POVESTIRI DESPRE APĂ

Zi toridă de vară. Trei nouraşi se joacă cu soarele de-a v-aţi ascunselea; unul îl
acoperă cu spatele, ceilalţi încearcă să se ascundă prin ungherele cerului, dar nu
pot. Deodată, nori ameninţări se adună sumbru, înghesuindu-se unii de alţii.
Furtuna e gata-gata să izbucnească. Iată primele semne. Doi nori negri se
înfruntă cu răutate, care mai de care. Din încleştarea lor apar mai întâi câteva
sclipiri de aur, apoi se dezlănţuie o adevărată ploaie. Mărunţica, o picătură de
apă, se rătăceşte pe o frunză de stejar şi deodată i se face rău. Frunza de stejar îi
povesteşte că omul utilizează, în activitatea casnică, detergenţi, săpunuri, acizi,
praf de curăţat vase – toate aceste substanţe ajung în final în apele curgătoare
unde produc moartea organismelor, intoxicarea lor sau ajung în unele plante care
fac parte dintr-un lanţ trofic al cărui verigă finală este folosită în hrana omului,
pe care îl intoxică. Mărunţica, speriată, alunecă de pe frunza de stejar şi cade
într-un râu pe spinarea unui peşte. Acesta îi povesteşte: mercurul este folosit în
foarte multe industrii, în special în industriile de material plastic, în spălătoriile
chimice. Eliminat în apă, mercurul este acumulat în corpul unor alge, de unde
trece în corpul omului. La om, mercurul produce intoxicaţii grave ce au efecte şi
asupra noilor născuţi. Mărunţica – picătura de apă, aproape leşinată de frică, sare
pe mal, la tulpina unei sălcii şi o întreabă de ce este atât de importantă apa
pentru om. Salcia îi explică: în componenţa plantelor şi animalelor se găsesc
mari cantităţi de apă, de exemplu, castravetele conţine 9,5% apă, pâinea – 45%
apă, corpul omenesc - 70% apă. O parte din apa revenită pe pământ sub forma
precipitaţiilor, pătrunde în pământ şi după ce străbate distanţe mai mari sau mai
mici, iese la suprafaţă sub formă de izvoare, care pot conţine mari cantităţi de
săruri cu acţiune binefăcătoare pentru organismul omenesc. O trestie din
apropiere, a tras cu urechea la discuţia dintre salcie şi picătura de apă şi se oferă
să-i spună o poveste. A fost odată o sirenă pe nume Apa. Părinţii ei se numeau
Oceanul-tată şi marea – mamă. Sirena avea şi trei fraţi: Fluviul, Râul, şi cel mai
mic, Pârâul. Apa era o fată foarte deşteaptă, găsea soluţii pentru orice problemă.
Ea a cutreierat toată lumea, chiar şi în cosmos, când nişte oameni au vrut să afle
ce se întâmplă cu ea dacă o duc în cosmos. Dar de la o vreme încoace fata s-a
cam îmbolnăvit din cauza oamenilor răi care varsă în apă fel de fel de resturi
toxice de la fabrici. Fraţii ei când au aflat că sora lor este bolnavă au jurat că îi
vor pedepsi pe acei oameni răi. Ei au anunţat toate animalele de pericol. Fluviul,
Râul şi pârâul s-au dus la Marea-mamă şi au întrebat-o: - Mare-mamă ce să
facem ca să-i pedepsim cât mai repede pe aceşti oameni care nu iubesc şi nu
preţuiesc apa? - Fiii mei dragi este o soluţie foarte rapidă. Duceţi-vă la baba Ştiu
că Doftoreasă - Vrăjitoreasă şi rugaţi-o să vă o licoare prin care să vă facă
oameni doar cât sunteţi pe pământ. Fraţii Apei nu au stat mult pe gânduri şi au
plecat spre baba Ştiu că Doftoreasă- Vrăjitoreasă. Ajunşi la peştera babei ei au
intrat şi i-au spus: - Babă-Ştiucă –Doftoreasă-Vrăjitoreasă, cred că ai aflat deja
de boala surorii noastre? - Dacă vreţi să vă dau ceva ca să o vindecaţi pe sora
voastră să ştiţi că nu o pot vindeca! spuse baba. - Noi nu am venit ca să îţi cerem
asta, ci, ca să îţi cerem o licoare prin care să ne faci oameni, când suntem pe
uscat, zise fluviul. - Ce îmi cereţi voi nu este greu de făcut, dar îmi ia mult timp.
- Dar cât timp îţi ia ca să faci o licoare ca asta? întrebă pârâul. - Cam 5 - 6 zile.
Fluviul, râul şi pârâul au plecat în grabă de la peştera babei într-un loc secret, ca
să vorbească cu prietenul lor, Norul: - Norule, tu eşti sus pe cer şi poţi vedea
oamenii care varsă resturi toxice în apă. Nu vrei să ne ajuţi şi pe noi, pentru că
sora noastră Apa s-a îmbolnăvit, şi nu o să avem linişte până ce nu-i prindem pe
răufăcători, îl întrebă Râul pe Nor. - O să vă ajut cât pot, fiindcă eu dau ploaie
mereu asupra oamenilor, chiar am produs inundaţii. - Mulţumesc Norule pentru
că vrei să ne ajuţi! Fraţii au plecat spre castelul unde era sora lor, Apa. Ei s-au
dus la ea şi i-au spus şi în curând se va însănătoşi. Au trecut patru zile şi nimic
nu s-a schimbat. Dar spre seară au primit un bilet de la baba Ştiuca Doftoreasă-
Vrăjitoreasă prin care le spunea că a terminat licoarea cerută de ei. Fluviul, Râul
şi Pârâul au plecat îndată spre ea. Ajunşi acolo baba le dădu licoare şi le zise: -
Aveţi foarte mare grijă de această licoare. Dacă veţi sparge această sticluţă, toate
animalele vor deveni oameni. Şi încă ceva. Efectul nu durează decât 5 ore. Fraţii
au dat din cap că au înţeles, şi s-au pornit cu licoarea spre castel. Pe drumul pe
care mergeau ei s-au întâlnit cu căluţul de mare care era foarte speriat. - Ce ai
păţit,de ce eşti aşa de speriat - îl întrebară ei. - Fiindcă pe malul din faţa noastră
nişte oameni varsă deşeuri toxice în apă, poluând-o. Auzind acestea Fluviul,
Râul şi Pârâul au plecat în grabă spre acel lac. Ajunşi acolo ei au văzut cinci
oameni care vărsau dintr-o cisternă nişte deşeuri toxice. Ei au băut din licoare şi
s-au transformat în nişte voinici frumoşi şi puternici. Fraţii i-au prins pe acei
oameni, i-au legat şi au chemat poliţia ca să-i aresteze, dar era deja sâmbătă. Ei
s-au întors în apă şi s-au dus la castel la sora lor. Când au ajuns acolo Apa i-a
întâmpinat cu multă bucurie fiindcă baba Ştiuca –Doftoreasă-Vrăjitoreasă a
vindecat-o cu o licoare. De atunci ei au trăit mai fericiţi ca niciodată, în timp ce
acei oameni răi erau pedepsiţi de lege.

Ş-am încălecat pe o şa

Şi v-am spus povestea aşa.