MINISTERUL EDUCAȚIEI CULTURII ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

REFERAT
Tema: Rolul educației fizice în grădiniță.

A elaborat: Rusu Anisia

EDUCAŢIA FIZICĂ – SURSA DE ENERGIE A COPIILOR
PREŞCOLARI
„Copilul este un atlet dotat cu o mare energie”
Van Aken

Educația fizică a copiilor preșcolari are ca scop educarea unei generații de tineri
sănătoși, viguroși, rezistenți, puternici, agili și capabili de muncă.
Pe lângă activitățile desfășurate în mediul familial, grădinița este instituția în
care copiii pot să-și satisfacă dorința de mișcare, locul unde se realizează
exercițiile și jocurile necesare pentru dezvoltarea lor fizică. Frecventând
grădinița, copilul este controlat sub toate aspectele dezvoltării și creșterii lui.
În grădinița de copii cele mai importante forme ale practicării educației fizice
sunt următoarele: activități frontale de educație fizică, gimnastica de înviorare,
plimbările, excursiile, jocurile sportive și alte forme în afara activităților
obligatorii (serbări sportive, întreceri și concursuri sportive, demonstrații
sportive).
Forma de bază în cadrul grădiniței de copii este activitatea obligatorie-frontală
de educație fizică. Mijlocul fundamental și preponderent folosit în toate
activitățile de educație fizică este exercițiul fizic care are la orice vârstă, dar mai
ales în perioada de creștere, un puternic rol educativ. Executând regulat exerciții
fizice corespunzătoare vârstei, copiii își perfecționează o serie de deprinderi
motrice aplicative necesare în viață: mersul, alergarea, săritura, echilibrul,
cățărarea, aruncarea și prinderea etc.
Alegerea și îmbinarea exercițiilor trebuie făcută în așa fel de către educatoare
încât acțiunea lor să antreneze întregul organism al copiilor. Un bun educator nu
poate fi decât acela care-l învață pe copil să devină o persoană puternică și
responsabilă, armonios dezvoltată, fizic și psihic.
În privința dezvoltării psihice optime, mișcarea efectuată sub forma unor
exerciții fizice susținute, conduce la obținerea echilibrului psihic,
autocontrolului, creșterii aprecierii de sine, dobândirii încrederii în forțele
proprii. Pentru o viață sănătoasă și pentru un organism îngrijit, este necesar ca
orice copil să fie învățat să respire corect.
Sarcina principală a educației fizice la preșcolari este formarea poziției corecte a
corpului, aceasta fiind absolut necesară atât pentru dezvoltarea mișcărilor tot
mai complexe folosite de copii, cât mai ales din considerente de sănătate, ca
premiază a creșterii și dezvoltării normale în continuare.
Spre deosebire de celelalte activități, activitatea de educație fizică presupune
instruirea și formarea copilului în și prin mișcare.
 Exercițiul fizic stimulează nu numai respirația ci și circulația sanguină care
întărește și dezvoltă sistemul muscular și osos și realizează puntea de legătură
între gândire și acțiune.
Piaget a demonstrat că există un raport între motricitate și inteligenta. La vârsta
preșcolară interesul copiilor pentru mișcare în general, și jocuri și exerciții în
special, este foarte mare.
La intrarea în grădiniță bagajul de deprinderi motrice al copilului este redus, însă
pe parcursul activităților de educație fizică acesta se va îmbogăți, deoarece jocul
îl ajută să-și controleze pornirile și sentimentele.
Pentru o dezvoltare fizică și psihică optimă influenta aerului curat, luminii și
soarelui în timpul desfășurării jocurilor de mișcare este de o mare importantă.
Respectarea disciplinei colectivului, regulilor de întrecere, asumarea unor sarcini
în cadrul colectivului, integrarea în colectiv, spiritul competitiv reprezintă doar
câteva din caracteristicile jocului.
Jocurile de mișcare au ca element caracteristic de desfășurare întrecerea, care
impune existenta unui fond de deprinderi și calități motrice temeinic
consolidate. Întrecerea sporește interesul copiilor pentru activitate, le
mobilizează forțele și-i stimulează.
Gimnastica de înviorare contribuie la întărirea unor grupe principale musculare
(brațe, picioare, spate, abdomen), formează o ținută corectă, stimulează și
reglează funcțiile fiziologice ale respirației și circulației. Organizată cu
pricepere, contribuie la creșterea bunei dispoziții, ajută la disciplinarea
colectivului de copii și la formarea deprinderii de a face zilnic gimnastică.
Plimbările și activitățile alese completează programul de activitate al copiilor în
grădiniță, sub supravegherea și îndrumarea educatoarei.
Reușita organizării și a desfășurării unei activități comune de educație fizica
depinde de nivelul de pregătire al educatoarei, de experiența și măiestria sa
pedagogică, de capacitatea sa organizatorică, cât și de condițiile materiale de
lucru și de gradul de pregătire anterioară a copiilor.
In activitățile de educație fizică materialele didactice reprezintă mijloace de cea
mai mare importanță, care facilitează procesul de formare a deprinderilor
motrice, diversifică și totodată, cresc eficienta altor mijloace ale educației fizice.
Jocurile de mișcare permit manifestarea complexa și favorizează dezvoltarea
simultana a deprinderilor motrice de baza sau specifice, calităților motrice,
precum și a mișcărilor și deprinderilor moral-volitive. în cadrul lor se formează
și se consolidează deprinderi motrice de baza: mers, alergare, sărituri, aruncări,
și prinderi, cățărări, escaladări, echilibru etc, fiind favorizata în același timp și
dezvoltarea unor calități fizice ca: viteza în multiplele sale forme de manifestare,
rezistenta, forța și îndemânarea, concomitent cu perfecționarea simțului
echilibrului și a activității senzorio- motrice.
Jocul este mijlocul prin care se educa la cel mai înalt nivel relațiile de grup,
favorizând manifesta rea inițiativei, independentei, a responsabilității.
Respectarea disciplinei colectivului, regulilor de întrecere, asumarea unor sarcini
cu cadrul colectivului, integrarea în colectiv, spiritual competitive reprezintă
doar câteva din caracteristicile jocului.
In joc apar relații de grup în formele cele mai complexe de intercondiționare.
Coeziunea, unitatea în acțiuni și efortul tuturor depus condiționează reușita.
Jocul de mișcare permite manifestarea inițiativei și independentei în acțiuni.
Aceasta este posibila numai în cazul în care preșcolarii stăpânesc un bagaj mare
de deprinderi, au calități fizice dezvoltate corespunzător și au fost instruiți în
limitele unor reguli precise.
Plimbările și excursiile contribuie la întărirea sănătății copilului, ajuta la
formarea și exersarea deprinderilor motrice aplicative. Totodată copiii se
familiarizează cu mediul înconjurător, cunosc aspecte din activitățile adulților și
realizările lor.
Plimbările contribuie la educarea morala a copiilor, îi învață să nu evite efortul
fizic, să învingă unele dificultăți, le dezvoltă voința, curajul, spiritul colectivist.
Jocurile și activitățile alese cu caracter de mișcare se organizează în funcție de
anotimp și urmăresc pe de o parte depistarea aptitudinilor lor individuale, pe de
alta parte, corectarea anumitor lipsuri în formarea deprinderilor motrice de bază.
Tot în cadrul acestor etape, se poate insista, fără a forța nota, la anumiți copii
asupra exercițiilor mai greu însușite, în acest scop apelând la forme antrenante. 3

Educația fizică are un caracter recreativ, prin schimbarea dominantei activități

intelectuale în favoarea celei cu caracter fizic prin oferirea unei alternative utile,
agreabile muncii specifice copiilor.
Mijlocul fundamental și preponderant folosit în toate activitățile de educație
fizică este exercițiul fizic. Orice exercițiu fizic devine mijloc al educației fizice
numai daca este conștient executat, conform unor norme și reguli metodice, în
vederea realizării unui obiectiv specific educației fizice.
Exercițiile desfășurate în partea pregătitoare antrenează articulațiile, grupele
mari musculare ale trunchiului, acționând totodată asupra funcțiilor organelor
interne.
Deprinderile motrice de baza desfășurate în partea fundamentala sunt: mersul,
alergarea, săriturile, echilibrul, târârea, cățărarea, aruncările.
Mersul este prima deprindere motrică de bază și cea mai importantă pe care și-o
formează copilul începând cu primul an de viață. Pentru însușirea corectă a
mersului se folosesc forme variate ale acestuia: mers obișnuit și în ritm diferit,
mers în cerc, în coloana, șerpuit, cu pășire peste obstacole, mers în cadență, etc.
Alergarea este un exercițiu fizic natural, cu o largă aplicare în viața copilului,
care contribuie la întărirea și dezvoltarea aparatului respirator, cardiovascular și
a sistemului muscular. Alergarea este un mijloc ridicat pentru dezvoltarea unor
calități fizice importante ca viteza și rezistența.
Săriturile au un larg caracter aplicativ, contribuie la formarea unor trăsături de
caracter cum ar fi: voința, hotărârea, curajul.
Exercițiile de echilibru sunt executate pe bază redusă de sprijin, de pe loc sau
din mișcare. Acestea formează atât deprinderea de a păstra o poziție corectă a
corpului, cât și stabilitatea pe bază redusă de sprijin, contribuie la formarea
calităților pozitive ale caracterului și al voinței: încrederea în forțele proprii,
curajul, hotărârea etc.
Târârea este folosită pentru îndreptarea coloanei vertebrale, pentru întărirea
musculaturii brațelor, picioarelor și trunchiului, precum și pentru deprinderea
coordonării mișcării brațelor și picioarelor. Exercițiile de târâre dezvoltă
îndemânarea, stăpânirea de sine și iuțeala în mișcări.
Cățărarea și escaladarea constau într-o urcare cu ajutorul mâinilor și picioarelor
pe diferite aparate sau obstacole naturale înalte. Dezvoltă forța musculară,
preîntâmpină deformările coloanei vertebrale, având un caracter aplicativ,
dezvoltă îndemânarea, coordonarea mișcării brațelor cu cea a picioarelor, educă
și întărește curajul și încrederea în forțele proprii, stimulează voința de a învinge
dificultățile. Am realizat la clasa jocuri ca: Pisica se cațără pe gard, Zugravul
harnic, Stegulețul la turn, Sus pe banca, toți copii au reușit să se cațere pe scara
fixă.
Aruncarea și prinderea contribuie la formarea unor calități fizice și morale, ca:
îndemânare, viteză, precizie, forța, voință, perseverență. Caracterul aplicativ al
exercițiilor de aruncare și prindere constă în formarea deprinderilor de a arunca
și prinde obiecte cu îndemânare și precizie.
Ștafetele reprezintă structuri motrice complexe, executate sub forma de întreceri
intre 2-3 echipe, contribuie la perfecționarea deprinderilor și calităților motrice.
Pedagogii, medicii, filozofii au luptat și scris pentru triumful educației fizice și
pentru realizarea idealului armonic, dar nimeni n-a reușit s-o obțină mai mult ca
noi, EDUCATORII.