ECOGRAFIA

Ecografia reprezinta o tehnica imagistica a carei utilizare in scop diagnostic a devenit

foarte frecventa. Cunoscuta si sub denumirea de ultrasonografie, aceasta metoda imagistica este
folosita pentru vizualizarea diferitelor structuri organice precum muschii, tendoanele sau
organele interne, pe baza unor imagini obtinute in timp real obtinute prin frecvente ale
ultrasunetelor de 2 pana la 18 Mhz.

Aceasta metoda imagistica a inlocuit o gama large de alte tehnici scintigrafice sau
radiologice. Ecografiile se folosesc de mai mult de 50 de ani, devenind una dintre meteodele de
diagnostic cel mai frecvent folosite in medicina moderna. Avantajele tehnologice ale acestei
examinari constau in faptul ca este putin costisitoare si ca este portabila, spre deosebire de alte
metode imagistice precum rezonanta magnetica nucleara sau tomografia computerizara.
Examenul ecografic este o metoda sigura de diagnostic, nefolosind radiatii ionizante cu efecte
mutagene, care pot determina producerea de rupturi cromozomiale si pot favoriza instalarea
afectiunilor canceroase.

La ora actuala sunt disponibile ecografe de diferite dimensiuni, fixe sau portabile, care
ofera specialistilor ocazia de a explora cu usurinta si in mod neinvaziv organele si structurile
interne ale organismului. Ecografia a devenit in timp o investigatie de rutina, fiind la indemana
oricarui specialist practician.

Ecografia se realizeaza prin intermediul ultrasunetelor. Mecanismul acesteia consta in

cel al sonarului sau al radarului si anume emiterea de semnale ultrasunete care intalnesc
diverse structuri in traiectoria lor. Aceste structuri reflecta semnalele ultrasunete, care sunt
receptate, prelucrate si transformate in imagini alb - negru pe ecranele monitoarelor.

Semnalele ultrasonice reflectate de structurile tisulare sunt receptionate de catre

transductor si sunt afisate printr-un ecran cu tub catodic, numit osciloscop sau monitor.
Structurile de baza ale unui ecograf sunt transductorul sau sonda ecografica, sistemul de analiza,
prelucrare si amplificare al semnalelor reprezentat de corpul ecografului si sistemul de afisaj al
imaginii formate, numit monitor.

Pentru efectuarea examenului ecografic sunt disponibile multiple modele de sonde dupa
cum urmeaza:

 Sonde externe, care sunt plasate pe suprafata corporala a pacientului examinat, in aria
topografica a organului de interes.
 Sonde endocavitare, folosite pe cale interna, care se introduc fie pe cale vaginala pentru
realizarea unei ecografii endovaginale cu scopul explorarii micului bazin, fie pe cale
intrarectala pentru efectuarea unei ecografi endorectale cu scopul explorarii prostatei, fie
pe cale orala pentru efectuarea unei ecografii endoesofagiene sau transesofagiene cu
scopul explorarii cordului.
  Sondele miniaturizate, care se introduc in lumenul vaselor, permitand realizarea
ecografiilor intravasculare.

Ultrasunetele care se pot propaga cu usurinta prin mediile lichide si nu pot fi reflectate de
acestea, sunt impiedicate de prezenta aerului sau a oaselor. Din acest motiv, examenul ecografic
este contraindicat sau putin indicat cu scopul examinarii creierului, pulmonilor, a intestinelor sau
a structurilor osoase.

In prezent, sunt disponibile multiple tipuri de ecografii.

Ecografia abdominala

Examenul ecografic abdominal se recomanda pacientilor care reclama dureri localizate

sau difuze la nivelul cavitatii abdominale, in cazul cresterilor de volum abdominale, in urma
traumatismelor abdominale sau in cazul sindroamelor dispeptice datorate sarcinilor aflate in
primul trimestrului. Majoritatea organelor abdominale sau pelvine pot beneficia de examinarea
ecografica in urma careia se identifica forma, dimensiunea, structura sau raportul cu organele
invecinate. In cazul examinarii ecografice pelvine efectuate asupra uterului sau a ovarelor, este
recomandat ca vezica urinara sa fie plina pentru permiterea unei penetrari mai bune a
ultrasunetelor si modificarea topografiei intestinului subtire prin ridicarea sa si obtinerea de
imagini mult mai clare.

Ecografia Doppler

Ecografia Doppler pulsatila sau color si sonda endocavitara au crescut valoarea

diagnostica a acestei metode imagistice. Ecografia Doppler poate detecta si permite vizualizarea
fluxului vaselor de sange accesibile. Astfel, ultrasunetele sunt dirijate de reflectantul aflat in
miscare si se intorc la emitor sub forma de ecouri cu frecvente diferite de cea initiala. Acest
principiu este folosit pentru observarea circulatiei sangvine, diferentierea venelor de artere,
depistarea obstructiilor vasculare sau monitorizarea circulatiei sanguine cardiace. Ecografia
Doppler se poate efectua si color, iar introducerea in practica medicala a acesteia, in mod
continuu sau in mod pulsatil a reprezentat o realizare importanta.

Ecografia cardiovasculara

Transductorul care emite ultrasunetele se aplica pe suprafata toracelui, in dreptul zonei de

contact a cordului sau a vaselor de sange de mare calibru cu peretele toracic, in absenta
interpunerii formatiunilor osoase. Astfel ecografiile cardiovasculare se pot efectua in zona
parasternala stanga, in zona apicala, subcostala sau suprasternala. Ecografia poate fi realizata
uniplan, biplan, bidimensional sau tridimensional. Ecografia cardiovasculara Doppler furnizeaza
informatii importante asupra fluxului sangvin intracardiac. Ecografia Doppler poate exclude sau
confirma chiar si un diagnostic de stenoza. Ecografia Doppler codificata color poate codifica
fluxurile sanguine prin diferite culori. Ecocardiografiile transesofagiene asigura, de asemenea,
evaluarea foarte buna a modificarilor de ordin patologic survenite.

Ecocardiografia intracoronariana
 Ecocardiografia intracoronariana a fost introdusa in practica medicala relativ recent,
cu scopul de a evidentia sediul sau structura placilor ateromatoase, permite evaluarea
revascularizarii si detecteaza leziunile coronariene produse la nivelul segmentelor angiografice
normale. Ecocardiografia intracoronariana poate fi efectuata si simultan cu cardioangiografia.

Ecografia pulmonara

Examenul ecografic pulmonar permite diferentierea unei formatiuni tumorale cu

consistenta solida de o formatiune chistica. Prin ecografia pulmonara se pot depista chisturile
bronhogene sau revarsatele pleurale de mici dimensiuni, care nu se pot detecta radiologic.

Ecografia ficatului si a cailor biliare

Examenul ecografic al ficatului si al cailor biliare poate oferi informatii cu privire la

dimensiunea organelor, ecostructura lor,  prezenta unor eventuale formatiuni precum chisturile
hepatice, tumorile sau hemangioamele. De asemenea, prin intermediul acestei metode se poate
evidentia si structura si integritatea elementelor vasculare precum artera hepatica sau vena porta,
caile biliare intrahepatice si extrahepatice sau posibile adenopatii aparute in zona hilului hepatic.
Prin intermediul ecografiei se pot observa aspecte variate ale veziculei biliare, aspecte precum
forma, dimensiunea sau grosimea peretilor, prezenta calculilor sau a polipilor de vezica. Totusi,
este dificila indentificarea formatiunilor tumorale cu diametre mai mici de 2 cm, insa este
posibila evidentierea volumelor mici de lichid ascitic care poate ramane neidentificat in urma
examenului clinic.

Ecografia renala

Ecografia renala poate evidentia detalii morfologice importante precum pozitia celor doi
rinichi, ptoza renala, dimensiunea rinichilor si structura sistemului pielo - caliceal, prezenta
calcificarilor formate la nivelul parenchimului renal sau a formatiunilor hiperecogene de la
nivelul sistemului pielo - caliceal. Examenul ecografic renal poate sa evidentieze si tumorile
renale, vasele de la nivelul hilului renal sau ureterele. Ecografia Doppler este recomandata in
cazul suspiciunilor de tromboze arteriale sau venoase renale. In caz de pielonefrita
acuta, volumul rinichilor este crescut, iar conturul lor net, iar in caz de pielonefrita cronica,
rinichii scad in dimensiune si capata un contur neregulat.

Tumorile renale pot fi identificate doar daca depasesc dimensiunea de 3 cm. Atunci cand
sunt prezente formatiuni tumorale, ecogenitatea este modificata, conturul devine neregulat,
structura devine neomogena, iar zonele centrale sunt necrozate si calcificate.

Chisturile renale sunt identificate ca formatiuni cu caracter hiperecogen cu pereti regulati,

iar la persoanele varstnice un numar de 1 pana la 3 chisturi sunt considerate fiziologice.
Formatiunile chistice septate sau care au pereti nodulari pot sugera procese maligne.

Calculii renali devin evidenti atunci cand depasesc dimensiunea de 5 mm. Calculii
coraliformi se prezinta ca si formatiuni cu caracter hiperecogen, mulate pe suprafata bazinetului.
 Hidronefroza se identifica ca avand aspect de dilatatie pielo - caliceala, iar in insuficienta
renala acuta volumul rinichilor este crescut, spre deosebire de cea cronica in cadrul careia
rinichii devin subdimensionati.

Ecografia prostatei

In urma examenului ecografic de prostata pot fi evidentiate eventuale adenoame de

prostata, formatiuni tumorale prostatice, prostatite cu caracter cronice sau abcese prostatice.
Atunci cand este cazul, se pot efectua si ecografii postmictionale, care consta in efectuarea unei
noi ecografii in urma golirii complete a vezicii urinare dupa prima ecografie. Prin acest tip de
ecografie se pot masura reziduurile din vezica urinara postmictional.

DE CE SE FACE TESTUL?
Examenul ecografic este utilizat in cadrul tuturor specialitatilor medicale, in caz de
maladii cardiovasculare, in cazul patologiei pulmonare, hepato - biliare, renale, splenice,
prostatice sau vezicale.

Examenul ecografic este folosit in cadrul mutor ramuri medicale. Astfel, in anestezie,
aceasta metoda permite ghidajul acului cu scopul injectarii anestezicelor locale in apropierea
plexurilor nervoase, in cardiologie permite stabilirea diagnosticelor precum insuficienta cardiaca
sau a valvulopatiilor, iar in medicina de urgenta se foloseste cu scopul confirmarii sau excluderii
unor urgente medicale precum tamponada cardiaca sau hemoperitoneul.

Examenul ecografic se poate utiliza si in scop interventional, cu functie de ghidaj pentru

biopsii, pentru evacuarea unor colectii lichidiene sau injectarea la nivelul anumitor structuri a
unor substantelor in scop terapeutic, in tratarea unor tumori prin energia termica tintita, pentru
spargerea calculilor, in tratarea cataractei sau in scop procoagulant.

Prin intermediul ecografiei hepatice se pot aprecia dimensiunile, forma si structura

parenchimului hepatic, structura vaselor intrahepatice, prezenta unor leziuni focale precum
formatiunile chistice, abcesele, tumorile, traumatismele, parazitozele, colectiile perihepatice
lichidiene, vezica biliara si caile biliare, dimensiunea, structura peretilor, continutul, calculii, sau
dilatarea canaliculelor biliare. Ecografia poate evidentia formatiunile chistice, abcesele,
formatiunile tumorale sau calcificarile de la nivelul pancreasului.

Ecografia splinei poate scoate in evidenta dimensiunile acesteia, prezenta unor eventuale
leziuni focale cu caracter difuz sau traumatismele de la acest nivel.

Ecografia renala permite determinarea dimensiunii rinichilor, forma acestora, atingerile

parenchimatoase, potentiale leziuni focale, uropatiile obstructive sau formarea de colectii
lichidiene perirenale, structura ureterelor si a vezicii urinare care pot fi afectate de obstructii,
tumori, paraziti, infectii, calculi sau formarea de diverticuli.

Sursa : http://www.i-medic.ro/analize/ecografia