Explorari paraclinice utilizate

pentru depistarea afectiunilor

oro-maxilo-faciale

Explorari paraclinice loco-regionale si generale utilizate in chirurgia OMF.

Scopul si insemnatatea lor pentru precizia diagnosticului

Examene paraclinice:

Se pot enumera urmatoarele posibilitati de investigatii paraclinice ale afectiunilor

oro-maxilo-faciale:

1. Examenul radiologic

2. Scintigrafia

3. Ecografia

4. Biopsia

5. Citodiagnosticul

6. Punctia exploratoare

7. Stomatoscopia

8. Teste de colorare vitala a mucoasei bucale

9. Transiluminarea

10.Examenul secretiei salivare

11.Examenul bacteriologic

12.Craniometria
Examenul radiologic- foloseste radiografiile standard fie in incidente endobucale,
retrodentare pentru leziuni ale regiunilor dento-alveolare , fie incidente cervico-
faciale in tehnici extrem de variate pentru explorarea oaselor maxilare: semiaxiala,
axiala, profil si baza craniului. Examenele radiologice cele mai utilizate sunt:
examene radiologice cu film intraoral (radiografia retroalveolară, radiografia cu
film muşcat) şi examene radiologice cu film cervico-facial (radiografia
panoramică, ortopantomograma, teleradiografia de faţă, profil şi axială, radiografia
de mandibulă defilată , radiografia articulatiei temporo-mandibulare).
In practica se utilizeaza:

• Radiografiile retroalveolare,in incidenta ortoradiala;

• Ortopantomografiile, care permit obtinerea imaginii de ansamblu a unei

arcade intregi sau a ambelor arcade pe un singur film;

• Radiografii ale oaselor fetei,in diferite incidente extraorale;

• Tomografiile computerizate, care ofera posibilitatea obtinerii unor adevarate

“sectiuni” la diferite profunzimi;

• Teleradiografiile de fata sau profil, prin tehnica speciala, permit realizarea

unor imagini mai putin deformate ale structurilor osoase, ceea ce face
posibile masuratorile unor unghiuri si raporturi antropometrice; in acest mod
se poate aprecia dezvoltarea oaselor maxilare in raport cu anumite puncte de
referinta.
2. Scintigrafia salivara- realizata cu Technetiu 99, este indicata pentru
explorarea morfologica a parenchimului salivar, precizand sediul topografic al unei
leziuni, ca si aprecierea valorii functionale a glandelor salivare . In cazul unor
tumori la nivelul glandelor salivare se remarca un deficit de fixare a izotopului,
pentru ca tesutul normal este inlocuit cu alt tip de tesut.

Scintigrafia osoasa- folosind strontiu 85 sau pirofosfatul de technetiu 99

permite aprecierea starii de mineralizare a osului, poate fi folosita pentru studiul
maxilarelor evidentiind mai precoce decat radiografia modificarile osoase.

Indicatiile scintigrafiei:
Scintigrafia permite decelarea numeroaselor afectiuni care ating atat structura si
functionarea organelor, cat si unele procese patologice:inflamatie, infectie,
sangerare, tumora, procese infectioase-osteomielite si osteocondrite, suprainfectia
unor proteze sau decimentari periprotetice.

3. Ecografia completeaza radiografia furnizand date pentru diferentierea

tumorilor solide de cele lichide, rezultate pozitive in diagnosticul tumorilor
maligne ale glandelor parotide.

Foloseste ultrasunete pentru inregistrarea ecourilor,adica a reflectarii partiale

a fasciculului de unde ultrasonore care traverseaza tesuturile si intalnesc
interferente sau structuri de densitate sonica diferita.

Metoda este deosebit de utila pentru examenul tumorilor cu localizare

profunda,carora li se pot stabili:forma,marimea si raporturile de vecinatate cu
diferite formatiuni anatomice. Aceasta poate fi repetata de cate ori este
necesar,fiind inofensiva pentru organism.
 Craniometria

Craniometria- consta in identificarea anumitor repere anatomice bine

stabilite- numite puncte antropometrice si efectuarea unor masuratori
care fac posibila aprecierea directiilor si proportiilor de crestere a
craniului,in general, si a craniului visceral, in special.
Masuratorile craniometrice sunt indispensabile pentru
precizarea diagnosticului si codificarea tratamentelor chirurgical-
ortodontice. Aceste masuratori se pot efectua atat direct, pe pacient, cat
si prin metode de studiu sau teleradiografii.
 Rezonanta magnetica nucleara

Este o metoda bazata pe receptionarea impulsurilor electromagnetice de spin sau a

densitatii protonilor cu ajutorul unei instalatii supraconductoare,care lucreaza intr-
un camp magnetic intens.

Aceasta metoda realizeaza imagini in planuri multiple, facilitind evaluarea

raporturilor anatomice ale tumorilor cu partile moi, inclusiv cu elementele
vasculare de vecinatate, fara sa fie necesara injectarea unei substante de contrast.

Rezonanta magnetica este inca putin utilizata,datorita pretului ridicat al

instalatiei si unui grad de disconfort pentru pacient,care trebuie sa stea imobil un
timp indelungat.

Stomatoscopia : investigatie a mucoasei bucale executata cu un aparat optic,

care mareste imaginea de 10-20 ori.

In acest mod apar mai evidente detaliile de structura ale mucoasei,atit la

nivelul leziunii,cit si in zonele invecinate, devenind vizibile si modificarile
vascularizatiei superficiale.

Imaginile obtinute pot fi observate direct sau pot fi inregistrate pe pelicula,cu

ajutorul unui aparat foto anexat.

Transiluminarea sau diafanoscopia este folosita pentru descoperirea leziunilor

dentare , ale sinusului maxilar sau ale obrazului .
Aceasta consta in examinarea bolnavului într-o cameră obscură,dupa introducerea
unei surse puternice de lumina in cavitatea bucala.
La persoanele sanatoase fata apare luminata,colorata in tonuri de roz,cu aspect
simetric bilateral. Daca sinusul maxilar este ocupat de o secretie purulenta sau de o
tumora, partea afectata este mai opaca. In acelasi mod apar vizibili calculii salivari
sau corpii straini.
Pentru examinarea dintilor, sursa de lumina se plaseaza pe fata lor orala. Dintii
vitali prezinta o coloratie roz omogena, in timp ce dintii devitalizati si cariile
interproximale apar de culoare inchisa.
Examenul secretiei salivare: saliva parotidiana sau submandibulara se recolteaza
prin cateterism prin tuburi de polietilen si se analizeaza cantitativ si calitativ
(pH.,structura chimica,citologie).

Teste de colorare vitala a mucoasei bucale: pentru depistarea leziunilor maligne. Se

utilizeaza curent testul Schiller cu lugol sau testul Richard cu albastru de toluidina;
zonele patologice retin mai intens colorantul.
3. Examenele de laborator

Examenele complementare sunt extrem de importante dar, din nefericire, nu oferă

date absolut specifice pentru cancer, mai ales în stadiile incipiente.

În cadrul examenului de laborator se efectuează:

• Examene curente: adresate terenului, aceleaşi în toate cazurile.

• Examene ţintite:care vizează o anumită etiologie, sugerată deinvestigaţia

clinică şi epidemiologică.

Se efectueaza:

-toate tipurile de analize hormonale (hormoni tioridieni, markeri virali, markeri

tumorali)

-analize uzuale: glicemia, colesterol, trigliceride, transaminaze, bilirubina, etc

- examinari ale probelor biologice din punct vedere al încarcaturii microbiene

- analize din: ser, plasma, urina, CSF si alte lichide biologice

Examenul bacteriologic :al produselor patologice recoltate este direct de pe

suprafata leziunilor, de la nivelul orificiilor fistuloase sau prin punctie din colectii
inchise , in vederea izolarii si identificarii germenilor si antibiogramei.

Punctia exploratoare: se face cu ace groase sau trocare adaptate la o

seringa. Este indicata pentru precizarea diagnosticului unor formatiuni tumorale ale
partilor moi sau ale maxilarelor, evacuarea unui hematom in colectii purulente.
Permite examenul bacteriologic, histologic, etc. al produsului recoltat.
5. Examenul, morfologic, histologic, citologic
Investigatie citologica - metoda cu eficacitate inalta a diagnosticarii morfologice,
la baza careia sta studirea cu ajutorul microscopului luminiscent a particularitatilor
celulelor si a componentelor necelulare in frotiurile recoltate din diverse tesuturi si
organe.

6. Citodiagnosticul (citologia exfoliativa )- se bazeaza pe recoltarea,prin raclare,a

celulelor care se desprind de pe suprafata mucoaselor-si in special a leziunilor
ulcerate,etalarea acestora pe lame de sticla,fixarea si apoi colorarea lor prin metode
specifice.
Frotiul obtinut este examinat la microscop, evaluandu-se caracterele morfologice si
tinctoriale ale celulelor si structurilor celulare.
Pe baza acestor elemente se poate orienta diagnosticul leziunilor
superficiale,facind posibil diagnosticul precoce al tumorilor maligne.

Insemnatatea clinica: implementarea diagnosticului citologic al proceselor

precanceroase si neoformatiunilor maligne in baza de punctii si materialului
exfoliat

• Citologia salivara
Se bazeaza pe recoltarea,prin raclare,a celulelor care se desprind de pe
suprafata mucoaselor-si in special a leziunilor ulcerate,etalarea acestora pe
lame de sticla,fixarea si apoi colorarea lor prin metode specifice.

• Frotiul obtinut este examinat la microscop,evaluindu-se caracterele

morfologice si tinctoriale ale celulelor si structurilor celulare.

• Pe baza acestor elemente se poate orienta diagnosticul leziunilor

superficiale,facind posibil diagnosticul precoce al tumorilor maligne.

7. Examenul imuno-biologic

• Definitie: metodele imunologice sunt considerate metode analitice care

utilizeazaantigenii (Ag) sau anticorpii (Ac) ca reactivi, pentru a determina
prezenta Ag sau Accorespunzatori, specifici, prezenti in diferite prelevate
clinice: sange, lichide de punctie,tesutiri si prelevate din mediul
inconjurator.
 • Acestea sunt indicate in:

- diagnosticul bolilor infectioase

- diagnosticul imunologic in cancer

- boli autoimune

- boli imunodeficitare;

- pentru identificarea si cuantificarea unei largi varietati de proteine umane si

animale (Ag sau Ac)

- investigarea caracteristicilor celulelor tumorale

- trăsăturile si componenţa stromei, precum si relaţia dintre acestea

- 8.Examenul alergologic.

- Pentru a ştii cu certitudine la ce anume suntem alergici, pentru a ne putea

proteja de alergeni, trebuie să facem un test alergologic.

- Testul alergologic poate consta într-un test de sânge sau într-un test
cutanat.

- Testul alergologic sanguin este indicat în situaţiile în care pacientul nu

poate realiza un test alergologic de tip cutanat. Situaţiile în care nu este
indicat ca pacientul să facă un test alergologic cutanat apar atunci când
persoana respectivă ia anumite medicamente, precum antidepresivele, care
reduc eficienţa testului cutanat, atunci când persoana respectivă are
probleme dermatologice - eczeme, urticare sau atunci când aceasta suferă
reacţii alergice severe

- Testele alergologice cutanate sunt cele mai folosite teste alergologice.

Ele sunt folosite pentru a identifica atât alergenii din aer – seminţe, tutun,
praf, păr de animale, pene, cât şi alergenii alimentari – ouă, lapte, alune,
nuci, stridii sau peşte. De asemenea testul alergologic cutanat este folosit şi
pentru a identifica alergiile la medicamente sau la veninul anumitor animale.