DELFINUL,

PRIETENUL NECUVÂNTĂTOR

AUTOR

ŞTEFAN ANCUŢA-GABRIELA
 INTRODUCERE

Motto: "Pe delfin în sine, dincolo de toate cele,

natura l-a înzestrat cu ceea ce marii filozofi
nu au încetat să caute: prietenia necondiţionată."
Plutarh

"E singurul animal care îndrăgeşte omul fără să aştepte ceva de la el", a spus
scriitorul grec Plutarh. La cine se referea el? La delfin, un mamifer înrudit cu balena.
Potrivit cu The World Book Encyclopedia, "mulţi oameni de ştiinţă consideră că
delfinii se numără printre cele mai inteligente animale, alături de cimpanzei şi de câini".
Însă, aşa cum a remarcat şi Plutarh, delfinii nu se apropie de om doar pentru a primi
ceva de mâncare. Dimpotrivă, se pare că multor delfini pur şi simplu le place să fie în
preajma noastră. Deşi n-ar avea nevoie de om, delfinul e curios şi e posibil ca lui să-i
placă să privească giumbuşlucurile noastre la fel de mult cum ne place şi nouă să le
privim pe ale lui.
Maestrii in imitatie, cu amintiri, o buna stapanire a vocabularului si a sintaxei, dar
si cu inclinatii creative, delfinii sunt flexibili cognitiv si comportamental.

2
 CAPITOLUL I

DESPRE DELFINI IN TERMENI ŞTIINŢIFICI

Delfinii nu sunt peşti, deşi trăiesc în apă şi au formă de peşte. Asemănarea, ca formă a
corpului cu cea a peştilor a determinat, adeseori, confuzia delfinilor cu peştii.
Dar atunci ce sunt delfinii? Delfinii sunt mamifere marine,fiindcă au foarte multe caractere
comune cu mamiferele terestre (câine, cal, pisică). Dar delfinii s-au adaptat aşa de mult la viaţa
acvatică, încât nu mai seamănă aproape deloc cu mamiferele de pe uscat, de aceea confuzia cu
peştii este şi mai mare.
Delfinii:

- nasc pui vii pe care-i hrănesc cu lapte

- temperatura corpului este proprie şi constantă (în jur de 36oC),
- respiră aer prin plămîni (nu prin branhii ca peştii)
- au forma hidrodinamică,
- au suprafaţa corpului netedă,
- au ochii mici aşezaţi lateral, urechile lipsite de pavilioane,
- au capul mare, gâtul gros,
- au pe spate au o creastă asemănătoare înotătoarei dorsale a peştilor
Cele mai importante şi complexe modificări suferite de mamiferele acvatice sunt cele legate
de adaptarea la un mediu atât de complex cum este apa, cele care au afectat organele de simţ,
astfel:
1. Mirosul este aproape inexistent, deoarece nările s-au modificat mult şi au migrat deasupra
capului pentru a uşura respiraţia;
2. Văzul este puţin dezvoltat; ochiul are vedere normală în apă dar în aer delfinii sunt miopi;
3. Ochii sunt foarte mici în comparaţie cu capul şi aşezaţi în colţurile gurii, împiedicând
viziunea binoculară, fiind foarte bine adaptaţi la salinitate;
4. Simţul tactil este foarte dezvoltat; foarte dezvoltat; organul de simţ - melonul - are forma
unui sac ce conţine o grăsime vâscoasă cu multe fibre nervoase;
5. Auzul este simţul cel mai dezvoltat şi mai important pentru viaţa delfinilor, perfecţionându-
se pentru o mai bună recepţie a sunetelor în apă. Deşi nu au corzi vocale, delfinii au capacitatea
de a emite sunete, cu ajutorul unor cute membranoase. Ei pot emite 20 de tipuri de sunete (lătrat,
fluierat, miorlăit, ciripit, măcăit, ţipete),care exprimă diferite stări în care se găsesc, sau semnale
de alarmă, cereri de ajutor;
6. Aparatele respirator şi circulator au suferit modificările cele mai însemnate,
adaptându-se pentru a putea suporta presiunea uriaşă a apei şi pentru a rămâne sub apă, fără să
respire, timp de 5-30 minute; plămânii sunt voluminoşi, cu numeroase
alveole (capacitate pulmonară mare); cantitatea de hemoglobin este mare, capabilă să fixeze
cantităţi însemnate de oxigen; coşul toracic este foarte stabil şi rezistent.

3
 CAPITOLUL II

DELFINII – DOCTORI DE SUFLET PENTRU OAMENI

Oricine i-a văzut a fost încântat de formidabila lor energie a bucuriei şi de

inteligenţa lor remarcabilă. Drăgălăşenia şi atitudinea plină de umor a acestor fiinţe
charismatice îi face pe copii foarte bucuroşi, iar pe adulţi – să redevină copii. Se
pare că jucăuşenia şi graţia acestor animale ne ating undeva în profunzimea
sufletului. Întâlnirea cu delfinii declanşează o gamă largă de transformări, de la
sentimente euforice până la uluitoare vindecări, atât fizice cât mai ales psihice.

Familia delfinilor şi a balenelor, numită generic familia cetaceelor, este mult

mai “bătrână” decât cea a oamenilor, având venerabila vârstă de peste 12 milioane
de ani. Se ştie că în trecutul planetei noastre, viaţa animală s-a extins din oceane pe
uscat. Studiile de evoluţie a vieţii prin embriologie şi analiză osoasă i-au condus pe
cercetători la o concluzie foarte interesantă: delfinii au fost animale terestre care şi-
au continuat evoluţia întorcându-se în apă.

Miturile şi legendele antice vorbesc despre prietenia dintre delfini, zei şi

oameni, împreună cu care aceştia înotau în mare sau pe care îi salvau de pericolele
marine.

Delfinii au reprezentat întotdeauna o sumă de calităţi pozitive: inteligenţă,

frumuseţe, bucurie de a trăi, armonie, forţă, libertate, dragoste pentru muzică,
fidelitate şi loialitate. Ei erau consideraţi drept animale sacre, un cult al delfinilor
fiind atestat încă din epoca dorică, în anii 700 î. Hr.

În Grecia delfinii erau respectaţi şi veneraţi ca simboluri divine ale forţei vitale
a mării. Cuvântul „delfin” provine din grecescul „delphis”, care înseamnă matrice
sau incintă maternă. Din această perspectivă, delfinul a devenit un simbol al
regenerării. Un imn homeric ne spune că Apollo s-a încarnat într-un delfin pentru a
ajunge la ţărmul Crisei, care îi deschidea drumul către Delfi. De altfel, acolo se
găseşte o reprezentare a delfinului, lângă trepiedul lui Apollo. Pentru preotesele
templului, acesta era un simbol al prezicerii, al înţelepciunii şi al prudenţei.

În ultimii ani, terapia cu delfini a luat o mare amploare, devenind un fenomen "la
modă" în încercarea de a trata diverse afecţiuni, în special ale copiilor bolnavi de
autism, paralizie cerebral sau sindromul Down.

4
 CAPITOLUL III

TOŢI PENTRU UNUL ŞI UNUL PENTRU TOŢI

Poate că acesta este un mesaj pe care delfinii încearcă să ni-l transmită, prin
comportamentul lor în colectivitate.

Ei se ghidează dupa o adevarată "filosofie" socială şi se dedică întregului grup.

Când unul dintre ei se simte slăbit, toţi ceilalţi îl înconjoară cu afecţiune, pentru a-l
apăra de eventualele pericole şi, dacă acesta nu mai poate ajunge la suprafaţă cu
propriile puteri, toţi ceilalţi îl susţin, împingându-l spre aer, pentru a putea respira.

Delfinii dovedesc altruism şi acţionează cu generozitate nu numai între ei, ci şi

cu oamenii. Relatări despre delfinii salvatori apar înca din antichitatea greacă.
Exista sute de mărturii ale oamenilor salvaţi de către delfini de la înec sau de atacul
rechinilor.
În urma cu caţiva ani, în golful Eliat, din Orientul Mijlociu, un turist britanic a
fost salvat in mod miraculos de către trei delfini de la atacul unui rechin. În
apropierea Peninsulei Sinai, un vas de croazieră s-a oprit pentru ca turiştii să poată
privi cum se joacă delfinii. Atraşi de voioşia lor, trei pasageri s-au hotărât să li se
alăture, iar unul dintre ei a rămas în apă mai mult decat ceilalţi. În timp ce se juca
cu delfinii, a observat cu groază că un rechin se apropia ameninţător. Vasul deja se
afla la ceva distanţă, iar strigătele lui disperate nu au fost auzite. Deodat, trei
delfini s-au aliniat, formând un zid protector între el si rechin. "Dădeau puternic
din coadă, săreau în aer şi se aruncau zgomotos în apă", povestea turistul după
incident. "În scurt timp, au venit şi alţi delfini, au creat un cerc protector în jurul
meu şi m-au împins încet către vas. Daca nu erau ei, aş fi avut o moarte cumplită!".
Nici o altă specie de animale sălbatice nu se comportă cu atâta afecţiune,
devotament şi încredere faţă de oameni. Mai mult decât atât, delfinii au grijă şi de
mediul ambiant, din care îşi iau exact atâta hrană câtă au nevoie, nu distrug si nu
omoară inutil alte vieţuitoare.

5
 CAPITOLUL IV

Mesajele delfinilor
„Trăieşte viaţa ca pe un joc”
 
Este suficient să-i privim pe delfini, cu câtă bucurie şi uşurinţă se joacă în apă,
pentru ca un surâs să ne lumineze faţa. Comportamentul lor jucăuş şi puritatea pe
care o emană ne amintesc de momentele copilăriei lipsite de griji. Aspectul ludic
din noi (copilul interior) revine în conştiinţa noastră şi în situaţiile de viaţă putem
să reacţionăm cu umor şi cu spontaneitate, în loc să răspundem într-un mod rigid,
îndârjit, care duce la suferinţă.
Spontaneitatea este o calitate a celor care îşi ascultă sufletul.

 
„Abandonează teama”
 
Probabil delfinii nu cunosc un număr atât de mare de frici, cu care noi oamenii
ne tulburăm vieţile, căci ei acţionează mult mai natural şi în plus, cu excepţia unor
rechini, ei aproape că nu au duşmani printre celelalte vieţuitoare. Psihologii care au
studiat comportamentul oamenilor ce au venit în contact cu delfini au remarcat
faptul că aceştia deveaneau conştienţi de temerele lor şi puteau astfel să renunţe
mai uşor la ele. Când teama dispare, ea face loc încrederii în sine. Şi spontan se
instalează iubirea, căci frica e tocmai absenţa iubirii.

„Energia delfinilor înalţă vibraţiile mediului”

 
Se cunoaşte deja că delfinii emit în jurul lor, prin sistemul sonar, un câmp
energetic vibratoriu foarte înalt. Apa, care este un bun conductor, permite acestei
energii să se răspândească şi să purifice mediul. Chiar dacă oamenii nu au reuşit
să decodeze sunetele acestora, comunicarea cu cetaceele funcţionează prin
canale non-verbale. Influenţa pozitivă a sistemului lor sonar este în special
remarcabilă în cazul copiilor autişti.
Totodată, nu este vorba doar de a trăi clipe minunate în apă alături de aceste
fiinţe, ci de a clădi în noi înşine o nouă atitudine: a întâmpina fiecare zi ca pe un
cadou divin, a trăi fiind pe deplin conştient de unitatea cu întreaga creaţie, a
acţiona şi a gândi în permanenţă din perpectiva acestui sentiment al unităţii, a

6
răspunde evenimentelor din viaţa cotidiană cu umor, creativitate, înţelepciune şi
bucurie. Privită cu această atitudine, existenţa noastră este cu adevărat un joc
divin.

7
 CAPITOLUL V

POVEŞTI ŞI POEZII CU DELFINI

“LEUL ŞI DELFINUL”

Un leu ce răgea plin de maiestate pe plaja unei mări a zărit un delfin ce tocmai
îşi ridica capul deasupra valurilor, şi i-a propus să se încheie o alianţă,
argumentând că, dintre toate animalele, ei trebuie să fie cei mai buni prieteni,
pentru că unul din ei era regele creaturilor de pe pământ, iar celalalt stăpânitorul
recunoscut al oceanului. Delfinul a aprobat cu bucurie această înalta alianţă.

La puţin timp după aceea, leul trebuia să se lupte cu un fioros bivol sălbatic, aşa
că l-a chemat pe delfin să-i vină în ajutor. Deşi îşi dorea din toată inima să-l
sprijine, delfinul nu a putut face acest lucru fiindcă nu avea cum să ajunga pe
pământ.
Leul l-a acuzat pe dată a fi trădător, dar delfinul i-a răspuns, "Vai, prietene, nu da
vina pe mine ci acuză natura care, deşi mi-a dăruit dreptul de a fi suveran peste
mări, mi-a refuzat cu desăvârşire puterea de a trăi pe pământ."

Morala 1: Fiecare om are puterea de a stăpâni numai peste propriul său domeniu.

Morala 2: Atunci când îţi alegi un aliat ia în considerare nu numai dorinţa ci si

puterea lui de a te ajuta.

8
”MAIMUŢA SI DELFINUL”

Acum ceva timp în urmă, câţiva marinari care navigau, au poposit într-un port
îndepărtat.

Aflat pe uscat, unul dintre ei a cumpărat o maimuţă, care a devenit animalul său
de companie ce avea să îl însoţească de atunci înainte în lunga lor călătorie pe mări
şi oceane.

Într-o zi, când vaporul lor se afla departe de ţărm, o furtună terbilă a lovit nava.

Toţi cei aflaţi la bord au căzut în apă. Maimuţa era convinsă că i-a venit sfârşitul
în apele învolburate ale oceanului. Când îşi pierduse şi ultima speranţă un delfin a
apărut şi a scos maimuţa din apă.

Maimuţa s-a urcat fericită în spatele delfinului şi au pornit împreună spre cea
mai apropiată insulă. Când au ajuns, delfinul a întrebat maimuţa: “Ştii acest loc?”

Maimuţa a răspuns: “Da, îl cunosc. De fapt, regele insulei este cel mai bun
prieten al meu. Ştii că eu de fapt sunt prinţul acestei insule?”

Ştiind că pe insulă nu locuieşte nimeni, delfinul îi spune: “Ei bine, tu eşti prinţul.
Acum poţi să fii regele!”

Maimuţa întreabă uimită: “Cum pot să fiu rege?”

Pe măsură ce se îndepărta de insulă, delfinul îi răspunde: “Simplu. Din moment

ce eşti singura creatură care trăieşte pe această insulă, e normal să fii tu regele!”

9
 DELFINUL PRIETENOS

Cristina și George sunt doi copii cuminți și respectuoși. Ei adoră animalele.

Astăzi vor merge să-l cunoască pe Delfi, delfinul cel vesel. Acesta este prietenos și
jucăuș. El este copilul delfinariului. Mulți oameni vin să-i privească ghidușiile.
Este o zi fierbinte de vară, iar cei doi frați, însoțiți de părinții lor, sunt
nerăbdători să ajungă la delfinariu.
- Abia aștept să-l vad pe Delfi am auzit atâtea despre el, spune încântată
Cristina.
Corpul lui este acoperit cu o piele foarte netedă ceea ce îl ajută să fie un bun
înotător, înotând cu o viteză cuprinsă între 40 - 60 kilometri pe oră. Pielea are
culoarea gri, unele rase având și pete de culoare mai închisă.
Cu ajutorul aripioarelor, delfinii își păstrează direcția de înot. Totodată, ele sunt
folosite în timp ce delfinii înoată unul aproape de celălalt, atingându-se cu
aripioarele în semn de prietenie.
Delfinii au între 12 și 200 de colți. Pe întreaga durată a vieții, delfinii nu își pierd
niciun colț. Ei dorm puțin, plutind la suprafața apei și ridicându-se din când în când
pentru a respira.
Am auzit atâtea despre Delfi și mă bucur enorm că în curând îl voi cunoaște și
personal.
Nu după mult timp ea îl privea fascinată pe Delfi, care făcea tot felul de ghidușii.
Acesta face un salt și le zâmbește celor doi copii.
- Vai! Ce drăguț! spune George. Oare cu ce se hrănește de e așa zglobiu?
- Nu știu. Hai să-l întrebăm, propune Cristina.
- Delfi, tu ce mănânci?
- Orice fel de pește, răspunse acesta și făcu încă un salt spre amuzamentul
copiilor.
- Am auzit că voi, delfinii, salvați oameni și vindecați copiii autiști....
- Da, așa este! Noi iubim copiii și oamenii în general! Prin contactul cu noi copii
devin mai deschiși. Unul dintre frații mei, care trăieste în Marea Nordului a salvat
de curând un marinar, care căzuse în apă!
- Este minunat! spune Cristina. Dar, doar în Marea Nordului trăiesc frații tăi?
- Nu, în toate oceanele și mările lumii.
Dintr-o dată, la delfinariu se produce o mică zarvă....Un copil căzuse în apă, din
dorința prea mare de a se apropia de zglobiul delfin. Imediat Delfi face un salt și
intră sub apă aducîndu-l la suprafață pe micuț! Toată lumea aplaudă! Cristina și
George sunt și ei uluiți.

10
- Iată ce întâmplare! Am fost părtași la această acțiune de salvare și tocmai ce ne
povestea despre curajul fraților lui. Și el este un erou! Îi spune Cristina fratelui ei.
- Într-adevar! Bravo, Delf! Strigă încântat George.
- Mulțumesc, dragii mei!
- Acum noi trebuie să ne luăm rămas bun de la tine, spun copiii.
- Mi-a părut bine de cunoștință! Dacă veți mai întâlni alți delfini, vă rog, să-i
salutați din partea mea, să le spuneți că mi-e dor de ei și că aflu despre faptele lor,
ceea ce mă face să fiu mândru!
- Așa vom face! Ne bucurăm că am putut sta de vorbă cu tine.Te iubim Delfi și
vom mai veni să te vizităm !
- Mulțumesc copii și eu vă iubesc. Să fiți cuminți și să nu-i supărați pe părinți!
A fost o zi minunată și o experiență de neuitat pentru cei doi frați.

11
 JOCUL DELFINILOR

Marea ne-a chemat din nou Blânzi si jucăuşi prieteni

Să privim ca-n alte dăţi Ştiţi că azi e sărbătoare
De pe malul ei de aur De dansaţi cu-atât elan
Miile de vietăţi. Salutând pe fiecare?
 

Ce frumos săreau delfinii! Da! Ca să ne fie bine,

Într-un câmp de apă-albastră! Condeieri din ţară vin
Pregătiseră serbare Să se-ntreacă-n vers cu tine
Pentru bucuria noastră! Azi, la Pontul Euxin.

GHICITOARE

Blând, prietenos cu omul,

Când îl întâlneşti în mare
Te întreci cu el la joacă,
I te caţări pe spinare.
 
Bate mingea, sare, ţipă
Şi pe val te poartă lin,
Uneori e salvamar,
Cum altfel, doar e… delfin!

12
 DELFINUL CARE-A VRUT SA ZBOARE

Într-un ocean, demult, candva

Trăia delfinul Arara;
Văzând el soarele-n azur
Sclipind frumos, tânăr si pur
I se păru că ar putea
Să-l prindă printr-un salt,asa,
Înalt căt cerul si rotat
Cum n-a mai încercat vreodat'…
Si Arara, cel vechi, delfinul
Cuprinse-n ochii lui seninul:
“Te prind acum, mărite soare!
Aşteaptă saltul meu cel mare,
Saltul visat, strălucitor
Saltul-săgeată, saltul-zbor…”
S-a ridicat un metru, doi
Dar apa l-a chemat-napoi
Mai repede decât crezu…
S-atingă cerul nu putu!
Când sar delfinii-n spuma grea
Să ne găndim la Arara
Delfinul ce-a trait cândva,
Delfinul cel atras de soare,
Delfinul saltului cel mare,
Delfinul care-a vrut sa zboare.

13
 CUPRINS

INTRODUCERE………………………………………………………………………………pag.2

CAPITOLUL I Despre delfini în termeni ştiinţifici……………………………..pag.3

CAPITOLUL II Delfinii-doctori de suflet pentru oameni…………………pag.4

CAPITOLUL III Toţi pentru unul si unul pentru toţi……………………….pag.5

CAPITOLUL IV Mesajele delfinilor…………………………………………………pag.6

CAPITOLUL V Poveşti si poezii cu delfini……………………………………….pag.8

14