1.

INSTRUMENT STOMATOLOGIC

1.1. Noțiuni generale. Clasificări

Toate tehnicile de lucru utilizate în activitatea stomatologică necesită, pentru a putea fi

efectuată, instrumente specifice. În general, un același instrument poate fi folosit în situații
clinice diferite, gruparea instrumentelor pe diverse activități (pentru examen stomatologic, pentru
tratamentul cariei simple, pentru tratament radicular, etc.), fiind dificil de analizat.

În general, prin isntrumentar stomatologic se înțelege un ansamblu de componente ce

acționează direct sau indirect în vederea terapiei și protezării aparatului dentar, precum și pentru
intervenții chirurgicale și ortopedice asupra aparatului maxilo-facial.

Un instrument stomatologic performant trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

 să prezinte rezistență mare în zonele active ale sculelor;

 gabarit mic – acces facil în zone greu accesibile;
 să fie inerte din punct de vedere biologic (contact cu material biologic);
 să fie inerte din punct de vedere chimic (în procesul de sterilizare);
 să se asigure randament ridicat pentru prelucrări rapide;
 să aibă formă și structură ergonomică;
 să asigure manevrabilitate foarte ridicată.

Instrumentul și aparatura utilizată se pot grupa în două mari categorii:

A – instrumentar și aparatură pentru terapie – cu acces direct asupra pacientului;

B – instrumentar și aparatură pentru prelucrări de laborator cu acces indirect

asupra pacientului.

1.2. Instrumentar pentru terapie

După scopul în care se utilizează, se pot clasifica în:

A. Instrumente de odontologie conservatorie ce sunt departajate astfel:

1 – instrumente pentru examinare stomatologică;
2 – instrumente pentru detartraj;
3 – instrumente tăietoare;
4 – instrumente rotative;
5 – instrumente pentru obturație;
6 – instrumente endodontice;
7 – accesorii pentru protecție contra salivei.
 B. Instrumente utilizate în ortopedia și chirurgia dento-facială, cum sunt:
1 – instrumentar ortodontic;

2 – instrumentar pentru tratament chirurgical.

Instrumentele din categoria A. Mai pot fi divizate în două subclase:

- instrumentar de mână, direct acționate de practician;

- instrumentar acționat indirect, electric sau pneumatic.

1.2.1. Instrumente pentru examinare stomatologică

1.2.1.1. Oglinda dentară

Se compune din mâner și oglinda propriu-zisă. Unele oglinzi sunt solidarizate

nedemontabil cu mânerul, având dezavantajul că la deteriorarea oglinzii mânerul nu mai poate fi
utilizat, altele au mânerul amovibil, asamblat cu oglinda prin înșurubare. Mânerul se
confecționează din oțel inox, oțel cromat sau nichelat și din material plastic, are o lungime între
95-135 mm, și o grosime (diametru) între 5-10 mm, de formă hxagonală, sau anatomică
(digitiforme), care, prin multiplicarea suprafețelor de contact cu mâna asigură o mai bună priză.
Oglinda propriu-zisă poate fi: plană sau concavă, aceasta mărind imaginea reflectată.

Oglinda dentară este destinată următoarelor activități:

- reflectarea sursei de lumină și proiectarea fasciculului luminos pe suprafața supusă

examinării;
- cercetarea suprafețelor dentare inaccesibile privirii directe;
- îndepărtarea părților moi, când acestea împiedică vizibilitatea, și protejarea lor în
timpul acționării cu instrumente.

1.2.1.2. Sonde dentare

Sondele dentare sau de explorare sunt de două feluri: rigide sau flexibile.

a) Sonde dentare rigide.

Aceste sonde au partea activă cu forme dintre cele mai diverse, pentru a putea explora și
cele mai inaccesibile zone. În funcție de destinație se disting:

- sonde dentare drepte, utilizabile mai ales la dinții frontali superiori;

- sonde dentare tip baionetă, folosite pentru dinții premolari și molari superiori;
- sonde dentare curbe (fig.1.1), indicate la explorarea zonelor de colet, ultimii molari,
când curbarea arcadei este accentuată;
- sonde dentare cotite, pentru cercetarea suprafețelor netede (orală și vestibulară) ale
dinților;