului, iar cel superior pe arcul celor doi cleşti. Capetele cleştilor
acţionate de arc se află de obicei într-o poziţie care permite prinderea tijei,
iar atunci când se doreşte decuplarea frezei, aceste capete se deschid.
Mecanismul de decuplare al frezei este situat în partea superioară a

rotorului, deasupra mandrinei, pentru a permite deplasarea între poziţia sa
superioara şi cea inferioara.
Acest mecanism cuprinde şi o pană pentru deschiderea cleştilor,
activată atunci când mecanismul mandrinei este coborât la extremitatea
inferioară. O altă componentă este pârghia situată în partea superioară a
dispozitivului, care imprimă mânerului o mişcare axială de urcare /
coborâre. Pârghia include şi o camă prin care se acţionează mecanismul de
prindere al mandrinei, pentru a-l coborî atunci când mânerul este ridicat.
Deşi forţa direcţionată spre interior şi exercitată de cleşti asupra tijei
frezei este considerabilă, cleştii acţionaţi de arc se pot deschide în urma
apăsării butonului situat pe partea superioara a capului acestui dispozitiv.
Atunci când butonul este dezactivat, o parte a pârghiei coboară, acţionând
pana situată între cleştii mandrinei, pe care îi menţine deschişi. Când
butonul este activat, pârghia urcă şi este rotită mai departe de centru, pentru
ca forţa exercitată de arcul cleştilor să fie transmisă de pană înapoi la
pârghie, până în momentul în care utilizatorul apasă din nou pe buton. În
timpul lucrului, cleştii sunt deschişi înspre exterior şi aflaţi într-o poziţie de
tensiune, iar distanţa dintre capetele acestora este puţin mai mică decât
diametrul minim al unei tije de freză obişnuită. Ca urmare, atunci când o
freză cu un diametru redus este fixată de cleştii mandrinei, curbura acestora
şi implicit forţa de fixare exercitată de cleşti, este relativ mare.
Aceasta forţa de fixare este direcţionată
radial asupra tijei frezei obişnuite şi este
deosebit de eficientă în prevenirea
alunecării frezei pe durata funcţionarii
dispozitivului.
În figura 4.20 se prezintă o vedere
a capului turbinei. Se observă pârgia de
acţionare 36, care are şi o mişcare de
rotaţie în plan frontal.
Fig.4.20
Figura 4.21 prezintă o secţiune longitudinală prin capul turbinei. În

figura 4.20, 12 este carcasa exterioară a capului turbinei şi 10, carcasa
exterioară a a gâtului turbinei. În alezajul 13 al acesteia este un rotor 14,
acţionat de aer sub presiune, furnizat prin mânerul 11. Rotorul este susţinut
de rulmentul superior şi inferior 15 şi 16. Inelele elastice 17 şi 18 susţin
ansamblul rotorului în camera 13, pentru a reduce nivelul de zgomot şi

pentru a atenua vibraţiile generate de turaţia mare a rotorului.
Rotorul 14 susţine şi o bucşă 19, care se deschide în capătul de sus
şi de jos, 19b respectiv 19c. Capătul de jos, 19c, intră prin deschiderea 12a,
în capatul inferior al capului piesei 12.
În partea inferioară a bucşei, 19a, este o mandrină elastică cu arc, 20.
Mandrina are o frezare axiala deschisa la capăt, 21 pentru a fixa capătul
cilindric al piesei
dentare.
Mandrina are o
parte periferică
cilindrică 20a şi o
parte periferică
conică 20b. Partea
periferică este
crestată longitudinal,
23, pentru a permite
montarea celor doi
cleşti orientaţi în sus,
24. Numărul optim al
cleştilor este doi.
Astfel de cleşti sunt
prevăzuti la capetele
superioare cu braţe
interioare curbate 25.
Pârghia de eliberare
a mandrinei, care are
forma elementului
cilindric de strângere
30, este montată la
capatu 19a a bucşei
Fig.4.21
rotorului 19. La capătul inferior al piesei, elementul de eliberare al

mandrinei este prevăzut cu pana 31, care intră în fanta 23, a mandrinei 20.
Deoarece cleştii mandrinei sunt pretensionaţi pentru a exercita forţa
de prindere şi pentru că forma curbată le creşte forţa de tensionare şi cea de
prindere, o astfel de mandrină este foarte eficientă pentru a evita alunecarea

relativă între tija frezei şi mandrină.
Capătul superior al piesei cu pană 30, se află sub pârghia 36, rotită
de discul 37. Pârghia include un mâner 36a, un element cu camă 36b, şi un
ax transversal 38. Se observă că mânerul pârghiei, 36a, este considerabil
mai lung decat cama 36b – de preferat este sa fie de trei ori mai lung – astfel
încât asigură multiplicarea forţei de acţionare, când pârghia este rotită în sus
din poziţia sa orizontală, în poziţia ridicată .
Când este coborată, pârghia de control 36 se aşează în canelura 39,
practicată în discul 37. Un arc lamelar 40 se află sub discul 37 şi exercită o
forţa orientată în sus, asupra camei 36b a pârghiei, pentru a menţine pârghia
în poziţia sa cea mai joasă. Arcul 40 exercită o forţa suficientă pentru a
menţine pârghia de control în poziţia sa cea mai joasă, atâta timp cât
operatorul doreşte să înlocuiască freza 22.
Pentru a elibera mandrina 20, operatorul trebuie să rotescă pârghia
36 în poziţia ridicată. Când mânerul pârghiei 36a este ridicat, cama 36b
conduce piesa cu pană 30 în jos, astfel încât piesele cu pana 31 sunt
deplasate spre exterior, pentru a permite introducerea sau înlocuirea unei
freze 22.
4.3.2.4 Răcirea locului intervenţiei
În funcţie de turaţiile de lucru şi viteza de avans, pot apărea

temperaturi locale de până la 800C în zona de intervenţie, în doar 4 secunde,
fără răcirea acestei zone. Acestea determină afectarea ireversibilă a dentinei
sănătoase şi ţesuturilor învecinate. Din acest motiv, toate turbinele, fără
excepţie, sunt prevăzute cu căi de transport pentru mediul de răcire.
Ele sunt dotate cu unu sau mai multe ajutaje pentru apă sau spray-ul
de răcire, dirijate spre vârful instrumentului de lucru. Spray-ul este format
din apă rece, cu un debit de 50 l/min, la un debit de aer de 1 – 5 ml/min,
asigurând o răcire optimă.
Dimensionarea diuzei dispozitivului de răcire
Mediul de răcire are rolul de a prelua integral energia termică produsă în

procesul de prelucrare, ca urmare a transformării lucrului mecanic consumat
pentru dislocarea smalţului şi dentinei, în căldură.
Deci:
n n
∑ Wi = ∑ Qj
i =1 j =1
(4.29)
unde: ∑ W - lucrul mecanic total consumat în procesul de prelucrare,

i
∑ Q - căldura totală disipată în procesul de prelucrare.

j
∑W este compus din: lucru mecanic consumat pentru dislocarea

i
dentinei, lucrul mecanic consumat prin frecare în dispozitivul stomatologic,

lucru mecanic consumat prin frecare material dentar – sculă activă, lucru
mecanic consumat prin frecarea instrumentului rotativ cu aerul etc.
∑ Q j este compus din: căldura preluată de masa dentară, căldura
preluată de zona activă a sculei, căldura preluată de mediul de răcire etc.
Se poate scrie:
∑Q
j =1
j = me ⋅ ce ⋅ ∆θ(e ) (4.30)
în care: me - este masa echivalentă (dinte + zona activă a instrumentului de

lucru);
ce - este căldura specifică echivalentă;
∆θ(e ) = t 0f − t i0 reprezintă variaţia de temperatură în zona de lucru.
∑Q j se mai poate exprima:
m
Πd a2
∑ Q j = ma ⋅ ca ⋅ ∆θa = Va ⋅ ρa ⋅ ca ⋅ ∆θa = Qa ⋅ t ⋅ ρa ⋅ ca ⋅ ∆θa = va ⋅
j =1 4
⋅ t ⋅ ρ a ⋅ c a ⋅ ∆θ a
(4.31)
unde:
- ma - masa agentului de răcire;
- ca – căldura specifică a agentului de răcire;
- ∆θa - variaţia de temperatură a agentului de răcire;
- Va – volumul agentului de răcire;
- ρa - densitatea specifică a agentului de răcire;
- Da – debitul agentului de răcire;

- t – timpul de acţionare a agentului de răcire;
- va – viteza agentului de răcire;
- da – diametrul diuzei agentului de răcire.
Din relaţiile 4.30, 4.31, cu condiţia de compensare a căldurii totale
echivalente disipate în procesul de prelucrare a dentinei, se poate determina
diametrul optim al diuzei d a dispozitivului de răcire a turbinei dentare:
d a = [4 me ⋅ ce ⋅ ∆θ(e ) / va ⋅ Π ⋅ t ⋅ ρa ⋅ ca ⋅ ∆θa ]2
1
(4.32)
4.3.2.5 Iluminarea locală a locului intervenţiei
Iluminarea locului intervenţiei este asigurată de lampa scialitică a

unitului dentar şi trebuie să asigure o iluminare de cel puţin 8000 Lx.
Aceasta însă nu poate asigura o iluminare optimă în zonele greu accesibile
din cavitatea bucală; în cazul utilizării lămpii scialitice a unitului dentar, se
observă o scădere a iluminării de aproximativ 1:4 la dinţii din spate, în
raport cu cei din faţă, adică tocmai în zonele dificil de tratat.
Turbinele moderne sunt înzestrate cu o sursă proprie de iluminat, de
regulă cu o lampă de halogen miniaturizată, încorporată în mâner ( v. fig.
4.16). Lumina este dirijată spre capul turbinei, prin intermediul unor fibre
optice. Iluminarea, în acest caz, la o distanţă de 10 mm de fanta de ieşire a
spotului luminos, este de 15.000 – 20.000 Lx şi este, de regulă, reglabilă.
În figurile 4.22; 4.23, se prezintă un dispozitiv de iluminat destinat să
echipeze o turbină sau piesă dentară în vederea iluminării locale a locului
intervenţiei.
Fig.4.22
Fig.4.23
În esenţă, dispozitivul de iluminat, cuprinde un mănunchi de fibre

optice, ce constituie un “ghidaj” pentru fluxul luminos, o extremitate a
acestuia fiind plasată în faţa unei lămpi ( de regulă o lampă halogen
miniaturizată) , la cealaltă extremitate a mănunchiului, fibrele optice fiind
divizate în două mănunchiuri, fixate printr-un inel, care asigură divizarea
fasciculului luminos orientat spre locul intervenţiei. Inelul este amplasat în
capul turbinei sau piesei dentare, pe exteriorul suprafaţei orientate spre zona
de lucru.
În figura 4.23, 10 este mănunchiul de fibre optice, divizat în cele
cele două mănunchiuri 11 şi 11', spre o extremitate şi reunit într-un punct
12, pentru a forma un fascicul unic 13 spre sursa de lumină, la cealaltă
extremitate.
Utilizarea a două fascicule de lumină, 11 si 11' permit obţinerea
unui iluminat uniform al locului intervenţiei.
Extremitatea 13 a măninciului de fibre optice este introdusă într-o
bucşă metalică 14, care închide fibrele optice, capetele lor formând o
suprafaţă plană 15. Această suprafaţă 15 este orientată spre o lampă halogen
miniaturizată, nereprezentată în desen, ea constituind suprafaţa de intrare
pentru lumina ce se propagă prin fibrele optice 10.
Cealaltă extremitate a mănunchiului de fibre optice 10 este divizată
în cele două mănunchiuri 11, 11'. Cum cele două mănunchiuri sunt,
constructiv şi funcţional identice, doar “ghidajul optic” 11 va fi descris în
detaliu. Extremitatea acestuia este dispusă într-un tub metalic 20, ce prezintă
o parte îndoită 21, vizibilă în fig 4.22 şi 4.23. Acest tub închide fibrele
optice, a căror extremitate formează o suprafaţă de ieşire 22, prin care se
transmite fluxul luminos. Este important ca extremitatea părţii indoite 21 a
tubului ce se găseste pe suprafata 22, să nu prezinte muchii tăietoare, pentru
a evita accidentarea utilizatorului. “Ghidajul optic” 11', conţine
componentele notate 20', 21' şi 22', aceste elemente, fiind analoage
elementelor 20, 21 şi 22, care tocmai au fost descrise.

Partea curbată 21, a tubului 20, este fixată pe un suport 25, care se
prezintă, în exemplul descris, sub forma unui inel metalic, dar bineînţeles, el
ar putea să aibă şi alte forme, funcţie de piesa în care suportul trebuie
amplasat.
Inelul 25 prezintă o faţă interioară 26 şi o faţă exterioară 27, care
are un orificiu circular 28 . Diametrul orificiului 28 este egal cu cel al
tubului 20, ceea ce permite introducerea părţii curbate 21 a acestui tub, în
orificiu. Fixarea părţii curbate 21 pe inelul 25 se realizează prin intermediul
unui cordon de sudură 29, reprezentat în fig 4.22 b.
4.3.2.6 Calculul forţelor de aşchiere la dislocarea dentinei
Pentru exemplificare, se va prezenta modalitatea de calcul a forţei de

aşchiere, pornind de la următoarele ipoteze: prelucrare cu freză cilindrică,
dentină sănătoasă şi forţe de apăsare constantă.
Forţa de aşchiere este componenta tangenţială Fz (fig.4.24) a sistemului
de forţe din procesul de prelucrare:
FZ = C F ⋅ DF ⋅ s y ⋅ t x ⋅ K ⋅ z (4.33)
unde: C F - coeficient de formă al frezei;

DF - diametrul frezei;
x , y - coeficienţi de corecţie ( x =0.7÷08 şi y =1÷1.1),
K - coeficient de material (dentină);
z - numărul de muchii active ale frezei;
s - avansul longitudinal;
t - avansul axial.
În procesul de prelucrare mai apar şi componentele axiale şi radiale
ale sistemului de forţe, respectiv:
Fy
s
Fz
R
t
Fx
Fig.4.24
Fx = (0 ,6 ÷ 0 ,7 )Fz (4.34)
Fy = (1,1 ÷ 1,2 )Fz (4.35)
Forţa rezultantă în procesul de prelucrare:
R = Fx2 + Fy2 + Fz2 (4.36)
Sistemul de forţe determinat mai sus se utilizează la dimensionarea

elementelor constructive ale turbinei: palete rotor, lagăre, etc.
4.4 Micromotoare dentare
4.4.1 Consideraţii generale
Acestea sunt incluse în dispozitive stomatologice moderne, la care

acţionarea instrumentului de lucru (freză, piatră) se face de la un
micromotor propriu, electric sau pneumatic, ataşat piesei dentare drepte sau
cot.
Această soluţie constructivă asigură un grad de manevrabilitate mai
mare decât cele cu acţionare de la un motor electric central, prin braţ Doriot,
precum şi viteze de lucru mai mari, prin utilizarea unor microreductoare
încorporate sau detaşabile, la micromotoarele electrice ( pâna la 160.000
rot/min.). Motorul electric propriu-zis dezvoltă, de fapt, o turaţie de la

1.000 rot/min. la 40.000 rot/min. Gama de turaţii a micromotoarelor
pneumatice este de până la 40.000 rot/min. Micromotoarele dentare
pneumatice se utilizează în general în SUA , la uniturile dentare europene
fiind utilizate preponderent micromotoare electrice.
4.4.2 Micromotoare electrice
În figura 4.25 se prezintă o soluţie constructivă de piesă contraunghi

cu micromotor electric.
În figura 4.25:
a – rotor;
b – perii colectoare;
c – magnet permanent;
d – cuplaj rapid;
e – piesă contraunghi;
f – sistem de cuplare tip baionetă;
g- etanşări (inele O);
Fig.4.25
h – bucşa de fixare a instrumentului de lucru, tip FG sau prin formă;

i– conducta de aer pentru spray-ul de răcire;
k – conducta pentru apa de formare a spray-ului de răcire;
l – lampa halogen miniaturizată, pentru iluminatul local;
m – fibra optică;
n - robinet de reglare a debitului apei de răcire;

o – diuza de spray.
Caracteristici constructive
Antrenarea electrică se realizează, de regulă, cu micromotoare de

curent continuu. Motorul este prevăzut cu un semicuplaj cu gheare
standardizat, care permite montarea axială a piesei contraunghi, identic cu
cel utilizat la piesa stomatologică clasică. Micromotoarele electrice ating
puteri până la 60 watt. Tensiunea de alimentare este de maximum 30 V. Un
sistem electronic de reglare automată asigură o turaţie constantă, indiferent
de variaţiile puterii consumate în procesul de lucru. Acelaşi sistem mai
asigură şi inversarea sensului de rotaţie a instrumentului dentar. Ca şi
turbinele, micromotoarele electrice dispun de căi de transport pentru mediul
de răcire apă-aer şi conductoare de alimentare cu electricitate, precum şi de
mijloace de iluminare locală a locului intervenţiei.
4.4.3 Micromotoare pneumatice
Turbinele acţionate pneumatic au surclasat toate celelalte tipuri de

piese de mână. Aceste „motoare de turaţie mare”, ating o turaţie de ordinul
sutelor de mii de rotaţii pe minut. Totuşi, deoarece capetele de turbină
trebuie sa fie sterilizate după fiecare utilizare, durata ”de viaţă” a acestor
capete este relativ scurtă. Astfel rămâne o piaţă importantă pentru aşa
numitele motoare pneumatice de joasă turaţie. Aceste micromotoare sunt în
general situate în zona de priză palmară a piesei drepte . Aceste motoare pot
atinge turaţii maxime de ordinul a 20.000 până la 40.000 rot/min, în funcţie
de producătorul lor. Viteza acestor motoare poate varia prin reglarea
debitului de aer necesar acţionării motorului. Acest reglaj se fac prin
intermediul unei pedale de comandă. Totuşi modificarea vitezei prin
intermediul acestei pedale este dificilă.
Din acest motiv, unele motoare acţionate pneumatic pot fi prevăzute
cu valve pentru controloarea vitezei, care limitează turaţia maximă a
motoarelor şi chiar permit inversarea rotaţiei a motoarelor. Datorită
dimensiunii miniaturizate şi domeniului de utilizare al acestor motoare,
trebuie folosite componente de înaltă precizie. Poziţionarea acestor
componente este esenţială pentru a asigura acurateţea operaţiei, durată mare
de funcţionare şi pierderi minime de aer, respectiv eficienţă maximă.
Deseori datorită dimensiunii reduse şi utilizării ca mijloc de

acţionare, a aerului, vitezele maxime la aceste motoare sunt dificil de atins.
Valva prevăzută pentru a regla curgerea aerului, trebuie să fie suficient de
mică pentru a încăpea în piesa de mână, împreună cu rotorul şi pentru a
putea fi realizată ca o construcţie monobloc.
În figura 4.26 se prezintă un motor pentru piesa dreaptă, cu acţionare
pneumatică, montat într-o carcasă exterioară de formă tubulară, suficient de
mic în diametru pentru a putea să fie ţinută în mână; un rotor cu o
multitudine de palete fixate în carcasă; o roată dinţată cuplată la un capăt
axial al rotorului; un reductor cu de roţi dinţate ; un arbore de comandă
cuplat cu butucul de susţinere a roţilor dinţate şi dispus axial cu rotorul; o
roată dinţată condusă, cuplată la un capăt al arborelui principal; o coroană
dinţată.
Motorul pentru piesa dreaptă, acţionat pneumatic, conţine, pe lângă
cele amintite mai sus, o valvă cu membrană în interiorul carcasei; o valvă
metalică în interiorul carcasei situată între valva cu membrană şi cameră; un
prim canal de aer care trece prin valva metalică până la cameră şi un canal
secundar de aer, separat de primul canal, de la cameră prin valva metalică
până la valva cu membrană; o incintă cu aer, deschizându-se prin valva cu
membrană şi o deschidere de evacuare a aerului; deschizătura pentru incinta
de aer include o canelură centrală având două deschizături circulare,
localizate concentric în interiorul şi exteriorul pereţilor; cel puţin două
degajări semicirculare în valva cu membrană, pe suprafaţa frontală; o
degajare la fiecare capăt al deschizăturii centrale.
În figura 4.26, se prezintă o secţiune longitudinală prin motorul
pneumatic descris, în figurile 4.27 şi 4.28, secţiuni după traseele marcate în
figura 4.26, respective traseele 2-2 şi 3-3.
Ansambul motorul pneumatic al piesei drepte, este notat cu cifra
10. Un capăt frontal 10a al motorului 10, este configurat pentru a se cupla
la incinta de aer din piesa dreaptă. Construcţia în ansamblu al unui astfel de
motor de piesă dreaptă este des întâlnită în industria de profil.
Motorul 10 include, în general, o carcasă exterioară tubulară 12,
suficient de mică pentru a permite carcasei 12 de a fi prinsă şi manevrată
într-o singură mână de un operator, similar utilizării unui creion. Un rotor
acţionat pneumatic indicat cu cifra 14, este susţinut de carcasa 12 pe
lagărele cu rulmeţi (sau cuzineţi) 20, 22.
Fig. 4.27
Fig. 4.28
Fig.4.26
Referitor la figura 4.2, rotorul 14 este un ansamblu care include un

butuc central 15, în care se află paletele 16, în degajări radiale, tensionate
din interior de arcurile 17. În figurile 4.26, 4.27 şi 4.28, pe palierele 18, 19,
ce formează corp comun cu butucul 15, pe palierele butucului 15, se
montează lagărele 20, 22. O roată dinţată este asamblată nedemontabil la un
capăt axial al rotorului 14. Roata dinţată centrală 24, antrenează cele trei
roţi 30. Ea este montată pe un butuc 35. Pe arborele principal 36 este fixat
butucul 35 al coroanei dinţate 40. Arborele 36 este cuplat, prin arborii 18,
19, la rotorul 14. O roată dinţată 18 este fixată la un capăt al arborelui de
comandă 36. Roata dinţată condusă 38, este plasată înaintea capătului 10a al
motorului 10, în deschiderea frontală a carcasei 12. Referindu-ne de
asemenea tot la figura 4.28, o roată inelară 40 angrenează cu roţile 30. Roata
inelară 40 mai include o porţiune cilindrică 42, respectiv un arbore 44.
Rulmetul 46 centrează arborele de comandă 36 la distanţă faţă de coroana
dinţată 40, în timpul funcţionării. Acest lucru asigură viteza
corespunzătoare, printr-o pornire fină a motorului 10, la o presiune joasă a
aerului.
Motorul 10 include un număr de alte componente a căror sarcină este
de a controla şi direcţiona aerul presurizat, prin rotorul 14. Acestea se
observă la capătul 10b al motorului, unde aerul sub presiune este introdus şi
evacuat. Capătul 10b al motorului este delimitat de un capac 60. Un inel
pentru ajustarea vitezei, 62, este asamblat rotativ la capacul 60. Capacul 60
conţine o valvă 66, pentru ajustarea vitezei în motorul 10. Valva 66 este
cuplată cu inelul 62 şi capacul 60 prin bila 64. Capacul 66 poate fi fixat prin
forţă de carcasa 12. Suprafaţa frontală a valvei metalice 68, sprijină partea
din spate a bucşei 70. Partea din spate a cilindrului 72 sprijină partea
frontală a bucşei 70. Referitor la figura 4.27, arborele 722 este situat
excentric în cilindrul 72, în timp ce butucul 15 al rotorului 14, este situat
central astfel încât determina culisarea paletelor în fantele radiale ale
rotorului 14. Reductorul planetar, incluzând roţile 30, montate pe arborii 34
şi coroana dinţată 40, reduce viteza şi creşte puterea transmisă roţii de
comanda 38. Motorul propriu-zis are o turaţie de cca 5000 rot/min. Rotorul
însă are o turaţie maximă de cca 20.000 rot/min, datorită reductorului
planetar.
Figura 4.29 prezintă un detaliu al componentelor ce suportă capătul
rotorului 14. Un arc 80 şi un distanţier 82 sunt situate între valva metalică
68 şi rulmentul 20. Un alt distanţier 84, montat pe arborele 18, se află între
inelul interior al rulmetului 20 şi butucul 15 a rotorului 14. Arcul 80 fixează

elastic inelul exterior al rulmentului 20 în degajarea corespunzătoare a
rotorului şi permite menţinerea unei încărcări reduse a rulmenţilor 20, 22
pe durata funcţionării motorului 10. Acest lucru permite o durată mare de
funcţionare a rulmentilor şi asigură funcţionarea lină a motorului. Revenind
la figura 4.26, o piesă 86, montată între cilindrul 72 şi valva metalică 68,
asigură fixarea axială a componentelor.
Figura 4.30 ne arată
componentele valvei de reglare a
vitezei şi inversarea sensului de rotaţie
a motorului 10, în ambele versiuni, de
5000, 20.000 rot/min. Valva metalică
68, include o deschidere circulară 682,
ce permite intrarea aerului lângă
perimetrul exterior circular 681, şi o
deschidere semicirculară ce permite
intrarea sau evacuarea aerului, 684,
intersectând perimetrul exterior 681,
aproximativ la 137o de la deschiderea
682. Partea din spate a valvei metalice
68 descrisă în figura 4.30, sprijină
Fig.4.29
Fig. 4.30 Fig.4.31

partea frontală a valvei cu membrană 66, descrisă în figura 4.31.

Referitor la figura 4.31, valva cu membrană 66 are un perimetru
circular exterior 661. O deschidere periferică circulara 662 se extinde
aproximativ 2100 în jurul părţii de jos a valvei şi deschide un canal
circular, realizând legătura cu canalele de evacuare. O deschizătură 664
pentru calea de aer este prevăzută pe circumferinţa superioară a valvei 66,
şi este simetrică cu degajarea 662 . Bila 64 cuplează valva 66 cu inelul de
ajustare a vitezei 62.
Figurile 4.32 – 4.37, reprezintă poziţii variabile a deschiderilor
pentru aer 682, 684 a valvei metalice 68 în raport cu fanta pentru camera de
aer 664 şi degajarea 662 face legătura cu degajările 663 de evacuare, ale
valvei 66. În figura 4.32, suprafaţa frontală a valvei 66 acoperă în întregime
şi închide degajarea 682 a valvei metalice 68, în timp ce altă porţiune a
valvei 66 acoperă degajarea semicirculară 684, a valvei metalice 68, ce
permite intrarea aerului . În această poziţie motorul 10 este considerat a fi
scos din viteză şi nu are destul aer pentru a acţiona rotorul 14. În timp ce
valva cu membrană 66 este rotită în sens antiorar, cum este notată în figurile
4.33, 4.34, deschiderea semicirculară pentru evacuarea aerului 684, a valvei
metalice 68, începe să depăşească degajarea semicirculară 664b pentru
camera de rezervă de aer 664, în timp ce deschiderea 682 a valvei metalice
68, începe să depăşească degajarea 664, făcând legătura spre canalele de
evacuare a aerului 663, ale valvei cu membrană 66. Ca rezultat, aerul începe
să curgă în direcţie inversă prin deschiderile de intrare şi evacuare 682 şi
684 a valvei metalice 68 şi prin restul motorului 10 astfel încât rotorul 14
este acţionat în sens invers (se inversează sensul de rotaţie). Figurile 4.35 –
4.37 descriu detalii ale canalelor de aer de-a lungul cilindrului 72. Aceste
canale transportă aerul între valva metalică 68 şi carcasa rotorului 722.
Prin soluţia exemplificată, la turaţia maximă ( ≈ 20.000 rot/min ),
presiunea în camera de rezervă precum şi presiunea de evacuare a rezervei
de aer prin valva ajustabilă 66, poate fi între 10-13 atmosfere. Orificiul
prevăzut cu deschiderea circulară de intrare a aerului 682, al valvei metalice
68 şi deschiderea camerei de aer a valvei 66, sunt proiectate pentru a asigura
aproximativ jumătate din debitul de aer necesar aerului, când valva 66 este
poziţionată median, între poziţia valvei la putere maximă sau 0.
4.5 Soluţii constructive de dispozitive stomatologice
4.5.1 Piesa contraunghi de turaţii joase pentru canale radiculare
O piesă dentară contraunghi cu o viteză mică, cu un moment de

torsiune relativ ridicat, este compusă dintr-o carcasă, un arbore principal al
cutiei de viteze montat în carcasă, un cuplaj la sursa de acţionare
(micromotor, de preferat pneumatic), un reductor planetar cu mai multe
trepte.
Piesele cot dentare cu turaţie mică şi moment de torsiune ridicat,
sunt folosite în diverse aplicaţii dentare, ca de exemplu în aplicaţiile
endodontice. Când se execută proceduri, ca de exemplu terapia canalului
radicular, freze de forme diverse (freze conice) utilizate pentru curăţirea
canalelor prin alezare sunt utilizate în această piesă dentară.
Soluţia constructivă prezentată realizează, pe fiecare treaptă a
angrenajului planetar, un raport de transmitere de 1 : 4.
În figura 4.38, este o vedere de perspectivă a piesei cot prezentată,
având o freză endodontică conică, montată la capul activ al piesei.
Fig.4.38
În figura 4.39, se prezintă o secţiune longitudinală a piesei dentare

din fig. 4.38, realizată de-a lungul liniei 2-2.
În figura 4.40 este o secţiune transversală a piesei, realizată de-a
lungul liniei 3-3 în figura 4.39.
În figura 4.41, este o vedere a piesei dezansamblată, pentru a
evidenţia componentele interioare ale piesei dentare din figurile 4.38 – 4.40.
Fig.4.39
Fig.4.40
Piesa dentară contraunghi prezentată cuprinde o carcasă principală

10, o altă carcasă 11, asamblată cu prima. Un cap contraunghi 12 este
asamblat la carcasa 11, cu ajutorul unei piese filetate 13, care se
înşurubează prin filetul 14 pe carcasa 11. Piesa dentară prezentată este
antrenată cu ajutorul unui micromotor ( de obicei pneumatic, având, de
exemplu, o turaţie de ieşire de 20.000 rot/min) în mod convenţional, prin
cuplajul cu gheare 22 şi i se ataşează capul contraunghi 12, de asemenea
într-o manieră convenţională, prin înşurubare.
Fig. 4.41
Referitor la figura 4.39, un arbore de intrare 20 are semicuplajul cu
gheare 22, montat prin presare pe arborele 20 şi asigurat printr-un bolţ 26.
Cuplajul 22 realizează legătura cu un motor pneumatic rotativ, cu o turaţie
maximă de 20.000 rot/min. Un arc cilindric 24 împinge semicuplajul 22 spre
partea dreaptă, ca în fig.4.39, în vederea cuplării corecte cu semicuplajul
axului motorului de antrenare. Bolţul 26 este montat, de preferinţă prin
presare, în alezajul 27 (a se vedea fig.4.41) în arborele motor 20. Inelele de
etanşare 30, 31, 32 sunt montate la capetelor arcului elicoidal pentru a
preveni griparea angrenajelor în timpul funcţionării. O clemă E 34 (a se
vedea fig.4.41) fixează arcul 24 montat pe arborele motor 20.
La extremitatea arborelui motor 20 se află o roată dinţată 40. Roata
dinţată 40 poate să fie corp comun cu arborele motor 20, sau poate fi
construită separat şi apoi montată la capătul arborelui motor 20, astfel încât
să fie coaxială cu arborele motor 20. Arborele motor 20 are la capătul de
intrare rulmenţii 42, 44. Rulmenţii 42, 44 sunt separaţi de un inel de
etanşare 43. Roata dinţată 40 susţine inelul interior al rulmentului 42,
pentru a se roti cu acesta, şi inelul de etanşare 30, la fel . Astfel, arborele
motor 20 este susţinut de rulmeţii 42, 44 şi se roteşte în carcasa principală
10.
În figurile de mai sus, se observă un reductor planetar în trei trepte,
constructiv identice. Prima treaptă este compusă dintr-o o coroană dinţată
50, care este fxată în carcasa principală 10. Coroana 50 poate fi montată prin
presare în carcasa 10 sau, dacă este montată altfel, i se interzice rotaţia
relativă la carcasa 10 ( de exemplu, cu o pană ). În prezenta aplicaţie,
coroana 50 conţine o dantură interioară şi serveşte ca şi coroană fixă a
primului angrenaj planetar în trepte. Trei roţi dinţate 52, 53 şi 54 sunt
montate între coroana fixă 50 şi roata dinţată solară 40. Când roata dinţată
solară 40 se roteşte, roţile satelit 52, 53, 54 se rotesc în jurul danturii 51, a
coroanei dinţate fixe 50 şi în jurul roţii solare 40. O roată dinţată 60, având
arborii 62, 63, 64 fixată prin presare, este inclusă şi este aranjată în aşa fel
încât arborii 62, 63, 64 sunt montaţi în alezajele 52a, 53a şi 54a, ale roţilor
planetare 52, 53 şi 54. Roţile planetare 52, 53 şi 54 se rotesc liber pe arborii
respectivi 62, 63 şi 64. Când piesa dentara lucrează, arborele motor 20
roteşte roata solara 40 care, la rândul ei, face ca roţile planetare 52, 53 şi 54
să se rotească în jurul roţii solare 40 şi în jurul coroanei 50, şi astfel face ca
roata dinţată 60 să se rotească cu aceeaşi turaţie cu care roţile planetare 52,
53, 54 se rotesc în jurul coroanei dinţate 50.
Fixată pe axul de ieşire al roţii dinţate 60, este o altă roată 70
(similară roţii 40), care constitue roata principală a celei de-a doua trepte a
reductorului. Funcţionarea acestei trepte este identică primei trepte,
prezentate mai sus.
O a treia treaptă, cu roata dinţată interioară 111 este montată fix în
interiorul carcasei principale 10, într-o manieră similară cu a coroanelor 50
şi 80. Cea de-a treia treaptă a reductorului este identică constructiv şi
funcţional.
Un inel decorativ 160 este prevăzut lângă capătul carcasei principale
10, ce poate fi codată prin culori, pentru a desemna diferite turaţii de ieşire
pentru diferite piese dentare sau pentru a desemna diferite tipuri de piese
dentare. Inelul decorativ 160 este interpus între carcasa principală 10 şi
carcasa 11.
În prezenta soluţie, reductorul planetar în trepte este proiectat pentru
pentru a realiza un raport de reducere de 1:4, pe fiecare dintre cele trei trepte
ale reductorului. Prin urmare o piesă dentară cu o turaţie de intrare de
20.000 rot/min, asigură o turaţie de ieşire mică, ideală pentru prelucrarea
pe canalele radiculare, de 312 rot/min (20.000 : 64). Un motor electric poate
fi folosit în locul motorului pneumatic.
Dacă o viteză mai mică de 300 sau aproximativ 312 rot/min este
necesară la ieşirea din piesa dentară, o a patra treptă identică poate fi
cuplată, pentru a realiza o turaţie de ieşire de 78 rot/min, pentru o turaţie de
intrare de 20.000 rot/min. Un astfel de reductor planetar în patru trepte va

necesita o mărire gabaritului axial al piesei de mână, ce poate fi uşor
realizată asigurând o carcasă principală 10 telescopică, cu o canelură 15,
îndeajuns de lungă pentru a adapta cele patru trepte planetare.
Pentru alte scopuri dentare, diferite rapoarte de reducere pot fi
necesare. De exemplu, când se execută operaţii de implantare, este folositor
să se utilizeze o reducţie în două trepte ce asigură o reducere de 1:16, în aşa
fel încât turaţia de ieşire să fie de aproximativ 1250 rot/min (pentru o turaţie
de intrare de 20.000 rot/min). În acest caz, carcasa principală poate fi
scurtată, şi arborele de ieşire 140 va fi cuplat la roata principale 60. În loc
să se scurteze carcasa principală, prin canelura 15, se poate monta un arbore
de ieşire mai lung.
4.5.2 Racord rapid pentru piese dentare
Pentru a permite unui dispozitiv dentar, ca de exemplu o turbina

pneumatică sau o piesă de mâna cu motor electric, să fie repede conectată
sau deconectată la o unitate de furnizare a energiei electrice, apă şi aer sub
presiune, un ansamblu rotativ este dotat cu o parte fixă 4 (fig.4.42), alături
Fig.4.42
de canalele 13 - 16 pentru lichide şi contactele electrice inelare 26, o mufă

de cuplare 32, liberă pe porţiunea fixă 4. Mufa de cuplare 32 este fixată la
dispozitivul stomatologic, cu un sistem tip baionetă, 38. Carcasa acestuia se

prelungeşte axial, pentru a preveni un contact accidental între inelele
electrice de contact 26.
Prin construcţia sa, racordul permite aşadar protecţia contactelor
electrice împotriva deteriorării, precum şi o cuplare rapidă la piesa dentară,
printr-un sistem de cuplare tip baionetă.
În instalaţiile dentare clasice, racordurile de acest tip sunt destinate
racordării dispozitivelor dentare, cum ar fi piesele de mâna, turbinele, la
motoare electrice, la o sursa de lumină, la un bloc fix de alimentare, la surse
de fluide. Se tinde din ce în ce mai mult să se dea acestor racorduri un
caracter polivalent, permiţând conectarea succesivă a diferitor tipuri de
instrumente dentare.
Prezenţa unui racord suplimentar, jucând rolul de interfaţă între
partea fixă a racordului şi dispozitivul dentar, are ca inconvenient creşterea
lungimii totale a dispozitivului ţinut în mână de către dentist. În aceste
circumstanţe, tubul flexibil racordat tinde să exercite asupra dispozitivului
un cuplu rezistent, ce poate afecta precizia de lucru. Racordul polivalent
rotativ permite evitarea acestor neajunsuri.
Figura 4.43 reprezinta o vedere în perspectivă a racordului rotativ
cuplat la un motor electric, destinat acţionării unei piese de mână.
Fig.4.43 Fig.4.44
Figura 4.44 prezintă o vedere laterală a racordului rotativ. Figura

4.45, prezintă o vedere în perspectivă a racordului, cu evidenţierea unor
elemente şi detalii interioare. Figura 4.46, reprezintă o vedere analoagă celei
din figura 4.45, cu mai multe detalii.
Fig.4.45 Fig. 4.46
Figura 4.47 prezintă o vedere detaliată a părţii anterioare a

racordului rapid. evidenţiind modul de cuplare a acestuia la un micromotor
electric de acţionarea a pieselor dentare.
Fig. 4.47
Figura 4.47 prezintă un racord rotativ 1, conectat la un micromotor

electric 2, care antrenează instrumentul dentar (piesa de mână),
nereprezentată în figură. Racordul 1 conţine o parte fixă 4, asamblată rotativ
în partea din faţă a micromotorului 2, o parte rotativă 5, prevăzută cu un
cuplaj tip baionetă. Racordul 1 conţine şi un tub flexibil 7, ale cărui
extremităţi sunt racordate la partea fixă 4 şi la un bloc de alimentare şi de
comandă, nereprezentat în figură.
Racordul 1 este descris mai detaliat în figurile 4.42, respectiv 4.44 –
4.47. După cum vom vedea în particular în figura 4.42, partea fixă 4 are o
piesă posterioară 10 şi o piesă anterioară 11, asamblate între ele cu bucşa
filetată 12. Aceste două piese sunt traversate de către patru canale 13-16 de
fluide, un canal 13 pentru apa de răcire din zona de lucru, un canal 14 pentru
aerul comprimat care acţionează paletele rotorului motorului pneumatic sau
de răcire a unui micromotor elecric, un canal 15 pentru aerul comprimat
destinat protejării zonei de lucru, şi un canal de retur al aerului 16. În spatele
piesei 10, aceste patru canale pornesc din patru degajări 17 şi 18,
comunicând cu conductele 19 şi 20, dispuse în tubul flexibil 7. Acesta
conţine şi conductorii electrici 21, dintre care doar unul este reprezentat.
Tubul flexibil 7 este fixat în spatele piesei 10, legând două manşoane conice
22 şi 23, şi a unei bucşe filetate 24, care aparţine de asemenea de partea fixă
a racordului.
Un grup de patru contacte electrice inelare 26 sunt montate pe partea
cilindrică a piesei 11 şi izolate de o piesă-suport izolatoare 27. Ansamblul
de inele de contact 26 şi suport izolator 27, are o suprafaţă periferică 28,
destinată ajustării lungimii de contact, specifică instrumentului antrenat.
Fiecare inel de contact 26 este racordat electric la unul dintre conductorii 21
ai tubului flexibil 7, pentru a fi legaţi la o sursa de alimentare electrică.
După cum se vede în figura 4.47, deoarece racordul rotativ este conectat în
partea posterioară a motorului electric 2 sau la un instrument care prezintă o
configuraţie similară, suprafaţa exterioară a fiecărui inel de contact 26 se
găseşte în contact glisant cu o perie colectoare 30, formată dintr-o lamă
elastică, racordată la circuitele interne ale motorului şi permite astfel
alimentarea piesei de mână.
Partea rotativă a racordului conţine, cum se vede în figura 4.42, un
manşon de cuplare 32 şi un inel intermediar 33, dispus între manşonul 32 şi
bucşa filetată 12, care aparţine părţii fixe a racordului.
Manşonul de cuplare 32 are o porţiune cilindrică 34 şi o porţiune

cilindrică filetată 36, asamblată cu piuliţa 35. Piuliţa 35 este prevăzută cu
nişte găuri frontale 37, pentru cheie, în vederea montării / demontării.
Partea cilindrică 34 a manşonului 32, are o lungime suficientă pentru a
proteja inelele electrice de contact 26. Această parte cilindrică 34
realizează cuplarea mecanică între racord şi piesa dentară, datorită unui
dispozitiv tip baioneta, care prezintă două canale frezate 38 în forma de ‘J’,
care sunt mai vizibile în figura 4.43. Figura 4.47 arată că porţiunea
cilindrică 34 a mansonului 32, se asamblează cu un racord posterior 40 al
micromotorului electric 2,care prezintă un ştift ce intră în canalele 38,
pentru a fixa axial micromotorul la racord.
De notat că piuliţa 35, asamblată cu manşonul 32, poate culisa axial pe
lungimea suprafeţei exterioare a manşonului 22 al părţii fixe a racordului 1.
Inelul intermediar 33 (fig.4.42) serveşte ca sprijin axial pentru mansonul
32 şi prezintă o secţiune transversală în forma de ‘U’, care se suprapune
peste bucşa 12 cu un joc axial. El este compus din două bucşe filetate 50 şi
51, asamblate prin înfiletare. Bucşa fixă 12 are o bucşă 52, din material
antifricţiune, în care bucşa interioară 50 poate glisa. În figura 4.45 este
reprezentat racordul 1 fără partea cilindrică 34, care este dealtfel amovibilă,
şi în figura 4.46 este arătată bucşa 51, pentru a vedea mai bine manşonul de
cuplare. Bucşă posterioră 50 conţine proeminenţele 54, în număr de patru.
Micromotorul 2 este amplasat în faţă, datorită fluidelor sub presiune
conţinute de canalele 13-16. El este reţinut axial de dispozitivul tip baionetă
38, 41, mansonul 32, suprafaţa frontală 55 a piuliţei 35, inelul intermediar
33 şi bucşa antifricţiune 52, până la racord. În particular, presiunea aerului
comprimat ce trece prin canalul 13, acţionează pe suprafaţa frontală 61 a
părţii fixe a racordului, aerul comprimat din canalul 14 actionează pe o altă
suprafaţă frontală 62 a acestei părţi fixe, iar presiunea din canalul 16
acţionează pe partea fixă, într-o zonă a inelului intermediar 33. Fiecare
dintre aceste presiuni acţionează pe partea fixă din spate, ceea ce are ca efect
blocarea proeminenţelor 41 în extremitatea curbată frontală a canalelor 38 în
forma de ‘J’, ceea ce măreşte forţa necesară pentru deschiderea
dispozitivului de cuplare.
4.5.3 Turbină dentară cu lagăre pneumatice
Un cap al turbinei cu lagăre pneumatice este reprezentat în figura

4.48. Acest cap este notat cu T1 şi conţine un corp C1, în interiorul căruia
este situat un arbore tubular R1, care este în acelaşi timp şi mandrină de
fixare a instrumentului
stomatologic OL.
Pe arborele R1, este
montat rotorul turbinei TB1,
care este alimentată cu aer sub
presiune prin nişte canale. Întreg
ansamblul rotorului este susţinut
de subansamblele lagărelor
pneumatice SH1 şi SB1. Acestea
conţin lagărele pneumatice
propriu-zise PH1 şi PB1 şi
diuzele DH1 şi DB1, prin care
intră aerul sub presiune pe
interfaţa dintre lagarele PH1 şi
PB1 şi rotorul R1.
Piesele suport SH1 şi
SB1 asigură ghidajul în rotaţie al
rotorului R1, astfel încât rotorul
să fie menţinut în corpul C1.
Aceste piese-suport SH1 şi SB1
sunt prevăzute cu nişte garnituri
JT.
Fig. 4.48 Acestea sunt interpuse între
piesele - suport şi peretele intern al corpului C1, aceste garnituri având rol
de amortizare a vibraţiilor determinate de bătăile radiale ale rotorului.
Diuzele DH1 si DB1 ale lagărului PH1 şi PB1 sunt practicate în bucşele
CH1 şi CB1, în care sunt montate şi garniturile JT.
Turbinele cu lagăre pneumatice nu pot fi utilizate în anumite
aplicaţii, care presupun forţe de apăsare mari. Ca urmare , practicienii au
nevoie de condiţii specifice de utilizare a acestor instrumente. Din acest
motiv, se preferă utilizarea unor turbine cu rulmenţi cu bile, care prezintă
caracteristicile mecanice necesare. Totuşi, turbinele prevăzute cu rulmenţi

au o durată de viaţă limitată, datorită sterilizărilor repetate.
Ca urmare , aceşti rulmenţi au inelele realizate din materiale sintetice
impregnate cu un lubrifiant indispensabil pentru funcţionarea adecvată a
rulmenţilor la viteze de lucru foarte mari (400.000 rot/min). Sterilizarea
acestor instrumente se face la presiune şi temperatură ridicate. Fiecare
proces de sterilizare îndepărtează puţin câte puţin lubrifiantul.
Aceste procese de sterilizare nu pot fie evitate , pentru a nu transmite
viruşi sau alte maladii, astfel durata de viaţă a instrumentelor cu rulmenţi
este puternic scurtată.
Din aceste motive se caută ameliorarea caracteristicilor turbinelor cu
lagăre pneumatice, deoarece aceste instrumente nu au probleme în urma
sterilizării. În general, problemele turbinelor cu lagăre pneumatice provin
din alinierea defectuoasă a celor două lagăre, adică o eroare de coaxialitate.
În acest scop, în soluţia constructivă prezentată, coaxialitatea lagărele
pneumatice inferior şi superior este asigurată printr-o construcţie monobloc,
după cum se observă în figurile următoare:
- în figura 4.48 se prezintă o secţiune longitudinală a capului turbinei
dentare, fără alinierea lagărelor pneumatice ;
- în figura 4.49 se prezintă o secţiune longitudinală a capului turbinei
dentare cu alinierea lagărelor pneumatice;
- figura 4.50 este similară figurii 4.49, dar evidenţiază şi căile de
alimentare cu aer comprimat.
- figura 4.51 arată modul de poziţionare a întregului cartuş ( ansamblu
rotor cu lagăre, etanşări şi inele de amortizare a vibraţiilor radiale ), în
capul turbinei.
Fig. 4.49
Fig.4.50
Referindu-ne la figura 4.49 , se

prezintă o soluţie de cap de
turbină asemănătoare celei din
figura 4.48, dar cu o construcţie
monobloc a lagărelor
pneumatice inferior şi superior,
ceea ce asigură coaxialitatea
lagărelor şi, implicit reducerea
bătăilor radiale, respectiv a
vibraţiilor.
Fig.4.51 Lagărele PH2 şi PB2, având două

diuze DH2 şi DB2, sunt prevăzute cu canale radiale care pornesc din zona
de contact cu rotorul şi care comunica cu un ansamblu de conducte şi
camere pentru asigurarea distribuţiei de fluid pe interfaţa de contact.
Diuzele DH2 şi DB2 ale lagărelor sunt realizate din materiale dure,
din cauza frecărilor mari. Ele pot fi realizate din material compozite.
Dupa cum se vede în figură, lagărele PH2 şi PB2 sunt fixate în
bucşele CH2 şi CB2 prin presare. Garniturile elastice JT1 - JT4 sunt
amortizoare, ce pot atenua vibraţiile radiale ale ansamblului rotorului.
Bucşa inferioară CB2 se sprijină cu extremitatea inferioară pe
corpul C2. Ea este montată cu un joc radial important în corpul C2 şi are
două garnituri JT3 şi JT4 . Corpul bucşei CB2 este format de un perete 1,
care este coaxial cu rotorul R2. Piesa de legătură ML permite asigurarea
alinierii statice şi dinamice a lagărului PH2 în raport cu lagărul PB2.
Astfel peretele 1 al lagărului PB2 , bucşa 4 şi peretele 2 al
suportului superior SH2 constituie o singură piesă monobloc numită cartuş.
Acest cartuş CT, formeaza un subansamblu al capului de turbină , ce conţine
rotorul R2 cu turbina TB2, lagărul PB2 cu diuzele DH2 şi DB2 şi bucşa
CH2. Acest subansamblu poate fi extras din locaşul său din corpul C2, fără
a monta si demonta diferitele componente ale sale.
Ştiftul 12 (fig.4.51) are rolul de asigurare a poziţionarii
subansamblului de mai sus în raport cu corpul capului turbinei C2.
Capul T2 este închis de un capac clasic 16, însurubat pe corpul C2 ,
fixarea instrumentului de lucru putând fi făcută de un buton. Turbina mai
conţine canale de alimentare şi de evacuare a aerului .

CAP4' 1 Final PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CAP4' 1 Final PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

76 Aparatură şi instrumentar stomatologic

4.1. oţiuni generale. Clasificări

Pentru a antrena în mişcare de rotaţie instrumentele stomatologice

stomatologice. Se observă ca micromotoarele pneumatice asigură turaţii de

4. 2 Dispozitive cu acţionare electromecanică

În figura 4.2 se prezintă schema bloc a dispozitivului cu acţionare

În figura 4.2 s-a notat cu A sistemul de acţionare acţionare şi transmisie,

4.2.1. Piesa dreaptă

Piesa dreaptă sau piesa de mână este destinată operaţiilor pe

scula bucsa elastica arbore in trepte

cuplaj lagar semicuplaj la

Antrenarea instrumentului de lucru în mişcare de rotaţie se face de la

Instrumentul de lucru rotativ (scula activă), se fixează în bucşa

Dimensionarea treptelor arborelui în trepte

Aşadar, prin rotirea furcii de blocare în jurul articulaţiei O, materializată

Deplasarea totală „y”, parcursă de extremitatea B a furcii se va determina

unde: n - numărul de trepte al arborelui .

Calculul forţelor de blocare-deblocare

În procesul de aşchiere a dentinei, scula activă dezvoltă o forţă de

d a - este diametrul părţii active a frezei; d f - este diametrul părţii de fixare

La contactul bucşă elastică-piesă conică, acţionează forţa tangenţială:

unde: d 1 - braţul forţei axiale active;

4.2.2. Piesa contraunghi (cot)

Se utilizează pentru prelucrări de masă dentară în zone cu

bucsa elastica arbore

semicuplaj la arborele Doriot

Prin intermediul cuplajului cu gheare, mişcarea de rotaţie se

4.2.3. Piesă contraunghi specială (Giromatic)

Este o piesă contraunghi specială, care transformă mişcarea de rotaţie

arbore secundar semicuplaj la arborele Doriot

Cama cilindrică este susţinută pe lagărele de alunecare 9 şi 9’ .

unghiul de oscilaţie al sculei active; α =900 ).

Dimensionarea ştiftului cu rol de tachet se face din condiţia de rezistenţă

Diametrul ştiftului se va determina cu relaţia:

Calculul de dimensionare a cuplajului la braţul Doriot / micromotor

Cuplajul cu gheare este comun celor trei tipuri de piese prezentate

utilizată şi pentru cuplarea pieselor dentare la micromotor.

Admiţând constructiv diametrul arborelui principal d a şi constructiv, din

Din solicitarea la forfecare a ghearelor cuplajului, se poate scrie:

4.3. Turbine dentare

Turbinele dentare sunt dispozitive stomatologice cu acţionare

4.3.1 Determinarea debitului de aer necesar pentru acţionarea

În vederea determinării debitului de aer necesar acţionării turbinei la

în care: χ - coeficient de destindere adiabatică a aerului;

4.3.2 Caracteristici de proiectare

4.3.2.1 Turbine cu rulmenţi

Figura 4.14 prezintă o secţiune printr-o turbină cu rulmenţi cu bile.

necesară alimentării sistemului de iluminare locală prin fibră optică, propriu

4.3.2.2 Turbine cu lagăre pneumatice

La acest principiu constructiv, rulmenţii cu bile ai rotorului sunt

palierele rotorului şi carcasa piesei dentare.

Instrumentele rotative sunt fixate în capul turbinei prin mandrine, cu

Se observă în partea inferioară a carcasei capului de turbină, forma

Mecanismul de decuplare al frezei este situat în partea superioară a

Figura 4.21 prezintă o secţiune longitudinală prin capul turbinei. În

ansamblul rotorului în camera 13, pentru a reduce nivelul de zgomot şi

rotorului 19. La capătul inferior al piesei, elementul de eliberare al

prindere, o astfel de mandrină este foarte eficientă pentru a evita alunecarea

4.3.2.4 Răcirea locului intervenţiei

În funcţie de turaţiile de lucru şi viteza de avans, pot apărea

Dimensionarea diuzei dispozitivului de răcire

Mediul de răcire are rolul de a prelua integral energia termică produsă în

unde: ∑ W - lucrul mecanic total consumat în procesul de prelucrare,

4.1. oţiuni generale. Clasificări