Școala Gimnazială „Mihail Kogălniceanu” Dorohoi

Anul Școlar 2019-2020

Profesor Mîndrescu Ciprian-Radu
Elev: Apostol Bianca-Cornelia, cl. A V-a A

AMFIBIENII

Amfibienii sunt animale tetrapode. Au corpul lățit, nu au gât, ochii sunt mari, iar gura este largă cu o
limbă lipicioasă. Pielea amfibienilor este subțire, umedă, bogată în vase de sânge. Membrele din față sunt
scurte, cu patru degete, iar membrele din spate sunt mai lungi, puternice, cu câte cinci degete legate prin
membrane interdigitale. Se deplasează prin salturi, pe uscat și prin înot, în mediul acvatic.
Respirația amfibienilor este dublă, prin plămâni, pe uscat și prin piele, în apă. Se înmulțesc prin ouă, din
care se formează larve numite mormoloci, ce seamănă cu peștii.
Amfibienii se clasifică în amfibieni fără coadă (broasca de lac, broasca râioasă, brotăcelul, broasca roșie
de pădure) și amfibieni cu coadă (tritonul, salamandra).
Amfibienii sunt animale extrem de adaptabile şi rezistente, ce au colonizat întreg uscatul si apele
continentale. Singurele tipuri de ecosisteme în care nu se găsesc sunt lacurile sărate si oceanul planetar. În
România se întâlnesc pretutindeni, de pe litoralul Mării Negre până în zonele de gol alpin, uneori la altitudini de
peste 2000 m. Toate speciile de amfibieni din România depind de mediul acvatic pentru reproducere, dar trăiesc
permanent sau temporar pe uscat după metamorfoză.
Amfibienii actuali provin din strămoșii care acum 350-400 milioane de ani, în Devonian, au trecut la
colonizarea uscatului. Din punct de vedere evolutiv, amfibienii au caractere intermediare între pești (adaptați
strict mediului acvatic) și reptile (adaptate mediului terestru).
Amfibienii s-au dovedit a fi buni bioindicatori ai calităţii mediului, datorită faptului că sunt afectaţi atât
de modificările suferite de ecosistemele acvatice, cât şi de cele terestre. În plus, tegumentul lor semipermeabil îi
face foarte vulnerabili la poluare. Din această cauză monitorizarea populaţiilor de amfibieni este utilă şi
necesară.

Specii de amfibieni care trăiesc în România:

Salamandra

Trăiește în tot arcul carpatic și în interiorul său. Are dimensiuni mari de până la 20cm lungime, corpul
este robust, masiv și îndesat, cu coada mai scurtă decât corpul. Este colorată în negru lucios, cu pete neregulate
ca formă, mărime și distribuție, de culoare galben până la portocaliu. Coloritul este de avertizare, acestea
eliminând în caz de pericol o secreție toxică. Trăiesc în păduri de fag, străbătute de pâraie, se ascund în mușchi,
sub rădăcini, pietre și ies noaptea sau pe vreme umedă și ploioasă după hrană.

Tritonul de munte

Trăiește în Munții Carpați, între 500 – 2000m altitudine. Are dimensiuni medii, de până la 12cm,
femelele fiind mai mari decât masculii. Corpul este relativ lat, coada de lungime egală sau mai scută decât
corpul. Dorsal coloritul este închis, gri spre albastru la masculi, albastru-cenușiu spre maro la femele. Ventral
coloritul este galben-portocaliu până la roșu, fără pete. Trăiesc în mlaștini, lacuri, bălți, pâraie în zona pădurilor
de fag până la golul alpin.

Broasca săpătoare brună

Trăiește în toate regiunile de câmpie și de deal ale țării, până la 500m altitudine. Corpul este indesat, de
dimensiuni medii. Plămânii sunt foarte mari și se umplu cu aer în caz de pericol, de aceea când sunt capturate au
o formă aproape pătrată. Este o specie săpătoare ; se găsește în regiuni cu soluri afânate, argiloase, nisipoase.

Tritonul cu creastă

Trăiește în cea mai mare parte a țării, cu excepția Dobrogei și a Luncii și Deltei Dunării. Este cea mai
mare specie de triton din România, având dimensiuni până la 16 cm, femelele fiind mai mari decât masculii.
Corpul este robust, oval în secțiune, capul relativ lat. Lungimea cozii este mică sau egală cu a corpului.

Alte specii de amfibieni care trăiesc în România : tritonul comun, tritonul carpatic, buhaiul de baltă cu
burta galbenă, broasca râioasă verde, broasca râioasă brună, broasca roșie de munte, broasca roșie de pădure,
broasca verde de lac, brotăcelul, broasca mică de lac, etc.

Importanța amfibienilor :

– fac parte din lanţul trofic, iar dispariţia lor ar afecta existenţa altor specii;
– sunt bio-indicatori (cu ajutorul lor nişte ecologi/biologi/chimişti pot trage concluzii foarte importante
despre ecosistemul respectiv – dacă e poluat, dacă are loc vreo altă perturbare gravă a echilibrului speciilor,
dacă e totul în regulă în ecosistem sau trebuie intervenit pentru conservarea lui);
 – se hrănesc cu ţânţari, căpuşe şi alte insecte purtătoare de boli periculoase pentru specia umană (deci un
avantaj direct pentru om pentru că amfibienii asigură menţinerea acelor specii într-o limită sigură, ca număr de
indivizi);
– sunt folosite în cercetarea medicinală care contribuie la salvarea de vieţi omeneşti.

Curiozități despre amfibieni :

- amfibienii respiră prin branhii când se nasc, iar pe parcurs li se dezvoltă plămânii ;
- aceste viețuitoare au sânge rece, iar mediul lor de viață este atât în apă cât și pe uscat ;
- amfibienii depind de mediul încojurător pentru căldură ;
- toți amfibienii sunt vânători și își folosesc ochii mari pentru a localiza prada, pe care apoi o înghit
întreagă ;
- înmulțirea amfibienilor se face prin icre ; femelele depun ouă gelatinoase in apă; acestea se dezvoltă 
în mormoloci cărora, apoi, li se dezvoltă plămâni pentru a respira și brațe pentru a se adapta la viața
în apă și pe uscat ;
- broasca-mamoș își înghite ouăle, iar când broscuțele s-au dezvoltat, acestea sar afară din gură ;
- cei mai mulți amfibieni sunt broaște și broaște râioase; acestea din urmă se mai numesc și anure.
- majoritatea broaștelor se hrănesc cu melci, viermi, insecte, iar broaștele mai mari, cum este broasca
taur, se hrănește cu șoareci sau pui de rațe ;
- salamandra de foc are în piele pori otrăvitori, iar când aceasta este atacată, otrava țâșnește din pielea
ei.