Pentru a supravieţui, majoritatea animalelor au nevoie permanent de
oxigen, pe care îl iau din mediul de viaţă, la care prezintă adaptări, inclusiv în ceea ce priveşte respiraţia.
Prof: Mădălina Mardare
Șc. Gimn. ”Ștefan cel Mare” Vaslui Respiraţia în mediul acvatic Viețuitoarele acvatice prezintă următoarele tipuri de respirație: • cutanată, • branhială • pulmonară. 1. Respiraţia cutanată Multe nevertebrate acvatice nu au organe respiratorii, iar schimburile de gaze se fac prin toată suprafaţa corpului. 2. Respiraţia branhială Se întâlneşte la unele moluşte, la peşti şi mormoloci şi se realizează prin: • branhii externe • branhii interne 2. Respiraţia branhială Branhiile externe: ─ extensii tegumentare bine vascularizate. ─ sunt prezente la larvele amfibienilor şi proteu (asemănător cu salamandra; trăieşte doar în apele unor peşteri – peștera Postojna din Slovenia) 2. Respiraţia branhială Branhiile interne: ─ se găsesc în camere branhiale, acoperite de nişte căpăcele numite opercule (la peştii ososi) sau prevăzute cu fante branhiale (crăpături - la peştii cartilaginoși). 2. Respiraţia branhială Branhiile sunt formate din lame subţiri, de culoare roşie (fiind bogat vascularizate), dispuse pe arcuri osoase. O branhie este formată dintr-un arc branhial și 2 șiruri de lamele vascularizate la nivelul cărora se face schimbul de gaze. 2. Respiraţia branhială La peştii osoşi, în inspiraţie, apa este înghiţită şi apoi ajunge la branhii, unde lasă oxigenul şi preia dioxidul de carbon, iar în expiraţie peştele închide gura, iar apa este împinsă în afară prin ridicarea operculelor. 3. Respiraţia pulmonară Mamifere acvatice, precum balena şi delfinul, respiră prin plămâni şi de aceea, spre deosebire de peşti, se ridică la suprafaţă pentru schimbul de gaze. •Balena respiră prin plămâni. La intervale de câteva minute vine la suprafaţa apei pentru a respira. •Odată cu aerul cu CO2 elimină şi vapori de apă calzi, care dând de aerul rece, se condensează în picături de apă form. 2 ţâşnituri (5-6m)