MINISTERUL SĂNĂTĂŢII AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINA SI FARMACIE

„NICOLAE TESTEMIŢANU”
FACULTATEA STOMATOLOGIE
CATEDRA CHIRURGIE OMF

Tema: Explorari paraclinice

utiizate pentru depistarea
afectiunilor oro-maxilo-faciale

Coordonator : Ciubatii
Daniel
Obiective:

1.Expoorari paraclinice loco-regionale si generale

utilizate in chirurgia OMF. Scopul si insemnatatea lor
pentru precizarea diagnosticului
2. Electroodontodiagosticul. Caracteristica. Indicatii si
insemnatatea clinica
3. Examene de laborator. Indicatii si insemnatate clinica.
4. Examenul bacteriologic. Caracteristica. Indicatii si
insemnatate clinica
5. Examenul morfologic, histologi, citologic.
Caracteristica. Indicatii si insemnatate clinica.
6. Biopsia. Definitia. Metode. Indicatii si insemnatate
clinica.
7. Examenul imuno-biologic. Indicatii si insemnatate
clinica.
8. Examenul alergologic. Caracteristica. Indicatii si
.insemnatate clinica
Explorari paraclinice loco-regionale si generale
utilizate in chirurgia OMF

Se pot enumera urmatoarele posibilitati de investigatii

paraclinice ale afectiunilor oro-maxilo-faciale.
Loco-regionale:
1 Examenul radiologic
2. Ecografia
3. Biopsia
4. Citodiagnosticul.
5. Scintigrafia
6. Punctia exploratoare
7. Stomatoscopia
8. Teste de colorare vitala a mucoasei bucale
9. Transiluminarea
10.Examenul secretiei salivare
11.Examenul bacteriologic
12.Craniometria
Generale:
1. Examene biologice generale a singelui si urinei
2. Electrocardiograma
3. Teste cutanate
Cele mai multe erori de diagnostic si tratament
se datoresc insuficientei cunoasterii a
bolnavului, de aceea niciodata nu este permis
ca examenul clinic sa se limiteze la dinti,
paradontiu sau leziunile locale. El trebuie sa
cuprinda examenul amanuntit al intregului
teritoriu buco-maxilo-facial si examenul general
complet.
Examenul limitat numai la cavitatea bucala
este insuficient, determina concluzii eronate cu
privire la diagnosticul citologic, prognostic si
indicatii de tratament , si poate da nastere la
accidente si complicatii grave. Numai un
examen complet poate depista originea
sistemica a unor leziuni buco-maxilo-faciale sau
consecintele leziunilor buco-dentare asupra
.altor organe sau siteme
Pe de alta parte numarul pacientilor cu
stare generala aparent buna dar cu risc,
care se prezinta pentru extractii
dentare sau alte interventii de chirurgie
stomatologica, este in crestere. Un
numar tot mai mare de hipertensivi,
pacienti sub tratament anticoagulant,
alergici la anestezie locale, cu astm
cronic, diabet, leziuni hepatice, leziuni
cardio-vasculare cronice, afectiuni
metabolice, endocrine s.a. se prezinta
pentru interventii stomatologice
Electroodontodiagnosticul
Reprezintă un examen complimentar ce ne formează o
imaginație mai amplă privind starea pulpei și a
țesuturilor periodontale.Aplicarea curentului electric se
bazează pe faptul cunoscut că orice țesut al
organismului (viu) secaracterizează prin excitabilitate
sau prin facultatea de a intra în excitație sub influența
agentuluiexcitant. Electroconductibilitatea țesuturilor
depinde de conținutul apei în ele.
S-a determinat că în prezența unui proces patologic în
pulpă sau țesuturile periodonțiului excitabilitatea
acestor țesuturi se modifică prin creșterea pragului de
excitabilitate.
Determinarea excitabilității dintelui se efectuează cu
ajutorul a două electroade: pasiv și activ. Electrodul
pasiv este aplicat în mîna pacientului,
iar electrodul activ, cu semnul minus, pepunctul
.sensibil al dintelui
 

 
Punctele sensibile sunt condiționate în sens
histologic de structura țesuturilor dintelui și
sunt situate: la incisivi și canini – mijlocul
marginii incizale, virf de cuspid; la
premolari– vîrful cuspidului vestibular; la
molari – vîrful cuspidului vestibulo-anterior. În
cazul dinților cu cavități carioase
sensibilitatea poate fi determinată de pe
fundul cavității după ce sunt înlăturate
totalmente depunerile alimentare.
Nu este admisă utilizarea oglinzii sau altui
instrument metalic, se va folosi un
instrument din masă plastică, iar medicul va
lucra în mănuși pentru a evita pierderea
.decurenți
Au fost constatate indicele excitabilității liniare a pulpei
și țesutului periodontal în normă și în stări patologice.
Dinții sănătoși reacționează la curenți de 2 – 6 µA.În
stadiile incipiente ale cariei dentare sensibilitatea dintelui
nu este modificată. În caria medie electroexcitabilitatea
pulpei poate diminua pînă la 7– 9 µA, iar în caria profundă
pragul electroexcitabilității deviază și mai mult față de
normă ajungînd la valorile de la 10 µA pînă la18
µA.Scăderea electroexcitabilității electrice pînă la 20 µA
ne mărturisește despre prezența pulpitei seroase parțiale
sau a unei pulpite cronice simple. Valorile
electroexcitabilității pulpei la curent de 60 µA denotă o
necroză a pulpei coronariene.Dacă necroza pătrunde și în
pulpa radiculară, atunci dintele reacținează la curenți de
100µA și mai mult. Periodonțiul normal este sensibil la
curenți de 100 – 200 µA. în cazul modificărilor morfologice
brutale ale periodonțiului dintele respectiv reacționează la
curenți de peste 200 µA.
Indicii stării pulpei se referă la dinții care au apexul
.format
 
Examenele de laborator.
Investigatiile microscopice se efectueaza
pentru aplicarea starii celulare a suprafetei
plagii, a modificarilor calitative al celulelor
din tunica mucoasa, a componentei bacteriene
pe suprafata mucoasei sau plagii. In functie de
scopuri deosebim: metoda citologica, biopsia
.si investigatii bacteriologice
Examenul bacteriologic – presupune recoltarea
produselor patologice direct de pe suprafata leziunilor, de la
nivelul orifificiilor fistulare, de pe traiectul fistulos sau prin
punctie din colectii deschise. Se izoleaza, cultiva si identifica
germenii din leziune si se studiaza sensibilitatea lor la
antibiotice
Examenul bacteriologic da adesea si indicii referitoare la sursa
.de infectie si permite deci, eliminarea ei
Examenul citologic
( citodiagnosticul)
Consta in examinarea celulelor sperficiale recoltate prin
amprenta directa pe lama , prin raclarea cu o spatula
sau prin punctie cu un ac subtire. Este folosit pentru a
determina daca celulele au caracter benign sau malign.

Examenul histologic
Este analizarea microscopica a unor fragmente de
organe sau tesuturi. Acestea se recolteaza prin biopsie,
realizata printr-o mica interventie chirurgicala (ca
biopsia ganglionara). Fragmentele sunt astfel
prelucrate ca sa devina posibila examinarea la
microscop a structurii lor, facindu-se astfel un examen
histopatologic
Biopsia este prelevare a unui
fragment de tesut sau de organ in
scopul de a fi examinat microscopic.
In stomatologie se folosesc diverse
metode de biopsie:
-Biopsia prin excizie  este indicata
pentru leziuni mici superficiale, pentru
leziuni pediculate sau profunde de
dimensiuni reduse si bine delimitate
- Biopsia prin incizie este folosita
pentru leziuni intense, voluminoase sau
profunde care pentru rezolvarea
completa necesita o interventie mai
importanta
Biopsia prin chiuretaj este folosita pentru-
leziunile ulceroase sau vegetante si indeosebi
pentru leziuni profunde exteriorizate
- Biopsia prin aspiratie cu un ac fin si
forajul biopsic se practica pentru leziuni
profunde dificil accesibile
Biopsia permite, de asemenea, diagnosticarea
unei anomalii locale, de exemplu o tumoare,
sau ale unor simptome generalizate, ca in
timpul unei boli de sistem
Nu se face biopsia unei leziuni presupusa
maligna daca nu dispunem de posibilitatea sau
competenta de a efectua tratamentul complet
al cazului
Examenul alergologic
Penru determinarea reactiilor alergice
imediate se folosesc probele cutanate
cu alergeni bacterieni , testele leuco – si
trombocitopenice , reactia de
hemaglutinare etc.
Pentru determinarea reactiilor alergice
de tip lent se folosesc probele
cutanate , reactia de leucocitoliza,
testul de blastotransformare a
.limfocitelor etc