P. 1
Totul despre delfini - pps

Totul despre delfini - pps

|Views: 761|Likes:
Published by lorin

More info:

Categories:Topics, Art & Design
Published by: lorin on Jun 18, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PPS, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

04/30/2013

pdf

text

original

Fotografii

http://www.dolphinwave.org
Avansare la CLIC
Delfinii detin o energie vindecatoare. Numeroase
marturii relateaza transformarile aproape
miraculoase ce au loc la contactul cu delfinii.
Sunetele pe care le emit acestia, la fel si
comportamentul lor, declanseaza o binefacatoare
stare de calm si buna dispozitie la fiintele umane.
Delfinii au o neasteptata putere tamaduitoare
asupra copiilor cu handicap si a celor autisti.
ÅVerisori´ ai oamenilor?
Originea delfinilor este destul de incerta, ceea ce
accentueaza misterul acestor cetacee. Se presupune ca
stramosii lor semanau cu... ursii sau cu niste lupi mari care
traiau pe tarmul apelor. Viata in ocean fiind mai usoara si
hrana mai abundenta, acele animale bizare ar fi Åalunecat´
spre fundul oceanului.
S-au transformat apoi, pe parcursul timpului, pierzându-si
parul si alungindu-si corpul.
Narile lor s-au deplasat catre crestetul capului, iar
membrele au devenit aripioare inotatoare.
Câteva dintre aceste noi cetacee au adoptat o alimentatie
constituita numai din plancton, dentitia lor a disparut si
asa au aparut balenele actuale. Alte cetacee nu s-au
hranit decât cu peste si acestea s-au transformat, cu
timpul, in delfini.
Exista si o alta versiune in ce priveste aparitia
delfinilor, foarte controversata si respinsa de
oamenii de stiinta.
Sir Alistar Hardy, autorul lucrarii Aauatic Ape
Theory pretinde ca primatele care traiau la malul
marii si-au pierdut, la un moment dat, blana si au
devenit maimute fara par. Unele dintre ele au
ramas pe pamânt, iar altele s-au orientat catre
ocean, alegând sa traiasca in apele acestuia. Multi
iubitori de delfini apreciaza aceasta teorie,
considerând ca ea ar explica de ce oamenii si
cetaceele comunica atât de bine.
Vorbesc delfinii cu oamenii?
Iata povestea delfinului Rampal: ÅIntr-o dimineata frumoasa, un
delfin mascul a ajuns in dreptul localitatii Whitianga din Noua
Zeelanda. O mama-delfin si puiul ei inotau alaturi de el.
Wade Doak si echipa sa au venit sa ii vada. Erau cu totii bine
echipati: un soi de telefon electronic submersibil le permitea sa
comunice in ambele sensuri, sa se auda intre ei si sa se faca auziti.
Rampal, masculul, adora muzica lui Bach. Parea ca o asculta
extaziat, taind valurile pe directia emitatoarelor amplasate sub
fuzelajul catamaranului. Dar cel mai incântat era atunci când auzea
vocile umane!
Jane Doak, sotia lui Wade, Åvorbea´ intr-un tub plasat la suprafata
apei si la Åtelefonul´ electronic, iar Rampal incerca fara incetare sa
imite sunetele auzite, emitând unele similare, ca intr-un dialog
alternativ. Diverse emisii de bule de aer nuantau aceasta
Åconversatie´.
In timpul indelungatelor sedinte (care au durat mai multi ani),
delfinul a ajuns la o concentrare exceptionala pentru un animal
considerat a fi Åsalbatic´. El venea direct pe ambarcatiune, fara a
mai Åscana´ sunetele emise de microfon, al carui rol il intelesese de
mult si trecea grabnic la treaba.
Frecventa si durata sedintelor, hotarâte de Rampal, erau foarte
regulate: de 2 ori pe zi, de fiecare data câte o ora. Aceasta se
intâmpla in mod sistematic.
La ultimele sedinte, delfinul le-a oferit auditorilor sai un veritabil
festival de sunete Ådelfinesti´, dulci si jucause.
Urmele grafice inregistrate de aparat atestau o extraordinara
complexitate a structurilor sonore emise. Adesea, emisiile erau de
o maniera graduala, de la cele mai simple la cele mai complicate.
Povestea lui Rampal dovedeste faptul ca delfinii liberi participa
voluntar la Åexamene´ realizate in plina mare. Nu este necesar
asadar, ca ei sa fie ingraditi pentru a-i determina sa participe la
tot felul de experimente daca acestea li se par interesante si nu
le dauneaza.
Dupa reactiile avute, Rampal parea sa fie la fel de uimit ca si
echipajul catamaranului de comunicarea instalata intre el si
membrii acestuia. Ascultând vocile oamenilor, delfinul a perceput,
desigur, sentimentele pe care le vehiculau ele si a facut tot ce i-a
stat in putinta sa le dovedeasca celor de pe ambarcatiune ca si el
poseda un limbaj.
Delfinii sunt melomani
Nu auzim decât o parte infima din sunetele emise de delfini, pentru
ca acestia le emit pe o banda de frecventa de 10 ori mai larga decât
a noastra. Evantaiul acustic al omului pe banda hertziana se
desfasoara in intervalul 20-20.000 de hertzi, in timp ce acela al
delfinilor intre 20 si 200.000 de hertzi. Oamenii aud micile lor
strigate stridente si ascutite, dar delfinii nu percep aceste sunete
decât in notele grave. Exista o gama intreaga de sunete pe care
omul nu o poate percepe, dar pe care aparatele o detecteaza. Cu
ajutorul acestora s-a putut descoperi diferenta intre perceptia
acustica a delfinilor si cea umana.
Un alt lucru surprinzator: cetaceele au un mod foarte special de a
percepe lumea exterioara. Pentru ei, sunetul are un gust, o forma, o
textura. ÅEi aud ceea ce vad´. Muzica este cel mai bun mijloc de a
comunica si a-i intelege pe delfini. Pentru acestia, o singura
Åvocaliza´ poate reprezenta o serie de gesturi.
Specialistii emit ipoteza ca delfinii stiu sa-si utilizeze
anumite parti ale creierului care ar corespunde cu
emisfera dreapta a creierului nostru. Aceea care, la
oameni, nu functioneaza decât in proportie de 10% fata
de 90% - in cazul emisferei stângi. Sa nu uitam ca
partea dreapta a creierului este cea care ne permite sa
Åtraim muzica´, iar delfinii reactioneaza mult la muzica.
Ei o Åasculta´ cu tot corpul.
Sursa: http://www.fitform.ro/revista/
http://ilaniel.multiply.com
Delfinii antichitatii
Numele de Ådelfin´ provine din cuvântul grecesc Ådelphis´ care
semnifica Åspirit al marii´.
Fascinatia oamenilor fata de delfini exista inca din Antichitate, dupa
cum o dovedesc numeroasele stele cartagineze (basoreliefuri). Pe unele
dintre acestea, expuse la Muzeul din Tunis, se poate vedea un preot
care poarta pe umeri un copil si doi delfini care inoata in jurul unei flori
a vietii. Aceste animale sacre jucau, fara indoiala, un rol important in
ritualurile funerare.
In Creta preelenica, delfinii erau venerati precum zeii: ÅCretanii
credeau ca mortii se retrag la capatul lumii, in insulele Fericirii, iar
delfinii ii transporta pe spatele lor pâna dincolo de mormânt.´
Cartaginezii aveau si ei un mare respect pentru delfini. In ÅTemplul
Delfinilor´ exista un simbol bizar care ii reprezenta pe cei 2 zei
cartaginezi, Baal - zeul soarelui si Thanit ² zeita lunii.
Baza acestui templu este acoperita complet cu un mozaic pe care sunt
reprezentati delfini purtând in spate oameni.
Delfinii apar si in diferite situri arheologice cartagineze, egiptene
si greco-romane.
Legendele mitologice povestesc ca Apollo, fiul lui Zeus si al lui Leto,
s-a nascut in insula Delos. Leto, obligata sa nasca pe insula pentru
ca a fost alungata de geloasa Hera, si-a pregatit nasterea timp de 9
zile si 9 nopti.
Artemis s-a nascut prima, curând dupa ea a venit pe lume si Apollo.
Nasterea lor a avut loc in mijlocul lacului sacru din Delos, la poalele
unui palmier. Dupa nasterea celor 2 gemeni, insula a capatat numele
de ´Delos cea stralucitoare´, pentru ca asupra ei s-a abatut o
ploaie de aur.
Apollo, zeu solar, este Åinitiatul´ care emana lumina spiritului. El
este primul zeu care i-a invatat pe oameni arta medicinii. Apollo din
Delphi era venerat pentru puterea sa vindecatoare. ÅInsemnele´
sale erau dafinul si delfinul.
Artemis, sora lui Apollo, zeita lunara, era invocata pentru stapânirea
instinctelor si a pasiunilor. Ea era Åstapâna animalelor salbatice´ si
avea drept simboluri chiparosul si caprioara.
Numele orasului Delphi nu provine de la cuvântul Ådelfin´ cum s-ar
putea crede, ci de la Åuter´. Cu toate acestea, un imn al lui Homer
relateaza ca Apollo a intrat in acest oras sub forma unui delfin...
Delfinul simbolizeaza si transformarea si conversia: aflându-se la
bordul unui vas ce se indrepta catre Naxos, Dionysos a descoperit ca
marinarii vroiau sa schimbe directia spre Asia, pentru a-l vinde acolo
ca sclav. El a tintuit nava pe loc, determinându-i pe marinari sa-si
piarda capul si sa se arunce in mare unde s-au transformat in delfini.
Legenda ar explica astfel tendinta delfinilor de a se apropia de oameni
si de a-i salva.
Sursa: http://www.fitform.ro/revista/
http://ilaniel.multiply.com
Alte vesti despre delfini
Studiu. Delfinii îşi "prepară" hrana înainte să o mănânce
S-a constatat că delfinii folosesc metode precise şi elaborate pentru a
curăţa cerneala sepiilor şi a frăgezi carnea calamarilor. O femelă din
specia delfinilor cu botul gros a fost observată în timp ce "curăţa" o
sepie, prinsă în apele golfului Spencer din sudul Australiei. "Acesta este
un indiciu care confirmă nivelul de dezvoltare a creierului delfinilor", a
declarat Mark Norman, membru al unei echipe de cercetători a muzeului
Victoria din Melbourne, Australia.
Tom Tregenza, de la Universitatea din Exeter, co-autor al studiului,
susţine că acest tip de comportament a fost deseori întâlnit în timpul
cercetărilor, efectuate în perioada 2003 - 2007. În plus, afirmaţiile
cercetătorilor sunt confirmate şi de observaţii făcute de scufundătorii
din zonă. "Acest tip de comportament alimentar este specific animalelor
adaptate la un singur tip de pradă şi dovedeşte o flexibilitate
comportamentală impresionantă pentru un animal ce nu face parte din
categoria primatelor", este de părere Tregenza.
Delfinii salvatori
La începutul lunii august a anului 1982, Nick Christides, în vârstă de 11
ani, făcea surfing în apropiere de Insulele Cocos din Oceanul Indian.
Deoarece era începător în acest sport, valurile îl duseră în larg. Timp
de patru ore a plutit neputincios pe apa mării în care mişunau rechinii,
fără să fie zărit de ambarcaţiunile şi avioanele care porniseră în
cătarea lui. Norocul a făcut ca Nick să-şi găsească un prieten: un delfin
care i se alătură, apărându-l de rechinii care îl pândeau. Delfinul a
rămas tot timpul în preajma copilului, alungându-i pe rechinii care îi
dădeau târcoale. În final, a fost observat dintr-un avion care pornise în
căutarea sa şi astfel a fost salvat.
ÅDelfinul era tot timpul lângă el, înota alături de copil sau făcând
cercuri în jurul lui. Observase, probabil, că băiatul a fost luat de curent
şi era în pericolµ, le-a relatat reporterilor tatăl copilului.
Această întâmplare nu a fost singulară, de-a lungul timpului
întâlnindu-se multe cazuri în care animalele au salvat oameni aflaţi în
mare pericol.
La începutul anilor ·80, la delfinariul Palma Nova din insula Mallorca
din Baleare au fost create condiţii similare cazurilor reale, pentru a
observa modul în care salvează delfinii viaţa omului. Imensul
delfinariu dispunea de hublouri subacvatice de mari dimensiuni, prin
care se putea observa comportamentul animalelor fără ca acestea să
fie deranjate. Delfinii aleşi pentru cercetare formau o pereche. Au
fost numiţi Baby şi Brandy. La acest experiment urma să participe şi
Marijke Nagel, o dansatoare de înot sincron, membră a ansamblului
de specialitate din oraşul Durban, de pe ţărmul Oceanului Indian. Ea
era o înotătoare desăvârşită şi putea să reziste o perioadă
îndelungată sub apă, fără să fie nevoie de aparatură specială.
Marijke urma să joace rolul Åînecatuluiµ.
Experimentul s-a efectuat într-o zi frumoasă de octombrie când
Marijike a căzut în apă, scoţând un ţipăt disperat. Apa din jur făcu
valuri iar trupul ei se scufundă neputincios.
Cei doi delfini s-au apropiat în goană de fată, au început să înoate jur
împrejurul ei, urmărindu-i cu atenţie toate mişcările. În primele
secunde nu făcură nimic altceva. Apoi, unul dintre delfini înotă sub
corpul fetei împingând-o din ce în ce mai sus. Atunci interveni şi cel
de-al doilea delfin. Cele două animale aşezară corpul fetei,peste ei,
susţinând-o cu capetele şi cu trunchiurile.
Cu această plută improvizată au urcat-o încetişor către suprafaţă.
Delfinii, aşezaţi perfect paralel îşi apropiară înotătoarele de mâinile
lui Marijke, astfel încât fata putea să se ţină de ele. În schimb, ea
începea să fie afectată de lipsa de aer. Delfinii, simţind parcă acest
lucru, au mărit viteza de înot către suprafaţa apei şi către marginea
bazinului. Ajungând la suprafaţa apei, Marijke le-a dat drumul
salvatorilor săi şi a rămas plutind pe spate.
Delfinii înotau în jurul ei voind parcă să se convingă că omul salvat de
ei nu are nicio problemă.
Şi atunci urmă un lucru aproape de necrezut: Baby şi Brandy săriră
de câteva ori peste fata care plutea! Fără îndoială că prin acest dans
ciudat doreau să dea glas bucuriei lor.
Experimentul nu a reuşit să dezlege cauza pentru care salvează
delfinii vieţile oamenilor, însă s-a dovedit că altruismul este o
trăsătură înnăscută a acestor animale. Specia lor ar fi condamnată la
pieire dacă delfinul mamă n-ar avea instinctul de a-şi ridica la
suprafaţă puiul născut sub apă. Oamenii care beneficiază de pe urma
acestui instinct al delfinilor pot fi consideraţi norocoşi.
Delfinii - doctori de suflet pentru oameni
Oricine i-a văzut a fost încântat de formidabila lor energie a
bucuriei şi de inteligenţa lor remarcabilă. Drăgălăşenia şi
atitudinea plină de umor a acestor fiinţe charismatice îi face pe
copii foarte bucuroşi, iar pe adulţi să redevină copii. Se pare că
voioşia şi graţia acestor animale ne ating profunzimea sufletului.
Întâlnirea cu delfinii declanşează o gamă largă de transformări,
de la sentimente euforice până la uluitoare vindecări, atât fizice
cât mai ales psihice, după cum mărturisesc cei care au trăit astfel
de evenimente.
Familia delfinilor şi a balenelor, numită generic familia cetaceelor,
este mult mai ´bătrânăµ decât cea a oamenilor, având venerabila
vârstă de peste 12 milioane de ani. Se ştie că în trecutul planetei
noastre, viaţa animală s-a extins din oceane pe uscat. Studiile de
evoluţie a vieţii prin embriologie şi analiză osoasă i-au condus pe
cercetători la o concluzie foarte interesantă: delfinii au fost animale
terestre care şi-au continuat evoluţia întorcându-se în apă.
Pe vremuri, şamanii din arhipelagul polinezian intrau în stare de transă
şi luau contact cu delfinii pentru a avea succes la pescuit. Pescarii
indieni din jungla amazoniană foloseau o metodă de pescuit cu ajutorul
delfinilor, care este şi astăzi practicată în Brazilia. Prin salturile lor,
delfinii indicau pescarilor când să-şi lanseze plasele, apoi împingeau
prada către coastă, exact în plasele pescarilor.
În nordul Australiei exista o comunitate de băştinaşi care se
supranumea Åpoporul delfinµ şi avea drept animal-totem delfinul.
Şamanii acestei comunităţi comunicau telepatic cu delfinii.
Dogonii, un popor ce locuia coastele est-africane din Mali, aveau o
legătură specială cu delfinii, cu toate că ei locuiau în deşert şi nici
măcar nu-i cunoşteau. Astfel, mitul creaţiei din tradiţia dogonilor
vorbeşte despre Nommo, o fiinţă jumătate peşte, jumătate om, venită
de pe îndepărtata stea Sirius şi care a creat umanitatea.
Delfinii au reprezentat întotdeauna o sumă de calităţi pozitive:
inteligenţă, frumuseţe, bucurie de a trăi, armonie, forţă,
libertate, dragoste pentru muzică, fidelitate şi loialitate. Ei erau
consideraţi drept animale sacre, un cult al delfinilor fiind atestat
încă din epoca dorică, în anii 700 î. Hr.
Delfinii ne transmit un sentiment de armonie şi de bucurie pe care
fiecare om şi-l doreşte în adâncul inimii, dar nu ştie întotdeauna
să- l trăiască. Cercetătorii care au studiat efectele contactului
oamenilor cu delfinii au distins mai multe mesaje pe care aceştia ni
le comunică şi pe care oamenii le recepţionează în funcţie de
personalitatea şi de nivelul lor de conştiinţă.
Mesajele delfinilor
ÅTrăieşte viaţa ca pe un jocµ
Este suficient să-i privim pe delfini, cu câtă bucurie şi uşurinţă se
joacă în apă, pentru ca un surâs să ne lumineze faţa.
Comportamentul lor jucăuş şi puritatea pe care o emană ne
amintesc de momentele copilăriei lipsite de griji. Aspectul ludic
din noi (copilul interior) revine în conştiinţa noastră şi în situaţiile
de viaţă putem să reacţionăm cu umor şi cu spontaneitate, în loc
să răspundem într-un mod rigid, îndârjit, care duce la suferinţă.
Spontaneitatea este o calitate a celor care îşi ascultă sufletul.
ÅAbandonează teamaµ
Probabil delfinii nu cunosc un număr atât de mare de frici, cu care noi
oamenii ne tulburăm vieţile, căci ei acţionează mult mai natural şi în
plus, cu excepţia unor rechini, ei aproape că nu au duşmani printre
celelalte vieţuitoare. Psihologii care au studiat comportamentul
oamenilor ce au venit în contact cu delfini au remarcat faptul că
aceştia deveaneau conştienţi de temerele lor şi puteau astfel să
renunţe mai uşor la ele. Când teama dispare, ea face loc încrederii în
sine. Şi spontan se instalează iubirea, căci frica e tocmai absenţa
iubirii.
ÅFii alături de semenii tăiµ
Acesta este un alt mesaj pe acre delfinii ni-l transmit, prin
comportamentul lor în colectivitate. Ei au o gândire socială şi se
consacră binelui întregului grup. Când unul dintre ei se îmbolnăveşte,
toţi ceilalţi îl înconjoară cu afecţiune şi, dacă acesta nu mai poate
ajunge la suprafaţă cu propriile puteri, îl susţin delicat pentru a
putea să respire.
Delfinii dovedesc iubire şi solicitudine nu numai între ei, ci şi în
întâlnirile cu oamenii. Nu există nici măcar o singură mărturie despre
un delfin care să fi atacat un om fără o provocare prealabilă sau un
dezechilibru indus de sau in mediu. Nici o altă specie de animale
sălbatice nu se comportă atât de binevoitor, încrezător şi
prieteneşte faţă de oameni.
Mai mult, delfinii au grijă de mediul înconjurător, din care îşi iau
exact atâta hrană câtă au nevoie; ei nu distrug şi nu omoară inutil
alte vieţuitoare.
ÅEnergia delfinilor înalţă vibraţiile mediuluiµ
Se cunoaşte deja că delfinii emit în jurul lor, prin sistemul sonar, un
câmp energetic vibratoriu foarte înalt. Apa, care este un bun conductor,
permite acestei energii să se răspândească şi să purifice mediul. Chiar
dacă oamenii nu au reuşit să decodeze sunetele acestora, comunicarea
cu cetaceele funcţionează prin canale non-verbale. Influenţa pozitivă a
sistemului lor sonar este în special remarcabilă în cazul copiilor autişti.
Totodată, nu este vorba doar de a trăi clipe minunate în apă alături de
aceste fiinţe, ci de a clădi în noi înşine o nouă atitudine: a întâmpina
fiecare zi ca pe un cadou divin, a trăi fiind pe deplin conştient de
unitatea cu întreaga creaţie, a acţiona şi a gândi în permanenţă din
perpectiva acestui sentiment al unităţii, a răspunde evenimentelor din
viaţa cotidiană cu umor, creativitate, înţelepciune şi bucurie. Privită cu
această atitudine, existenţa noastră este cu adevărat un joc divin.
Sursa: Revista misterelor
Dupa toate acestea va rog sa urmariti si paginile urmatoare
Sunt imagini socante
Please watch the following pictures
Let¶s make this message go all around the
world !
Vă rog să vă uitaţi la pozele următoare
Lăsaţi să circule acest mesaj în jurul lumii !
Clic pentru vizionare
In Denmark is still allowed this atrocity. For the moment, the ocean¶s water had colored to red ...
But not from natural causes.
În Danemarca încă este permisă această atrocitate. Pentru moment, apa oceanului s-a colorat în
roşu ...
Dar nu din cauze naturale.
But because some humans slaughter the Calderon
dolphins, famous by their intelligence.
Ci din cauză că, nişte indivizi măcelăresc delfinii Calderon,
faimoşi datorită inteligenţei lor.
This happen every year on the Faröer islands (Denmark).
The most Äimportant´ participants are teenagers ! Why ? Is a kind of Äholiday´, to demonstrate their
Ämaturity´.
Asta se-ntâmplă în fiecare an pe insulele Faröer (Danemarca).
Cei mai Äimportanţi´ participanti sunt adolescenţi ! De ce ? Este un fel de Äsărbătoare´, ca să
demonstreze Ämaturitatea´ lor.
Everybody participates in one way or another, either slaughtering them, or just watching.
Toţi participă într-un fel sau altul, fie prin măcelărire, fie ca spectatori.
The Calderon dolphins ± as many other species ± are in extinction. Their come in close encounter of
people, to play and to communicate.
This is the true sign of friendship.
Delfinii Calderon ± ca şi multe alte specii ± sunt pe cale de dispariţie. Ei se apropie de oameni, ca să se
joace şi să comunice.
Asta este un adevărat semn de prietenie.
They don¶t die immediately. The humanoids hurt them with hooks, once, twice, or more.
At that moment, the dolphins make a sound like a newborn baby.
Ei nu mor imediat. Indivizii îi taie cu cârlige, o dată, de două sau chiar de mai multe ori.
Atunci,, definii scot nişte ţipete / sunte ca de nou-născuţi.
These awesome beings struggle, but they are not Äcomforted´ meanwhile they die in their own blood.
Aceste animale minunate, se chinuie, dar ele nu capătă nici un fel de Äconsolare´ în timp ce mor în
propriul lor sânge.
THIS MUST END ONCE FOR ALL !
ASTA TEBUIE SĂ IA SFÂRŞIT !
by Lorin

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->