Respiratia delfinilor si a pestilor

Mamiferele acvatice precum delfinul sau casalotul au respiratie pulmonara si

pot sta scufundate intre 10 minute delfinul,respectiv 100 minute casalotul la
adancimi ce pot ajunge la peste 400m , adica acolo unde presiunea hidrostatica
este de 40 atm/cm . Iata cateva adaptari care permit aceasta viata in adancuri :
-Cusca toracica a mamiferelor acvatice este foarte elastica, fiind aproape lipsita
de coaste. Astfel ea poate fi presata pana cand tot aerul din alveolele pulmonare,
care se turtesc si peretii lor se unesc unii de altii, este eliminat in spatiul bronhic si
traheal, care este cartilaginos si nu se poate turti. Ca urmare, azotul din
aerul alveolelor nu se poate dizolva in sange, iar la ridicarea animalului la
suprafata nu mai este necesar fenomenul de decompresiune, care este un factor
limitant
pentru om in explorarea spatiului oceanic (revenirea la suprafata a scafandrilor
care au stat in adancul oceanelor se face treptat, cu pauze din 10 in 10 m,pentru
ca
in aceasta vreme sa se elimine din sangele lui azotul solvat aflat sub presiune).
-Sangele venos ocupa un mare spatiu in regiunea venelor cave, prezenta lui
opunandu-se compresiunii din exterior.
-Inaintea scufundarii, mamiferele acvatice fac o expiratie fortata (omul face exact
invers), pentru ca volumul corpului sa fie mai mic fata de volumul apei dislocate,
iar imersiunea si plonjarea sa se faca mai usor. Dar, la inspiratia premergatoare,
90% din din aerul pulmonar a fost inlocuit cu aer proaspat (la om se inlocuieste
numai 15% din aerul pulmonar ).

-Suprafata de schimb a alveolelor pulmonare este de 3 ori mai mare decat la om

(pentru acelasi volum pulmonar), adica delfinul are 437 milioane alveole, pe cand omul
are doar 150 milioane.
-Centrul respirator bulbar al tuturor mamiferelor acvatice este mult mai putin sensibil la
lipsa oxigenului sau la marirea cantitatii de bioxid de carbon in sange,
fata de mamiferele terestre.
-Numarul batailor inimii scade mult in timpul imer siei si se produce o vasoconstrictie
periferica aproape totala, astfel ca sangele este folosit exclusiv pentru
irigarea sistemului nervos si a muschiului cardiac. Pe aorta se gasesta o dilatare elastica
ce inmagazineaza o mare cantitate de sange oxigenat, pe care il cedeaza
apoi in special carotidelor care duc sangele la creier.
-Inima dreapta si inima stanga pot functiona independent in timpul scufundarii. Mai ales
spre sfarsitul imersiei, numai inima stanga se contracta pompand sangele din
dilatarea aortica si din plexurile arteriale in special inspre sistemul nervos.
-Cantitatea de sange a delfinului este de circa 2 ori mai mare decat la om (are 10 l de
sange), iar volumul hematocit este de 50% (la om este de doar 40%), el avand
6.895.000 globule rosii/mm .
-Vena azygos, vena ce aduce sangele de la creier la vena cava superioara, este
cuprinsa in canalul osos rachidian, astfel ca nu poate fi supusa compresiunii de la
exterior ( acest lucru ar periclita functionarea creierului ).
-Muschii contin foarte multa miohemoglobina si in totalitatea lor pot fixa 50% din tot
oxigenul pe care il transporta in sange. Ca urmare, muschii pot functiona multa
vreme pe seama oxigenului propriu si numai dupa un anumit timp (o ora la casalot)
muschii fac apel la oxigenul din sange.

Cum reuesc ele s doarm fr s se nece?

n urma observaiilor fcute pe delfini i balene s-au putut distinge dou moduri de odihn:
dorm plutind n poziie orizontal ori vertical ori noat ncet n timp ce dorm, alturi de ali
"confrai". Atunci cnd dorm i noat n acelai timp, n fapt mamiferele sunt ntr-o stare de semiveghe.
Atunci cnd au pui, balenele i delfinii-mam sunt obligai s noate pentru cteva sptmni
fr ncetare, innd puii n siajul lor. n caz contrar puii s-ar neca,
ntruct acetia nu au suficient grsime la natere pentru a putea nota cu uurin. Iar un efort
prea mare i-ar slbi, i-ar face sensibili la boli i prad uoar
pentru alte animale.
La delfini s-a observat un lucru foarte interesant: atunci cnd se odihnesc, jumtate din
creier rmne activ i ochiul din cealalt emisfer rmne deschis, animalele
fiind astfel atente la eventualele pericole. n acelai timp, aceast stare le permite controlul nevoii
de oxigen. Dup aproximativ 2 ore cele dou emisfere i predau
una alteia atribuiunile. n felul acesta delfinii dorm pn la 8 ore pe zi.
Mamiferele marine i pot ine respiraia mai mult dect toate celelalte mamifere. Plmnii
acestora sunt mai mari i rein o cantitate mare de oxigen la fiecare
inspiraie. n plus, atunci cnd se scufund oxigenul este direcionat doar ctre acele pri ale
corpului ce au mare nevoie de el (creier, inim, muchi etc).
Tolerana la dioxid de carbon este mai mare dect la celelalte mamifere, pn la niveluri de
CO2 care ar fi fatale omului. Numrul de respiraii pe minut al unui
delfin se reduce la 3-6 respiraii atunci cnd se odihnete (fa de 8-12, atunci cnd este activ).
Trebuie spus c sunt i cazuri cnd aceste mamifere se asfixiaz din pricina lipsei oxigenului:
atunci cnd se prind n plasele pescarilor ori, n cazul puilor, cnd
ajung prea trziu la suprafa pentru a lua prima gur de aer proaspt.

Arapaima sau pirarucu, asa cum este cunoscut in Brazilia, este unul
dintre cei mai mari pesti de apa dulce din lume.
Arapaima sau pirarucu, asa cum este cunoscut in Brazilia, este unul
dintre cei mai mari pesti de apa dulce din lume.
Acesta traieste in fluvii adanci si tulburi. Cantitatea de oxigen din
astfel de ape este limitata de impuritatile care se gasesc in cantitati
semnificative asa incat.
pestelui Arapaima nu ii este suficienta respiratia prin branhii. Necesarul
de aer pentru oxigenarea corespunzatoare a imensului organism il face
pe Arapaima sa iasa la suprafata pentru a inspira, aerul ajungand intr-un
soi de plamani (nespecific pestilor) ce actioneaza ca sistem respiratoriu
alternativ.

Pestii traiesc in ape, dar spre deosebire de alte vietati acvatice mamifere,
ca balenele, sau reptile- nu respira aer, in schimb se folosesc de branhii pentru a
prelua oxigenul din apa. Pestii au inotatoare si coada, iar corpul lor, in
general este acoperit de solzi.
Branhiile se formeaza prin eveginarea endodermului si invaginarea
ectodermului la ecelasi nivel.La punctul de intalnire se formeaza o ruptura
care va deveni fanta branhiala.

In ontogeneza evaginarile faringelui devin saci branhiali.Dupa perforarea

sacilor prin intalnirea cu invaginatiile ectodermice,se izoleaza o parte a celomului
mai exact o cavitate celomica mica,cu cele doua foite ale sale.
Aceeasta cavitate se desprinde din celom si inconjoara sacul branhial.
Branhile pestilor sunt lamele foliare in peretele sacului branhial.
La pesti branhiile sunt formate din doua siruri d efoite branhiale situate
deoparte si dealta a unu sept interbrahial care este situat pe arcul branhial.
Branhiile sunt sutuate intre faringe si perete corpului.Septul inter
branhiial este lung la elasmobranchii si scurt al teleostei.