EDUCAŢIA FIZICĂ – SURSA DE ENERGIE A COPIILOR PREŞCOLARI

Educ. ALBU ALINA

ȘC. Primară ,,Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”

„Copilul este un atlet dotat cu o mare energie”

Van Aaken

Educația fizică a copiilor preșcolari are ca scop educarea unei generații de tineri sănătoși, viguroși,
rezistenți, puternici, agili și capabili de muncă.
Pe lângă activitățile desfășurate în mediul familial, grădinița este instituția în care copiii pot să-și
satisfacă dorința de mișcare, locul unde se realizează exercițiile și jocurile necesare pentru dezvoltarea lor
fizică. Frecventând grădinița, copilul este controlat sub toate aspectele dezvoltării și creșterii lui.
În grădinița de copii cele mai importante forme ale practicării educației fizice sunt următoarele:
activități frontale de educație fizică, gimnastica de înviorare, plimbările, excursiile, jocurile sportive și alte
forme în afara activităților obligatorii (serbări sportive, întreceri și concursuri sportive, demonstrații
sportive).
Forma de bază în cadrul grădiniței de copii este activitatea obligatorie-frontală de educație fizică.
Mijlocul fundamental și preponderent folosit în toate activitățile de educație fizică este exercițiul fizic care
are la orice vârstă, dar mai ales în perioada de creștere, un puternic rol educativ. Executând regulat exerciții
fizice corespunzătoare vârstei, copiii își perfecționează o serie de deprinderi motrice aplicative necesare în
viață: mersul, alergarea, săritura, echilibrul, cățărarea, aruncarea și prinderea etc.
Alegerea și îmbinarea exercițiilor trebuie făcută în așa fel de către educatoare încât acțiunea lor să
antreneze întregul organism al copiilor. Un bun educator nu poate fi decât acela care-l învață pe copil să
devină o persoană puternică și responsabilă, armonios dezvoltată, fizic și psihic.
În privința dezvoltării psihice optime, mișcarea efectuată sub forma unor exerciții fizice susținute,
conduce la obținerea echilibrului psihic, autocontrolului, creșterii aprecierii de sine, dobândirii încrederii în
forțele proprii. Pentru o viață sănătoasă și pentru un organism îngrijit, este necesar ca orice copil să fie
învățat să respire corect.
Sarcina principală a educației fizice la preșcolari este formarea poziției corecte a corpului, aceasta
fiind absolut necesară atât pentru dezvoltarea mișcărilor tot mai complexe folosite de copii, cât mai ales din
considerente de sănătate, ca premiază a creșterii și dezvoltării normale în continuare.
Spre deosebire de celelalte activități, activitatea de educație fizică presupune instruirea și formarea
copilului în și prin mișcare. Exercițiul fizic stimulează nu numai respirația ci și circulația sanguină care
întărește și dezvoltă sistemul muscular și osos și realizează puntea de legătură între gândire și acțiune.
Piaget a demonstrat că există un raport între motricitate și inteligenta. La vârsta preșcolară interesul
copiilor pentru mișcare în general, și jocuri și exerciții în special, este foarte mare.
La intrarea în grădiniță bagajul de deprinderi motrice al copilului este redus, însă pe parcursul
activităților de educație fizică acesta se va îmbogăți, deoarece jocul îl ajută să-și controleze pornirile și
sentimentele.

1
 Pentru o dezvoltare fizică și psihică optimă influenta aerului curat, luminii și soarelui în timpul
desfășurării jocurilor de mișcare este de o mare importantă. Respectarea disciplinei colectivului, regulilor
de întrecere, asumarea unor sarcini în cadrul colectivului, integrarea în colectiv, spiritul competitiv
reprezintă doar câteva din caracteristicile jocului.
Jocurile de mișcare au ca element caracteristic de desfășurare întrecerea, care impune existenta
unui fond de deprinderi și calități motrice temeinic consolidate. Întrecerea sporește interesul copiilor pentru
activitate, le mobilizează forțele și-i stimulează.
Gimnastica de înviorare contribuie la întărirea unor grupe principale musculare (brațe, picioare,
spate, abdomen), formează o ținută corectă, stimulează și reglează funcțiile fiziologice ale respirației și
circulației. Organizată cu pricepere, contribuie la creșterea bunei dispoziții, ajută la disciplinarea
colectivului de copii și la formarea deprinderii de a face zilnic gimnastică.
Plimbările și activitățile alese completează programul de activitate al copiilor în grădiniță, sub
supravegherea și îndrumarea educatoarei.
Reușita organizării și a desfășurării unei activități comune de educație fizica depinde de nivelul de
pregătire al educatoarei, de experiența și măiestria sa pedagogică, de capacitatea sa organizatorică, cât și de
condițiile materiale de lucru și de gradul de pregătire anterioară a copiilor.
In activitățile de educație fizică materialele didactice reprezintă mijloace de cea mai mare
importanță, care facilitează procesul de formare a deprinderilor motrice, diversifică și totodată, cresc
eficienta altor mijloace ale educației fizice.
Jocurile de mișcare permit manifestarea complexa și favorizează dezvoltarea simultana a
deprinderilor motrice de baza sau specifice, calităților motrice, precum și a mișcărilor și deprinderilor
moral-volitive. în cadrul lor se formează și se consolidează deprinderi motrice de baza: mers, alergare,
sărituri, aruncări, și prinderi, cățărări, escaladări, echilibru etc, fiind favorizata în același timp și dezvoltarea
unor calități fizice ca: viteza în multiplele sale forme de manifestare, rezistenta, forța și îndemânarea,
concomitent cu perfecționarea simțului echilibrului și a activității senzorio- motrice.
Jocul este mijlocul prin care se educa la cel mai înalt nivel relațiile de grup, favorizând manifesta-
rea inițiativei, independentei, a responsabilității. Respectarea disciplinei colectivului, regulilor de întrecere,
asumarea unor sarcini cu cadrul colectivului, integrarea în colectiv, spiritual competitive reprezintă doar
câteva din caracteristicile jocului.
In joc apar relații de grup în formele cele mai complexe de intercondiționare. Coeziunea, unitatea
în acțiuni și efortul tuturor depus condiționează reușita.
Jocul de mișcare permite manifestarea inițiativei și independentei în acțiuni. Aceasta este posibila
numai în cazul în care preșcolarii stăpânesc un bagaj mare de deprinderi, au calități fizice dezvoltate
corespunzător și au fost instruiți în limitele unor reguli precise.
Plimbările și excursiile contribuie la întărirea sănătății copilului, ajuta la formarea și exersarea
deprinderilor motrice aplicative. Totodată copiii se familiarizează cu mediul înconjurător, cunosc aspecte
din activitățile adulților și realizările lor.
Plimbările contribuie la educarea morala a copiilor, îi învață să nu evite efortul fizic, să învingă
unele dificultăți, le dezvoltă voința, curajul, spiritul colectivist.
Jocurile și activitățile alese cu caracter de mișcare se organizează în funcție de anotimp și urmăresc
pe de o parte depistarea aptitudinilor lor individuale, pe de alta parte, corectarea anumitor lipsuri în formarea
deprinderilor motrice de bază. Tot în cadrul acestor etape, se poate insista, fără a forța nota, la anumiți copii
asupra exercițiilor mai greu însușite, în acest scop apelând la forme antrenante.

2
 Educația fizică are un caracter recreativ, prin schimbarea dominantei activități intelectuale în
favoarea celei cu caracter fizic prin oferirea unei alternative utile, agreabile muncii specifice copiilor.
Mijlocul fundamental și preponderant folosit în toate activitățile de educație fizică este exercițiul
fizic. Orice exercițiu fizic devine mijloc al educației fizice numai daca este conștient executat, conform
unor norme și reguli metodice, în vederea realizării unui obiectiv specific educației fizice.
Exercițiile desfășurate în partea pregătitoare antrenează articulațiile, grupele mari musculare ale
trunchiului, acționând totodată asupra funcțiilor organelor interne.
Deprinderile motrice de baza desfășurate în partea fundamentala sunt: mersul, alergarea, săriturile,
echilibrul, târârea, cățărarea, aruncările.
Mersul este prima deprindere motrică de bază și cea mai importantă pe care și-o formează copilul
începând cu primul an de viață. Pentru însușirea corectă a mersului se folosesc forme variate ale acestuia:
mers obișnuit și în ritm diferit, mers în cerc, în coloana, șerpuit, cu pășire peste obstacole, mers în cadență,
etc.
Alergarea este un exercițiu fizic natural, cu o largă aplicare în viața copilului, care contribuie la
întărirea și dezvoltarea aparatului respirator, cardiovascular și a sistemului muscular. Alergarea este un
mijloc ridicat pentru dezvoltarea unor calități fizice importante ca viteza și rezistența.
Săriturile au un larg caracter aplicativ, contribuie la formarea unor trăsături de caracter cum ar fi:
voința, hotărârea, curajul.
Exercițiile de echilibru sunt executate pe bază redusă de sprijin, de pe loc sau din mișcare. Acestea
formează atât deprinderea de a păstra o poziție corectă a corpului, cât și stabilitatea pe bază redusă de sprijin,
contribuie la formarea calităților pozitive ale caracterului și al voinței: încrederea în forțele proprii, curajul,
hotărârea etc.
Târârea este folosită pentru îndreptarea coloanei vertebrale, pentru întărirea musculaturii brațelor,
picioarelor și trunchiului, precum și pentru deprinderea coordonării mișcării brațelor și picioarelor.
Exercițiile de târâre dezvoltă îndemânarea, stăpânirea de sine și iuțeala în mișcări.
Cățărarea și escaladarea constau într-o urcare cu ajutorul mâinilor și picioarelor pe diferite aparate
sau obstacole naturale înalte. Dezvoltă forța musculară, preîntâmpină deformările coloanei vertebrale,
având un caracter aplicativ, dezvoltă îndemânarea, coordonarea mișcării brațelor cu cea a picioarelor, educă
și întărește curajul și încrederea în forțele proprii, stimulează voința de a învinge dificultățile. Am realizat
la clasa jocuri ca: Pisica se cațără pe gard, Zugravul harnic, Stegulețul la turn, Sus pe banca, toți copii au
reușit să se cațere pe scara fixă.
Aruncarea și prinderea contribuie la formarea unor calități fizice și morale, ca: îndemânare, viteză,
precizie, forța, voință, perseverență. Caracterul aplicativ al exercițiilor de aruncare și prindere constă în
formarea deprinderilor de a arunca și prinde obiecte cu îndemânare și precizie.
Ștafetele reprezintă structuri motrice complexe, executate sub forma de întreceri intre 2-3 echipe,
contribuie la perfecționarea deprinderilor și calităților motrice.
Pedagogii, medicii, filozofii au luptat și scris pentru triumful educației fizice și pentru realizarea
idealului armonic, dar nimeni n-a reușit s-o obțină mai mult ca noi, EDUCATORII.

3
BIBLIOGRAFIE:
- Programa activităților instructiv-educative în grădinița de copii, M.E.C.T. ,2006
- Educația fizica în grădinița, Emilia Ivan, Editura Sport –Turism, 1976
- Metodica predării educației fizice în grădinița de copii, E.D.P. ,București ,1969
- ABC-ul învățătorului pentru predarea exercițiilor fizice ,Aurelia Stoicescu ,Ed. Sport-
Turism ,București, 1981