ÎMI AMINTESC

Verbul este partea de vorbire flexibilă care arată acțiunea, starea sau
existența.
Verbele sunt:
 predicative, când alcătuiesc singure predicatul (Am o rețetă
veche.);
 nepredicative, când nu alcătuiesc singure predicatul (Am
inventat o formulă magică).
Verbele nepredicative care ajută la formarea unor moduri și
timpuri verbale se numesc verbe auxiliare.
În limba română, verbele auxiliare sunt:
 a avea, care ajută la formarea perfectului compus, modul
indicativ: Am cules cimbrișor;
 a vrea, care ajută la formarea viitorului standard și a
viitorului anterior, modul indicativ: După ce vei fi preparat
poțiunea, vei stropi caietele.;
 a fi, care ajută la formarea viitorului anterior: Vei fi găsit ouă
de șarpe, când voi veni la tine.
Funcția sintactică reprezintă rolul unei părți de propoziție în enunț.
Verbele predicative care au categoria modului îndeplinesc funcția
sintactică de predicat verbal (PV).
Modul este forma pe care o ia verbul pentru a arăta cum consideră
vorbitorul acțiunea.
Acțiunile pot fi:
 sigure-la modul indicativ (Ascult);
 posibile-la modul imperativ (Ascultă!).
Verbele care au categoria gramaticală a modului își modifică forma
după persoană și în propoziție au funcția sintactică de predicat.
Modul indicativ arată o acțiune sigură, reală. Este singurul mod care
are toate timpurile (prezent, trecut, viitor).
Timpurile verbale ale modului indicativ:
1. PREZENTUL – arată desfășurarea acțiunii în momentul vorbirii.
- se construiește cu desinențe, sunetele/ grupurile
de sunete care indică persoana și numărul
verbului; (cântăm, ziceți)
- sunete sau grupuri de sunete care indică timpul;
(cântați, lucrează, vorbim)
2. TRECUTUL – arată desfășurarea acțiunii înainte de momentul
vorbirii. Trecutul are patru forme.
2.a. IMPERFECTUL – exprimă o acțiune trecută care se desfășoară
în același timp cu o altă acțiune trecută, având valoare durativă.
- sunetul și grupul de sunete care indică timpul imperfect sunt: -a-
și –ea-. (scria)

2.b. PERFECTUL COMPUS – exprimă o acțiune trecută și terminată

în momentul vorbirii.
 -este alcătuit din forme specifice ale verbului auxiliar a avea +
participiul verbului de conjugat. (am cântat)

2.c. PERFECTUL SIMPLU – exprimă, în limba literară, o acțiune

trecută și terminată în momentul vorbirii. Are același sens cu
perfectul compus, fiind, în limba literară, timpul povestirii la
persoana a III-a. Astăzi, acest timp a dispărut din limba literară
vorbită, luându-i locul perfectul compus. Este folosit doar cu
intenție ironică: Vorbi și el!
- sunetele și grupul de sunete care indică perfectul simplu sunt:
-a-, -u-, -se-, -i-, -â-.
- desinența de perfect simplu este alcătuită din două părți: un
segment –ră- (cu realizare zero la singular) și un segment final,
comun cu alte timpuri (ascultarăți, ziseră).

2.d. MAI-MULT-CA-PERFECTUL – exprimă o acțiune trecută și

terminată înaintea altei acțiuni trecute.
- grupul de sunete care indică mai-mult-ca-perfectul este –se-,
aflat după sunetul care indică perfectul simplu (căutasem,
apăruserăm, ziseserăm, dormiserăți).

! O greșeală frecventă apare la persoana a II-a, singular, prin

folosirea desinenței –i- în loc de –și-: alergasei (corect: alergaseși),
vorbisei (corect: vorbiseși). La persoana I și a II-a plural, formele
fără -să- sunt învechite și populare, nefiind acceptate.

3. VIITORUL – arată o acțiune care se va desfășura după momentul

vorbirii. Viitorul are trei forme.
3.a. VIITOR STANDARD/ I/ SIMPLU– forme de limbă scrisă,
alcătuite din verbul auxiliar a vrea + infinitivul verbului de
conjugat (voi asculta);

3.b. VIITOR ANTERIOR/ II – exprimă o acțiune viitoare, terminată

înaintea altei acțiuni viitoare.
Este alcătuit din verbul auxiliar a vrea + verbul auxiliar a fi +
participiul verbului de conjugat.
Astăzi, acest timp aproape a ieșit din limbă, fiind folosit rar și
atunci obligatoriu în relație cu un viitor standard. (Când voi ieși
afară, voi fi format echipa.)

3.c. VIITOR ÎN TRECUT – exprimă o acțiune viitoare desfășurată în

trecut.
Este alcătuit din imperfectul verbului a avea + o formă cu să a
verbului de conjugat. (După ce mi-am pus cărțile, aveam să ascult
melodia mea preferată.)

! 3.d. VIITOR POPULAR – este alcătuit din forme ale verbului

auxiliar a vrea rezultate din căderea consoanei v de la inițială +
infinitivul verbului de conjugat (oi cânta).

! Există și alte forme de viitor, folosite în limba vorbită:

 o invariabil + o formă cu să a verbului de conjugat (o să
cânt);
 verbul a avea la indicativ, prezent + o formă că să a verbului
de conjugat (am să cânt).
Modul imperativ arată o acțiune posibilă, realizabilă, exprimând
un ordin, un îndemn, un sfat, o rugăminte.
 Are forme doar pentru persoana a II-a, singular și plural.
Nu are forme specifice de timp.
Imperativul are două forme:
 afirmativă: Ascultă! Ascultați!
 Negativă, alcătuită la persoana a II-a, singular, din cuvântul
nu + verbul de conjugat la infinitiv ( Nu ascultă!) și la
persoana a II-a, plural, din cuvântul nu + imperativul
afirmativ (Nu ascultați!).
Există și forme verbale nepersonale, care nu indică atitudinea
vorbitorului în legătură cu acțiunea. Aceste forme nu își modifică forma
în raport cu persoana și nu pot fi predicate.
Formele verbale nepersonale învățate sunt:
 Infinitivul, care este forma din dicționar a verbului, putând să
apară precedat sau nu de prepoziția a (a asculta);
 Participiul, care arată o acțiune suferită de o ființă sau de un lucru
(ascultat, ales); participiul ajută la formarea unor moduri și
timpuri când are valoare verbală și devine adjectiv când este
folosit singur (Cântecul ascultat este frumos.)
Modul conjunctiv arată o acțiune posibilă, realizabilă.
Marca gramaticală a modului conjunctiv este să.
la începutul enunțurilor orale, conjunctivul la persoana a III-a
poate să apară fără cuvântul să: Facă ce-o dori!
Verbele predicative la modul conjunctiv au funcția sintactică de
predicat verbal.
Timpurile modului conjunctiv:
 Prezent, când arată o acțiune ce se poate desfășura în momentul
vorbirii sau după momentul vorbirii (să cânt);
 Perfect, când arată o acțiune ce se poate desfășura înainte de
momentul vorbirii (să fi cântat).

Timpul prezent este alcătuit din cuvântul să + formele de

indicativ, prezent ale verbului de conjugat, cu excepția persoanei
a III-a (să cânt, să cânți, să cânte, să cântăm, să cântați, să cânte)

Timpul perfect este alcătuit din cuvântul să + verbul auxiliar a fi +

participiul verbului de conjugat (să fi cântat). Timpul perfect are
aceeași formă la toate persoanele, ambele numere.

Forma negativă se construiește cu ajutorul cuvântului nu: să nu

cânt, să nu fi cântat.

Cuvintele mai, tot, cam se pot intercala la conjunctiv prezent între

să și verb, iar la conjunctiv perfect între cuvântul să și verbul
auxiliar a fi.

Modul condițional-optativ arată acțiuni posibile a căror realizare

depinde de o condiție sau arată acțiuni dorite.

Timpurile modului condițional-optativ:

 Prezent, care arată o acțiune desfășurată în momentul vorbirii ori
după momentul vorbirii;
 Perfect, care arată o acțiune desfășurată înainte de momentul
vorbirii.
Timpul prezent se formează cu verbul auxiliar a avea + infinitivul
verbului de conjugat (aș cânta).

Timpul perfect se formează cu verbul auxiliar a avea + verbul

auxiliar a fi + participiul verbului de conjugat (aș fi cântat).

Forma negativă se construiește cu ajutorul cuvântului nu: n-aș

cânta, n-aș fi cântat.

Verbele predicative la modul condițional-optativ au funcția

sintactică de predicat verbal.
Cuvintele mai, tot, cam se pot intercala la condițional-optativ
prezent între verbul auxiliar și infinitivul verbului de conjugat (aș
mai cânta), iar la conjunctiv perfect între cele două verbe auxiliare
(aș mai fi cântat).