4.

Serii Fourier
Sistemele liniare invariante în timp sunt de departe cele mai studiate și utilizate
sisteme îın prelucrarea semnalelor. Un sistem se numește liniar dacă răspunsul acestuia
la suma a două semnale este identic cu suma răspunsurilor la fiecare semnal în parte.
Un sistem se numește invariant îın timp dacă răspunsul său la un semnal este același
indiferent de momentul când este aplicat semnalul respectiv la intrarea sistemului.
Din teoria sistemelor, se știe că funcțiile proprii ale sistemelor liniare invariante în timp
(pe scurt, SLIT) sunt (co)sinusoidele. Altfel spus, dacă la intrarea unui SLIT aplicăm o
cosinusoidă pură de frecvență ω0, atunci la ieșire vom avea tot o cosinusoidă pură ω0
(bineînteles, având altă amplitudine și fază). Acest fapt permite studierea
comportamentului sistemului la un semnal de intrare oarecare, cu condiția să putem
scrie semnalul respectiv ca o sumă (fie și infinită) de cosinusoide.
ˆ

4.1. Forma trigonometrică

Fie x(t) un semnal periodic, de perioada T :

x(t )  x(t  T ) t  (4.1)

Atunci, se poate arăta că semnalul x(t ) se poate scrie sub forma unei sume
numărabile de cosinusoide și sinusoide, de frecvențe multipli ai frecvenței de bază a
semnalului (numită frecvență fundamentală):

Astfel, are loc relația:

 
x  t    cn cos  nt    sn sin  nt 
n 0 n 1 (4.3)

Coeficienții {cn }n și {s n} n * se numesc coeficienții dezvoltării semnalului în serie

Fourier trigonometrică.

Se poate arăta că funcțiile {cos(nt )}n ¸si {sin(nt )}n  formează un set orthogonal de
funcții. Dacă se definește produsul scalar a două funcții (reale) periodice de perioadă T
precum:

f  t  , g  t    f  t  g  t  dt
T (4.4)

K.Menyhardt, R.Nagy - Biosemnale 1

unde 
T
reprezină integrala pe o perioadă oarecare, atunci se poate arăta prin calcul direct că:

T dacă m  n  0
T

cos  mt  , cos  nt    dacă m  n  0
2
0 dacă m  n

(4.5a)

const dacă m  n  0
T

sin  mt  ,sin  nt    dacă m  n  0
2
0 dacă m  n
 (4.5b)

cos  mt  ,sin  nt   0 m, n

(4.5c)
Din ecuațiile (4.5), rezultă un mod simplu de calcul al coeficienților dezvoltării
semnalului, prin produs scalar îıntre acesta și funcția respectivă din baza de funcții.
Astfel, dacă se calculează, spre exemplu:

x  t  , cos  kt    x  t  cos  kt  dt

T

  

    cn cos  nt    sn sin  nt   cos  kt  dt
T
 n 0 n 1 
 
  cn  cos  nt  cos  kt  dt   cn  sin  nt  cos  kt  dt
T T
n 0 n 0
 0 pentru n  k 0

T
 c dacă k  0
 2 k
Tck dacă k  0
(4.6)

Reluând demonstrația de mai sus și pentru valorile sk, rezultă următoarele relații de calcul
pentru coeficienții dezvoltării semnalului x(t) în serie Fourier trigonometrică.
1
x  t  dt
T T
c0 
(4.7a)
2
x  t  cos  nt  dt
T T
cn  n  1, 2,3,...
(4.7b)
2
x  t  sin  nt  dt
T T
sn  n  1, 2,3,... (4.7c)

Este evident că șirul de coeficienți {c0, c1, c2, . . . , s1, s2, . . .} constituie o altă
reprezentare a semnalului x(t), îıntrucât, conform cu (4.3), acesta poate fi reconstruit
perfect pe baza coeficienților respectivi. Reprezentarea sub formă trigonometrică a
seriei Fourier a unui semnal este, însă, destul de greu de interpretat, datorită prezenței
a doi coeficienți (unul “sinusoidal” și celălalt “cosinusoidal”) ce caracterizează fiecare
frecvență nω.

K.Menyhardt, R.Nagy - Biosemnale 2

 4.2. Forma armonică

Să considerăm cantitățile An și  n reprezentând coordonatele polare ale perechii (cn, sn).

Cu alte cuvinte, pentru n > 0 avem relațiile:

An  cn2  sn2
(4.8a)

 sn 
n   arctan   (4.8b)
 cn 
respectiv
cn  An cos n  (4.9a)

sn   An sin(n ) (4.9b)

în timp ce pentru n = 0 luăm:

A0  c0 (4.10a)

0  0 (4.10b)

Înlocuind relațiile (4.9) îndescompunerea (4.3), obținem:


x  t     An cos n  cos  nt   An sin n  sin  nt   (4.11)
n 0
de unde, prin restrângere, obținem forma finală a descompunerii semnalului x(t) în serie
Fourier armonică: ∞

x  t    An cos  nt  n  (4.12)
n 0
Forma (4.12) este mai ușor de interpretat, întrucât conține amplitudinile An și fazele  n
cosinusoidelor de frecvențe nω ce intervin îın descompunerea semnalului nostru periodic.
Șirul de coeficienți {A0, A1, A2, . . .} reprezintă spectrul de amplitudini al semnalului x(t), iar
șirul {ϕ0, ϕ1, ϕ2, . . .} spectrul de faze al acestuia.

4.3. Forma complexă

Forma complexă este cea mai generală formă a descompunerii unui semnal periodic ˆın
serie Fourier. Se pornește de la identitatea

eix  eix
cos  x  
2 (4.13)
care se înlocuiește în relația (4.12) rezultând:

K.Menyhardt, R.Nagy - Biosemnale 3

 1 
x t   
 Anein eint  An ein eint 
2 n 0

 1
A A
 A0   n ein eint    n ei n eint
n 0 2 n  2 (4.14)

În relația de mai sus 0  0 . Dacă Anc  cu n  de forma:


 A0 pentru n  0

1
Anc   An ein pentru n  0
2
1  i n
 2 A n e pentru n  0
(1.15)
Astfel (4.14) devine

x(t )  A
n 
nc eint
(4.16)
Relație care reprezintă dezvoltarea semnalului periodic x(t ) în serie Fourier armonică. Unul
din avantajele acestei reprezentări constă în modalitatea direct și mai ales unitară de
calcul al coeficienților dezvoltării Anc. Astfel, pentru n > 0 avem:

An ein   An cos n   iAn sin n     cn  sn  

1 1 1
Anc 
2 2 2
1 2 2 
   x  t  cos  nt  dt  i  x  t  sin  nt  dt  
2T T T T

  x  t   cos  nt   i sin  nt   dt   x  t  e int dt
1 1
T T T T (4.17)
Pentru n<0 avem asemănător

A n e i n   A n cos  n   iAn sin  n     c n  s n  

1 1 1
Anc 
2 2 2
1 2 2 
   x  t  cos  nt  dt  i  x  t  sin  nt  dt  
2T T T T

  x  t   cos  nt   i sin  nt   dt   x  t  e int dt
1 1
T T T T (4.18)
În dezvoltarea de mai sus, s-a ținut cont de faptul că funcțiua cosinus este pară și sinus
impară. Deci, pentru A0c se poate scrie
1 1
A0c  A0  c0  
T T
x(t )dt   x(t ) e i 0t dt
T T 1 (4.19)
(4.17), (4.18) și (4.19) pot fi scrise în mod unitar:

1
T T
Anc  x(t )eint dt n 
(4.20)
K.Menyhardt, R.Nagy - Biosemnale 4
 • Este evident că cele trei forme ale descompunerii în serie Fourier ale unui semnal
periodic sunt reprezentări echivalente ale aceleiași realitățti fizice, care exprimă des-
compunerea unui semnal periodic într-o sumă numărabilă de (co)sinusoide; din
orice dintre cele trei forme se pot deduce celelalte două.
• Forma complexă a descompunerii introduce noțiunea de “frecvență negativă”. Este
evident că această noțiune provine dintr-o construcție matematică ce nu are nici o
legătură cu realitatea fizică. În realitate, conform cu (4.14) și cu (4.15), component
pe așa–zisa frecvență negativă −nω împreună cu cea pe frecvența nω formează
împreună componenta sinusoidală de frecvență nω.

4.4. Transformata Fourier

În paragraful anterior s-a arătat că un semnal periodic poate fi descompus ca o sumă de un

număr numărabil de componente sinusoidale, de frecvențe multipli ai frecvenței de bază a
semnalului, numită frecvență “fundamentală”.
În acest capitol, vom generaliza această descompunere a unui semnal îıntr-o sumă de
sinusoide și pentru semnale neperiodice.
Se observă că pe măasură ce T crește,
T componentele din spectrul semnalului se “îndesesc”.
Acest lucru este natural, întrucât creșterea lui T este echivalentă cu scăderea frecvenței
2
fundamentale   , și deci, cu scăderea iıntervalului de frecvență între două componente
T
succesive. Figura 4.1 ilustrează un exemplu. Evident, la limită, când T →∞,
componentele frecvențiale se “contopesc”, iar spectrul semnalului devine de natură
continuă.

Fie x(t) un semnal de modul integrabil:





x(t ) dt  M  
(4.21)
Atunci, se definește transformata Fourier a semnalului x(t) ca fiind semnalul X(ω) obținut
după:

X ( )  F  x(t ) ( )   x(t )e
 it
dt
 (4.22)

Semnalul original x(t) poate fi recuperat din transformata sa prin aplicarea operatorului
invers:

1
x(t )  F  X ( ) (t ) 
1
 X ()e
it
d
2  (4.23)

K.Menyhardt, R.Nagy - Biosemnale 5

 x(t)

t


0 T 2T -ω 0 ω 2ω

(a) (b)

x(t)

t


0 T1 2T1 -ω1 ω ω1

(c) (d)

Fig. 4.1- Forma spectrului unui semnal periodic în funcție de perioadă: (a) Semnal periodic de perioada T
(b) Modulul coeficienților Anc pentru semnalul din figura a. (c) Semnal periodic de perioada T1 > T .
(d) Modulul coeficienților Anc pentru semnalul din figura (c).

Este important, pentru înțelegerea noțiunilor, să observăm similitudinile și diferențele îıntre

relațiile (4.22) ¸si (4.23) și cele care descriu descompunerea în serie Fourier complex a unui
semnal periodic, respectiv (4.20) și (4.16). Se observă că semnificația valorilor X(ω) este
similară cu cea a coeficienților Anc, cu singura diferență că, în cazul transformatei Fourier,
numărul de cosinusoide în care se descompune semnalul devine infinit nenumăarabil. În rest,
semnificația valorilor X(ω) este aceeași pe care am discutat-o ˆın paragraful precedent: modului |X(ω)|
și faza  ( ) ale cantității complexe X ( )  | X ( ) | e
i ( )
sunt amplitudinea, respectiv faza
cosinusoidei de frecvență ω ce intră în descompunerea spectrală a semnalului x(t). Într-adevăr,
observând că, în ipoteza unui semnal x(t) cu valori reale, valorile transformatei Fourier situate
simetric față de 0 sunt complex conjugate:

K.Menyhardt, R.Nagy - Biosemnale 7

  X ( )  X ( )

x(t )  t  X ( )  X * ( )  
 ( )   ( )
 (4.24)
atunci (4.23) poate fi scris ca:

1  
0 

  X ( )e d    X   e d   
it it
x(t ) 
2   0 
1  0  
    X    e  it d    X   eit d   
2   
   0

 
1  0 

   X    e d    X   e d   
 it it
 *

2   * 0 
X (  ) eit
 

1
  X (  e
it *
  X ( )eit )d 
2 0 (4.25)

În continuare, folosind faptul că z  , avem z  z*  2e  z și că:


e  X   eit   e X   e 
i t   t  
  X   cos t     d , (4.25) devine:


 X   cos t      d
1
x(t ) 
 0 (4.26)
relație care justifică afirmația despre semnificația modulului și fazei lui X(ω).

4.5. Proprietățile transformatei Fourier

Liniaritatea. Transformata Fourier este liniară.

Fie x(t) ¸si y(t) două semnale de modul integrabil și fie a și b două constante complexe.
Liniaritatea transformatei Fourier se traduce prin faptul că aceasta comută
F{ax  t   by  t }   aF{x  t }   bF{ y t } 
(4.27)
Deplasarea în timp. Deplasarea în timp cu o cantitate constantă t0 a unui semnal
corespunde unei deviații induse în faza spectrului:
 t t0  
F  x  t  t0     x  t  t0  e it dt   x   e
 i   t0 

 
d 


 eit0  x   e
 i
d

X ( )
(4.29)

Deplasarea în spectru. Deplasarea spectrului unui semnal cu o frecvență constantă 0

corespund înmulțirii semnalului în timp cu o cosinusoidă complexă:
K.Menyhardt, R.Nagy - Biosemnale 8
 F 1  X (  0 ) (t )  x(t )ei0t
(4.30)
  0 
1 1
F 1  X (  0 ) (t )   X   0  eit d  X ()ei ( 0 ) d  
2 
2

1
 ei0t  X ( )e
it
d
2 
x (t )
(4.31)
Schimbarea de scală. O contracție a semnalului cu o constantă a corespunde unei
relaxări a spectrului cu aceași constantă și viceversa.

1  
F  x(at ) ( )  X  , a  , a  0.
a a
(4.32)
 at  S  
 i 1
F  x(at ) ( )   x(at )e
 it
dt   x( )e a
d 
  S
a
 
1 i  1  
 
Sa 
x( )e a d  X  
a a
 
X 
a (4.33)

1 dacă a  0
unde S  sign(a)  
1 dacă a  0

Derivarea în timp.

 dx  t  
F     i X ( )
 dt  (4.34)

dx(t ) 1 d   1
 

  X ( )e d    i X ( )e
it it
 d
dt 2 dt    2  (4.35)
Integrarea în timp.

F  x(t )dt ()  i1 X () (4.36)

Conservarea energiei. Transformata Fourier conservă energia semnalului.
 
1
  X  
2
x 2 (t )dt  d

2  (4.37)

K.Menyhardt, R.Nagy - Biosemnale 9

Folosind simetria între relațiile care dau transformata Fourier direct șiinversă:
 
 1  
 x (t )dt   x(t )  2  X ( )e d  dt 
2 it

1

  1

  X ( )   x(t )eit dt  d    X ( ) d 
2

2     2 

X ( )
*
(4.38)
Simetria
F x(t ) ()  X ( )  F  X (t ) ()  2 x()
(4.39)

Convoluția în timp. Spectrul semnalului obținut prin convoluția temporală a două

semnale se obține ca produsul spectrelor celor două semnale.
Fie x(t) și y(t) două semnale de modul integrabil, și fie z(t) produsul lor de convoluție:
 
z (t )  x(t )* y (t )   x( ) y(t   )d   x(t  ) y( )d
  (4.40)
Atunci, între transformatele Fourier ale celor trei semnale are loc relația:
Z ()  X ()Y ()   (4.41)




Z ( )   z t  e dt     x( ) y (t   )  e it 
 it

    

   it  i i
   
 x ( ) y (t   )  e e e dtd 
 1

 
  
 i
 x ( ) e  y (t   ) e  i ( t  )
dt  d 
  
t   0   
    y ( )e d  d 
 i  i
 x ( ) e
  
Y ( )

 Y ( )  x( )e  i d  X ( )Y ( )
 (4.42)
Convoluția în frecvență. Spectrul semnalului obținut prin produsul a două semnale se
obține prin convoluția spectrelor celor două semnale.
Fie x(t) și y(t) două semnale de modul integrabil, și fie z(t) semnalul obținut prin produsul lor:
z(t )  x(t ) y(t ) t  (4.43)

K.Menyhardt, R.Nagy - Biosemnale 10

Atunci, între transformatele Fourier ale celor trei semnale are loc relația:

1 1
Z ( ) 
2
X ( )* Y ( ) 
2  X ()Y (  )d  


1

2  X (  )Y ()d 
 (4.44)

1

1
2 
  it
 Z ( )e d   2     X () y(  )d  e d 
it
z (t ) 
2
2  
 1 
  X ()Y (  )e
it  it it
  e e dd  
 2   

 1 
2 
 
   Y (  )e
i (  ) t
  X (  ) e it
d  d  
 2    
 
1

 1 

 X ()e  2  y( )e
i t
 it
d  d  
2  
y (t )

1
 X ()e
it
 y (t ) d   x(t ) y (t )
2 
x (t )
(4.45)

4.6. Transformatele Fourier ale câtorva semnale de interes

Impulsul Dirac

F  (t ) ( )    (t )e
 it
dt  1
 (4.46)
În relația de mai sus s-a folosit proprietatea impulsului Dirac:




f ( x) ( x  x0 )dx  f ( x0 )
(4.47)
x(t)
X()
(t)

1
t


Fig. 4.2 - Impulsul Dirac si transformata sa Fourier

K.Menyhardt, R.Nagy - Biosemnale 11

Semnalul constant. Calculul transformatei Fourier a semnalului constant x(t) = 1 nu
poate fi făcut direct, datorită imposibilității calculului limitei lim eit . Pentru rezolvarea
t 

problemei, se folosește rezultatul anterior (conform căruia transformata Fourier a unui

impuls Dirac este funcțtia constantă) și se aplică proprietatea simetriei transformatei
Fourier, care afirmă că, cu excepția unor constante și a unei operații de simetrizare, două
funcții fac pereche Fourier indiferent care din ele e exprimată în timp și care în frecvență.
Rezultatul anterior poate fi scris compact ca:
F
 (t ) 1( ) (4.48)

de unde, aplicând (4.39) avem

F
1(t )  2 ( )  2 ( ) (4.49)

Într-adevăr, calculând transformata Fourier inversă a semnalului X ()  2 () , avem

1
F 1  X ( ) (t )   2 ( )e
it
d  1  x(t )
2  (4.50)
ceea ce completează demonstrația noastră.

X()
x(t)

2()

1

t

Fig. 4.3 - Semnalul constant și transformata sa Fourier

Observație. Având în vedere semnificația transformatei Fourier a unui semnal, era normal să
ne așteptăm la acest rezultat, care se interpretează în sensul că în descompunerea unui
semnal constant ca o sumă de sinusoide întră numai componenta de frecvență zero, adică
semnalul constant!

Funcția cosinus. La fel ca și în cazul semnalului constant, calculul transformatei

Fourier a funcției x(t) = cos(ω0t) nu poate fi abordat îın mod direct, ci tot folosind
rezultate deja determinate și proprietăți ale transformatei Fourier.
Pornind de la identitatea (4.13) și folosind rezultatul anterior și teorema deplasării în frecvență,
avem succesiv:

K.Menyhardt, R.Nagy - Biosemnale 12

 F
1 2 ( )
F
e  i0t  2 (  0 )
F
ei0t  2 (  0 )
F
cos(0t )   ( (  0 )   (  0 )) (4.51)

x(t)=cos(t) X( ) (− 0)
(+0)

  t

− 
0
0
Fig. 4.4 - Semnalul cosinusoidal pur ¸si transformata sa Fourier

Transformata Fourier a semnalului x(t) = sin(ω0t) se poate deduce în mod absolut

similar pornind de la:
eix  eix
sin( x) 
2i (4.52)
Observție. La fel ca în cazul transformatei Fourier a semnalului constant, rezultatul
obținut mai sus este intuitiv, întrucât arată faptul că descompunerea unui semnal
cosinusoidal pur de frecvență ω0 ca o sumă de cosinusoide este compusă dintr-o singură
cosinusoidă, și anume cea pe frecvența respectivă!

Semnalul de tip “box”.

Fie semnalul


1 dacă t  T
x(t )  

0 în rest
(4.53)
Transformata Fourier a lui x(t) se calculează direct precum:
T
eit  eit
T
1
e
 it
X ( )    e it  
T
i T
i
2i sin(t )
  2Tsinc(T )
i (4.54)
unde cu sinc(x) s-a notat funcția sinus cardinal:
sin x
sinc( x) 
x (4.55)

K.Menyhardt, R.Nagy - Biosemnale 13

Semnalul sinus cardinal. Aplicând rezultatului anterior teorema simetriei și folosind faptul
că funcția “box” e pară, rezultă că transformata Fourier a unei funcții de tip sinc este o
funcție box:

F
 dacă   0
sinc(0 x)   0
0
 în rest
(4.56)
Rezultatul de mai sus este extrem de util în studiul filtrelor liniare.

x(t)
X( )
1 2T

t 

-T T
Fig. 4.5 - Semnalul de tip “box” și transformata sa Fourier

x(t)=sincω0t) X()
1
/
0

t 
−ω0 ω0
Fig. 4.6 - Semnalul de tip sinus cardinal și transformata sa Fourier

K.Menyhardt, R.Nagy - Biosemnale 14

 4.7. Teorema eșantionării

Fie x(t) un semnal de modul integrabil, al cărui spectru este mărginit. Dacă X(ω) este
spectrul semnalului, dat de transformata Fourier al acestuia:


X ( )  F  x(t ) ( )   x(t )e
 it
dt
 (4.57)
atunci mărginirea spectrului semnalului poate fi scrisă precum:
X ( )  0,   max
(4.58)
cu Ωmax frecvența maximă a acestuia. În figura 4.7 este prezentat un exemplu de
semnal cu spectru limitat.

|X()|



−
max max

K.Menyhardt, R.Nagy - Biosemnale 15

Figura 4.7: Exemplu de semnal cu spectru limitat

Având în vedere (4.57), rezultă că semnalul original x(t) poate fi recuperat din spectrul său
X(ω) după:
 max
1 1
x(t )  F  X ( ) (t ) 
1
 X ()e d  2
it
 X ( )eit d
2 max
(4.59)
În continuare, vom face următoarea construcție: dezvoltăm spectrul X(ω) al semnalului nostru
într-o serie Fourier în interiorul intervalului [−Ωmax, Ωmax]! În legătură cu această
construcție, se impun următoarele precizări importante pentru înțelegerea ei:
 Dezvoltarea îın serie Fourier a fost prezentată și discutată îın contextul unor semnale de
timp. Acest lucru nu ne împiedică, însă, aplicarea aceleiași teorii pentru un semnal
reprezentat în frecvență, întrucât este vorba despre o construcție matematică valabilă
indiferent de semnificația fizică pe care o atribuim mărimilor cu care operează. În acest
context, să observăm că, dacă semnificația fizică a coeficienților dezvoltării în serie Fourier
a unui semnal temporal este de componente frecvențiale, atunci, invers, semnificația fizică a
coeficienților dezvoltării unui semnal de frecvență va fi de componente temporale.
 Dezvoltarea în serie Fourier a unui semnal a fost discutată numai pentru semnale periodice.
Or, să ne reamintim că semnalul pe care intenționăm să îl dezvoltăm nu este periodic! Din
acest motiv, descompunerea semnalului nu este valabilă decât în interiorul intervalului
considerat, respectiv [−Ωmax, Ωmax].
Astfel, introducând perioada semnalului (în cazul de față 2Ωmax) în (4.2), relația (4.16) care ne
dă dezvoltarea în serie Fourier complexă se scrie:
 2
in 
X ( )   ne 2 max
   max , max 
n  (4.60)

unde  n sunt coeficienții dezvoltării, care conform cu (4.20) pot fi deduși ca:
max 2
1  in 
n   X ( ) e d
max
(4.61)
2max max

Prin identificarea termenilor din relațiile (4.60) și (4.58), rezultă că ξn nu sunt alceva decât valori
ale semnalului original x(t) la anumite momente de timp:

   
n  x  n  n  (4.62)
2max  max 
În continuare, înlocuind pe X ( ) dat de (4.61) în relația (4.59), obținând:
max
1
x(t ) 
2 
 max
X ( )eit d  

2
1
 max
  in  

2  
   n e 2  max
 eit d  

(4.63)
max  n  
 max   
 i t  n 
1

2
 
n 
n e  max 
d
 max

K.Menyhardt, R.Nagy - Biosemnale 16

Prin calcul direct, integrala de mai sus poate fi scrisă precum:
max
1 i max eimax  eimax

max
ei n d 
i
e
max

i

(4.64)
2i sin max 
  2max sinc max 
i

În dezvoltarea de mai sus, am folosit identitatea (4.52), funcția sinc(x) fiind dată de (4.55).
Înlocuind (4.64) în (4.63), obținem:

1     
x(t)  2max   nsinc  max  t  n   (4.65)
2 n    max 

Ultimul pas este înlocuirea în relația de mai sus a valorilor ξn date de (4.62):

1  
      
x(t ) 

max
max
 x  n   sinc  max  t  n
max
 
n   max     (4.66)
de unde, reducând termeni, introducând notația
not 
Te 
max (4.67)
și schimbând variabila după care se face sumarea k  n obținem relația finală ce reprezintă
teorema eșantionării:

x(t )   x(kT )sinc(
k 
e max (t  kTe )), t 
(4.68)
Interpretarea relației (4.68), respectiv enunțul teoremei eșantionării, este următoarea:
Teoremă: Un semnal de spectru mărginit poate fi complet reconstruit din eșantioanele sale, cu
condiția ca frecvența de eșantionare să fie cel puțin dublul frecvenței maxime a semnalului.
Într-adevăr, relația (4.68) ne arată că, având disponibile numai valorile semnalului x(t) îıntr-o
mulțime discretă de puncte, respectiv la valori de timp distanțate cu cantitatea Te una față de
alta, putem calcula valoarea semnalului la orice moment de timp t ∈ R.
Or, notând cu Ωe frecvența corespunzătoare valorii Te definite în (4.67), avem:
2 2
e    2max (4.69)
Te 
max

ceea ce justifică afirmația din enunțul teoremei conform căareia frecvența de eșantionare trebuie
să fie cel puțin dublul frecvenței maxime a semnalului.

K.Menyhardt, R.Nagy - Biosemnale 17

Reconstrucția semnalului din eșantioanele sale se face printr-o sumă de funcții de tip “sinus
cardinal”, ponderate cu valorile eșantionate ale semnalului. Cu alte cuvinte, relația (4.68) ne dă
descompunerea semnalului original x(t) în baza ortonormală de funcții  f k (t )k cu

not
f k (t )  sinc(max (t  kTe )) (4.70)

În sfârșit, o observație extrem de utilă pentru o îınțelegere mai bună a problemei. După cum am
precizat și înainte, datorită faptului că funcția X(ω) nu este periodică, descompunerea acesteia
îın serie Fourier nu este valabilă decât în interiorul intervalului considerat pentru funcția
respectivă, și anume [−Ωmax, Ωmax]. Pentru ca descompunerea (4.58) să fie valabilă pentru ∀ω ∈
R, ar trebui considerat semnalul obținut prin periodizarea lui X(ω) cu perioadă 2Ωmax. Cu alte
cuvinte, dacăa luăm în considerare semnalul X ( ) obțtinut ca:

X ( )   X (  2k max ) (4.71)
k

atunci relația (4.61) devine:

 2
in 
X ( )   e
n 
n
2 max
 
(4.72)
cu ξn dați de (4.61). Reamintindu-ne că valorile ξn nu sunt altceva decât eșantioanele semnalului
continuu, interpretarea relațiilor (4.72) și (4.61) este următoarea: spectrul semnalului eșantionat
cu frecvența Ωe se obține prin periodizarea spectrului semnalului continuu cu perioada Ω e!
Figura 4.8 ilustrează acest apect important, care ne oferă o altă interpretare intuitivă a aceleiași
teoreme a eșantionării: dacă semnalul este eșantionat cu o frecvență de eșantionare mai mică
decât dublul frecvenței maxime (Ωe < 2Ωmax) atunci în spectrul semnalului apare un fenomen
(numit aliasing ) caracterizat de întrepătrunderea “bucăților” de spectru deplasate cu multipli de
Ωe (de exemplu, întrucât Ωmax > Ωe−Ωmax, partea superioară a spectrului nedeplasat se va
suprapune cu partea inferioară a spectrului deplasat la dreapta cu Ωe etc.) de unde rezultă că
semnalul original nu mai poate fi recuperat din eșantioanele sale!
Totodată, această periodizare a spectrului semnalului prin eșantionare ne conduce și la o
modalitate practică de a recupera originalul, adică semnalul continuu, din versiunea sa
eșantionată: prin aplicare unui filtru trece–jost de frecvență de tăiere
Ωt ∈ [Ωmax, Ωe − Ωmax].
|X()|



K.Menyhardt, R.Nagy - Biosemnale 18