Celenteratele

Celenteratele (de la grec. coelos = cavitate, enteron = intestin) sunt o

subdiviziune de animale nevertebrate, acvatice, ce trăiesc în orice mediu salin.
Sunt organisme diploblastice propriu-zise, având corpul format din două foițe
embrionare și anume ectoderm și endoderm. Între aceste două foițe embrionare
aceste organisme au o mezoglee care poate fi anhistă sau celulară.
 Ectodermul este situat la exterior, printre derivatele sale numărându-se:
tegumentul cu anexele sale, sistemul nervos, organele de simț. La
celenterate rămâne ca atare, în viața adultă, conținând și celule
diferențiate: musculare, senzitive, epiteliale, și urzicătoare.
 Endodermul este unul dintre cele trei foițe primare din dezvoltarea
embrionului de la animalele superioare, aflându-se la interior.
 Mezogleea este stratul intermediar gelatinos, situat între straturile interne
și externe ale corpului celenteratelor.

Caracteristici generale:

 Cavitatea digestivă comunică cu exteriorul printr-un singur orificiu buco-

anal, înconjurat de tentacule.
 De regulă celenteratele se hrănesc cu pești.
 Reproducerea se poate face fie asexuat prin înmugurire sau diviziune, fie
sexuat. Majoritatea celenteratelor au metageneză în ciclul de viață.

Reprezentanți:
Hidra de apă dulce

 Se fixează de plantele acvatice cu tentaculele în jos, cu un organ de la

baza corpului, denumit disc bazal. Ele se pot deplasa lent pe acest disc.
Dar, cand trebuie sa se deplaseze repede, hidra se inconvoaie si se prinde
cu tentaculele de o suprafata dura. Apoi discul bazal se desprinde si hidra
face o intoarcere completa.
 Corpul ei este cilindric, iar cavitatea bucală este înconjurată de 5-12
tentacule. Lungimea acestora depaseste rareori 8mm.
 Pe tentacule se găsesc celule urzicătoare.
 Peretele corpului este format din două straturi de celule care mărginesc
singura cavitate a corpului, numită cavitate digestivă, de unde şi
denumirea de celenterate.
 Hrănirea se face cu ajutorul tentaculelor urzicătoare. Acestea înfășoară,
prind și paralizează hrana, pe care o duc spre orificiul buco-anal. După ce
hrana intră în cavitatea digestivă, începe digestia externă, după care
urmează digestia internă.
 Hidra se înmulțeste prin înmugurire, primăvara. Toamna, prin fecundație
și formează un ou, din care va ieși o nouă hidră primăvara. Totuși, hidra
este capabilă și de regenerare, astfel, dacă o tăiem în două bucăți, vom
avea două hidre.

Actiniile

 Sunt polipi marini de dimensiuni mari viu colorați în verde, albastru, roșu.
 Ele au în jurul orificiului bucal-anal câteva coroane de tentacule scurte și
groase care-i dau aspectul unor "flori de mare" sau "anemone".
 Ca si meduzele, actiniile au tentacule cu nematocisti. Cand prada ajunge
in apropiere, este paralizata. Nematocistii lipiciosi o retin. Apoi prada este
inghitita.
 Trăiesc fixate pe stâncile din apropierea ţărmului mării. Actiniile stau
fixate pe pietre dar se pot deplasa lent.
 Ciclul ei de viață nu cuprinde și stadiul de meduză.
 Dintr-o actinie cresc alte mici actinii, numite muguri, care se desprind de
mamă.
 Uneori, actiniile se divid în două jumătăți care se separă.
 Meduzele

 Meduzele sunt celenterate înotătoare care au corp gelatinos cu aspect de

umbrelă. În centrul părții inferioare a corpului se deschide orificiul buco-
anal, iar pe marginile corpului sunt dispuse tentaculele.
 Meduzele se gasesc in toate marile si oceanele lumii. Acestea se gasesc
chiar si in lacurile si iazurile cu apa dulce.
 Meduza se mişcă prin contracţiile marginilor umbrelei, cât și dusă de
valuri.
 Meduzele sunt în general transparente sau translucide.
 Meduzele sunt animale carnivore. Ele prind prada cu ajutorul tentaculelor.
Fiecare tentacula este inarmata cu mii de celule adaptate special sa se
comporte ca niste harpoane in miniatura. Aceste celule se numesc
nematociste.
 Cand un peste sau orice alt obiect se prinde in tentacule aceste celule trag
cu tuburile incolocite in interior spre prada injectand venin care
paralizează sau chiar omoară prada.
 Cele mai multe meduze sunt carnivore pasive. Acestea se hranesc cu
crustacee, alte meduze, icre, pesti mici si plancton.
 Pielea acestora este atat de subtire incat meduzele respira prin piele.
 Meduzele au marimi foarte variate, de la marimea unei gamalii pana la 2,5
metri, iar tentaculele acestora pot atinge lungimi de pana la 60 de metri,
lungime de doua ori mai mare ca a unei balene albastre.
 Meduzele sunt facute din mai mult de 95% apa. Daca acestea sunt scoase
din apa se rup foarte usor si mor.
 Meduzele sunt cel mai des intalnite in ape putin adanci, de coasta, dar
totusi oamenii de stiinta au descoperit cateva specii care traiesc la
adancimi de 9.000 de metri. Desi exista meduze care traiesc in ape
subarctice, cele mai multe dintre ele prefera apele mai calde.
 Exista o specie de meduza - Turritopis nutricula - numita si meduza
nemuritoare deoarece aceasta se poate transforma din organism matur
inapoi in polip reincepandu-si ciclul vietii.
 Chiar si meduzele moarte pot urzica.
 Tentaculele meduzei urzica chiar daca aceastea sunt desprinse de corp.
 Cea mai raspandita meduza de pe tarmurile europene este Aurelia aurita.
Aceasta meduza este de obicei albastra sau rozulie si traieste la adancimi
de aproximativ 6 metri si este cea mai cunoscuta meduza de pe litoralul
romanesc. Urzicatura acesteia este de obicei usoara, dar poate lasa pe
piele roseata si mancarimi.
 Un grup de meduze se numeste floare.
 In multe parti ale lumii meduzele sunt considerate delicatese.
 Veninul de la o singura meduza Irukandji este suficient pentru a omori 60
de persoane, desi aceasta are diametrul de doar 2 cm. Aceasta poate fi
intalnita in apele din nordul Australiei.
 In fiecare an meduzele omoara mai multi oameni decat rechinii.
 Cele mai multe meduze au doua stadii principale in cursul vietii: polip -
cresc facand muguri ca si plantele si stadiul de adult - meduza.
 Meduzele se inmultesc atat sexuat cat si asexuat. De obicei meduzele au
doua sexe, desi exista si specii hermafrodite.
 Meduzele se inmultesc in diferite feluri. Unele depun oua care vor fi
fertilizate in afara organismului, altele le pastreaza in orificiu pana se
dezvolta suficient cat sa se descurce singure, iar altele se divid. Pot
depune pana la 45.000 de oua intr-o singura zi.
 Meduzele care stau in apropierea suprafetei si a luminii solare sunt de
obicei incolore, iar cele care stau la adancimi mai mari sunt rosii, mov,
galbene, iar cateodata au si dungi.
 Denumirea de meduza vine din mitologia greaca unde monstrul Medusa
avea serpi in loc de par.
 Florile de pe langa Japonia pot contine pana la jumate de miliard de
indivizi, fiecare fiind de marimea unui sifonier.
 Exista aproximativ 2.000 de specii de meduze. Dintre acestea  70 pot face
rau oamenilor. Chironex fleckeri este cea mai periculoasa specie de
meduza. Oamenii de stiinta cred ca exista aproximativ 300.000 de specii
de meduza ce nu au fost inca descoperite.
 Meduzele au mai multi pradatori care includ alte meduze, rechinul, tonul,
pestele sabie, testoasele marine si unele specii de somon din Pacific.
 Printre cele mai mari meduze este si Stygiomedusa gigantea specie care a
fost vazuta doar de 17 ori in ultimii 110 ani.
 Cea mai mica meduza din lume poate avea chiar jumatate de milimetru in
diametru. Aceasta se reproduce asexuat prin diviziune.
 Au fost observati crabi ce calareau meduzele. Scheletul lor extern
protejandu-i de urzicarea acestora. Cateodata crabii fura din mancarea
prinsa de meduze.
Meduza Irukandji