Traductoare și senzori pentru achiziția biosemnalelor pentru sistemul

circulator

Sistemul circulator sau Sistemul Cardio-Vascular (SCV) este o rețea de distribuție a sângelui care
transferă mase la și de la celule în corp, jucând un rol important în menținerea homeostazei
(echilibrul parametrilor interni). Funcționarea sistemului cardio-vascular este reglat în principal de
sistemul nervos autonom (nu de cel somatic) care controlează funcțiile viscerale și ale cărei
disfuncționalități pot conduce la diferite boli vasculare.

SCV poate fi compus din: inimă, vase și sânge, la care se pot monitoriza semnale gen ritm cardiac
(Ecg, Puls), Tensiunea arteriala, Concentratia de oxigen, Glicemia, etc.

Oricine aude noțiunea de sistem cardio-vascular se gândește automat la inimă și la monitorizarea

Inceput Final
acesteia: ECG. Acest subiect in sine poate fi dezvoltat pe durata unui semestru întreg cel putin
d.p.d.v. ingineresc, nemaivorbind de cel medical. Pe scurt, se analizează diferențele de potențial de la
o serie de electrozi atașați subiectului investigat. Pe baza unui algoritm mai mult sau mai puțin
complex se afișează grafic, rezultând un șablon cu undele și intervalele acestuia. Nu este rolul
inginerului să le interpreteze.

Finalizare

Fig. 1 - Etapele de repolarizare ale inimii, așa cum reiese din studiul ECG

Tensiunea arterială reprezintă presiunea exercitata de sânge asupra pereților vaselor de sânge.
Vasele de sânge care fac legătura între cord și țesuturi prezintă un rol fundamental pentru buna
funcționare a organismului.

Fig. 2 - Acțiunea tensiunii arteriale asupra pereților vaselor de sânge

Tensiunea arterială este caracterizată de doi parametri: Tensiunea Sistolică (atunci când inima se
contractă) și Tensiunea Diastolică (când inima se relaxează).
Ecuația lui Bernoulli, prin principiul conservării energiei este cea pe baza căreia interpretăm curgerea
sângelui:

1
E=P+ ρgh+ ρU 2=constant
2

În această ecuație U este viteza de curgere, P - energia presiunii statice,  - densitatea, g –

accelerația gravitațională și h - înălțimea coloanei de sânge.

120 Psistolică
Presiune [mmHg]

Pmedie

80 Pdiastolică

0 0.8
Timp [s]
Fig. 3 - Elementele tensiunii arteriale

Astfel, în cazul monitorizării tensiunii arteriale suntem interesați de două elemente extreme ale
undei și anume amplitudinea maximă aferentă sistolei și cea minimă de la diastolă. Pentru
monitorizarea tensiuni există 2 metode: ne invazivă si invazivă.

Majoritatea oamenilor au fost la un moment dat investigați d.p.d.v. al tensiunii și aceasta a fost
realizat ne invaziv: la spital, medic de familie sau acasă. De obicei aceste dispozitive de măsurare, în
funcție de tehnica folosită se pot împărți în aparate ausculatorii și oscilometrice.

Metoda auscultatorie utilizează un stetoscop pentru a monitoriza sunetele arteriale (Korotkoff), iar
cu ajutorul manometrului se măsoară presiunea instantanee din manșon. Se aud impulsuri in
stetoscop doar in intervalul de presiune aferent sistolei si diastolei.

Metoda oscilometrică nu se folosește de stetoscop și se bazează doar pe variația amplitudinii

oscilațiilor. În acest caz, presiunea medie arterială se aproximează ca fiind 2/3PD + 1/3PS.

Din investigații medicii au constatat ca pe durata a 24h, tensiunea arteriala variază atât în funcție de
timp cât și în funcție de masa corporală.
Considerând cele 2 curbe aferent TS și TD, d.p.d.v. medical există un prag care delimitează
normalitatea de patologie! Acest prag poate fi corelat și cu o Tensiune Arterială Medie pe 24h. Dacă
monitorizarea presiunii arteriale are loc cu o frecvență inadecvată, prea mică, rata de eșantionare a
semnalului continuu este insuficientă. În acest caz există riscul apariției efectului de dedublare,
aliasing, care oferă o informație eronată; semnalul reconstruit din eșantioane fiind diferit de
semnalul continuu original. La o monitorizare rară (3 măsurători), curba care trece prin cele 3
puncte este sub pragul de intervenție față de curba reală.

Care este frecvența optimă de măsurare? Se poate face continuu? Ce implică manșonul strâns peste
membru? Soluția la această problema o reprezintă cea a de a doua tehnică majoră de investigare:
cea invazivă. Aceasta presupune înțeparea vasului sangvin, introducerea unei flexule, atașarea unui
cateter și conectarea acestuia la un senzor de presiune. Acești senzori pot fi de unică folosință sau
reutilizabili.

Din păcate această metodă prezintă și mari dezavantaje: hemoragie, infecție, embolie!

Cei mai uzuali senzori folosiți sunt senzorii piezo-rezistivi. Aceștia oferă la stimuli un răspuns
proporțional cu deformația. Ca orice senzor, răspunsul acestora este influențat, negativ, de defazaj,
domeniu de măsurare, neliniaritate, histerezis, efect termic, etc.

Majoritatea senzorilor de presiune pentru masurarea directa prezinta o diafragma elastica, iar
deplasarea/deformatia relativa a acesteia este detectată de un element sensitiv precum timbru
tensiometric sau un element cu capacititate variabila. Desi deformatia diafragmei datorita presiunii
aplicate este neliniara, se poate aproxima ca fiind liniară datorită deformatiilor foarte mici in raport
cu grosimea mică a diafragmei. Stim de la Rezistenta că se poate determina deplasarea diafragmei,
stiind geometria acesteia prin raza si grosime, materialul din care este realizat modulul de
elasticitate, coeficientul lui Poisson, in functie de variatia de presiune. Deformatia specifica are doua
componente: una tangentiala si una normala sau radiala, rezultand diagrame de deplasare, respectiv
deformatie specifică, ca in figură, r din formule fiind distanța de la centrul diafragmei la punctul in
care se calculeaza deplasarea sau sau deformaia specifica.

P1 3  1   2   R 4  r 4  P
z(0) z(r)
z r 
16 Et 3

P2 3P  1   2 
0
R r r  r  
8t E2 R 2
 3r 2 
Deplasare z(0)
3P  1   2 
z(r)
t  r   2
8t E
R 2
 r2 
emax
3P  1   2  R 2
et(r)
Deformație specifică
 r  0   t  0 
0 r
radială R
tangențială er(r) 8t 2 E
- 2emax

Metoda tensiometrică utilizeaza, evident, timbre tensiometrice. Timbrul tensiometric poate fi

comparat cu o rezista care variaza in functie de rezistivitate, lungimea si aria sectiunii, temperatura.

Constantat de timbru G , care este raportul din rezistenta relativa si lugirea relativa, este cca 2 la
metale, dar poate fi si 100-140 semiconductori.

R / R  R - rezistenţa timbrului
G 
L / L  L-lungimea

O alta metoda de achizitionare a semnalului de la diafragma este cea capacitiva.

Diafragmă
Interstițiu cu aer

Izolator

Armături

Daca 2 electrozi plati sunt asezati in paralel si suficient de aproape unul de altul a.i. campul electric
dispersat sa fie neglijabil, capacitatea variabila Cx este proportionala cu deplasarea diafragmei si
egala cu formula:

C  capacitate

 A   permeabilitate
C 
d  A  arie
d  distanta
 Vi e jt este aplicata si amplificarea este suficient de mare, suma curentilor
Cand excitatia sinusoidala
la intrarea amplificatorului -> 0 potentialul devine 0 datorita feedbackului negativ=> jC  j c  0
unde  pulsatia si tensiunea de iesire Vo va fi:

jCiVi e jt  jC xVo  t   0

Ci d
 V0  t    Vi e jt   CiVi e jt
Cx A
Răspunsul dinamic al sistemelor cateter senzor
Con rigid

Cateter rigid
Presiune aplicată r
P(t)

Fluid incompresibil de Diafragmă de

viscozitate h și densitate r elastanță K

Pt o monitorizare corecta a undelor de presiune folosind catetere cu lichid si senzori de presiune,

este necesar ca sistemul sa fie pregatit a.î. unda de presiune din varful cateterului să ajunga cat mai
rapid la senzor, fara modificari majore a formei undei. Intarzierea undei prin cateter este cca
2.5ms/m.

Elasticitatea, rezistenta la curgere a cateterului si inertia fluidului constitue un sistem rezonant asa
cum se studiaza la vibratii:

F-forţa externă
m-masa fluidului din cateter
d 2x dx 
F  m 2  c  kx 
dt dt c-rezistenţa la curgere
k-elastanţă
unde F este forța, m este masa, c este coeficientul de amortizare vascoasa si k este coeficientul de
elasticitate. Ca rezultat al ecuatiei diferentiale a miscarii se determină frecventa naturală:

1 k r K
fn  
2 m 2  l
şi factorul de amortizare:

c 4l
h  3
2 mk r  K
pe baza carora se calculează amplitudinea relativa:
 1

 1   2    2h 
2 2

si defazajul:

2 h
  tan 1
1  2
Daca domeniul frecventei de masurat f este localizat in jurul frecventei naturale de vibraţie a
sistemului, apare fenomenul de rezonantă, răspunsuri fiind eronate. Acestă situatie trebuie
inlaturată a.î. măsurătorile să corespundă cu realitatea.

Amplitudinea relativa va fi raportul dintre amplitudinea de iesire la frecventa măsurată si

amplitudinea pt o presiune de intrare uniforma: formulă.

Fig. 4 - Amplitudinea si defazajul, functie de frecventa relativa

Frecventa naturala si factorul de amortizare pot fi determinate si experimental. Pt h0.6 se observa

un grafic aplatizat acesta fiind domeniul optim de masurare a presiunii. Pt un h mai mic apar erori
mari din cauza tendintei de rezonanta, iar pt h mare amortizare supracritica semnalul tinde la zero
pierzandu-se informatii.

Sistemul cateter sensor ar trebui sa aibă un raspuns liniar in frecventa pe domeniul de masurare in
care se regasesc componentele semnalului.

Sistemul cateter sensor ar trebui sa aibă un raspuns liniar in frecventa pe domeniul de masurare in
care se regasesc componentele semnalului.

Acest lucru este satisfacut daca frecventa naturala este comparativ mai mare decat fundamentala de
frecventa cea mai ridicata si amortizarea este adecvata.
Pulsoximetria

Pulsoximetria este metoda standard destinata masurarii saturatiei in oxigen a sangelui arterial, este
una dintre cele mai uşoare si mai fiabile măsurători pentru depistarea hipoxemiei, se poate folosi la
măsurarea SaO2 pentru toţi pacienţii cu boli acute, cu dispnee severă.

O2 este prezent in sange sub doua forme : dizolvat si legat de Hb • Hb poate fi functionala si
nefunctionala • Hb functionala leaga si transporta O2 sub forma de HbO2 • O molecula de Hb poate
lega maximum 4 molecule de O2 ( 1,39 mL oxigen/1g Hb ) • Hb nefunctionala nu este capabila sa
transporte O2, si se gaseste sub forma a doi compusi stabili: HbCO si Met-Hb

PaO2 = presiunea partiala a O2 dizolvat in sangele arterial • SaO2 = saturatia procentuala a O2 legat
de Hb din sangele arterial • SpO2 = SaO2 atunci cand este masurata cu ajutorul pulsoximetrului

PRINCIPIUL DE FUNCTIONARE

• Hb si HbO2 absorb in mod diferit spectrul luminii

• Pulsoximetrul utilizeaza doua diode emitatoare de lumina pentru fiecare lungime de unda ( R -
rosu si IR - infrarosu ) si un fotodetector pentru ambele lungimi de unda

Aceste fotodiode se activeaza si se dezactiveaza de cateva sute de ori pe secunda pentru a inregistra
absorbtia de lumina in timpul fluxului de sange pulsatil si nepulsatil • O dioda emite in spectrul rosu
la 660 nm, fiind cunoscut faptul ca rata de absorbtie a R-Hb este mai mare la lungimi de unda intre
600-800 nm • Cealalta dioda emite in spectrul IR la 940 nm, deoarece rata de absorbtie a HbO2 este
mai mare in intervalul 800-1000 nm

Microprocesorul analizeaza absorbtia luminii in tesuturi la fiecare lungime de unda pentru a

determina concentratia de Hb oxigenata si neoxigenata • Este comparata rata absorbtiei in timpul
fluxului sangvin pulsatil si nepulsatil, pentru a stabili absorbtia luminii corespunzatoare sangelui
arterial si pentru a determina saturatia O2 in sangele arterial • In practica, variatiile de absorbtie
sunt de 1-2% in timpul unui ciclu cardiac

Pulsoximetrul inlatura componenta constanta si analizeaza semnalele variabile pentru lumina rosie si
infrarosu , masurand ulterior raportul intre cele doua lungimi de unda • Pe baza informatiilor
analizate, microprocesorul pulsoximetrului determina concentratia de HbO2 si R-Hb, calculand apoi
procentul de HbO2, si afiseaza saturatia in O2 a Hb din sangele arterial • SpO2 = HbO2/ HbO2 + R-Hb

Pentru a obtine o valoare corecta a saturatiei in oxigen se utilizeaza un tabel de referinta obtinut
dintr-un lot de subiecti voluntari normali care desatureaza • Aceste tabele ofera valori reale numai
pana la o saturatie de 80%,deoarece nu este considerata etica introducerea in tabel a subiectilor cu
desaturari sub 80%, incat mai jos de aceasta valoare sunt date obtinute prin extrapolare

Pulsoximetrul ofera date calitative ( sunete a caror intensitate este direct proportionala cu nivelul
saturatiei in O2 ) si date cantitative prin afisarea unei unde pulsatile ce corespunde fluxului sangelui
arterial si a saturatiei in O2 si frecventei pulsului

LIMITELE METODEI

Erori de pozitionare:

• pozitionarea incorecta a pulsoximetrului astfel incat lumina de la ambele diode nu reuseste sa

ajunga la fotodetector, sau numai lumina emisa de o singura dioda traverseaza tesuturile
Limitari legate de intensitate pulsului arterial :

• orice factor care reduce pulsatia arteriala va reduce si abilitatea instrumentului de a detecta si
analiza semnalul si de a calcula saturatia arteriala in oxigen hipotermia, hipotensiunea ( TA< 50
mmHg), si utilizarea vasopresoarelor care actioneaza prin descresterea pulsatiilor arteriale la nivelul
degetelor utilizate pentru pulsoximetrie, pot contribui la scaderea acuratetii cuantificarilor

Miscarile necontrolate ale corpului pacientului :

• Orice tip de miscari care pot cauza modificari intermitente ale absorbtiei, pot afecta citirea
rezultatelor • Tremuraturile, spasmele musculare, miscarile corpului pacientului cauzate de vibratii
in timpul transportului cu ambulanta sau elicopterul

Dishemoglobinemiile :

• prezenta in sangele arterial a methemoglobinei si carboxihemoglobinei duc la erori de citire

deoarece aceste substante produc modificari de absorbtie a luminii

• Carboxihemoglobina absoarbe lumina cu lungime de unda de 660 nm, la fel ca si HbO2

• Wald si colab au masurat nivele de carboxihemoglobina de peste 8% la 10% din fumatori,

demonstrand ca pulsoximetrul nu poate inregistra valori reale in aceste situatii

• La pacientii intoxicati cu monoxid de carbon pulsoximetrele sumeaza saturatia fractionala a

oxigenului cu procentul de carboxihemoglobina, rezultand valori false, aparent normale sau
apropiate de normal, cand saturatia O2 este de fapt scazuta

Methemoglobina absoarbe si ea lungimea de unda de 660 nm ca si R-Hb, si cea de 940 nm intr-o

masura si mai mare

• Methemoglobina prezenta in concentratii crescute , aduce SpO2 spre 85%; de asemenea in aceste
situatii se supraestimeaza saturatia la valori reale sub 85%, sau se subestimeaza SpO2 la valori reale
peste 85%

Bilirubinemia crescuta induce valori false ale oximetriei; ea absoarbe energie cu lungimea de unda
folosita in CO-oximetrie si nu absoarbe energie cu lungima de unda utilizata in PO

• Concentratia mare de lipide in sange poate duce la interferente cu pulsoximetria Prezenta in

sange a valorilor crescute ale bilirubinei si ale lipidelor:

Situatii care modifica absorbtia spectrala:

• In legatura cu pigmentii pielii PO supraestimeaza SpO2 la pacientii cu piele inchisa la culoare in

timpul hipoxiei

• modificarea culorii unghiilor, sau utilizarea unghiilor false

• albastrul de metilen, utilizat in tratamentul methemoglobinemiei, va reduce valorile SpO2 la 65%

pentru cateva minute • substantele de contrast: indigo carmine

Alte aspecte:

• Interferentele externe : radiatii electromagnetice, lumina albastra, lumini fluorescente, stimulare

nervoasa, etc.
• Pulsoximetria este un indicator al oxigenarii dar nu al ventilatiei, si nu poate furniza date legate de
nivelul CO2, al pH-ului arterial sau al concentratiei de bicarbonati, motiv pentru care nu poate fi un
substitut al gazometriei arteriale

Nu poate masura presiunea partiala a O2; desi saturatia in O2 si presiunea partiala a O2 sunt
dependente de curba de desaturare a oxihemoglobinei, aceasta curba poate suferi modificari si
aceasta relatie va fi implicit modificata, in special catre sfarsitul curbei de desaturare, cand pot exista
variatii largi ale presiunii partiale a O2 la modificari mici in saturatie

Procentul de hemoglobină oxidată (HbO2) din totalul hemoglobinei din sânge reprezintă
concentrația oxigenului din sânge și dă relații importante asupra funcționării aparatului respirator.
Acest parametru poate fi determinat chimic prin analizarea unei mostre sangvine obtinută prin
puncție (metoda invazivă) sau aproximat fotoelectric în lumină infraroșie la nivelul patului unghial
prin PULS OXIMETRIE DIGITALĂ (metoda neinvazivă), ce se poate efectua în max. 5 minute).

PULSOXIMETRIA DIGITALĂ ÎN REPAUS dă informații privind capacitatea pulmonului de a asigura

organismului o cantitate de oxigen de ajuns, în absența efortului (SaO2=94 – 98%). Scăderea acestui
parametru desemnează o insuficiență respiratorie manifestă( SaO2sub 94%).

Uneori, chiar dacă oxigenul din sânge este într-o concentrație normală în repaus, este necesară
efectuarea unui test de efort - PULSOXIMETRIA DIGITALĂ LA EFORT, pentru a vedea dacă în condiții
de creștere a necesarului de oxigen, plămânii pot furniza surplusul solicitat. În cazul scăderii
saturației în oxigen după efort progresiv și dozat sub 92% ne aflăm în fața unei insuficiențe
respiratorii latente (declanșate doar de efort).

În ceea ce privește intensitatea și modalitatea efortului necesar descoperirii unei insuficiențe

respiratorii latente, nu există unanimitate între specialisti. Sunt recomandate: mersul pe jos sau pe
covor rulant timp de 6 minute, urcarea scărilor, ergobicicleta, etc.

Dacă se folosesc ca metode de testare la efort fie urcatul scărilor, fie covorul rulant, avem 5 paliere
de intensitate, în funcție de gravitatea afecțiunii, vârsta, greutatea și antrenamentul subiectului:

Foarte ușor : urcatul a 5 trepte sau 10-20w/s

Ușor : urcatul a 10 trepte sau 20-40w/s

Mediu: 20 trepte sau 40-100w/s

Intens: 40 trepte sau100-140w/s

Maximal: 80 trepte sau>140w/s

După fiecare treaptă se determină concentrația de oxigen din sânge prin oximetrie digitală, se ia
pulsul și se evaluează clinic pacientul. Dacă apar probleme pe parcursul probei, se poate recomanda
întreruperea efortului. Criteriile de întrerupere a efortului sunt: SaO2 sub 90%, AV peste 110/min,
dispnee intensă subiectivă, tulburari de ritm.

Metoda poate contribui la depistarea diverselor afecțiuni pulmonare manifeste sau latente și poate
aprecia gravitatea lor : astmul bronșic de efort, BPOC, fibroze pulmonare difuze, alveolite alergice
extriseci, pneumonii severe, pleurezii masive, etc. Poate, de asemenea, monitoriza evoluția sub
tratament a bolilor pulmonare, eminențele de acutizare, nevoia de oxigenoterapie de lunga durată și
eficiența ei, supravegherea sindromului de apnee în somn, etc.
Legea lui Beer stipuleaza: Cantitatea de lumina absorbita e proportionala cu concentratia de
substanta absorbanta de lumina.
Absorbție

Absorbție
Oxi Hb DeOxi Hb

650 nm 800 nm 950 nm 650 nm 800 nm 950 nm

Lungime de undă Lungime de undă
Absorbție

DeOxi Hb
Oxi Hb

650 nm 800 nm 950 nm

Lumina Infraroșu
roșie Lungime de undă
Legea lui Lambert stipulează: Cantitatea de lumina absorbita este proportionala cu lungimea
drumului pe care lumina trebuie sa o parcurga in substanta absorbanta.