Referat animale vertebrate

DEFINITIE: Vertebratele sunt animale mult mai complex organizate decat

nevertebratele. Se caracterizeaza prin faptul ca au un schelet intern care creste
odata cu organismul si al carui ax este reprezentat de coloana vertebrala.

Din punctul de vedere al temperaturii corpului, vertebratele se pot grupa in doua

categorii:

1.VERTEBRATE POICHILOTERME

2.VERTEBRATE HOMEOTERME

1.1. PESTII

Pestii sunt cele mai vechi vertebrate; ei au aparut pe pamânt acum 450 de milioane
de ani. în prezent, ei sunt reprezentati de circa 22.500 de specii. Pestii sunt animale
cu sânge rece: temperatura corpului lor este aceeasi cu a apei în care traiesc.

Toti pestii, tineri sau adulti, traiesc în apa (apa dulce sau apa de mare); ei respira cu
ajutorul branhiilor. Branhiile sunt formate din numeroase lamele dispuse de fiecare
parte a capului într-o cavitate numita „camera branhiala". La pestii ososi (ca tonul sau
ca pastravul), camerele branhiale sunt protejate de un opercul (numit uneori si
„ureche"), care se poate închide.

In schimb, la pestii cartilaginosi (ca rechinul plat, câinele de mare si rechinul),

camerele branhiale nu sunt închise si se vad de la exterior: acestea sunt fantele
branhiale. Apa înghitita de peste trece din gura în camerele branhiale, unde spala
branhiile; în timpul acestei treceri, branhiile absorb oxigenul din apa. Exista si unii
pesti care pot sa traiasca în afara apei timp de ore întregi.

Pielea pestilor este acoperita cu solzi care se suprapun, ca si tiglele unui acoperis.
Rechinii însa nu au solzi, ci o piele acoperita cu niste dinti minusculi. Pestii îsi mentin
echilibrul si se propulseaza în apa gratie înotatoarelor lor, care sunt: pectoralele,
ventralele, dorsala sau dorsalele, analele si caudala (coada). Cu exceptia rechinilor,
pestii sunt aproape toti ovipari: icrele sunt fecundate de mascul, dupa ce femela Ie-a
depus în apa.

La rechini exista acuplare si femela depune icre deja fecundate sau chiar, în cazul
unor specii, aduce pe lume pui aproape formati.
Majoritatea pestilor au o vezica înotatoare; aceasta este un sac situat în corp, care
se poate umple mai mult sau mai putin cu gaz si care îi permite pestelui sa pluteasca
fara sa faca efort.

1.2. REPTILE

Reptilele sunt o clasă de vertebrate ovipare, poichiloterme, cu corpul acoperit de o

piele groasă, solzoasă, fără picioare sau cu picioare scurte, dispuse lateral, și cu
inima tricamerală. Doar câteva duc un mod de viață acvatic ori semiacvatic. Se
cunosc aproximativ 7000 de specii de reptile. Formele actuale
includ șopârlele, șerpii, broaștele țestoase și crocodilii.

CARACTERISTICI GENERALE

 sunt mai bine adaptate la viața terestră decât amfibienii.

 au piele solzoasă sau acoperită cu plăci cornoase dublate de plăci osoase.
 sunt animale târâtoare.
 respirația este pulmonară.
 înmulțirea se face prin ouă care se clocesc singure la soare; fecundația este
internă.
 temperatura corpului este variabilă după temperatura mediului înconjurător
(poichilotermie).
Corpul reptilelor poate fi alungit (șopârlă, șarpe, crocodil) sau rotund (broască
țestoasă). Pielea lor solzoasă micșorează evaporarea apei din corp și le dă
posibilitatea să trăiască în zone aride. Ochii sunt destul de dezvoltați. Ei au un
cristalin foarte elastic, ce le permite să vadă la distanțe mari.
Reptilele trăiesc pe aproape toate continentele, în afară de Antarctica. Majoritatea
reptilelor trăiesc în țările cu climă foarte caldă , fiind nocturne.În zonele acestea pot fi
întâlnite unele specii de șopârle și șerpi diurne. Iarna ele hiberneaza, din cauza
micșorării temperaturii externe și interne.
Înmulțirea se face prin ouă depuse de femelă în locuri însorite. Ele sunt clocite cu
ajutorul căldurii solare.

1.3. AMFIBIENII
Amfibienii sunt o clasă de animale ovipare și poichiloterme, de dimensiuni diferite.
Acestea au fost printre primele animale, ce au cucerit uscatul, apărând cu
aproximativ 350 milioane ani în urmă. Din punct de vedere sistematic, clasa
amfibienilor se împarte în categorii: Caudata - amfibieni cu coadă - și Ecaudata -
amfibieni fără coadă. Primul ordin cuprinde specii ca tritonul obișnuit, salamandra cu
pete etc., iar din al doilea fac parte numeroase varietăți de broaște.

Salamandră
Pielea amfibienilor este subțire, lipsită de pilozități, bogat vascularizată, delicată și
conține mulți pori, ce participă la respirație. Respirația prin piele la amfibieni este
foarte importantă, unele specii, precum salamandra, depinzând aproape exclusiv de
acest mod de respirație. Pielea amfibienilor are foarte multe glande, ce secretă
mucus. Ochii amfibienilor sunt mari și sunt dispuși lateral, pentru a mări câmpul
vizual și pentru a se feri de prădători.
Broaștele se hrănesc cu prăzi mișcătoare, de obicei insecte. Mărimea prăzii depinde
de mărimea broaștei și a gurii sale. Broasca-bou africană mănâncă aproape orice
poate înghiți, inclusiv șerpi veninoși, miriapode uriașe, scorpioni și chiar alte broaște-
bou. După ce și-a localizat prada, broasca se întoarce spre ea, se năpustește asupra
ei, și o prinde cu vârful limbii lipicioase. Insecta nu este mușcată sau mestecată, ci
înghițită de vie.
Reproducerea amfibiilor este sexuată și se petrece în mediul acvatic. Fecundația
este externă. Din ouă ies larve branhiate denumite popular „mormoloci”. Aceștia au
coadă și au respirație branhială. Dezvoltarea se face prin metamorfoza ou-mormoloc-
adult.

2. MAMIFERE

Mamiferele sunt cele mai dezvoltate si adaptabil vertebrate de pe Pamant.

Inrudite mai indeaproape sau nu cu Omul, ele reprezinta cea mai importanta avutie a
oricarei biocenoze.

Diversitatea

Clasa mamiferelor include aproximativ 5.000 de specii aranjate in 26 de ordine.

Toate mamiferele au in comun cel putin trei caracteristici care nu sunt intalnite la
celelalte animale: urechea medie este formata din trei oase, blana si productia de
lapte prin glande sudoripare adaptate numite si glande mamare. Cele trei oase ale
urechii medii, scarita, ciocanul si nicovala au functia de a transmite vibratia de la
timpan la urechea interna. Scarita si ciocanul sunt derivate din oase regasite pe
mandibula la stramosii mamiferelor. Blana este prezenta la toate mamiferele cel putin
intr-un anumit punct din dezvoltarea acestora. Blana are mai multe functii printre care
izolare termica, colorit si imbunatatirea simtului tactil. Toate femelele mamifere
produc lapte cu ajutorul glandelor mamare pentru a-si hranii puii nou nascuti.

Desi mamiferele au in comun forte multe caracteristici varietatea dintre specii este
foarte mare. Cele mai mici mamifere se gasesc in randul rozatoarelor si al liliecilor si
unele pot cantari chiar 3 grame. Cel mai mare mamifer, care este si cel mai mare
animal ce a locuit vreodata planeta noastra este balena albastra care poate ajunge la
160 de tone.

Habitat si distributie geografica

Mamiferele se gasesc pe toate continentele, in toate oceanele si pe multe insule

oceanice ale lumii.

Speciile diferite de mamifere s-au dezvoltat pentru a supravietui aproape tuturor

habitatelor terestre si acvatice de pe planeta. Multe dintre speciile de mamifere sunt
arboricole, adica isi petrec majoritatea vietii in copaci. Un grup de mamifere (liliecii) a
invat sa zboare, incidenta aparuta a treia oara in randul vertebratelor. Celelalte doua
grupuri sunt reprezentate de catre pasari si pterozauri, reptile disparute acum.

Multe dintre mamifere sunt partial acvatice care traiesc in apropierea lacurilor, raurilor
sau pe coastele oceanelor (focile, leii de mare, morsele, vidrele si multe altele).
Balenele si delfinii din ordinul cetacee sunt in intregime acvatice si se regasesc in
toate oceanele lumii, dar si in unele fluvii si rauri. Balenele pot fi gasite in ape polare,
temperate si tropicale atat in apropierea tarmului cat si in larg la adancimi de pana la
un kilometru.

Descriere fizica

Toate mamiferele au par la un moment dat pe parcursul dezvoltarii acestora, iar cele
mai multe mamifere au par pe tot parcursul vietii. Parul mamiferelor este format dintr-
o proteina numita cheratina si are cel putin patru functii. Prima functie este de a
incetini schimbul de caldura dintre organism si mediul inconjurator. A doua functie
consta in specializarea unor peri pentru a avea functii senzoriale. De exemplu
mustatile permit mamiferelor care le au sa stie cand au ajuns in contact cu un obiect
din mediul inconjurator. In al treilea rand parul afecteaza felul in care arata un
mamifer prin tiparul coloristic. Acesta poate ajuta la camuflarea animalului pentru a
evita pradatorii sau pentru a se ascunde de prada sau sa avertizeze eventualii
pradatori ca poseda un anumit mecanism de aparare – sconcsii au blana neagra cu
dungi albe late pentru a fi mai vizibili. Prin culori mamiferele pot si sa comunice. De
exemplu, lupilor li se ridica parul pe spate atunci cand sunt amenintati, iar cerbii
comunica faptul ca exista un pericol ridicandu-si coada care are blana alba in partea
de jos. Unele specii de maimuta au coloritul blanii diferit in functie de sex. A patra
functie a blanii este de a oferi un anumit grad de protectie prin simplu fapt ca exista
un strat suplimentar intre organism si mediu. Blana poate proteja animalul de
abraziuni sau de arsuri solare, sau chiar poate lua forma de tepi pentru a se apara de
pradatori. Acesta este cazul aricilor si a porcilor spinosi.
Mamiferele sunt de obicei caracterizate dupa dentitia lor foarte diferentiata. Dintii sunt
inlocuiti doar o singura data pe parcursul vietii mamiferelor. Alte caracteristici intalnite
la majoritatea mamiferelor sunt: mandibula este formata dintr-un singur os, inima are
patru compartimente, cerul gurii separa de la nivelul cavitatii bucale caile respiratorii
de tubul digestiv, diafragma care separa abdomenul de torace este musculara,
creierul este foarte dezvoltat, temperatura corpului este constanta si reglata intern,
sexe separate, iar sexul unui embrion este determinat de prezenta a cromozomilor
XX la femele sau XY la masculi si fertilizarea are loc intern.

Deseori grupurile de mamifere sunt diferentiate si dupa caracteristicile craniului.

Dezvoltarea

Exista trei grupuri majore de mamifere, fiecare bazandu-se pe o caracteristica a

embrionului comuna la fiecare specie din grup. Monotremele (ornitorincul, echidna)
depun oua, iar aceasta metoda de reproducere intalnita la mamifere este cea mai
primitiva. Marsupialele (cangurul, koala) dau nastere unor pui foarte slab dezvoltati
dupa o perioada de incubatie foarte scurta (cuprinsa intre 8 si 43 de zile). Puii sunt
nascuti intr-un stadiu relativ precoce de dezvoltare morfologica. Acestia se ataseaza
de mameleonul mamei lor unde petrec o perioada proportional mai mare de timp ca
sa se dezvolte pentru a compensa durata scazuta a gestatiei. Gestatia mamiferele
placentare dureaza mult mai mult decat la marsupiale. In timpul gestatiei fetii
interactioneaza cu mamele prin placenta, un organ complex care leaga embrionul de
uter. Imediat dupa nastere puii de mamifere sunt foarte dependenti de laptele
matern. In afara de aceste generalitati mamiferele manifesta o diversitate
comportamentala foarte mare.
comportamentala si invatat.

In functie de specie si de conditiile de mediu masculii pot avea sau nu grija de pui la
un anumit nivel. Grija masculilor se rezuma de multe ori la protejarea teritoriului, a
resurselor sau a puilor. Cateodata masculii furnizeaza hrana femelei si puilor.

De multe ori puii mamiferelor se nasc intr-un stadiu de dezvoltare scazuta si au

nevoie de multe ingrijiri din partea mamei. Cele mai multe mamifere se folosesc de
cuiburi sau vizuine pentru a avea grija de pui, in schimb altele dau nastere unor pui
bine dezvoltati si sunt capabile sa se deplaseze impreuna cu puii la scurt timp dupa
nastere. Cele mai reprezentative mamifere din aceasta categorie sunt paricopitatele.
Puii cetaceelor trebuie de asemenea sa inoate la scurt timp dupa nastere.

Durata de viata

La fel cum mamiferele au o marime foarte variata asa variaza si durata de viata a
acestora. In general mamiferele mai mici au o durata de viata mai mica decat cele
mai mari. Liliecii sunt o exceptie de la aceasta regula. Acestia sunt de mici
dimensiuni, dar traiesc in conditii naturale timp de mai multe decenii, considerabil mai
mult decat alte mamifere de marimi similare. Durata de viata a memiferelor se intinde
intre aproximativ un an sau chiar mai putin si 70 de ani sau chiar mai mult. Balenele
de Groenlanda (Balaena mysticetus) traiesc peste 200 de ani.

Comportament

Comportamentul mamiferelor difera substantial de la o specie la alta. Deoarece isi

mentin singure temperatura corpului, mamiferele au nevoie de un aport energetic mai
mare decat animalele cu sange rece de aceeasi marime, iar activitatile in care se
antreneaza mamiferele explica cererea mare de energie a acestora. De exemplu,
termoreglarea joaca un rol foarte important in dictarea comportamentului
mamiferelor. Mamiferele care traiesc intr-un climat rece trebuie sa isi pastreze
caldura in timp ce mamiferele care traiest in climate calde si uscate trebuie sa se
racoreasca si sa conserve apa. Prin comportament mamiferele isi mentin si echilibrul
fiziologic.

Exista specii de mamifere care manifesta aproape toate tipurile de stil de viata dintre
care pot fi mentionate subteran, terestru, acvatic si arboricol. Si stilurile de locomotie
sunt foarte diverse in radul mamiferelor. Mamiferele pot inota, alerga, catara, zbura,
plana sau sapa galerii subterane, fiecare in functie de mediul inconjurator.

Si comportamentul social variaza foarte mult de la specie la specie. Unele mamifere

traiesc in grupuri de zeci, sute, mii sau poate chiar mai multi indivizi. Alte mamifere
sunt in general solitare cu exceptia perioadei in care se imperecheaza sau isi cresc
puii.

Tiparul de activitate printre mamifere acopera intreaga plaja de posibilitati.

Mamiferele pot fi diurne, nocturne sau crepusculare.

Comunicarea si perceptia
In general cele mai importante simturi pentru mamifere sunt mirosul, auzul, perceptia
tactila si vederea. Mirosul joaca un rol cheie in multe aspecte ale ecologiei
mamiferelor, in special pentru procurarea hranei, imperechere si comunicarea
sociala. Multe dintre mamifere folosesc feromoni sau alte semne olfactive pentru a
comunica informatii despre stadiul de reproducere in care se afla, teritoriu, indentitate
individuala sau a grupului. Producerea de mirosuri este o metoda de comunicare
intalnita des la mamifere. Alte mamifere duc producerea mirosului la extrem si-l
folosesc pentru a tine la distanta pradatorii, de exemplu sconcsul.

In mod normal auzul la mamifere este foarte bine dezvoltat. La unele specii auzul
practic este modul de perceptie principal. Ecolocatia reprezinta abilitatea de a
percepe obiecte in mediul extern ascultand ecoul sunetului generat de acel animal.
Ecolocatia este modalitatea principala prin care liliecii se hranesc si navigheaza,
lucru valabil si la multe specii de balene si delfini. Ecolocatia s-a dezvoltat la un grad
mult mai mic la alte specii cum ar fi unele rozatoare.

Multe mamifere sunt foarte sonore si comunica intre ele folosindu-se de sunet.
Scoaterea sunetelor este si o modalitate de comunicare dintre mama si pui, intre
potentiali parteneri si intr-o varietate mare de interactiuni sociale. Sunetele pot
comunica identiatatea individuala sau a grupului, pot alerta de prezenta unui
pradator, pot reprezenta o forma de agresiune in interactiunile de dominare sau in
apararea teritoriului sau pot comunica starea de reproducere. Comunicarea prin
sunete este foarte complexa la unele grupuri, iar cea mai dezvoltata este la oameni.

Mamiferele percep de asemenea mediul inconjurator prin informatiile primite de la

perii special adaptati pentru simtul tactil – mustatile. Un alt organ de simt important
pentru mamifere este pielea. In multe cazuri anumite zone ale pielii sunt foarte
sensibile la stimuli tactili care sunt adaugate la functii specifice cum ar fi hranirea
(degetelor primatelor sau tentaculele nazale la cartita cu nasul stelat - Condylura
cristata). Simtul tactil indeplineste si functii de comunicare ce se asociaza deseori cu
comportamentul social.

Vederea este foarte bine dezvoltata la un numar foarte mare de mamifere, desi este
cu mult mai putin importanta la unele specii care traiesc subteran sau folosesc
ecolocatia. Multe dintre mamiferele nocturne au ochii mari si bine dezvoltati. Vederea
este importanta la procurarea hranei, navigare, sincronizarea ritmului biologic la
durata zilei sau la anotimp, la comunicare si aproape la toate aspectele din ecologia
si comportamentul mamiferelor.

Comportamentul alimentar
Ca grup mamiferele mananca o foarte mare varietate de organisme. Multe mamifere
pot fi carnivore, erbivore sau omnivore. Mamiferele mananca atat animale
nevertebrate cat si vertebrate (incluzand alte mamifere), plante (incluzand fructe,
nectar, frunze, lemn, radacini, seminte etc.) si ciuperci. Fiind homeoterme mamiferele
au nevoie de mult mai multa mancare decat ectotermele de dimensiuni similare.
Foarte putine dinte mamifere au un impact major asupra populatiilor din speciile cu
care acestea se hranesc.

Pradatori

Pradarea este o cauza semnificativa a mortalitatii multor mamifere. Cu

exceptia catorva specii de mamifere care sunt pradatori de top, mamiferele sunt
pradate de multe alte organisme, incluzand alte mamifere. Alte grupuri de paradatori
care in mod obisnuit mananca mamifere sunt pasarile si reptilele. Multe dintre
speciile de mamifere supravietuiesc pradatorilor folosind strategii cum ar fi coloritul
blanii, prin a cauta hrana doar in momentele in care pradatorii sunt mai putin
abundenti sau prin felul in care aceste socializeaza (formarea de grupuri si alertand
prezenta pericolului). Unele mamifere beneficiaza de substante chimice de aparare
(cum ar fi sconcsii) sau beneficiaza de o anumita protectie fizica externa (armura la
armadilo sau tepii ariciului).

Rolul in ecosistem

Rolul ecolologic sau de nisa pe care le joaca cele aproape 5.000 de specii de
mamifere este foarte diversificat. Mamiferele sunt pradatori si prada, carnivore,
omnivore, erbivore, specii care isi creaza sau isi modifica habitatul si structura
comunitatilor acestora. Castorii construiesc baraje pe cursurile paraielor, populatiile
de copitate care pasuneaza si cartitele care sapa galerii sub pamant. In parte, din
cauza ritmului metabolic ridicat mamiferele joaca deseori un rol important care este
disproportional mare fata de numarul de indivizi dintr-o populatie. Cu toate acestea
multe mamifere sunt pradatori cheie sau au roluri foarte importante in imprastierea
semintelor sau in polenizare. Rolurile jucate de catre mamifere in ecosistem sunt
foarte diverse si este dificil ca acestea sa fie generalizate la nivel de grup. In ciuda
numarului relativ scazut de specii comparand cu alte grupuri de animale, mamiferele
au un impact mai substantial asupra biodiversitatii globale. .