ECOGRAFIA

Ecografia diagnostica este o tehnica imagistica larg utilizata. Ea a inlocuit un numar mare de tehnici radiologice sau scintigrafice. Ecografele de diferite dimensiuni, inclusiv aparatele portative, ofera posibilitatea de a explora numeroase organe. Ele au facut ca aceasta tehnica sa devina un examen de rutina, la indemana oricarui medic practician. Ecografia foloseste pentru diagnostic ultrasunetele. Principiul de baza este cel al radarului (sonarului), adica emiterea unui semnal de ultrasunete care intalneste diferite tesuturi. Acestea vor reflecta semnalul care, la randul lui va fi receptat, prelucrat si transformat in imagine alb-negru pe ecranul monitorului. Semnalul ultrasonic reflectat de catre o suprafata tisulara este receptionat de catre transductor si afisat pe un ecran cu tub catodic (osciloscop sau monitor). Componentele de baza ale ecografului sunt: transducerul (transductor sau sonda), sistemul de analiza al semnalului, prelucrarea si amplificarea lui (corpul propriu-zis al ecografului) si sistemul de afisare a imaginii obtinute (monitorul). Exista mai multe tipuri de radiografii: Ecografia abdominala Ecografia abdominala este indicata la orice pacient cu o durere localizata sau difuza, in maririle de volum ale abdomenului, traumatisme abdominale sau in prezenta unui sindrom dispeptic suspect de a fi datorat unei sarcini in primul trimestru. Aproape orice organ abdominal sau pelvin poate beneficia de o examinare ecografica constand in observarea formei, dimensiunilor, structurii, raporturilor cu organele din jur. Pentru vizualizarea organelor pelvine (uter, ovare) este important ca examinarea sa se faca cu vezica urinara plina. Acest fapt permite o mai buna penetrare a ultrasunetelor precum si ridicarea intestinului subtire si obtinerea unor imagini mai clare. Ecografia Doppler Introducerea metodei Doppler pulsatil sau color si sondele endocavitare i-au marit valoarea diagnostica. Explorarea Doppler detecteaza si vizualizeaza fluxul sau miscarea vaselor sanguine accesibile. Conform acestor tehnici, ultrasunetele dirijate de catre un reflectant in miscare se vor intoarce la emitor, sub forma unui ecou, cu frecventa diferita de cea initiala. Acest principiu este utilizat pentru detectarea circulatiei sanguine, diferentierea dintre o vena si o artera, depistarea unei obstructii vasculare si determinarea circulatiei de la nivelul cavitatii cordului. Exista si tehnici de Doppler color. Introducerea in parctica a Doppler-ului, continuu sau pulsatil reprezinta o mare realizare. Ecografia cardio-vasculara

Transductorul emitator de ultrasunete se aplica pe torace la nivelul zonelor in care cordul sau vasele mari vin in contact nemijlocit cu peretele, fara interpunerea unor formatiuni osoase (parasternal stang, apical, subcostal, suprasternal). Metoda se poate efectua uniplan, biplan sau bidimensional si tridimensional. Ecocardiografia Doppler (fascicul pulsatil sau continuu) furnizeaza informatii asupra fluxului intracardiac. Metoda Doppler confirma sau exclude diagnosticul de stenoza. Dopplerul codificat color codifica fluxul sanguin prin culori. Ecocardiografia transesofagiana asigura o foarte buna evaluare a modificarilor patologice. Ecocardiografia intracoronariana Aceasta reprezinta un tip de ecografie introdusa recent in practica, evidentiaza sediul si structura placilor de aterom, evalueaza rezultatele revascularizarii si detecteaza leziuni coronariene in segmente normale angiografic. Se poate efectua si simultan cu cardioangiografia. Ecografia pulmonara Ecografia pulmonara permite diferentierea dintre o formatiune solida (tumorala) si una lichidiana (chistica). Se pot depista astfel chisturi bronhogene si revarsate pleurale, in special cele mici, care nu pot fi detectate radiologic. Ecografia ficatului si cailor biliare Ecografia ficatului si cailor biliare este usor de efectuat. Metoda da detalii morfologice referitoare la dimensiunile ficatului, ecostructura sa (omogena sau neomogena), prezenta unor formatiuni (chisturi hepatice, tumori benigne sau maligne, hemangioame etc). Se evidentiaza si sistemul vascular (artera hepatica, vena porta), caile biliare intra- si extrahepatice si eventuale adenopatii la nivelul hilului hepatic. Arata diferite aspecte ale veziculei biliare (forma, dimensiune, grosimea peretilor), prezenta de calculi sau de tumori (polip sau carcinom de vezica). Formatiunile tumorale de dimensiuni mici, sub 2 cm, nu sunt evidentiate. Metoda mai poate evidentia prezenta lichidului de ascita care, in cantitati mici scapa examenului clinic. Ecografia renala Ecografia renala este o metoda rapida si repetabila. Imaginea poate fi examinata si in dinamica. Scoate in evidenta detalii morfologice (pozitia rinichilor, ptoza renala, dimensiunile si sistemul pielocaliceal), arata prezenta de calcificari la nivelul parenchimului renal sau formatiuni hiperecogene in sistemul pielocaliceal. Scoate in evidenta si tumori renale, vasele hilului renal si ureterele. Ecografia Doppler este indicata cand exista suspiciunea de tromboza de artera sau vena renala. In pielonefrita acuta, dimensiunile rinichilor sunt usor crescute si conturul net, iar in pielonefrita cronica rinichii sunt mici, iar conturul neregulat. Tumorile renale apar doar cand depasesc 3 cm. in tumori, zonele de ecogenitate sunt modificate, conturul este neregulat, sunt, neomogene cu zona centrala de necroza si calcificari. Chisturile renale apar ca formatiuni hiperecogene cu pereti regulati. La persoane varstnice 1-3 chisturi sunt considerate nepatologice. Chisturile septate sau cu peretii nodulari

sugereaza un proces malign. Calculii se evidentiaza cand depasesc 5 mm. Calculii coraliformi apar ca formatiuni hiperecogene, mulate pe bazinet. Hidronefroza apare ca o dilatatie pielocaliceala. in insuficienta renala acuta rinichii sunt mariti, iar in cea cronica sunt mici. Ecografia prostatei Ecografia prostatei poate evidentia adenoame de prostata, cancere prostatice (neomogenitatea structurii), prostatite cronice si abcesul prostatic. Cand este necesar se pot face si ecografii postmictionale. Aceasta consta in efectuarea unei noi ecografii dupa ce bolnavul a urinat complet dupa prima ecografie. Metoda masoara reziduul vezicii urinare, postmictional. De ce se face testul? Ecografia este utilizata in aproape toate domeniile medicale (maladii cardiovasculare, pulmonare, renale, hepato-biliare, pancreatice, splenice, vezicale, prostatice. Prin ecografie se investigheaza ficatul (dimensiune si forma, parenchim, vasele intrahepatice, leziuni focale ca chiste, abcese, tumori, traumatisme, parazitoze, colectii lichidiene perihepatice), vezicula si caile biliare (dimensiune, perete, continut, calculi, dilatarea canalelor biliare), pancreasul (atingeri difuze, leziuni focale ca chiste, abcese, tumori, calcificari), splina (dimensiuni, leziuni focale difuze, traumatisme) rinichi (dimensiune, forma, atingeri parenchimatoase, leziuni focale, uropatia obstructiva, colectii lichidiene perirenale), uretere si vezica (obstructii, paraziti, tumori, infectii, diverticuli, calculi), cavitatea peritoneala si caile digestive (colectii lichidiene, intraperitoneale, obstructii, invaginatii, stenoza pilorica), spatiul retroperitoneal (dimensiune, anevrismul aortei, tromboza venei cave inferioare), torace (diafragm, colectii lichidiene, sub- si supradiafragmatice, pleuri te, adenopatii mediastinale etc), pelvisul, evolutia sarcinei, tiroida, sanul, aparatul cardiovascular, prostata. Pregatire pacient Asistenta medicala va urmari ca bolnavul sa consume o cina normala in seara precedenta, fara a mai manca nimic pana la examinare. Prezenta alimentelor in stomac poate, uneori, mima false tumori pancreatice sau ale lobului hepatic stang. Cu 2-3 zile inaintea examinarii se recomanda o alimentatie saraca in celuloza. Cum se face testul? Persoana care va fi examinata se va intinde pe un pat langa care se afla ecograful, de regula, in decubit dorsal (intins pe spate) si va expune zona care trebuie investigata. In cadrul tehnicii abdominale, medicul va acoperi zona de examinat cu un gel incolor (pe baza de glicerina), astfel incat, in timpul investigatiei sa nu existe aer intre sonda ecografului si pielea pacientului (ultrasunetele nu se propaga prin aer). Medicul examinator va poate cere sa va schimbati pozitia, prin intoarcerea pe o parte sau alta, in functie de organul care trebuie examinat. Uneori, medicul va poate cere sa consumati inainte de examenul ecografic mai mutle lichide, pentru a realiza aceasta investigatie cu vezica urinara plina. Acestu lucru va permite o mai buna vizualizare a organelor din pelvis.

Cum se simte? Este o tehnica rapida, inofensiva, neinvaziva, deci nu produce nici un disconfort pacientului. Riscuri Examenul ecografic nu are contraindicatii si este recomandabil sa se faca de cel putin una sau doua ori pe an. Ecografia are un caracter nedaunator datorita faptului ca emite ultrasunete si spre deosebire de radiografie sau computertomografie care emit raze X, aceasta nu are restrictii in folosire. Rezultate Ecografia este efectuata de catre un tehnician care va evalua structurile preliminare si indica unele dintre acestea. Interpretarea oficiala a ecografiei este facuta de catre radiolog (un medic, expert in interpretarea imaginilor). Radiologul inregistreaza interpretarea si o trimite apoi medicului care a cerut efectuarea ecografiei. Ce poate afecta testul? Ecografia masoara organele, arata forma lor, dar nu da informatii despre functionarea lor. De aceea, de cele mai multe ori, diagnosticul se stabileste tinand cont si de alte examene sau analize de laborator. Metoda nu poate detecta structuri foarte mici (exista o limita de rezolutie), de regula aceasta e valabila pentru structuri mai mici de 3 mm. Alte informatii Din anii 70 de cand au aparut primele ecografe, tehnica a evoluat continuu, ajungandu-se in prezent la performante semnificative in domeniu - ecografe care sunt dotate cu soft ultramodern si au posibilitati sporite de vizualizare pe monitor si de sondare cu parametri sporiti .