Jocul de handbal,fotbal,baschet - Însuşirea cunoştinţelor

teoretice de bază din fiecare ramură de sport prevăzută în programa

analitică.

În lecţia de educaţie fizică şi sport în învăţământul de neprofil, urmărim

următoarele obiective generale specifice:
 Îmbunătăţirea şi menţinerea unei stări optime de sănătate, formarea
deprinderilor igienico-sanitare, printr-o dezvoltare corporală armonioasă;
 combaterea supraponderabilităţii, a stressului, a oboselii şi normalizarea
indicelui de masă corporal;
 dezvoltarea şi consolidarea unor deprinderi şi priceperi motrice de bază;
 dezvoltarea capacităţilor funcţionale, psihice, psihomotrice şi sociale;
 dezvoltarea componentelor condiţiei fizice: rezistenţa cardio–respiratorie,
forţa şi rezistenţa musculară locală, mobilitatea şi supleţea articulară,
compoziţia corporală;
 formarea conduitei ludice şi de integrare socială;
 atragerea unui număr cât mai mare de studenţi în practicarea benevolă a
exerciţiilor fizice şi a sporturilor preferate, prin competiţii sportive
organizate chiar şi în timpul liber al studenţilor;
 formarea obişnuinţei de a practica independent exerciţiile fizice şi
sporturile preferate, chiar şi în timpul liber;
 dezvoltarea proceselor volitive: curajul, dârzenia, perseverenţa, hotărârea de
sine, spiritul de ordine şi disciplină prin practicarea exerciţiului fizic;
 educarea atitudinilor şi convingerilor prin transpunerea acestora în
practica vieţii cotidiene. Fair-play-ul, spiritul de echipă, spiritul de
competiţie, respectul faţă de coechipier şi faţă de adversar,
responsabilitatea situaţiilor întâlnite, perseverenţa, încrederea şi stăpânire de
sine, toate pot fi educate la orele de educaţie fizică şi sport.
 formarea culturii de a practica exerciţiile şi jocurile sportive,
conştientizând beneficiile pe care acestea le au asupra organismului uman, a
stării de sănătate şi nu în ultimul rând a calităţii vieţii.

Rolul educaţiei fizice în dezvoltarea proceselor psihice

 Importanţa educaţiei fizice în dezvoltarea proceselor cognitive
(percepţii, spirit de observaţie, atenţie, gândire)
a) Exerciţiile fizice şi percepţiile
Exerciţiile fizice participă la dezvoltarea percepţiilor complexe: spaţiale, de
mişcare, chinestezice, temporale.
Necesitatea aprecierii corecte a distanţei în diferite jocuri sportive, a adâncimii şi
deplasării, facilitează perfecţionarea calităţilor acestor percepţii.
b) Spiritul de observaţie
Este o capacitate solicitată foarte mult de exerciţiile fizice şi jocuri,
care se caracterizează prin rapiditatea descoperirii unor aspecte mai puţin
evidente, dar
foarte importante. Fineţea spiritului de observaţie este relevată de sesizarea
rapidă a intenţiilor adversarului pe baza celor mai mici amănunte şi reacţii ale
acestuia.
c) Atenţia
Exerciţiile fizice şi jocurile solicită din plin atenţia, contribuind la dezvoltarea
unor calităţi ale sale: stabilitatea, concentrarea, distributivitatea, deplasarea,
comutarea.
d) Gândirea
Acest proces intervine în rezolvarea situaţiilor la care elevii trebuie să răspundă
rapid în funcţie de condiţiile schimbătoare ale acestor situaţii de joc. Soluţia
găsită rapid dă şanse de câştig mai mari.
Exerciţiile fizice şi jocurile angrenează operaţiile gândirii în elaborarea
unor planuri tactice şi aplicarea lor în situaţii concrete.

Rolul educaţiei fizice în dezvoltarea afectivităţii

Educaţia fizică favorizează prin excelenţă apariţia stărilor afective pozitive:

- stări afective produse de o activitatea musculară mai intensă: vioiciune,
bucurie, satisfacţie;
- stări afective provocate de execuţia unor exerciţii dificile, complicate sau
periculoase: încredere în forţele proprii, satisfacţie;
- stări afective provocate de pregătirea pentru execuţii, pentru joc sau
concurs: nelinişte, nerăbdare, încordare emotivă, frică, apatie, indiferenţă etc.
 Aceste stări afective, preluate şi integrate în componentele superioare ale
personalităţii(intelectuale şi morale) continuă să acţioneze ca mobiluri
stimulatoare asupra conduitei umane.

Rolul educaţiei fizice în educarea voinţei şi a calităţilor ei

Efortul de voinţă, prezent în orice activitate, face mai uşoară învingerea
obstacolelor interne sau externe ce intervin pe parcursul desfăşurării activităţii şi
educarea lui se face în şi prin activitate. Funcţiile efortului de voinţă se
manifestă în două direcţii: dirijare (canalizarea resurselor în vederea atingerii
unui scop) şi frânare (stăpânirea unor reacţii, stări afective negative care
dereglează activitatea de atingere a scopului propus).
Educaţia fizică este cadrul ideal pentru educarea calităţilor voinţei:
curajul, dârzenia, perseverenţa, hotărârea, stăpânirea de sine, spiritul de ordine şi
disciplină, consecvenţa etc.

Contribuţia educaţiei fizice la formarea trăsăturilor de

personalitate
- Rolul educaţiei fizice în educarea temperamentului;
- Rolul educaţiei fizice în formarea trăsăturilor de caracter;
- Contribuţia educaţiei fizice la formarea intereselor;
- Cum acţionează educaţia fizică în planul aptitudinilor.
Prevenirea şi corectarea unor deficienţe fizice
În cadrul activităţii de dezvoltare fizică armonioasă un accent deosebit se va
pune pe educarea ţinutei corecte a copiilor, aceasta fiind o activitate de durată,
care urmăreşte stabilirea reflexului de postură. Pentru acest lucru se recomandă ca
profesorul să supravegheze permanent ţinuta copiilor, nu numai în lecţiile de educaţie
fizică ci şi pe parcursul celorlalte activităţi. Copiii nu-şi pot menţine timp îndelungat
poziţia dreaptă a capului, spatele drept şi privirea înainte, adoptând o poziţie
relaxată curbând spatele, lăsând bărbia în piept favorizând instalarea unor atitudinii
incorecte (cifoză sau scolioză).

Mişcarea omului reprezintă o expresie care indică totalitatea actelor motrice

realizate de om pentru întreţinerea relaţiilor sale cu mediul natural şi social şi efectuarea
deprinderilor specifice diferitelor discipline sportive.

Aşa după cum arată aceste definiţii sau puncte de vedere privind mişcarea, ea este
indisolubil legată de viaţa omului, de activităţile practico–sportive care se supune unor
reguli bine definite şi stabilite, în vederea reglementării, îndeplinirii obiectivelor şi
finalităţilor activităţii de educaţie fizică şi sportivă. Implicată în dezvoltarea fiinţei
umane, mişcarea, practicarea exerciţiilor fizice le regăsim încă de la începuturile istoriei
umanităţii. Exerciţiul fizic este actul motric repetat sistematic, care constituie mijlocul
principal de realizare a sarcinilor educaţiei fizice şi sportului .

Ceea ce deosebeşte indivizii între ei este nivelul la care această funcţie se

realizează, măsura în care ea face individul adaptat şi adaptabil la situaţiile complexe şi
variabile ale mediului. Acest nivel este reprezentat de condiţia fizică, capacitateamotrică
definită ca ansamblul posibilităţilor motrice naturale şi dobândite prin care se pot realiza
eforturi variate ca structură şi dozare.
Constantin Kiriţescu aprecia că: ,,Educaţia fizică este activitatea fiziologică
conştientă a organismului omenesc, condusă prin metodele pedagogice, urmărind
întreţinerea sănătăţii şi creşterea potenţialului biologic al individului, în vederea sporirii
randamentului său social. Ea stă în strânsă legătură cu educaţia intelectuală, morală şi
estetică, fiind sub dependenţa celei dintâi şi influenţând pe celelalte două”.