Amfibieni

Amfibienii sunt primele vertebrate terestre. Se consideră că ei au

ieșit pe uscat încă în decursul perioadei devoniene (cu circa 320
mln. de ani în umă). Au provenit de la peștii fosili nu-
miți crosopterigienii și au suferit în procesul evoluției un șir de transformări
esențiale. La ei a apărut respirația pulmonară (cea
branhială păstrându-se doar în stadiile timpurii de dez-
voltare a larvelor). Din punct de vedere sistematic, clasa
amfibienilor se împarte în categorii: Caudata - amfibieni cu
coadă - și Ecaudata - amfibieni fără coadă. Primul ordin cuprinde specii ca tri-
tonul obișnuit, salamandra cu pete etc., iar din al doilea fac parte numeroase varietăți de broaște.
Animalele adulte respiră prin tegumentele netede, umede și care la unele specii sunt
acoperite cu mucilagiu; la ele prin intermediul pielii se produce și metabolismul hidric. Amfibienii
au mai păstrat și alte caractere ale strămoșilor lor acvatici. De exemplu, ei se înmulțesc ca și peștii
prin depunerea icrelor în apă. Se dezvoltă prin metamorfoză (cu transformări evidente ale formei
corpului în stadiile de dezvoltare postembrionară). Aproape toți amfibienii sunt buni înotători. Unii
(tritonii) folosesc drept înotătoare coada, alții (broaștele) 0 membrele, degetele cărora sunt unite cu
membrane înotătoare. Pe uscat se târâie ori sar.
Pielea amfibienilor este subțire, lipsită de pilozități, bogat vascularizată, delicată și conține
mulți pori, ce participă la respirație. Respirația prin piele la amfibieni este foarte importantă, unele
specii, precum salamandra, depinzând aproape exclusiv de acest mod de respirație. Pielea amfibie-
nilor are foarte multe glande, ce secretă mucus. Ochii amfibienilor sunt mari și sunt dispuși lateral,
pentru a mări câmpul vizual și pentru a se feri de prădători.
Sistemul nervos este mai dezvoltat decât la pești. Encefalul la amfibieni prezintă emisfere
cerebrale mai bine individualizate, iar tuberculii bigemeni au tendința să se dedubleze. Epifiza este
dezvoltată la anure, la mormolocii acestora prezentându-se sub forma unei vezicule situate deasupra
craniului, sub piele.
Inima este alcătuită din trei camere: doua atrii și un ventricul. La formele inferioare (apode
și caudate) atriul stâng și cel drept nu sunt complet separate. La formele superioare atriile sunt com-
plet separate, dar la toți amfibienii ambele atrii comunică cu ventriculul printr-un orificiu comun.
La amfibieni aparatul bucal este reprezentat prin orificiul bucal și cavitatea bucală mare în
care se află limba, a cărei formă diferă de la specie la specie.
La toți amfibienii limba este lipicioasă și ajută la prinderea
prăzii. Prada este prinsă cu partea anterioară a limbii. În cavi-
tatea bucală se deschid ductele glandelor salivare. Dinții la am-
fibieni sunt mărunți sau lipsesc. Dinții sunt dispuși pe maxi-
larele superioare, pe vomer, la unele specii și pe mandibulă.
Din cavitatea bucală hrana trece în esofagul scurt ce se de-
schide într-un stomac mic, unde se digeră parțial. Sistemul di-
gestiv al amfibienilor se deosebește de cel al peștilor prin:
apariția limbii; apariția glandelor salivare; diferențierea in-
testinului în intestin gros și subțire; diferențierea duodenului.
 Broaștele se hrănesc cu prăzi mișcătoare, de obicei insecte. Mărimea prăzii depinde
de mărimea broaștei și a gurii sale. Broasca-bou africană mănâncă aproape orice poate înghiți, in-
clusiv șerpi veninoși, miriapode uriașe, scorpioni și chiar alte broaște-bou. După ce și-a localizat
prada, broasca se întoarce spre ea, se năpustește asupra ei, și o prinde cu vârful limbii lipicioase. In-
secta nu este mușcată sau mestecată, ci înghițită de vie.
Reproducerea amfibiilor este sexuată și se petrece în mediul acvatic. Fecundația este
externă. Din ouă ies larve branhiate denumite popular „mormoloci”. Aceștia au coadă și au respi-
rație branhială. Dezvoltarea se face prin metamorfoza ou-mormoloc-adult.
Amfibienii sunt animale folositoare, ei nimicesc insectele care aduc daune agriculturii, Zeci
de milioane de broaște sunt folosite anual pentru diferite experimente.
În ultimii ani, în legătură cu desecarea mlaștinilor s-a redus considerabil atât numărul de
specii, cât și numărul de indivizi. Un număr enorm de broaște (peste 10 mln. anual) sunt strivite de
roțile automobilelor. Opt specii endemice de amfibieni au fost incluse în Cartea Roșie: ranodonul-
siberian (se întâlnește numai în munții Alatul-Jungar, Kazahstan), tritonul-carpatic (în Carpați),
salamandra-caucaziană-cu-coada-lungă și tritonul-de-Asia-Mică (în Caucazul de Vest), usturoaia-
siriană și broasca-de-nămol-caucaziană (Caucaz), broasca-râioasă-de-stuf (Bielorusia). E de datoria
fiecărui elev să știe și să explice și altora că aceste animale sunt folositoare, ele trebuie să fie
ocrotite.
Cele mai cunoscute specii de amfibieni sunt:
• Broasca zburatoare traieste in sud-estul Africii si are corpul lung de 7-10 cm. Traieste in arbore-
tul de padure si este activa noaptea.
• Broasca de cauciuc vargata traieste in sud-estul Africii si se remarca prin faptul ca secreta prin
piele o substanta foarte toxica care poate otravi si omora un om daca patrunde in corpul acestuia.
• Broasca raioasa cu gheare are lungimea corpului de 6-13 cm si apare in sudul Africii. Are cate
trei degete la fiecare membru anterior, gheare la degetele de la membrele posterioare, iar pe par-
tile laterale ale corpului are cate o linie cu puncte proeminente.
• Broasca-mamos are corpul mic, lung de 3-5 cm si traieste in Europa Centrala si de Vest. In pe-
rioada de reproducere ouale sunt produse de femela si purtate de mascul pe spate, in partea poste-
rioara.
Amfibienii se captureaza cel mai usor primavara, când adultii
se aduna pentru reproducere in balti. In unele cazuri pot fi prinsi di-
rect cu mâna, dar cel mai usor se prind cu ciorpacul.
Amfibienii pot fi usor prinsi noaptea la lumina
lanternei, atât in apa cât si pe uscat. In afara pe-
rioadei de reproducere, amfibienii trebuie
cautati pe uscat unde se ascund in timpul zilei,
pentru a evita deshidratarea, pe sub bolovani sau
trunchiuri cazute. Sunt activi ziua in zonele cu umidi- tate mare
sau dupa ploaie. Majoritatea amfibienilor râmân in imediata ve-
cinatate a baltilor unde s-au reprodus. Pentru cap- turarea lor
pot fi utilizate refugii artificiale sau capcane in- gropate
in sol. Larvele se prind cu ciorpacul sau in cap- cane
acvatice, similare cu setcile folosite la pescuit.
Manipularea larvelor trebuie realizata cu atentie
deoarece sunt extrem de sensibile. Trebuie avut in vedere ca majoritatea amfibienilor prezinta
glande cu secretie toxica in structura tegumentului, de aceea dupa manipularea specilor cu toxicitate
mai mare (S. salamandra, Bombina sp., Bufo sp.) mâinile trebuie spälate pentru a indeparta tox-
inele. Speciile cu secretii (parte toxice) nu vor fi transportate impreuna cu alte specii, deoarece le
pot intoxica.
Lista speciilor de amfibieni din România cuprinde circa 20 de specii identificate pe teritoriul
țării. Printre acestea se numara si: Broasca de pământ, Broasca de lac mare, Broasca roșie de pă-
dure, Broasca de baltă, Broasca râioasă de piatră, Salamandra, Triton carpatic, Triton cu creastă
dunărean etc.